Inozza

Refugiu

2012-01-12T00:00:00.000+02:00

Cu totii am vazut cel putin un film in care personajul principal fuge de lume. Fie ca este un adolescent certat cu parintii, sau un adult cu inima franta, la un moment dat acesta dispare. Si, bineinteles, exista o singura persoana care stie unde sa-l gaseasca.

Disparutul se ascunde, de obicei, in locul sau de "refugiu", acolo unde merge sa se linisteasca atunci se simte coplesit, unde cauta siguranta.

Eu nu am un astfel de loc fizic, dar filmuletul de mai jos suplineste acest neajuns. Este vorba despre filmul de prezentare al Balului Anual organizat de Vogue, la Metropolitan Museum of Art.

In clip, totul este perfect. Barbatii sunt eleganti si carismatici iar femeile sunt definitia rafinamentului. Toate au coafuri impecabile, bijuterii batute in pietre rare si poarta rochii diafane, de printese. Cele mai frumoase creatii McQueen sunt etalate in vitrine de sticla, pretutindeni sunt tufe de trandafiri si flori salbatice. Si, peste toate astea, rasuna vocea hipnotica a lui Florence Welch. Ai impresia ca nimic rau nu ti se poate intampla in spatiul asta.

Da, cred ca aici m-as ascunde.

Downton Abbey si cateva rasfaturi retro glam

2012-01-04T02:45:00.003+02:00

Am vazut primul episod din Downton Abbey pe 1 ianuarie si acum mai am putin si termin primul sezon.

Daca asta nu e suficient ca recomandare, e cel mai bun serial pe care l-am descoperit in ultimul timp. Povestea unei familii nobiliare britanice si a servitorilor ei la inceputul secolului XX, productia britanica e ca o gura de aer proaspat in contextul actualelor seriale. Actiunea e minunat construita, actorii joaca impecabil, peisajele sunt splendide, replicile si intrigile delicioase, este un MUST SEE daca nu l-ati vazut pana acum.

Iata si trailerul primului sezon, poate va convinge mai bine decat cuvintele mele de lauda.

In cele cateva zile de cand urmaresc serialul a inceput sa ma apuce din nou noastalgia pentru trecut de care v-am mai povestit. Pentru rasfat, pentru atentie acordata detaliilor, pentru ceremonial, pentru obiecte sur mesure.

Va propun, asadar, sa incercam impreuna 3 rasfaturi/tabieturi de odinioara. Numai pentru propria noastra placere. Macar o data.

Pe primul dintre ele (si cel mai simplu de efectuat) mi l-am reamintit recent citind o carte. Dimineata, atunci cand va dati cu parfum, nu aplicati produsul direct pe piele. Pulverizati parfumul in aer si apoi pasiti prin vaporii lui ca printr-un nor. Daca inchideti ochii si gura in timp ce faceti asta, va asigur ca e o experienta foarte placuta sau, macar, o schimbare fata de rutina zilnica. In plus, parfumul se va distribui egal pe haine si piele, deci e o situatie win-win.

Cel de-al doilea rasfat consta intr-o baie cu... lapte. Intotdeauna am visat la un astfel de deliciu a la Cleopatra (desi imi inchipui ca senzatia de lipicios nu e tocmai una divina ), dar m-am abtinut sa-mi pun in practica visul din cauza considerentelor materiale. Ei bine, nu trebuie sa cheltuiti o avere. Puteti incerca o baie cu lapte pentru picioare. E mult mai usor de realizat si efectele sunt wow. Mai jos v-am pus o posibila reteta, gasiti si alte variante online.

Chiar si faptul ca v-ati propus acest rasfat, momentele care vor precede ritalul propriu-zis, tot acest interes pe care-l aratati persoanei voastre (spre diferenta de banalul si rapidul dus) va vor face sa va simtiti speciala, rasfatata, importanta. Si e bine sa aveti parte de sentimentul asta cat mai des.

Iata si reteta pentru baia cu lapte pentru picioare :

Incalzeste 5-7 cani de lapte integral pana cand e caldut, nu fierbinte. Adauga 2 cani de apa calda si cateva picaturi de ulei esential de iasomie sau de vanilie. Toarna amestecul intr-un lighean si inmoaie-ti picioarele in el timp de 10 minute. Acidul lactic din lapte iti va indeparta celulele moarte, in timp ce grasimea din acesta iti va hidrata pielea, lasand-o moale ca matasea. La final, sterge-ti picioarele cu un prosop moale si indeparteaza pielea uscata in exces cu o piatra ponce sau cu o pila de calcaie, inainte sa aplici crema de seara.

Ultimul rasfat poate vi se va parea prea extravagant sau chiar inutil, dar cred ca orice fata ar trebui sa-si ofere placerea asta macar o data in viata. Ganditi-va la lenjeria intima si la cat de importanta este pentru noi. Ganditi-va cat de multa incredere in noi si in forta noastra de seductie ne ofera un sutien impecabil cu o dantela fina sau un furou brodat. Ca sa nu mai spun de cat de important e pentru confortul nostru zilnic un sutien bine croit din bumbac, care sa ne vina ca turnat.

Ei bine, la fel cum exista croitorese de haine, exista si croitorese de lenjerie. De ce sa nu ai un sutien din satin sau din bumbac facut exact dupa marimea ta? De ce sa nu te rasfeti cu o lenjerie brodata manual care sa-ti mangaie discret pielea? In Bucuresti, o astfel de croitorie exista pe Lipscani, la numarul 57 si se numeste (cat de retro-dulceag!) Silueta.

Mergeti, vorbiti cu doamnele de acolo (sunt foarte dragute), vedeti materialele, cereti sfaturi, alegeti.

Aici se incheie apologia pe care am adus-o deprinderilor de moda veche. Sper sa-i dati o sansa lui Downton Abbey, sa va imbaiati picioarele in lapte si sa purtati lenjerie facuta sur mesure. Pentru ca meritati un rasfat special, mai ales acum, la inceput de an.

Stii ca esti o fata norocoasa atunci cand...

2011-12-30T00:11:00.000+02:00

...luni seara stai cocotata in varful patului, la 500 de km de Bucuresti, si te uiti la finala Vocea Romaniei la TV, iar miercuri stai o ora de povesti cu Dragos Chircu, ca apoi joi sa iei pranzul cu Stefan Stan.

Miercuri cand m-am intors la birou (usor necajita, ce-i drept, de mult prea scurta vacanta de Craciun) am aflat ca il vom avea ca invitat la video chat-ul perfecte.ro pe Dragos Chircu. Am sarit 3 metri in sus de bucurie si m-am oferit sa-i iau eu interviul, desi habar n-aveam cu ce se mananca un interviu video live.

Prietenele mele stiu ca sunt o sustinatoare ferventa a lui Dragos, inca de la prima emisiune Vocea Romaniei la care am asistat. L-am mai intalnit la petrecerea de 1 decembrie a PRO, unde am stat vreo 5 minute de vorba, si apoi, din nou, in platou la Vocea. Bineinteles ca nu ma mai tinea minte de la o intalnire la alta, la cate chipuri i se perindau extaziate prin fata, dar a fost un gentleman perfect si de fiecare data s-a prefacut ca ma stie.

Revenind la ziua de miercuri. Evident ca am avut emotii cat casa, banuiesc ca am facut cacofonii si Dumnezeu mai stie ce alte dezacorduri, cu presiunea a mii de oameni care ne priveau live, dar, slava Domnului, nu exista inregistrarea care sa demonstreze asta.

Si acest lucru deoarece, in infinita netezime a cerebelului meu, am uitat sa-i dau operatorului caseta sa inregistreze interviul. Cu alte cuvinte, daca ne-ati urmarit miercuri in direct, de la ora 18, bine, daca nu, cam asta e. Imaginea de dedesubt este, de fapt, singura dovada ca ne-am intalnit alaltaieri.

Dragos mi-a lasat exact aceeasi impresie de prima oara cand am vorbit: de om cu picioarele pe pamant, modest, cald. Nu e un rock star, evident, dar exista oameni (inclusiv eu) care apreciaza exact genul asta de personalitate la un artist.

Ieri a fost randul lui Stefan Stan sa dea pe spate fetele din PRO. Inainte sa intre in direct la video chat cu colega mea, Doina, mi-a trecut prin spatele biroului si mi-a cantat un (bine intentionat, dar extrem de ridicat ca numar de decibeli) “Everybody loves somebody sometimes” in urechea stanga. Pana sa mi se opreasca tiuitul din timpan si sa ma intorc uimita, Stefan s-a impiedicat deja de un cos de gunoi din spatele meu si a evitat in ultima clipa o coliziune cu mocheta. Mda, mi s-a mai spus ca am efectul asta asupra barbatilor. ))

Lasand gluma la o parte, trebuie sa recunosc ca, urmarindu-l la video chat, am inteles de ce atatea femei il considera carismatic. I-am spus-o si lui peste o ora, in timp ce am luat pranzul, impreuna cu colegele mele, la bufet (masa noastra a devenit, de altfel, in cateva minute, cea mai populara din incapere).

-    Pana si Ina, care e fana Dragos, a spus ca i-ai devenit simpatic, a ras colega mea Doina. Stefan s-a intors catre mine cu his signature smile si cu sprancenele ridicate.
-    Asa e. Cand te urmaream la televizor, carisma ta nu depasea granita ecranului pentru mine. Vocea da, dar nu si personalitatea. Si-atunci nu-ntelegeam de ce se isterizeaza atata fetele, i-am spus.
-    I-auzi, a ras el.
-    Banuiesc ca e reconfortant sa mai vorbesti si cu cineva care nu e fanul tau numarul unu, am ras si eu.
-    Imi place de tine. Esti sincera.

Dupa care am primit vreo doua imbratisari (sa nu credeti ca sunt o privilegiata, Stefan e extrem de afectuos si a fericit cu imbratisari si pupaturi multe fete ieri) si am conchis amandoi ca suntem simpatici. )))

Poate ca n-am avut cea mai lunga si odihnitoare vacanta de Craciun, dar am avut cu siguranta cea mai animata saptamana post-Sarbatori de pana acum.

Lecturi de Sarbatori pentru inima si minte

2011-12-23T00:41:00.003+02:00

Stiu ca n-am mai scris in ultima vreme - in apararea mea trebuie sa spun ca pregatesc un text despre un subiect mi-nu-nat dar ca, din cauza unor probleme tehnice (la propriu), n-am reusit inca sa-l scriu.

Nu pot sa va las, insa, sa intrati intr-o vacanta prelungita fara lectura la gura sobei (sau, pentru norocosi, in fata semineului), asa ca v-am pregatit 16 bijuterii de texte, scrise cu mult farmec de doua fete pe care, desi nu le cunosc, le consider foarte speciale.

