vineri, 23 iulie 2010

Facebook – la o luna dupa

Well, hello there! :) Nu, inca n-am sucombat, dar nuntile din ultima perioada (4 pana acum) au avut un vag efect de coma asupra materiei mele cenusii. Sa vezi oameni dansand pe dansul pinguinului, cocktailurile cu votca si multe nopti pe tocuri de 10 cm can do that.

Stiu ca am promis un review de nunti (si o sa-l fac, cand ma mai inzdravenesc : D), dar pana atunci, pentru ca se implineste o luna de cand mi-am facut cont pe Facebook, am zis sa revin cu o mica analiza personala a respectivei retele de socializare.

Ce-mi place:

- primesc o gramada de informatii utile. Sunt la curent cu tot felul de evenimente, conferinte, lansari, oferte de joburi cool etc. Sa nu uitam si de traseul sentimental sinuos al prietenilor cu relationship status. Music to my voyeuristic ears. : ) Pun intended, ok?
- am reluat legatura cu oameni cu care n-am mai vorbit de ani de zile si cu care mi-era jena sa reiau legatura tocmai pentru ca n-am mai vorbit cu ei de ani de zile (can you see the vicious circle here? : ) )

Ce nu-mi place:

- primesc o gramada de informatii inutile. Nu, nu ma intereseaza ce iti spune tie azi zodiacul sau ravasul norocos, cum nu ma intereseaza care este numarul tau de telefon perfect sau ca ti-a fatat iapa un manz bej in FarmVille. No offence pentru iapa.
- imi trimit cereri de prietenie tot felul de indivizi cu un IQ mult sub limita legala. Si cand (soc si groaza!) ii intreb de ce considera ca ar trebui sa fim prieteni, imi dau raspunsuri de genul “pentru ca imi place de tine”. Nasol. Mie nu. 
- tag-uirea pozelor. De ce crezi ca vreau sa-mi apara la profil poze in care abia daca imi identific eu un varf de nas sau de pantof intr-o mare de oameni? Nu inteleg de unde aceasta obsesie compulsiv-obsesiva pentru catalogare si identificare. 
- persoanele care scriu EXACT aceeasi chestie pe Facebook pe care au scris-o cu cateva secunde in urma si pe Twitter. Inteleg ca in unele cazuri publicul lor difera, dar nu putem proceda altfel, pretty please? Deja-vu-urile astea imi dau dureri de cap. 
- last but not least, chestiile gen “X suggested you like nu-stiu-ce”. Fratilor, daca-mi place ceva, credeti-ma ca am suficienta coordonare motorie incat sa-mi contract singurica muschii degetelor si sa dau click cu mouse-ul pe butonul de “like”. Daca-mi doresc eu asta din adancul inimii, that is. Sa nu uitam si varianta horror in care X imi recomanda sa fiu prietena cu prietenul ei/lui, Y. E ca si cum ma apuc eu sa-ti recomand ce chiloti cred ca te avantajeaza, fara ca tu sa mi-o ceri. Gen. :)

Observ ca la final am mai multe puncte la sectiunea “Ce nu-mi place”, dar e posibil sa ma fi trezit prost azi-dimineata. Exista o nenorocita de raza de soare care-mi patrunde prin jaluzele si ma trezeste in fiecare dimineta la 7 fix. E mai rau decat un cocos, va spun. : )

Pana una-alta, am decis: ii mai dau Facebook-ului inca o sansa sa ma cucereasc, desi intre timp recunosc ca il insel cu mult mai simpaticul (desi mai scundul :P) sau frate vitreg, Twitter. : ) 

vineri, 9 iulie 2010

Wedding marathon

In mai putin de 48 de ore doua dintre cele mai dragi prietene ale mele vor ajunge in momentul la care majoritatea fetitelor viseaza inca de mici: in fata unui altar, imbracate in alb, alaturi de cel care a trecut cu brio controlul tehnic de calitate. :-)

Pe Ligia o stiu de 10 ani si de 8 ani e cea mai buna prietena a mea. In cazul ei nu simt ca mi se casatoreste cea mai buna prietena, ci sora.

Pe Andreea o stiu de 1 an, dar simt ca o cunosc de o viata si ca suntem prietene tot de-atunci. 