Mai tineti minte ca va povesteam acum ceva vreme despre o minunatie de site numit Eroii Romaniei Chic? Ei bine, autoarele lui, cool hunteritzele de la Antz, au demarat acum in prag de Sarbatori un proiect personal de care m-am indragostit la prima citire.

Fetele au iesit in oras cu scopul bine definit de a face fapte bune. Cam greu intr-un oras innorat si gri ca Bucurestiul nostru, nu-i asa? Uneori nu au avut curajul sa le duca pana la capat, alteori le-au reusit din plin. Unele texte m-au emotionat peste masura, altele m-au facut sa rad in hohote.

Desi au fost intampinate cu neincredere din partea oamenilor, s-au distrat copios pe parcurs, cum sunt convinsa ca o sa va distrati si voi citindu-le peripetiile. Mie una mi-au dat multe idei colorate si sper sa va dea si voua.

Lectura placuta!

Fapta buna nr. 1 - Buna dimineata!

Fapta buna nr. 2 - O cafea pentru nea Liviu

Fapta buna nr. 3 - Mihaela se marita

Fapta buna nr. 4 - Curierul de la florarie suna de 3 ori la usa

Fapta buna nr. 5 - Cafea, domnule politist?

Fapta buna nr. 6 - Avem bilete la film

Fapta buna nr. 7 - Felicitari, aveti doua angajate extraordinare!

Fapta buna nr. 8 - Cel care m-a privit in ochi mi-a cerut o shaorma

Fapta buna nr. 9 - Multumiri pentru unii dintre cei mai dragi

Fapta buna nr. 10 - "Mamiiiiii! O comoara!"

Fapta buna nr. 11 - Delon meets Burton

Fapta buna nr. 12 - Zi-mi un nume!

Fapta buna nr. 13 - Negresele sunt cele mai bune prima data!

Fapta buna nr. 14 - Pune monede intr-un "vending machine"

Fapta buna nr. 15 - Mos Craciun lasa cadouri si la locurile de joaca!

Fapta buna nr. 16 - Gina

PS: Sa nu ratati si ultimele 3 povesti cand apar, bine?

Primul meu Targ de Craciun

2011-12-19T00:27:00.000+02:00

Update: Borcanele cu Spiritul Craciunului s-au epuizat in primele 10 minute de la startul Targului! Victorieeee!

Probabil nu e tocmai titlul pe care va asteptati sa-l cititi dupa ultimul post. Nu e tocmai titlul pe care ma asteptam sa-l scriu, recunosc, dar se pare ca Spiritul Craciunului are o modalitate de a ajunge si la cei mai uraciosi Grinchi.

Iata, asadar, ca sunt expozant la Targul de Craciun Pro, care va avea loc astazi la pranz. Cum am ajuns aici? Simplu. In timpul discutiilor despre acest targ, am spus in gluma ca as vinde, ca expozant, borcane goale, pe a caror etichete sa scrie "Spiritul Craciunului". Eu, una, recunosc ca as fi cumparat vreo 10, numai sa se lipeasca si de mine respectivul spirit.

Si, pana sa ma dumiresc, mai in gluma mai in serios, am fost inscrisa pe lista de participanti. E primul astfel de targ organizat pentru angajatii Pro si fiecare dintre noi trebuie sa aduca ceva home/handmade. Pentru ca banii obtinuti vor fi donati pentru copilasii orfani din Valea Screzii, am renuntat la ideea borcanelor goale, m-am mobilizat incepand de vineri, si iata ce a iesit:

Etichete facute de manutele mele, in Picnik, bineinteles

Borcane cu turta dulce de casa, cele mai adorabile mini-clementine ever, betisoare de scortisoara, crengute de brad si ravase de la Confucius citire. Nu pot sa va spun exact ce cauta ravasele acolo, dar am zis ca nimanui nu-i poate strica un citat inspirational. ))

Iata si rezultatul final:

Am facut 5 borcane pentru targ. Sper ca in noianul de placinte, sarmale si salate de boef cineva sa le vrea si pe ele. Revin pe seara sa va spun cum m-am descurcat.

Anul asta nu

2011-12-06T00:03:00.000+02:00

Nu pot sa-mi amintesc vreun an in care sa nu fi asteptat Craciunul ca pe nu-stiu-ce-minune.

Pana si in copilarie, in anul in care nu am fost cuminte si n-am primit cadou de Craciun, nu m-am suparat (prea tare). In fond, era perioada mea preferata a anului. Cu sau fara cadouri. Iar in anul in care am cazut in prapastie, m-am agatat de Craciun cu frenezie, ca de o promisiune pentru vremuri mai bune care vor veni.

Anul asta:

- nu-mi pasa ca vin Sarbatorile. Nu la modul de Grinch, nu la modul celor care isi dau ochii peste cap cand aud de colinde sau de brad. La modul mult mai trist: de indiferenta.

- nu vreau sa primesc cadouri si nu vreau sa le dau. E primul an de cand imi castig proprii bani in care n-am facut liste interminabile de variante de cadouri pentru fiecare prieten. Stiu ca o sa daruiesc, intr-un final, ceva, dar faptul ca actul propriu-zis nu e precedat de o vanzoleala si de o pregatire de zile mari ma intristeaza ca atunci cand am gasit bluza preferata din copilarie in sifonierul bunicilor, mancata de molii.

- lucrez intre Craciun si Revelion, deci nici macar vacanta de iarna n-o mai astept (pentru ca, evident, nu mai exista)

- nu mai simt nicio fericire sa stau in frig si sa ma uit la luminite. Nici macar nu stiu ce culoare au. Banuiesc ca un albastru sinistru.

- mi-am schimbat wallpaper-ul cu unul hibernal (cel mai frumos pe care l-am gasit) si am cautat toate mix-urile de Sarbatori de pe 8tracks. Si facand asta, m-am simtit ca o impostoare.

-as vrea, pur si simplu, sa inchid ochii, sa-i tin stransi, si, cand ii deschid, sa fi trecut deja decembrie si sa fie ianuarie.
- simt ca am pierdut ceva. O bucurie prosteasca care mi se insinua in suflet la primii fulgi (sau mai devreme) si care ma tinea cateva saptamani. Poate am uitat-o la vreo garderoba si mi-a luat-o altcineva, confundand-o cu a lui. Partea proasta e ca, chiar si daca persoana respectiva si-ar da seama de greseala si mi-ar inapoia-o, mi-e teama ca n-as mai putea s-o port.

*

As vrea sa inchid comentariile sau sa le moderez pentru o perioada, inca nu m-am decis. Au aparut pe aici niste indivizi care imi dau sentimentul neplacut ca as fi intr-o sala de asteptare a unei autogari de la tara, unde mirosul de transpiratie se impleteste cu cel de alcool ieftin. Or asta e sufrageria mea, iar accesul cu patine cu rotile, cu bauturi carbogazoase si cu bovine e stric interzis. My castle, my rules.

Must read pentru fetele atehnice :)

2011-12-04T10:28:00.000+02:00

Nu stiu sa lucrez in Photoshop. Sunt genul de fata care, daca i se blocheaza calculatorul, suna un prieten (cam acelasi, de ani de zile).

Iar in eventualitatea in care respectivul nu raspunde, apelez la ultima salvare: suflu in mufe (sa nu desconsiderati niciodata puterile nebanuite ale suflatului in mufe!).

Cu toate astea, pozele de mai jos au fost prelucrate de mine. In vreo 15 minute.

Minunea se numeste Picnik si este un programel adorabil in simplitatea lui, pentru descoperirea caruia trebuie sa ii multumesc colegei mele de la perfecte, Doina (multumesc, Doina! ).

Tot ce trebuie sa faceti pentru a prelucra o poza sau a realiza un colaj este sa va faceti un cont (gratuit). Colajele sunt pe home page (sus, in dreapta), iar pentru efecte speciale mergeti la Edit si selectati "Effects" (sunt o multime de efecte foarte misto pe care le puteti combina intre ele - mai sus aveti doar o mostra din ce puteti face).

La sectiunea "Touch Up" puteti indeparta, ca prin magie, ridurile, cosurile, alunitele sau zonele lucioase ale pielii cu doar cateva click-uri. Adorabil este ca au si optiunile "Lip color", "Mascara" si "Blush" si poti selecta culoarea dorita dintr-o trusa de farduri! *inimioare* Nu toate optiune de aici sunt gratuite, insa.

Si, ca tot vin Sarbatorile, la sectiune "Featured" de la "Edit" va puteti juca cu cei mici si ii puteti ajuta sa-si decoreze pozele cu globuri, braduti, turta dulce, luminite etc., ca apoi sa le printeze si sa le faca cadou.

In plus, ca tot e sezonul petrecerilor si al urarilor, daca selectati "Fancy Collage" puteti face invitatii, felicitari sau chiar carti postale personalizate.

Al doilea lucru pe care vreau sa vi-l prezint nu este un site, ci un media player. Obisnuiam sa ma uit la filme cu BS Player. Asta pana cand cealalta colega perfecta a mea, Cristina, mi-a povestit despre Gom Player.

Gom Player (pe care il puteti downloada gratuit de aici) e un player uber cool. Nu doar pentru ca poti face screenshot-uri cu cadrele preferate din filme sau seriale (intotdeauna m-am intrebat cum fac oamenii care posteaza screenshot-uri pe Facebook), ci mai ales pentru una dintre functiile lui speciale.

Astfel, daca atunci cand incepeti sa va uitati la un film apasati Ctrl + Z, puteti adormi linistiti in timpul lui, pentru ca atunci cand se termina, programul si calculatorul se vor inchide automat. E asemanator cu functia de programare de inchidere a televizorului. How cool is that?! Bineinteles, mai sunt o multime de functii foarte faine ale player-ului, dar inca nu m-am familiarizat pe deplin cu el.

Cam atat de pe frontul atehnic de est, sper ca v-am dat de lucru si ca o sa va jucati cu programelul de imagini si cu player-ul zilele astea. Distractie placuta!

Prima mea saptamana la perfecte.ro

2011-12-01T22:56:00.000+02:00

Atunci cand am intrat in echipa Tabu m-am simtit la fel cum m-as fi simtit, probabil, daca mi-as fi schimbat clasa in liceu. Cand am inceput munca la perfecte.ro, insa, am avut senzatia ca am schimbat liceul.

E ciudat sa treci de la o echipa de 10 oameni, la un loc unde lucreaza sute de oameni. Si mai ciudat e atunci cand treci de la o vila mica si cocheta, cu un etaj, la un ansamblu de cladiri unde sunt turnichete si aparate care scaneaza cartele de acces la tot pasul.

Si, in primele zile, chiar m-am simtit ca o eleva noua intr-un liceu mare si necunoscut. La intarirea senzatiei asteia a contribuit si faptul ca avem o cantina, in care ne strangem sa mancam in pauza mare. Partea buna e ca, inca din prima zi, eu stateam deja la masa cu the cool people (gasca perfectelor si a fetelor de la acasatv.ro). Inca ma intreb daca in liceu am fost macar semi-cool sau nu. ))))

In prima zi, la pranz, am ales ce a ales Cristina, colega de langa mine: un sandvis cu pui, o portie de cartofi prajiti si o salata. A doua zi, pentru ca respectiva colega a lipsit de la pranz, am ales tot un sandvis. Probabil as fi iesit la pensie mancand numai sandvisuri, daca cineva nu mi-ar fi recomandat in a treia zi pieptul de pui umplut cu branza si sos de ardei si cartofii copti cu smanatana. Abia din a patra zi, cand am inceput sa ma simt mai confortabil, am facut o nebunie si mi-am comandat de una singura noodles cu pui.

In rest, ca si in liceu, mi-am gasit inca din prima zi o ascunzatoare, unde sa ma retrag din cand in cand. Daca in clasa a IX-a locul respectiv era biblioteca, unde chiuleam de la latina si doamna bibliotecara (o femeie minunata!) ma servea cu ceai de tei, acum am descoperit o toaleta mai indepartata, unde nu prea intra alte fete (e la capatul celalalt al cladirii, langa birourile baietilor de la IT, deci nu se prea inghesuiesc posesoarele de cromozomi XX sa ajunga acolo).

Imi place sa ma duc acolo pentru ca e foarte spatioasa si mai tot timpul goala. De obicei, pur si simplu ma spal pe maini si ma stramb la mine in oglinda de vreo 3 metri lungime. In primele zile, cand ma intrebam ce caut eu in locul ala mare, impersonal si inspaimantator, chestia asta functiona ca un fel de metoda de relaxare.

Inca nu sunt in elementul meu. Inca n-am inceput sa scriu in stilul meu, sau textele pe care vreau sa le scriu. Inca invat sa folosesc toate instrumentele specifice unei platforme online. Inca ma pierd prin cladire, inca imi uit legitimatia cand merg la toaleta si trebuie sa ma intorc dupa ea ca altfel nu pot deschide usa....

Mi-ar placea sa trec pe repede inainte peste momentele astea penibile si dificile de inceput, ca in filmele in care eroul sau eroina are parte de o transformare totala de look sau de personalitate, cu o melodie inspirationala pe fundal.

Deocamdata, desi ascult Eye of the Tiger la mp3 player, in drum spre birou, (ahahahahahahaha!) inca merg din cand in cand sa ma ascund in locul meu secret (ceea ce acum, gratie acestui post, nu mai este atat de secret, nu-i asa?).

Uitandu-ma in spate, insa, la ce am scris dupa prima luna de Tabu (mai ales la prima saptamana), imi dau seama ca sunt, intr-adevar, a drama queen si ca acesta este, de fapt, vorba lui Rick, "the beginning of a beautiful friendship".

O virgina la Vocea Romaniei

2011-11-30T01:25:00.001+02:00

Trebuie sa va fac o marturisire, care unora dintre voi li se va parea socanta. Nu am vazut niciodata o editie a emisiunii "Vocea Romaniei". Nici a "Mega Star", "Romanii au talent", sau "X Factor".

In seara asta, insa, am vazut pentru prima data "Vocea Romaniei". In direct, din platou. Si nici nu pot incepe sa va povestesc cat de misto a fost.

De dimineata mi s-a amintit ca (din exces de zel, combinat cu dorinta de integrare) saptamana trecuta m-am inscris pe lista colegilor din PRO care vor sa participe in platou la emisiunea "Vocea Romaniei".

Am incercat sa ma sustrag si sa ma scuz, dar am fost amenintata ca daca nu sunt serioasa, nu mi se va da o a doua sansa sa particip. Am oftat gandindu-ma la parul meu nespalat de trei zile si la faptul ca de mai bine de 24 de ore nu mai trecusem pe acasa.

Tot raul spre bine, daca as fi stiut de emisiune, mi-as fi petrecut vreo 2 ore in fata dulapului, gandindu-ma ce rochie sau ce pulover imi avantajeaza silueta, in cazul in care camerele ar fi trecut razant prin fata mea. Asa m-am multumit cu puloverul verde pe care il purtasem toata ziua la birou si m-am gandit inca o data ca cel care a inventat prinsul parului in coada de cal pentru bad hair days a fost un mare om.

Pe drum spre studiourile din Buftea, unde se filmeaza show-ul, am inceput sa-mi comunic verbal entuziasmul.

- Pacat ca nu-l pot vedea pe Smiley!, le-am spus celorlalti cu un oftat sonor.

- Cum sa nu-l vezi?, m-a intrebat cineva mirat.

- Pai, el sta in culise cu Pavel Bartos, nu?

- Ce varza esti!, mi-a replicat colega mea Doina razand. Aia era la "Romanii au talent"!

- A! am spus si mi-am propus sa tac malc toata seara si sa reduc la minimum gafele pe care le puteam comite. Bineinteles ca nu m-am abtinut.

In urmatoarele 2 ore n-am facut decat s-o chinuiesc pe colega mea, Doina, cu intrebari "Da' ala cine e?", "Da' care e echipa lui Moga?", "Da' echipa lui Brenciu cand canta?", "Da' noi votam din public cu ridicatul mainii sau cum?", "Da' cum adica se dueleaza doi din aceeasi echipa?" etc.

Mi-am dat seama ca semanam foarte mult cu bunica mea, care vine uneori in fata televizorului pe la jumatatea unui film, fara ochelari, si incepe sa intrebe: "Da' el cine e?", "Asta de ce vrea sa-l omoare pe celalalt?", "Care dintre ei e ala bun?", "Ce i-a zis?" si tot asa, pana cineva isi iese din pepeni si abandoneaza filmul. Probabil si Doina s-ar fi ridicat si s-ar fi mutat in capatul celalalt al platoului daca emisiunea n-ar fi fost in direct.

Si, apropo de direct, faza LOL a serii (pe care voi n-ati vazut-o, din pacate) s-a petrecut la un moment dat, cand transmisiunea in direct s-a intrerupt brusc, timp de vreo 3-4 minute. Au inceput sa se auda voci mirate din sala, care intrebau ce se intamplase. La care Smiley, foarte calm, a spus:

- E un atac la Casa Alba.

- Pe bune? a intrebat Loredana speriata.

- Nu, l-au reprimit astia pe Geoana, a raspus Brenciu, si toti am izbucnit intr-un ras spasmodic.

Cat despre spectacolul propriu-zis, cu ce sa incep?! Inteleg, in sfarsit, la ce se refera cei care spun ca "Vocea" e cel mai tare show de muzica live din Romania, la momentul actual. Formatul emisiunii si premiza sunt foarte misto, concurentii au niste voci fantastice, juriul e (in premiera pentru un show TV de la noi) bine ales, iar Bartos e amuzant intr-un mod natural, fara a forta nota.

La capitolul concurenti, daca la inceputul serii o intrebam pe Doina "Ala cine e?", "Si pe ea cum o cheama?", spre final scandam din toti rarunchii "Dra-gos!","A-min-da!" si "Se-bas-tian!" de parca as fi fost cel putin ruda de gradul II cu fiecare dintre ei.

Pe scurt, Dragos mi s-a parut de departe cel mai bun cantaret al serii si controlul pe care il are asupra vocii (ca sa nu mai spun nimic de calitatile lui vocale) m-a lasat masca. La eliminari, nici sa ma pici cu ceara nu inteleg de ce Loredana a ales s-o scoata afara din concurs pe Aminda, care, si ca voce si ca prezenta scenica, a fost net superioara Oanei. O sa ma uit si la reluare pentru ca am inteles ca din platou se aude mai tare muzica decat persoana care canta, asa ca poate mi-a scapat ceva. Ma indoiesc, totusi.

In clanul Moga, alta supriza pentru mine. Nu ca Moga l-a ales pe Aldo cel sigur pe el si cu o voce formidabila in defavoarea adorabilului Sebastian (pe care l-as fi luat acasa la sfarsitul serii, daca as fi putut), ci ca l-a "salvat" (vedeti, vorbesc deja in jargon, hehe!) pe Enrique-wannabe cu pantaloni de o culoare si textura indoielnice. Adevarul e ca, nevazand nicio alta editie si, deci, necunoscand temperamentul sau personalitatea participantilor, n-am fost partinitoare decat pe criterii muzicale.

All in all, a fost o seara excelenta, in urma careia am decis sa particip si la editia de martea viitoare. Daca exista un "microb" "Vocea Romaniei", presimt ca sunt pe cale sa fac o pneumonie. )))

Doua site-uri de iubit

2011-11-24T00:47:00.000+02:00

Va mai aduceti aminte casetele sau CD-urile cu "compilatii" din copilarie si din adolescenta? Cum stateam cu orele si cream playlist-uri pe care sa le punem la petrecerile aniversare ale prietenilor sau pe care sa le imprumutam baietilor de care ne placea?

Ei bine, cam pe principiul asta functioneaza 8tracks.com, cea mai recenta descoperire a mea in materie de site-uri muzicale (multumesc, Lia!). 8tracks este un fel de site de socializare bazat pe muzica (urmaresti oamenii care iti plac, ca pe Twitter, si poti da like mixurilor, ca pe Facebook), unde poti face 2 lucruri: fie asculti mix-uri create de altii, fie creezi tu propriile mixuri.

Mixurile pot include de la 2 pana la zeci de piese si pot fi bazate pe o stare de spirit, pe un concept sau pe un gen muzical. N-am apucat sa-l explorez prea bine, dar am descoperit ca imi plac mixurile lui listeney, un tip din Turcia (m-am trezit in cateva dimineti cu mixul "Cock a Hoop! (Crazy Happy)" care are 24 dintre cele mai vesele melodii pe care le stiu).

Concluzia: un site foarte prietenos, unde poti descoperi muzica noua si unde iti poti proba abilitatile nebanuite de DJ.

Al doilea site minunat pe care l-am descoperit este Eroii Romaniei Chic. Aici, doua fete, Dodo si Lili, prezinta diverse personalitati de marca ale culturii si istoriei romane din perspectiva biografica, dar fac si recomandari (de haine sau de accesorii) contemporane, care ar respecta stilul lor personal. Descoperiti, asadar, cine a fost Anna de Noailles si ce jacheta Stella McCartney ar purta ea in prezent. Sau cititi despre iubirile lui Brancusi si de unde puteti achizitiona bastoane, pantofi sau palarii astfel incat sa-i "imprumutati" look-ul rafinat.

Concluzia: O initiativa desteapta, frumoasa, inspirationala si chic. Vorba celor doua autoare, mai cool de atat nu se poate.