Au trecut mai bine de doua luni de planuri, de discutii, de cautat modele de rochii de mireasa, de scris invitatii, de ales torturi si decupat dantela pentru rochii. Si au trecut doua saptamani de cand, in asteptarea petrecerilor de burlacite, camera mea devenise un adevarat depozit de sex shop, cu catuse cu blanita, costume de playmates, lenjerie kinky si carti de scandal ascunse prin toate cotloanele. :))

Desi s-ar putea spun ca greul a trecut (avand in vedere ca acum cand imi deschis dulapul cu tricouri nu mai dau peste urechiuse, papioane si codite de iepuras), nu pot sa nu ma gandesc ca, in calitate de dubla domnisoara de onoare, ma asteapta literally 24 de ore de stat pe tocuri de 10 cm, o goana cu masina dintr-un oras in altul, plus doua ture de biserica, doua de dans si tot atatea de mancare si bautura. Cu toate astea, nu exista un alt loc pe lume unde as vrea sa fiu weekendul asta decat alaturi de ele, cu o floare la incheietura mainii, bucurandu-ma de bucuria lor.

Mai am cateva minute si termin de impachetat bagajul pentru calatoria spre nunta Andreei, in timp ce in sifonierul meu atarna nonsalanta rochia de mireasa a Ligiei. E un sentiment ciudat, de sfarsit al unei lumi asa cum o stiam. Da, o sa impachetez doua cutii de mascara waterproof si doua baxuri de servetele, just to be on the safe side. :))

Dupa ce se incheie ambele nunti o sa dorm vreo 48 de ore, dupa care revin sa va povestesc cine a prins buchet(ul)ele, cum arata din interior o ceremonie de nunta catolica si cine a avut cel mai bun tort. :) Urati-mi echilibru si anduranta pentru urmatoarele doua zile. Mai am doar 5 nunti si plec in vacanta. :))

marți, 6 iulie 2010

Tabu Facebook Party si prima vizita in Casa Raw.z

Stiu ca am intarziat cu povestile despre cum a fost in weekend, dar, tot raul spre bine, azi au aparut si pozele de la cele doua evenimente, asa ca acum avem si fundal vizual. :)

Sambata am fost, dupa cum am promis, la Tabu Facebook Party, in Cismigiu. Nu stiam la ce sa ma astept asa ca, bineinteles, evenimentul mi-a depasit asteptarile. :)) Lasand gluma la o parte, petrecerea Tabu a fost o ocazie minunata sa povestesc cu niste oameni foarte faini si sa-i cunosc pe altii al caror fain-ness doar il banuiam. :) Partea simpatica era ca oriunde ma invarteam dadeam de o fata cunoscuta, desi nu ma stiam personal cu posesorul ei. Pe majoritatea celor prezenti ii stiam de pe Twitter si pe cativa din paginile revistei Tabu, unde au fost protagonistii unor povesti frumoase.

Revenind la petrecerea noastra. In clipa in care am aflat ca surpriza pe care ne-au pregatit-o Cristina Bazavan si fetele de la Tabu era o vanatoare a comorilor prin Cismigiu, m-am felicitat calduros ca nu mi-am luat tocurile de 10 cm, cum imi trecuse prin cap initial. :D

Dupa un scurt discurs al Cristinei

 

si un mini-concert Alexandra si Alec (a caror muzica delicata si relaxanta ne-a dat o stare de spirit foarte faina), 


am aflat regulile Treasure Hunt-ului: eram impartiti in 4 echipe, fiecare trebuia sa-si aleaga un admin si 5 voluntari, sa-si gaseasca un nume de pagina (Facebook, care alta :P), moto si interese. 