3 evenimente artsy-cool de neratat saptamana asta

2011-11-23T00:39:00.000+02:00

Daca sunteti in Bucuresti, vineri si sambata sunt 3 evenimente artsy-urban-cool pe care va sfatuiesc sa nu le ratati.

1. ShortsUP Street Fashion

In noiembrie, seara de scurtmetraje ShortsUP e dedicata modei strazii si stilului, avand ca tema "Street Fashion". Puteti vedea scurtmetraje premiate la festivaluri internationale, expozitii ale designerilor romani si fotografii de street style de la noi si de la altii. Vineri, de la 20.00, la Sala Dales, 20 de lei. Am scris despre asta si pentru perfecte.

2. Frumoasa calatorie a ursilor panda povestita de un saxofonist care avea o iubita la Frankfurt

Piesa de teatru la unteatru (in spatele Palatului CEC, pe Calea Victoriei), sambata de la 19.00 la 20.30. Must see daca sunteti fani Visniec, intrucat si dramaturgul va fi prezent. Intrarea libera, puteti dona cat vreti la finalul spectacolului (detalii aici - pentru ca sunt locuri limitate trebuie sa faceti rezervare telefonica).

3. Cultura Jucariilor Urbane @ Vatra Collective

Daca sunteti pasionati de jucariile urbane, nu ratati sambata seara (de la 20.00 la 23.00) la Vatra Collective (Str. Jean Luis Calderon 44) o scurta prezentare a istoriei celor mai cunoscute modele, precum si proiectia documentarului "VINYL & CO" dedicat fenomenului jucariilor urbane + colectii personale de designer toys. Detalii aici.

Maine revin cu doua site-uri recent descoperite, care sunt convinsa ca o sa va placa mult.

Ultima noapte de Tabu, intaia zi de perfecte.ro

2011-11-21T00:14:00.000+02:00

Pentru aceia dintre voi care nu stiu (aka cei cu care nu sunt inca prietena pe Facebook ), joi a fost ultima mea zi la Tabu.

Cineva spunea la un moment dat ca atunci cand pleci de la un job in care te-ai implicat, te simti intr-un fel ca atunci cand te desparti de un iubit. Pentru ca am avut parte de foarte multe momente frumoase acolo, nu vreau sa intru in detalii in legatura cu motivele demisiei mele (citatul asta spune, oricum, totul).

In autobuz, pe drum spre birou, mi-am sters numerele si mesajele din agenda telefonului de serviciu. In redactie am trimis traditionalul mail de la revedere colaboratorilor, mi-am sters tab-urile de pe Mozilla si am stat la o ultima felie de pizza si o prajitura cu colegii. Pe calculator, in urma mea, a ramas doar un wallpaper cu bujori imensi, roz si albi.

Mi-am petrecut o buna bucata din noaptea de joi spre vineri scriind un Mic Ghid pentru sfarsitul lumii, ironic sau nu, ultimul meu articol pentru Tabu. Vineri dimineata, dupa vreo 4 ore de somn, am pornit spre noul job.

In holul blocului, la cativa metri de usa, zacea un porumbel pe spate, cu picioarele tepene in sus. Am sunat-o pe sora mea, sa-i spun ce bine mi-am inceput prima zi la noul loc de munca. "Cauta semnele bune pe drum!", mi-a recomandat ea. Zis si facut. La cateva minute dupa ce am urcat in taxi, era sa intram intr-o alta masina. Frana brusca m-a aruncat intre scaunele din fata, iar soferul s-a speriat atat de tare, incat in urmatoarele 10 minute n-a facut decat sa-l injure pe celalalt (incepand cu mama si mergand pe firul arborelui genealogic in ordine invers cronologica spre stramosi). Cand am ajuns pe Matasari la colt cu Pache Protopopescu (unde e sediu Media Pro), i-am spus soferului ca ma poate lasa acolo pentru ca n-avea rost sa mai dea coltul.

- Cum sa va las aici, domnisoara? Aici nu e o zona buna pentru o femeie frumoasa ca dumneavoastra. Pai nu stiti ce e aici?

- Uhm...un garaj?

- Aici e targ de fete, domnisoara!

- Mai este?! Credeam ca a fost mai demult...

- Inca aduc marfa. S-a stricat calitatea fetelor, dar inca le aduc.

Semne bune, my ass, m-am gandit.

Colegele mele noi sunt foarte dragute, insa. Un alt plus e ca sandvisurile de la cantina Pro sunt yummy. Pe partea de minus ar trebui sa mentionez ca ai nevoie de cartela sa faci orice, chiar si sa mergi la baie (si cum in prima zi n-am avut una, am stat cateva ore cu vezica intinsa ca un elastic).

De azi incepe insa, oficial, prima mea saptamana aici. Cu putin noroc, n-o sa am nimic palpitant de povestit la finalul ei. Sper sa fie asa.

Inozza si Tudor Chirila

2011-11-10T17:06:00.001+02:00

Ieri dimineata aveam programat un interviu cu Tudor Chirila. La sediul Agentiei de Vise, locul de intalnire, m-a intampinat Carina, PR-ul Vama.

- Buna, Ina! Ma bucur sa te cunosc! Iti citesc blogul si-mi place cum scrii!

- O, wow, mersi frumos!

Uite ce inseamna un PR bun, frate!, m-am gandit. Iti faci documentarea dinainte despre jurnalistii cu care trebuie sa te intalnesti si stii ce complimente sa faci fiecaruia astfel incat sa-i flatezi discret.

Dar Carina a continuat:

- Chiar ti-am trimis un mesaj la un moment dat, in care iti spuneam ca ar trebui sa scrii o carte.

Am ramas cu gura cascata. Intr-adevar, Carina imi scrisese prin primavara, cand habar n-aveam cine era, un mesaj cu titlul "You should write a book :)". M-am simtit brusc prost pentru ca o banuisem a fi un PR de genul celor fake friendly.

Cand a ajuns si Tudor, Carina m-a prezentat si a adaugat "Ina are si un blog pe care scrie foarte fain." Pentru cateva secunde, m-am simtit ca Alice in Tara Minunilor, dupa ce a baut potiunea de micsorare. M-am facut mica-mica si m-am inrosit zdravan sub tusele de blush. Patesc asta de fiecare data cand cineva mentioneaza blogul meu fata de o persoana publica, pe care o admir. Scriu multe bazaconii aici si, atat timp cat raman intre mine si voi (sau atat timp cat am eu impresia ca raman doar intre mine si voi, haha) e ok.

Discutia cu Tudor a fost foarte misto, exact cum ma asteptam, si abia astept sa cititi interviul in Tabu de decembrie! La plecare, dupa ce m-a condus la usa si ne-am luat ramas bun, mi-a strigat pe hol "Sa-mi spui daca vrei sa te trec in blogroll, fara nicio problema! Desi nu prea mai scriu pe blog in ultima vreme...".

Am coborat 4 etaje zambind tamp. Ce om fain!, mi-am tot repetat pana am ajuns in strada. Nu ma cunoaste, nu mi-a citit blogul niciodata, cel mai probabil n-o sa-l citeasca niciodata si totusi s-a oferit sa ma ajute, banuind ca pentru un blogger cvasi-anononim, prezenta pe blogul lui inseamna un imens boost de imagine.

Dar cine are nevoie sa apara in blogroll-uri cand are parte de dimineti ca asta?

Hip Event of the Week

2011-11-08T00:25:00.001+02:00

Daca sunteti in Bucuresti joi, nu ratati cel mai hip eveniment al saptamanii, lansarea "Antumelor" lui Lorin. Unde si la ce ora, in imaginea de mai jos.

Puteti lectura comunicatul de presa integral aici.

Va recomand sa nu ratati seara de lecturi si jam session-ul aferent de joi, dar mai ales sa nu ratati cartea. Pentru echivalentul a doua pachete de tigari veti obtine:

1. Un volum de 233 de pagini (toti cei prezenti la lansare vor primi, bonus, o pagina de colectie!) usor de transportat si lecturat in cele mai comode locuri: la metrou, la toaleta, de-a curmezisul fotoliului sau in cada.

2. Rezerve de subiecte pentru small talk si/sau statusuri pe Facebook pentru urmatoarele 365 de zile.

3. O carte cameleonica, ce arata la fel de effortless cool pe o masa de cafenea, langa o ceasca aburinda de espresso, pe o tejghea de bar, langa o bere, sau la terasa, langa o farfurie cu ciorba de burta.

4. The Complete Idiot's Guide to the Urban Jungle, pe care puteti sa-l scoateti din geanta in orice situatie sociala care va ridica probleme (inclusiv pe post de arma).

5. Un izvor nesecat de citate pentru lucrari de bacalaureat/ licenta/ doctorat/ discursuri de cavaler de onoare la nunta/ botez/ taierea motului/ mutarea in casa noua/ momente moarte la sedintele de bloc.

6. O serie de ilustratii cinico-ironice minunate care poarta semnatura inconfundabila a lui Cornel Gologan, autorul copertei cartii si a ilustratiei de mai jos (desene prezente si intr-o expozitie la eveniment).

7. Sentimentul ca nu sunteti singuri.

Sigur, Toma necredinciosii pot pipai cartea inainte de lansare.

Telefonul cultural se intoarce

2011-11-04T00:15:00.000+02:00

Pentru aceia dintre voi care au deschis frecventele mai tarziu, Patapievici m-a sunat acum cateva luni, din greseala. De atunci a mai facut-o de 3 ori, ultima data fiind aseara.

Eram la metrou cand imi aud telefonul sunand, il scot din geanta si vad palpaind pe ecran "Patapievici". Zambesc si raspund.

- Alo?

- Alo? Buna seara! Horia sunt! As dori cu Erwin, daca se poate.

- Buna seara, domnule Patapievici. Acesta nu e numarul domnului Kessler. Nu stiu daca mai tineti minte, dar m-ati mai sunat de cateva ori in ultimele luni, cerand tot cu dumnealui, si eu v-am spus de fiecare data ca e greseala.

- Vaaaaaai, va rog frumos sa ma scuzati pentru deranj!

- Va dati seama ca nu e niciun deranj! De cate ori ma sunati accidental, imi luminati ziua.

- Nu inteleg cum este posibil asa ceva, pentru ca... sa va explic...

- Stiu, stati linistit, mi-ati mai explicat cu alta ocazie. Va suna domnul Kessler si cand il sunati inapoi, pe fix acelasi numar de pe care ati fost sunat, dati de mine. Cred ca e un semn ca trebuie sa ne intalnim.

- Probabil ca da! a raspus si a ras scurt.

Desi la final m-a asigurat ca n-o sa ma mai deranjeze, eu sper totusi s-o mai faca.