Am avut privilegiul sa fac echipa cu 4 tipe numai una si una: Paula Negrea, Magda Mihaila, Alecs Apostolescu, Olivia Ciubotariu si Cinnamon Anna (pe care, daca n-o cititi inca, you should. E un fel de Meredith Grey, numai ca mult mai stylish, mult mai pretty si muuuuult mai fun...ok, stiti ce, e de fapt chiar opusul lui Meredith Grey :D. Singurele asemanari cu personajul in cauza sunt ca Anna e studenta la medicina si ca-i place cardiologia. Inca n-am intrebat-o ce parere are de McDreamy. :) ). Cum va spuneam, la o asa echipa, atunci cand a trebuit sa ne alegem un nume si cineva a propus “Hot Stuff”, toate ne-am grabit sa aprobam. You can’t fight the obvious. :))

La semnalul trainerului, cu hartile in maini, am pornit prin Cismigiu in cautarea “comorilor” (piese dintr-un puzzle pe care trebuia sa-l realizam cat mai repede). Am fost avertizati ca piesele sunt amestecate si ca va trebui sa le negociem cu celelalte echipe. Care s-au dovedit niste jucatori murdari, pastrandu-si reciproc piesele si apoi refuzand sa le dea la schimb. Ha! V-am parat! :D

Cavalerii au avut avantajul net al pantalonilor si au plecat calarind armasarii de otel cu spite...


Iar noi, domnitele, am pornit catre comoara la pas. Mai jos, domnita Inozza tocmai a ajuns la “comoara”, de la Cetate, in timp ce domnita Paula vine agale din urma.


To make a long story short, am ajuns toate cu piesele inapoi la Terasa Cismigiu si am inceput asamblarea puzzle-ului (coperta Tabu cu Loredana). Asamblarea asta nu ne-a mers asa cum am fi vrut, dar intr-un final i-am dat de capat. Atata doar ca, intre timp, echipa 2 castigase de vreo patruzeci de minute concursul. :))))


Daca nici echipa noastra nu merita un premiu pentru perseverenta deosebita de care am dat dovada, nu stiu cine ar merita. Si asta in pofida faptului ca un individ (nu dau nume, incepe cu Adrian si se termina cu Ciubotaru :P) ne tot dadea tarcoale si ne “incuraja” intrebandu-ne daca stim cine a fost al doilea om care a calcat pe Luna, ca apoi sa continuie explicand ca istoria nu i-a tinut minte niciodata de cei de pe locul II. Ceea ce-i adevarat, intr-o oarecare masura. Pana la urma, cine naiba a fost al doilea om pe Luna?  :))

Petrecerea Tabu a continuat, asa cum era si normal, cu o sesiune de povesti in fata unui pahar de suc (aveti in prim plan dreapta bobul meu perfect stand la taclale :D).


Sursa foto: Pagina de Facebook Tabu

Ina, Andreea si Casa Raw.z

Duminica, dupa cum v-am povestit, am fost invitata Inei la un curs de nutritie si gatit raw food pe care l-a tinut la Bucuresti (Ina este din Targu-Mures si a venit aici special pentru cititorii blogului ei si alti pasionati ai bucatariei vegane). Cu ocazia asta am cunoscut-o pe Andreea si am intrat in minunata ei Casa Raw.z, dar sa nu anticipam. :)

Intalnirea cu Ina mi-a adus doua surprize foarte placute. Prima e ca Ina este, pe cat de mica la stat, pe atat de mare la suflet si zambet. 


Dupa ce am aflat ca venea dupa o zi de gatit si o noapte de nesomn, nu-mi venea sa cred cat de amabila si de calda era cu toata lumea. Eu, de exemplu, daca nu-mi fac ratia de somn ma transform intr-un zombie isteric. Deh, nu putem fi toti Ina (cealalta Ina, that is :)) ). La fel de zambitoare, desi la fel de obosita ca si Ina, a fost sora ei, Nelly. Cand am vazut-o cum zambea mandra spre Ina si cum i-a promis la sfarsit sa spele in locul ei mormanul de vase stranse, n-am putut sa nu ma gandesc cu drag la sora mea, Lia. Cred ca si eu si cealalta Ina suntem la fel de norocoase sa le avem alaturi de noi. 

A doua surpriza a dupa-amiezii a fost ca mancarea raw nu numai ca nu e fada sau ciudata, dar are un gust la fel de bun ca cea obisnuita! Recunosc ca m-am pregatit sufleteste sa ma intorc de acolo lihnita de foame si mai recunosc ca m-am pregatit sa simulez incantarea fata de gustul preparatelor pentru a nu rani sentimentele bucataresei. :D Nu cred ca m-am bucurat vreodata mai mult de faptul ca m-am inselat. :))

Ina ne-a pregatit boluri cu popcorn de conopida, o pizza raw care se topea in gura (si a carei reteta va aparea curand pe blog), o crema de branza cu ardei (daca nu mi-ar fi spus cineva ca aia nu e branza nici n-as fi banuit!) si un pateu din seminte de floarea soarelui care a fost atat de bun, incat am lasat eticheta deoparte si am mai cerut o portie (okay, inca una jumate :D).  La desert am fost serviti cu doua tipuri de tort, dintre care unul a fost faimosul cheescake cu portocale. Sunt unele momente in viata in care daca as muri, as face-o fericita. Momentul in care cheescake-ul ala mi-a atins cerul gurii a fost unul dintre ele. 


Sunt convinsa, insa, ca mare parte din starea mea de spirit s-a datorat Casei Raw.z si Andreei. Andreea, ca si Ina, are o pasiune pentru mancarea raw. Numai ca, spre diferenta de Ina care e tacuta si usor timida, Andreea e o adevarata bomba de cuvinte, idei, imagini si planuri frumoase. Va spun sincer ca, dupa 5 minute petrecute cu ea, la fel ca si in cazul Inei, nu poti sa n-o iubesti. Pentru simplitate, pentru frumusete, pentru starea de bine cu care te contamineaza.  Mai jos le puteti vedea pe amandoua, in timpul unei demonstratii culinare, in Casa Raw.z.


Ce este, asadar, Casa Raw.z? Casa Raw.z este o cladire pe strada Elena Cuza numarul 8 (zona Tineretului), care, din exterior, pare o cladire ca oricare alta. Daca intri in curte, o mica tablita te anunta ca esti in fata unui mic magazin, proaspat deschis, de “ierburi si magii”. 


Intr-adevar, “magic” e un cuvant potrivit pentru un loc unde pe pereti sunt pictate lalele negre, roz si gri si unde pe rafturi cochete stau insiruite cuminti fructe rare exotice, boabe organice de cacao sau mirodenii cu gust divin, dar si genti, cercei sau brosii handmade. Mai poti gasi in Casa Raw.z un dulap cu ii si rochite de culorile curcubeului, toate handmade, si un frigider plin cu bunatati, printre care torturi, raw macaroons si sosuri si creme raw incredibil de fine si de aromate.

Cand Andreea mi-a povestit ca vrea sa deschida in Casa Raw.z un mic restaurant raw si sa faca proiectii de filme in curte, pentru prieteni, (are o curte minunata, cu umbrele de soare generoase si scaune cu pernite moi), am avut o revelatie. Casa Raw.z va fi locul unde vom serba 4 ani de Inozza, in octombrie. :D Pana alaltaieri, nici nu exista in plan un astfel de eveniment, but you cannot fight the moonlight and the Raw.z House. :))

O sa va tin la curent cum merg lucrurile cu Casa Raw.z. Nu stiu de ce, dar presimt ca o sa ne intalnim acolo cat de curand. :D

Sursa foto Casa Raw.z: Facebook.

vineri, 2 iulie 2010

Pastila pavloviana

De cateva zile iau, fara exagerare, un pumn de pastile pe zi. La pastilele pe care mi le-a prescris gastroenterologul (care sunt numai de vreo 3 tipuri) s-au adaugat cele ale dermatologului si, gratie unei blestemate de infectii la o masea, si cele ale stomatologului. 

In principiu, de la 6.30 cand ma trezesc si pana la ora 1 cand ma culc, ziua mea e presarata cu pastile. Am remindere care suna amintindu-mi sa iau o pastila dimineata, in autobuzul care ma duce la sala, apoi in autobuzul spre birou, la birou, in timpul intalnirilor cu prietenii, chiar si seara, in timpul filmului si, la final, noaptea, cand ma pregatesc de somn. Noroc ca pilulele sunt de culori si dimenisuni diferite, ca altfel banuiesc ca m-as plictisi. 

Sunt atat de obisnuita sa iau pastile in orice moment al zilei incat, in dupa-amiaza asta la ora 18.00, cand a sunat reminder-ul telefonului, n-am stat deloc pe ganduri: am intins mana spre cutia cea mai apropiata, si, din doi timpi si trei miscari, am facut medicamentul sa dispara cu un pahar mare de apa.