5 ani de Inozza VIDEO

2011-11-01T01:31:00.002+02:00

Dupa cum v-am promis acum doua saptamani, am revenit si cu varianta video a aniversarii Inozza la lorgean theatre.

Oricat m-am straduit (and Lord is my witness, I've tried!) n-am reusit sa scot filmuletul evenimentului final sub 15 minute (din cele 48 cat are filmarea bruta) fara sa-mi calc pe inima. Mai jos aveti, asadar, cele 16 minute si 45 de secunde condensate ale spectacolului-lectura.

Pentru cei care nu au rabdare/timp sa urmareasca tot filmuletul, iata si care sunt principalele momente:

00:00 - 01:37 - Printesa indaratnica (fragment)

01:38 - 03:47 - Decat o linie fierbinte (integral)

03:48 - 07:05 - Nevindecare (fragment)

07:06 - 07:50 - Cel mai mult si mai mult (fragment)

07:51 - 10:50 - Cum am dormit aseara in baie (fragment)

10:51 - 13:55 - Lav cu nabadai (integral)

13:56 - 16:35 - my thank you speech

Trebuie mentionat ca, daca in trecut am cochetat cu ideea de a avea un video blog (sau de a posta si filmulete pe blogul asta), dupa ce am vazut fragmentul cu micul meu discurs, am renuntat la orice speranta in acest sens. Imi misc bratele in sus si in jos, pe diagonala si pe orizontala de parca sunt un bâtlan care-si face incalzirea inainte de a-si lua zborul. Daca adaugam la asta dictia mea vitezomana, rezulta un Lacul Lebedelor meets Catch me if you can. ))) You get my point.

Mai jos am pus si un al doilea filmulet, care a surprins momentul cadourilor si al povestilor din spatele lor + surpriza aniversara pe care i-am facut-o Anei, a carei zi de nastere fusese cu doar o zi inainte (de la minutul 11:27). Pentru a proteja demnitatea celor prezenti, care i-au oferit cadou Anei un mic moment artistico-muzical, am pus voci de chipmunks peste vocile noastre in momentul respectiv. You're welcome! )))

Vreau sa le multumesc inca o data prietenilor mei Olga si Costin pentru filmare + editare (daca aveti vreodata nevoie de cameramani pentru un eveniment, vi-i recomand cu caldura), Verei si lui Anton (precum si Andreei) pentru interpretarile minunate si nebanuite ale textelor mele, lui Lorin pentru ca ne-a gazduit la lorgean theatre si nu in ultimul rand prietenei mele, Alexandra, careia i-a apartinut ideea evenimentului.

Multumiri din suflet si fetelor si baietilor prezenti (Ana, Andreea, Mihaela, Gabi, Andressa, Gelu, Dorina si Florin) pentru minunatele cadouri si povesti pe care mi le-au impartasit. Si voua, tuturor, pentru ca ma cititi si, asa cum am spus si in micul (si chinuitul) meu discurs, pentru ca imi dati ocazia sa fiu cea mai buna la ceva, pentru prima oara in viata mea.

De ce mi-am comandat bisturiu

2011-10-28T00:20:00.001+03:00

Inainte sa respirati precipitat si sa va intrebati daca mi-ati gresit cu ceva, relax, nu sunt fan Dexter! ))

Mi-am comandat bisturiu a doua zi dupa ce l-am descoperit pe Robert Ryan, care face cele mai faine tablouri decupate (sau paper-cuts, cum numesc americanii kirie, arta decuparii hartiei inventata de japonezi).

Mister Rob este absolut genial! Da, lucrarile lui sunt foarte corny, dar sunt incredibil de minutioase si iti dau starea aia de awwww de care ai nevoie intr-o dimineata mohorata de toamna.

Printre preferatele mele sunt:

Small Girl

Your Job

First Morning of Spring

I Opened My Heart

Our Story

Rob are si niste decupaje la limita imposibilului in ceea ce priveste detaliile, cum ar fi Every Night, Look Closer sau Starry Night. De asemenea, a realizat din paper cuts copertele Elle UK, Stylist si Vogue Wedding Japonia, precum si o rochie din hartie pentru Vogue US.

Dupa ce am gasit site-ul lui Rob, am cautat frenetic tutoriale de paper-cutting online si asa l-am descoperit pe acesta, realizat de Julie Marabelle de la Famille Summerbelle. Filmuletul prezinta condensat, in 3 minute, munca ei de 20 (!) de ore la o harta decupata foarte simpatica a New Yorkului.

Cei de la Famille Summberbelle au cele mai misto harti de orase realizate din decupaje pe care le-ati vazut vreodata! Trebuie sa-mi iau una cu New York, I just have to!

Bineinteles, atat Rob, cat si echipa Summerbelle lucreaza cu instrumente profesioniste, respectiv cutitele Xacto. Cum producatorii lor n-au bunavointa sa exporte si in afara SUA, nu mi-a ramas decat sa fac rost de un bisturiu, asa cum am anuntat si in titlu. Daca v-am convins sa va incercati mana cu paper-cut-ul, va pot da oricand numarul de telefon al dealer-ului meu de bisturie. )))

Prima mea licitatie

2011-10-27T01:41:00.001+03:00

V-am povestit acum cateva zile despre Catalin si va multumesc din suflet celor care ati donat bani pentru a-l ajuta, cat si celor care ati dat vestea mai departe in retelele de socializare.

Am donat si eu bani si am povestit cui am apucat despre el, dar simt ca nu e suficient. Asa ca am luat legatura cu colegii lui, care organizeaza o licitatie de obiecte, si m-am oferit sa le trimit si eu ceva.

Este vorba despre un tricou semnat de Inna si albumul ei original "I Am The Club Rocker", un calendar Lavazza aniversar, de colectie, si o masca de somn cu cristale Swarovski. Pentru primele doua, primite cadou, trebuie sa le multumesc celor de la Roton si, respectiv, de la agentia Draftfcb.

Mai jos am pus imagini cu obiectele, precum si cu descrierea lor. Daca va intereseaza sa achizitionati unul dintre ele, lasati un comentariu la sectiunea de licitatii de pe blogul lui Catalin.

Tricou cu autograf Inna şi albumul original 'I Am The Club Rocker'

Inna este o cântăreaţă de muzică dance, celebră pentru hit-ul „Hot” şi premiată cu discuri de aur şi platină în toată lumea pentru vânzări de sute de mii de albume. „I Am The Club Rocker” este cel de-al doilea album al Innei, lansat în 2011, care cuprinde hituri precum „Un Momento”, „Sun is Up”, „Senorita” sau „Club Rocker”.

Tricoul cu autograful Innei este mărimea S. Licitatia incepe de la 150 RON.

Mască de somn Daydream cu cristale Swarovski

Mască de somn de satin, cu broderie sub formă de coroană şi 29 de cristale Swarovski. Are bretele ajustabile, un sistem unic cu 6 straturi de material care împiedică lumina şi mici bureţei pentru confort sporit în zona nasului. Pentru weekenduri lungi şi dimineţi ca în Breakfast at Tiffany’s.

Detalii despre produs. Licitatia incepe de la 50 RON.

Calendar aniversar Lavazza, ediţie de colecţie 2012

Compania italiană de cafea Lavazza realizează în fiecare an un calendar memorabil, ale cărui imagini sunt realizate de un fotograf cu renume mondial. Pentru a serba cea de-a 20-a ediţie, 12 de fotografi celebri, care au lucrat la ediţiile anterioare ale calendarului (printre care Annie Leibovitz, David LaChapelle, Ellen von Unwerth, Miles Aldrige sau Mark Seliger), au fost rugaţi să-şi realizeze autoportretul. Rezultatul este un obiect iconic, de colecţie pentru orice împătimit de fotografie sau de cafea. Dimensiuni: 59x42 cm.

Detalii si fotografii cu fiecare fila a calendarului aici. Licitatia incepe de la 100 RON.

Licitatia mai include un tricou AC Milan cu autograf Robinho, un tablou Costin Craioveanu, un ceas Calvin Klein, un echipament de ciclism Once si un box set de colectie Sting.

Daca vreti sa ne ajutati sa facem cunoscuta licitatia si sa strangem banii necesari, puteti posta un link pe Facebook, Twitter sau Google + catre pagina de licitatii de pe blogul lui Catalin. Si, bineinteles, daca va face cu ochiul, puteti oricand cumpara unul dintre obiecte.

Pentru prima data in lumea sunetelor

2011-10-26T00:04:00.002+03:00

Probabil ati vazut deja clipul de mai jos, pentru ca de acum o luna, cand a fost postat, a devenit viral.

Daca nu, povestea e simpla: Sarah are 29 de ani si s-a nascut surda. Si-a petrecut toata viata citind pe buzele celorlalti si purtand un aparat auditiv, cu ajutorul caruia nu putea percepe decat sunete foarte vagi si distorsionate (de genul slowmotion).

In filmuletul de mai jos, facut de sotul ei, Sarah isi aude pentru prima data vocea, datorita unui implant auditiv. Reactia ei este foarte, foarte emotionanta si bucuria ei e de-a dreptul contagioasa. Iar clipul este absolut fascinant pentru ca surprinde, practic, prima reactie constienta a unei persoane la auzul sunetelor.

Dupa ce am vazut filmuletul, m-am intrebat cum o fi oare sa traiesti 30 de ani fara sa fi ascultat o melodie? Nu-mi pot inchipui o zi din viata mea fara muzica: ma trezesc uneori cu o melodie in minte si o fredonez nerabdatoare pana mi se deschide laptopul, ascult muzica la casti in autobuz, spre serviciu, la birou, si seara, in pat, dupa o zi grea. Asa cum demonstra si cel mai frumos site din lume (din postul anterior), muzica are un miraculos efect terapeutic.

Intrebarea si mai importanta este: ce melodie i-ati da sa asculte pentru prima data unui om care nu stie cum suna muzica?

Nu stiu de ce, prima melodie care mi-a trecut prin minte a fost Here Comes the Sun de la Beatles, poate si datorita versurilor. Voi ce i-ati recomanda?

Cel mai frumos site din lume

2011-10-25T01:49:00.001+03:00

Cel mai frumos site din lume este, fara indoiala, Emotional Bag Check. Si nu doar pentru ca isi spune "secretly a music site".

Daca va simtiti apasati de o problema pe care nu aveti cui sa o povestiti, daca va simtiti singuri, inutili sau cu inima franta, dati "check in" si lasati-va bagajul emotional in grija altcuiva. Apoi asteptati. Un strain o sa va trimita o melodie (insotita, sau nu, de un mesaj) care va va arata ca, in fond, lumea asta nu e atat de egoista si rece pe cat vor altii sa credem.

Daca va simtiti fericiti, echilibrati si in stare, apasati "carry it" si ridicati bagajul altuia. Am incercat asta dupa ce m-am codit o bucata. Asa am ajuns sa trimit melodii (si mesaje de incurajare, ca deh, nu ma pot abtine) unei fete care plecase la facultate la mii de km distanta de casa si a trebuit sa se desparta de iubitul ei, unui barbat care spunea ca se simtea invizibil la birou, si (cel mai probabil) unei adolescente indragostite in secret de cel mai bun prieten, caruia nu indraznea sa-i spuna ce simte.

Unui singur bagaj emotional nu am reusit sa-i fac fata pentru ca, efectiv, nu stiam ce melodie ar fi putut linisti durerea persoanei respective, dar sper ca cineva sa fi fost mai puternic si mai priceput decat mine.

Incercati-l si voi. Sentimentul ca poti schimba starea de spirit a unui om care se afla, poate, in celalalt capat al planetei si nu-ti va putea multumi niciodata, creeaza dependenta.

24 de ore

2011-10-24T13:05:00.000+03:00

Atat are Catalin la dispozitie sa stranga 200.000 de euro pentru a fi operat.

Are 25 de ani, a absolvit Facultatea de Medicina anul asta, si tocmai a aflat ca are o tumora extrem de rara (in lume exista doar 200 de astfel de cazuri, la noi in tara e unic).

Maine ar trebui sa fie operat intr-o clinica din Germania, dar pentru asta trebuie sa aiba 200.000 de euro. Parintii si-au vandut masina si au facut un credit la banca si au reusit sa stranga abia 60.000 de euro. Acum se pregatesc sa-si vanda apartamentul. Iar colegii au adunat 15.000. 75.000 de euro nu sunt nici macar jumatate.

Am aflat despre Catalin de la un prieten comun, care i-a fost si coleg de facultate. Si, de fapt, colegii lui Catalin sunt cei care m-au facut sa va scriu azi. Pur si simplu am fost coplesita de dragostea si devotamentul lor fata de Catalin. Au facut un powerpoint minunat cu o paralela intre Catalin si Dr. House, i-au creat un blog, o pagina de Facebook si au facut chiar si un flash mob pentru el.

Iar imaginea asta, precum si textul "Am reusit sa ne strangem, Cata. Pentru tine!" m-au facut sa-mi dea lacrimile.

Am fix 33 de lei si 50 de bani in portofel pana vineri, cand primesc salariul. Dar azi o sa ma opresc la primul BCR si o sa-i donez. Daca gasesc pe cineva care sa ma imprumute, o sa pun si mai mult.

Daca puteti sa faceti acelasi lucru in cursul zilei de azi, ar fi mai mult decat grozav. E trist si atat de nedrept ca banii sa decida daca un om traieste sau moare. Unul dintre colegii lui, care se ocupa de pagina de Facebook, a scris sub o poza de la flash mob "Un om care a scos atatia medici in strada MERITA SA TRAIASCA!" Eu zic ca el merita sa traisca chiar daca n-ar fi mobilizat atata lume si chiar daca, prin meseria lui, n-ar ajunge sa salveze vietile altora. Catalin merita sa traiasca. Punct.

Va rog sa ma ajutati sa facem cunoscut cazul lui Cata! Spuneti-le povestea lui prin viu grai colegilor de la birou sau la telefon, prietenilor si rudelor. Se poate dona prin atatea modalitati (paypal, online, telefonic, la BCR) incat oricine, cu putina bunavointa, poate ajuta.

Dati like paginii de Facebook, puneti-va la status link-ul catre blogul lui Catalin, trimiteti tweet-uri si mass-uri pe YM in urmatoarele 24 de ore.

Haideti sa demonstram ca Social Media are o putere reala! Ca poate salva viata unui om, nu doar amuza prin eternele filmulete cu pisici.

PS: Ultima data cand v-am cerut ajutorul a fost tot pentru un medic, Florin Fanea, daca va amintiti. Din pacate, Florin s-a stins si banii stransi nu i-au mai putut ajuta. Pentru ca chestia asta m-a cam ravasit, mi-am propus atunci sa nu ma mai implic atat decat in cazuri ale unor oameni pe care ii cunosc, dar nu pot sa stau cu mainile in san.

PPS: Ma ingrozeste numarul mare de cazuri de oameni foarte tineri care se zbat in ultima vreme intre viata si moarte din cauza cancerului. Din fericire, colega noastra Andreea de la Mai Mult Verde a fost operata si e bine, dar Adriana (al carei banner il vedeti in dreapta) n-a reusit inca sa stranga 40.0000 de euro din iulie(!).

Later edit: Am reusit sa donez azi 50 de lei. Stiu ca e putin, dar si ei erau imprumutati, asa ca sper sa se aplice principiul dar din dar se face rai.

Young @ Heart

2011-10-23T03:03:00.003+03:00

Am fost crescuta de bunici, in mijlocul unui grup de oameni trecuti demult de prima tinerete.

Probabil am vazut interiorul mai multor camere de reanimare si am fost la mai multe parastasuri si inmormantari decat majoritatea dintre voi. Pentru ca am fost, practic, crescuta de aceasta multitudine de bunici, ori de cate ori cineva ajungea in spital, mergeam cu tata (cum ii spuneam bunicului meu) sa le ducem banane, compot sau iaurt. Pana nu demult, exista un batranel in Sighisoara care ma striga "Ouţu" pentru ca ani in sir, cand se interna si eu veneam in vizita, ii mancam oul fiert pe care il primea la micul dejun.

V-am povestit ca Moartea era un vizitator constant in casa noastra. De fapt, atunci cand murea cate un prieten al bunicilor mei, era ca si cand murea un membru al familiei noastre foarte mari.

Pe de alta parte, nu va puteti inchipui cata viata au in ei batraneii! Si cum, la 70 sau 80 de ani, inca se indragostesc si isi petrec noptile ca niste adolescenti. De-asta il iubesc eu pe Gary Salter, pentru ca in fotografiile lui reuseste sa surprinda, intr-o maniera ironica si jucausa, acest spirit mereu tanar pe care ei il au.

V-am pus si doua cadre spre exemplificare.

Iata de ce, atunci cand prietenul meu mi-a povestit despre un documentar numit "Young @ Heart" (care prezinta peripetiile prin care trece un cor de batranei care canta cover-uri dupa Coldplay, Sonic Youth, Nirvana sau The Clash), am stiut ca trebuie sa-l vad.

"Young @ Heart" prezinta povestea unui cor din Massachusetts, a carui medie de varsta e de 81 de ani. Muzica pe care o canta e neasteptata pentru varsta lor (si aici meritul ii revine dirijorului lor, Bob Cilman), iar pentru multi dintre ei, repetitiile si faptul ca fac parte din acest proiect, ii umple de energie si le da pofta de a trai.

Corul este faimos si a avut numeroase concerte in Europa, cantand chiar si in fata familiei regale din Norvegia. Iata si doua videoclipuri de-ale lor, pentru piesele Road to nowhere si Staying alive. Documentarul, insa, prezinta saptamanile de pregatire inaintea unui concert in orasul lor natal si dificultatile prin care trec pana sa ajunga in fata publicului.

Personajele principale sunt fasneata Eileen (care are 92 de ani si e singura care detine cheia de la azilul de batrani unde locuieste, pentru ca se intoarce uneori noaptea tarziu de la gig-uri), Joe, un batranel adorabil de 83 de ani, Lenny (86 de ani), singurul dintre cei trei care vede mai bine si care a fost desemnat ca sofer, Stan (76), care uita mereu versurile de la "I Feel Good" si a cantat "I feel nice/Like sugar and rice" in loc de "like sugar and spice" in timpul concertului, Bob (75) si Fred (80), doi membrii care s-au retras din grup din cauza bolii, dar care au revenit pentru marele concert.

Am plans la filmul asta mai mult decat imi amintesc sa fi plans de la One Flew Over the Cuckoo's Nest incoace. Doi dintre membrii grupului au murit inainte sa ajunga la spectacol si modul in care restul au facut fata pierderii este emotionant mai presus de cuvinte. In plus, daca reusiti sa va uitati la partea in care canta Forever Young sau Fix You fara sa va siroiasca lacrimi pe obraz, sunteti eroii mei. Pana si detinutii in fata carora au cantat si-au ascuns capetele ca sa planga fara sa fie vazuti. Atat sunt de duri batraneii astia.

Pe de alta parte, am si zambit mult si mi-a venit sa dansez de cateva ori. Am agonizat cu ei de-a lungul repetitiilor si m-am topit de drag la nenumaratele lor probleme de acomodare cu versurile melodiilor sau cu tehnologia (e adorabil cand doi dintre ei dezbat pe ce parte se pune CD-ul in player).

E genul ala de film la care, in mijlocul lacrimilor, iti simti sufletul plin. Oamenii astia, care abia se deplaseaza si se forteaza pe ei insisi atat de mult pentru cele cateva minute de aplauze, sunt o sursa incredibila de inspiratie. Daca aveti curaj, va recomand sa urmariti filmul asta. O sa va induioseze si o sa va ridice starea de spirit in acelasi timp.

Vise din copilarie care au devenit realitate

2011-10-21T01:48:00.000+03:00

Cand eram mici, sora mea, Lia, si cu mine, visam sa ne construim o casa sub pamant. Nu un buncar atomic urat si impersonal, ci o casa cu incaperi luminate, flori in glastre si covoare care sa imite iarba.

Ne-am petrecut nopti in sir povestind in soapta, sub plapuma (pentru a n-o face pe mama sa vina din dormitor si sa ne intrerupa sedintele arhitectonice) despre structura de rezistenta a casei, planul incaperilor si, mai ales, cui o sa-i permitem sa vina sa locuiasca cu noi.

La un moment dat, cand planurile noastre s-au inchegat, ne-am permis sa le impartasim si cu adultii. Mama a zambit, dar nu a incercat sa ne convinga de zadarnicia proiectului nostru. Abia in ziua in care am iesit amandoua in gradina, echipate cu ghete si sape, pentru a incepe munca la casa visurilor noastre, mama a alergat disperata dupa noi, strigandu-ne sa nu-i stricam gradina. Apoi, in mijlocul straturilor de capsuni, ne-a distrus definitiv si iremediabil visele, explicandu-ne de ce n-am reusi sa construim niciodata casa mult dorita.

Cu lacrimi in ochi, am pus sapele la loc in magazie, ne-am descaltat de ghetele rezistente la noroi si am ingropat (ah, ce joc de cuvinte crud!) visele noastre naive. Iata insa ca ieri, la 15 ani de la acel moment, am descoperit ca cineva a dus la capat proiectul la care am visat atatia ani.