Abia dupa cateva secunde mi-a trecut prin cap ca poate m-am pripit si e vorba de alta pastila programata pentru respectiva ora. Cand m-am uitat pe ecranul mobilului, mesajul palpaia inca stins: "Nu uita de programarea la coafor".

Facebook party & raw food weekend

Weekend-ul asta e plin-plin, dar e plin asa de frumos ca abia astept sa inceapa. :D

Sambata dupa-amiaza voi fi la Tabu Facebbok Party, petrecerea organizata de revista Tabu pentru a sarbatori editia de iulie-august, primul numar al unei reviste glossy din Romania dedicat Facebook. 

Invitatia spune ca o sa "reconstruim in dimensiuni reale reteaua de socializare Facebook". Sounds like fun! Abia astept. :D


Iar duminica am fost invitata de Ina Todoran (remember her? :) ) la un curs de gatit raw food. Abia astept s-o cunosc in persoana pe Ina si sa degust -deja- celebrele ei deserturi raw si sucuri verzi. O sa ma intorc de acolo a raw food kitchen goddess, you just wait and see. :D


Daca va chinuieste talentul gastronomic si vreti sa participati si voi la cursul de gatit vegan crud al Inei, acesta s-a prelungit luni si marti, datorita numarului mare de cereri. Detalii la ea pe blog.

Revin maine si poimaine cu povesti. Sa aveti un weekend frumos si colorat ca o salata de fructe! :)

joi, 1 iulie 2010

Cum ar fi oare?

Cum ar fi oare ca intr-o dimineata, la aerobic, sa descoperi ca actuala iubita a fostului tau prieten transpira la trei metri distanta de tine? Cum ar fi daca n-ai avea nici cea mai mica indoiala ca este ea, desi nu ai cunoscut-o, pentru ca arata exact ca in poza de pe Facebook? Ai ignora-o? Ai trage cu coada ochiului sa vezi daca are posteriorul mai bine definit decat al tau, ce echipament poarta, cate abdomene face?

Ti-ai petrece o buna parte din ora imaginandu-ti cum ai aborda-o? Ti-ai imagina ca mergi la ea si o intrebi: "Buna, tu esti cumva Gina? Aha, si pe prietenul tau il cheama Gigi? Gigi Ionescu?" Daca ar raspunde afirmativ la toate intrebarile te-ai prezenta sau, ca intr-o comedie romantica proasta, ai minti ca ai fost colega cu Gigi in liceu si pe ea o stii de pe pagina lui de Facebook?

Ai incerca din rasputeri sa nu te mai uiti la ea si la cele doua prietene ale ei (care acum si ele s-ar uita ciudat la tine)? Si ce-ai face daca treaba asta nu ti-ar reusi pentru ca tipa s-ar fi plasat strategic chiar langa antrenoare, la care trebuie sa te uiti daca vrei sa faci exercitiile corect si sa nu te trezesti ca dezvolti o cocoasa? Ai incepe sa te gandesti ca va trebui sa renunti sa mergi la sala pentru a o evita pe Gina si ca vei ajunge probabil la 500 de kg? Te-ai vizualiza deja devenind clienta fidela a lantului de magazine "Haine pentru grasi si grasuti", abandonata de cunoscuti, posesoare de pisici, cusatoreasa de goblenuri cu modele din LA Ink?

Te-ar enerva forma fizica a Ginei daca ai descoperi ca e mult mai decenta decat a ta? Ti-ai propune sa plusezi orice abdomen al ei cu inca 2 si orice genuflexiune cu inca 3, trezindu-te intr-un final lac de sudoare si cu dureri in locuri in care nici nu stiai ca poate ajunge durerea? 

Si ce-ai face daca, la finalul orei, ai vedea ca se pregateste sa plece? Te-ar opri pe loc barfele iminente care stii ca ar urma intre Gina si prietenele ei la vestiar sau te-ai indrepta catre ea oricum, manata de curiozitatea care a omorat proverbiala pisica?

Si cum te-am simti daca, atunci cand ai flanca-o in fata dulapului cu gantere si ai intreba-o repede-repede, pana nu te razgandesti: "Buna, tu esti cumva Gina?," fata te-ar privi dezorientata si ti-ar raspunde: "Nu, cred ca ma confunzi."?

Ziceam doar sa facem un exercitiu de imaginatie azi. :)))