In localitatea elvetiana Vals, arhitectii de la firma SeArch au construit o casa subterana, pentru a exploata peisajul superb montan, cautand, totusi, o modalitate prin care sa permita luminii sa patrunda in incaperi. Iata si rezultatul fantastic al muncii lor.

Mai multe detalii despre povestea cladirii aici, iar pe inhabitat.com gasiti si o galerie foto completa.

Sunt curioasa: ati avut vreodata, in copilarie, un vis pe care adultii sa-l fi etichetat drept "nebunesc", dar pe care l-ati vazut apoi devenind realitate?

PS: Apropo de case sub pamant, TREBUIE sa vedeti casa eco in care se va muta in curand fotbalistul lui Manchester United, Gary Neville.

Si mai ales proiectul pentru hotelul subteran Bella Vista, din Italia. Eu, una, abia astept sa fie gata!

Elle din "Legally Blonde" exista in realitate

2011-10-20T00:28:00.000+03:00

Mai tineti minte cand va povesteam de Alex care citeste Twilight? Ei bine, tot la capitolul placeri video vinovate trebuie sa o adaug si pe Elle Fowler.

Nu mai stiu cum am descoperit canalul de Youtube al lui Elle, All That Glitters 21, dar tin minte ca am stat cu gura cascata timp de 5 minute cat am urmarit filmuletul in care isi prezinta continutul trusei de farduri pentru voiaj (pe scurt, mai multe produse de machiaj decat se gasesc la noi in vreo 3 magazine comunale).

Am vizionat apoi, aproape in transa, filmuletul in care arata cum isi organizeaza colectia impresionanta de farduri (vezi comentariul cu magazinele comunale de mai sus si amplifica-l la nivel judetean) si cel in care isi prezinta continutul gentii de voiaj (aici trebuie sa fac o mica marturisire rusinata: pentru vacanta la Roma mi-am organizat geanta dupa modelul ei, ahahahaha).

Uneori, cand am o zi grea, in care ma simt coplesita de sarcini sau de probleme, intru pe Youtube si urmaresc un filmulet facut de Elle. Exista ceva reconfortant in a sti ca sunt pe lume si oameni pentru care "drama" inseamna sa ti se termine eyeliner-ul preferat sau sa nu-ti iasa perfect buclele cu ondulatorul.

A o urmari pe Elle cum povesteste despre ce mancaruri dietetice isi cumpara, ce fel de ceaiuri bea (un videoclip glorios de 19 minute!), cartile ei preferate, ce trebuie sa pui in bagaj cand pleci la facultate sau cum sa-ti organizezi agenda, are acelasi efect asupra mea pe care l-ar avea urmarirea unor pesti intr-un acvariu, timp de cateva ore. Imi goleste mintea si ma face sa ma simt in siguranta in mijlocul acestui univers haotic.

Pentru ca, nu-i asa, atat timp cat exista cineva in lumea asta a carui iPhone si iPod sunt acoperite cu pietricele roz si personalizate, care isi organizeaza fardurile dinspre culori deschise spre culori inchise, dar si pe colectii, si care isi are numele inscris pe trusa de farduri roz si pufoasa, gasesti in tine forta sa faci fata micilor neplaceri cotidiene. Dintr-o data stii ca, asa cum bine spunea o mica prietena a mea, Binele si Rozul vor invinge.

PS: Daca nu va ajung filmuletele postate de Elle pe Youtube (desi ma indoiesc), fata mai are si un blog (unde-si asterne cele mai profunde ganduri), precum si un site impreuna cu sora ei, Blair. In plus, daca vreti si voi truse de farduri, agende, accesorii sau mini seturi de supravietuire glam si personalizare, fetele au si un magazin online.

PPS: Radem, glumim, dar sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului. Pentru videoclipurile ei (cu efect de incetinire a undelor cerebrale in cazul meu, dar inspirationale in cazul catorva sute de mii de fete), Elle a fost nominalizata la premiile Teen Choice Awards 2011, la categoria Web Star.

In afara de a-mi oferi un prilej de de-stresare, cred ca Elle e un bun subiect pentru un studiu de caz despre celebritatea dobandita pe urma vlog-ului (video blogului) - daca tinem cont ca dintr-o simpla fata din Tennessee, fara vreun talent special, astazi a ajuns sa fie invitata la evenimente din industria muzicala si la petreceri Teen Vogue.

Anonimul din supermarket

2011-10-18T00:16:00.003+03:00

Aseara, in supermarketul Mega Image din Piata Amzei, a intrat un barbat imbracat in negru, purtand in spate husa unui instrument muzical.

Purta o geaca neagra, pantaloni negri si o pereche de pantofi, tot negri. Pana si ramele discrete ale ochelarilor dreptunghiulari erau tot negre. A luat un cos si, cu pasi nesiguri, s-a indreptat catre raionul de semipreparate. Dupa ce a pus cateva caserole trase in tipla in cos, a trecut mai departe, spre raionul de lactate. In timpul asta au trecut o gramada de oameni pe langa el. Nimeni nu i-a aruncat nici macar o privire.

Singura persoana din tot magazinul care se comporta ca o groupie la vederea lui eram eu. Am alergat printre culoare dupa Chris, colega mea de apartament, si, cand in sfarsit am dat de ea, i-am soptit, cu fata stralucinda "L-ai vazuuuuut? E...". "Stiu", m-a intrerupt ea zambind, "l-am vazut si eu".

I-am povestit, inciudata, cum la Angst-ul de alaturi, ori de cate ori ma nimeresc la coada in spatele lui Albulescu, trebuie sa o suport pe vanzatoare care mai are putin si lesina de emotie atunci cand el ii arunca cate o gluma. Sau cum intalnesc in aceste magazine atatea vedete si persoane publice, dupa care toata lumea, de la personal, pana la clienti, se da in vant. In seara asta nu era cazul, insa.

Cand am ajuns la casa de marcat, barbatul in negru, cu ochelari, era iar in fata mea. M-am abtinut sa-i pun intrebari stupide despre continutul husei lui si m-am multumit sa-i fac fete-fete zambitoare lui Chris. Cum era de asteptat, nici vanzatoarea nu l-a recunoscut. Dupa ce a platit, a ridicat restul, si a multumit, Alexandru Tomescu a parasit supermarketul la fel de neobservat cum a intrat.

5 ani de Inozza @ lorgean theatre

2011-10-17T12:50:00.003+03:00

Stiti cum e cand vi se indeplineste o dorinta si, in timp ce se intampla chestia asta, creierul vi se divide in doua, o parte care traieste din plin bucuria momentului, si o alta parte care se tot gandeste: "Whoa, chestia asta chiar e reala?"...? Ei bine, fix asa m-am simtit vineri seara.

De anul trecut mi-am propus ca anul asta, cand blogul implineste 5 ani, sa organizez o mica petrecere la care sa-i invit pe cativa dintre cititorii lui (ma rog, in marea lor majoritate cititoare, dar am zis sa nu fiu sexista ). Undeva in adancul inimii mi-era teama, totusi, ca dorinta asta o sa moara pe traseu, ca sute sau mii de alte promisiuni pe care mi le fac mie insami.

Planetele s-au aliniat, insa, anul asta sau, mai bine zis, o gramada de oameni pe care-i iubesc mi s-au alaturat si au acceptat sa-si sacrifice o seara pentru a-mi transforma dorinta in realitate. Trebuie sa le multumesc lui Lorin pentru ca ne-a gazduit la lorgean theatre, Olgai si lui Costin, doi operatori si editori video extrem de talentati, datorita carora o sa pot revedea seara asta oricand o sa vreau, Verei si lui Anton pentru ca au dat viata textelor mele, si prietenei mele, Alexandra, careia i-a apartinut ideea intregii seri.

Va povestesc pe scurt, pana e gata filmuletul, despre ce a fost vorba: am ales 5 texte de pe blog pe care Vera si Anton le-au prezentat intr-un mic spectacol-lectura. Au fost rasete in hohote, dar si lacrimi, din cate mi s-a spus. Abia astept sa vad! Recunosc ca nu m-am uitat la "public" in tot acest timp: eram partial fascinata de a-mi auzi gandurile rostite de vocea minunatei Vera, partial jenata de cateva dintre lucrurile pe care le scrisesem.

Am avut si doua surprize: o lectura din partea Andreei, care a debutat, astfel, pe prima ei scena "oficiala" si un mini-tort pentru Ana, care a implinit 24 de ani cu o zi in urma si a plecat de la petrecerea mea direct la a ei (ceea ce mi s-a parut incredibil de dragut din partea ei, multumeeeesc, Ana!)

Ca la orice reprezentatie lorgean, spectatorii au adus obiecte pe care le asociaza cu tema "spectacolului" (Inozza, evident). Am primit, astfel, nu doar niste cadouri foarte, foarte simpatice, ci mai ales niste povesti minunate (fiecare si-a motivat, la final, alegerea).

Mai jos sunt niste imagini de la micul eveniment. Promit sa revin cu filmuletul cand e gata. Enjoy!

Vera si Anton repetand de zor.

Costi si Olga fixand luminile, inainte de venirea spectacorilor.

Motor, actiune si...

Publicul a fost unul mic, dar foarte entuziast.

Fata mea oh-so-embarassed spune totul. Pe viitor, inainte sa mai public un post o sa-l citesc cu voce tare.

Doua dintre pozele mele preferate: toata lumea zambind larg, asa cum sper ca o faceti atunci cand cititi posturile mele si cum, din pacate, pana acum n-am avut sansa sa va vad.

Prima surpriza a serii: debutul intr-ale actoriei al Andreei, indelung ovationat de publicul calduros.

A doua surpriza: mini-tortul pentru Ana, careia i-am cantat un ragusit si urlat (dar sincer) La multi ani!

Eu cu unul dintre cadouri si cu un Anton foarte zambaret in fundal.

Obiectele mi-nu-na-te aduse de spectatori.

Pentru a afla cine ce a adus si povestile din spatele lor, trebuie sa asteptati filmuletul.

Inozza (guest post by Chris)

2011-10-16T20:16:00.000+03:00

Inozza suna alb si am citit si eu la inceput, ca toata lumea, Inotza.

Am inceput sa citesc blogul cand erai la Varsovia si am citit ultimul post acum juma de ora. Intre cele doua momente au trecut cinci ani.

Intre timp m-am mutat cu Ina in apartament si am reusit sa vad cum se nasc povestile marca Inozza.

Sunt fericita ca te cunosc si ca suntem prietene, sunt mandra de ce a devenit Inozza in acesti 5 ani si iti doresc sa te bucuri inca mult timp de blogul tau si de prietenii pe care ti i-ai facut prin intermediul lui!

Cu drag,

Chris

Chris scrie de vreo 4 ani cele mai frumoase povesti pe blogul ei, sub psuedonimul ChriSmilla (cei care au citit "Cum simte domnisoara Smilla zapada" o vor intelege mai bine). De 1 an am privilegiul sa fiu colega ei de apartament si prietena ei and I'm loving every minute of it.

It doesn't always happen to Inozza (guest post by Alina)

2011-10-16T18:42:00.004+03:00

Hi Inozza,

I know that you might think you're the uncrowned queen of silly mistakes, but you're not, so I'm gonna prove you that...

It happened yesterday morning. I woke up at 6 AM, with a fierce decision of -finally!- finishing a NVMY (Non Volatile Memory) related presentation for work. I know you guys out there think of cars as being some cool (fast) toys with pedals, a steering wheal and maybe some shinny paint, but there's much more about it! You probably have no idea that behind a very small feature - that you might not even acknowledge in the end- lies the work of thousands of people from the wordwide automotive industry; many many people who work on designing, implemeting, coding, analysing, testing every little thing, as your life in the end might depend on a small bug that we might introduce. Anyway, this is a big community and I'm proud to be one of them...

After this long divagation which probably does not interest anyone, let's go back to my silly story. So I've started reading the documentation until I got bored and came back to re-reading Inozza's posts from July 2007. It's not very unusual for me to reading again good books, so that's what happened to your blog. I once told you that Inozza should transform her blog into a book, but you've answered that the book was already written and it's called "Bridget Jones"... I disagree, but I never answered... So, it was actually a rich morning, with a huge accumulation of precious info: some detalis about the ECU memory, along with other crucial things about how to "feel princess-like…", being a "multi-double agent", some priceless info about Branesti -that I could not, under any circumstance, live without-, the second part of the wonderful story of Inozza's eyebrows - fortunately there's a 3rd part of the story, and this time it has a happy ending! Long story short, my decision of arriving at work at 8 AM sharp was shattered when, while reading on how I could display my artistic DNA for a bargain of just 500 euros in my living room, I realised it was almost 8 o'clock. But, as I have a quick morning routine, I managed to get ready by 8:04, including breakfast, which I don't usually eat.

So, there I was in the hallway, as fresh as a flower woken up at 6 AM, ready to leave for a glorious day on working on VVLI -you don't want to know what that means. I instinctivly tried to grab my car keys from the place I always leave them and get going, but there was no sign of them! I panicked a little; I was very sure that I've seen them just few minutes earlier. So I started the search; it looked more like a hunt though. A desperate, fast key hunt. First I took it the easy way : I've looked at my hands -you probably know by now the story with the granny looking for the glasses, while she was wearing them-, I then looked in my pant's pockets -3 times-, then I've searched the jacket I was wearing, and then the other jacket... No sign of it... Did it ever happen to you to believe that there's a black hole in your house, sucking things away, things which suddenly dissapear from the place you know for sure you left them, and then re-appear in places where you never put them? After looking in my shoes, in my husband's shoes, after moving the hallway closet, searching some bags, moving the carpet away, checking the pants I wore a day before, checking from the balcony that I didn't leve it the night before in my car's door, I knew for sure that this was the case with my keys : a black hole has swallen them!

And then I knew they were playing 'hard to get', but they didn't stand a chance with me; I'm a natural born hunter! So I went to the socks closet, but no sign of the evil keys. Then I've tried the sweater's closet- no luck either. Then I though that maybe I've accidentally taken them to the bathroom. Nope! I've then searched the trash can, the sink, the kitchen, the living room, the balcony, the floor of all the rooms, I've looked frightened to the huge pile of clothes which need to be ironed... By this time, every little corner of my house have been seached, during my 20 minutes key hunt! So then I knew it: maybe my environmental friendly side has taken over me for some seconds, had hidden my car keys away, in order for me to use the bicycle instead of the car that day, despite the cold and windy day. 'You won', I thought , 'I give up'. So I took my bicycle out of the balcony, with the bitter taste of being defeated and I almost left the house, when it hit me: breakfast! I never take breakfast. What if the keys were in the... I went to the fridge and opened it, feeling like a clumsy Sherlock Holmes who has just solved some misterious case; and yes, the car keys were smiling back to my huge victory smile. The black keys were having a comfortable stay along with the cheese pie in my fridge! Nevertheless, I allowed my green side to believe that it won the battle that day so I took my bicycle yesterday to work... It's not mentined saying that I arrived just some minutes before 9...

Now, some of the people who did not fall asleep during my long, boring story might be thinking that maybe I have exagerated a little. God knows that I wish this would be true; trust me, it's never a nice thing to find out you're becoming senile years before you're 30! My only consolation would be if the scientists will, one day, prove the existence of the black holes which suck things from their regular places and make them appear in unexpected places -like under your couch/ bed, in the fridge, behind a book shelf, under a closet-. Not that any of this happened to me!

----

And now just for Inozza:

I'm not very sure why, but I enjoy -and prefer- writing in English rather than in Romanian. And this was no exception. When you first told us you're gonna publish your reader stories I was like 'Damn, I have no worth mentioning story'; but after this happened to me, I thought that this might fit among the Inozzistic pages of your blog. Or not! Anyway, if you think this is somehow publishible, go ahead and do it . If not, no problem, I still had a huge smile on my face while writing it...

I know this will sound very silly and a bit childish, but I'm a huge fun of Inozza. And turns out I'm not the only... I've discovered Inozza a few years ago and I felt in love with her writing style. I don't comment very often on your posts, and I don't always use the same name, as I'm aware there is more than one Alina out there... But when I can't stop, I do sometimes comment with Alina or Alina P (though for a year now I have changed my name).

Now, I must admit I'm a bit ignorant regarding contemporary Romanian literature, but I strongly believe that Inozza might make a little history if she would decide to take this step further and write a book. Why not?! She has what it takes, as she's funny in this sweet way, despite the fact that she lives in a superficial environment, she's still aware of the real values in life, she has a nice sense of auto-irony, she could see the hidden side of things, read between the lines and, most important, her writing stile is very charming and catchy. She sometimes produces these deep posts that makes you wonder why is she somehow wasting her talent... I really hope that writing a book is the secret project she's working on...

Beside her writing, I also like Inozza as a person. Of course, unfortunately I never had the chance to meet you; this damn 400 kms could be a tricky barrier to doing things you'd like to. Not to mention that maybe it might be weird for you to meet, out of the blue, a stranger. When you abandoned writing, some time ago, I wanted to write you email to convince you to write again, because I really missed your posts. But I never had the guts to do it. I'm glad though that there are people much more courageus than me who did it! The only time I wrote you an email was some years ago, when your blog became private, so I needed your permission to do it . But, after reading a comment from the august 2007 post "Nu vi se intampla?...", I decided to -finally- write to you. It's never too late to tell someone that she's a wonderful person and she manages to change your days from gray into some acceptable green...

I think that maybe, if I didn't have a huge amount of clothes to iron, I could write you forever. Christmas would catch you still reading my email. Fortunately for you, I'll stop now. I feel that I didn't tell you all I wanted to, so maybe I'll write to you again. I hope you're not thinking 'For God's sake, she said she'll stop now'...

Bye Inozza,

Alina

Alina este una dintre cititoarele care prefera sa ramana in umbra si-mi lasa foarte rar (spre deloc) comentarii. Acum, insa, a promis ca-mi va scrie mai des.

Niciodata nu am fost buna la introduceri (guest post by Dorina)

2011-10-16T16:08:00.000+03:00

Desi nu am intalnit-o niciodata, stiu perfect cum arata si as putea sa o recunosc oricand pe strada daca o vad. Desi nu am vorbit cu ea niciodata, imi imaginez cum suna vocea ei. Desi nu suntem prietene, stiu o groaza de lucruri despre ea, de la copilaria si familia ei si pana la gusturile vestimentare, preferinte culinare, cartile si citatele favorite.

Am reusit sa o cunosc pe Ina prin intermediul blogului inozza cum poate nu as fi cunoscut-o daca as fi fost colega ei de facultate sau de serviciu. Pentru ca acest blog e o particica din sufletul ei, un spatiu unde isi expune cele mai ascunse trairi si le imparte cu cititorii ei.

Eu, una, de cand i-am descoperit blogul, nu am putut sa mai renunt la el, e ca un drog de care nu te poti satura, in sensul ca iti creaza dependenta, insa efectele sunt extraordinare. E imposibil sa citesti o postare a Inei si sa nu te inveselesti automat sau sa nu razi de unul singur cu gura pana la urechi sau, de ce nu, sa iti propui sa devii mai bun, sa incerci sa te schimbi si sa faci ceva diferit cu viata ta.

In afara de faptul ca e o fata vesela, pozitiva si cu o personalitate debordanta, Ina are „un condei aparte” si sunt sigura ca daca intr-o zi isi va propune sa scoata o carte, cu siguranta va deveni bestseller. Stie sa transforme si cea mai simpla intamplare intr-o aventura, stie sa se bucure de orice lucru marunt si, mai ales, reuseste sa transmita sentimente prin intermediul postarilor ei, sparge bariera comunicarii virtuale.

*****

Cum am descoperit-o pe Ina

Cautam ceva despre un internship in redactia revistei Tabu si am gasit in topul cautarilor un post al ei despre cum trebuie sa arate o scrisoare de intentie pentru cei care doresc sa se angajeze la revista. Mi-a placut materialul, era bine argumentat si corect scris si am zis sa mai citesc doua-trei postari de la un redactor cu experienta, sa vad cum e sa lucrezi la o publicatie glossy.

Incet-incet, din 2-3 postari am ajuns la 10 si nu mai puteam opri, asa ca am adaugat-o pe Ina in blogroll si am inceput sa o citesc cu drag in fiecare dimineata. Dar cum Ina nu scria zilnic si eu vroiam sa-mi iau portia de „multivitamine inozza” si de doua ori pe zi, m-am apucat sa citesc toate postarile din urma, de la perioada din Varsovia si pana in zilele noastre.

Apoi am primit si o invitatie la film de la ea, dar nu ne-am intalnit, din pacate, in sala de cinema.

De atunci o consider pe Ina o prietena, chiar daca virtuala, care imi da mereu sfaturi, ma face sa zambesc cand sunt trista si imi impartaseste mereu secretele ei.

Dorina e pasionata de cosmetice si de produse de ingrijire a pielii, carora le face review-uri nemiloase, dar corect, pe blogul ei, Another side of me. Este, daca vreti, un fel de beauty police.

La multi ani! (guest post by Iulia)

2011-10-16T13:58:00.003+03:00

Buna, Ina!

Ma bucur sa iti scriu, mai ales acum, la ceas aniversar

In primul rand, trebuie sa iti cer scuze ca sunt oarecum intarziata, insa laptopul meu a avut probleme "de sanatate", apoi conexiunea la internet a fost groaznica...

La multi ani de Inozza, la multi ani tie! Relatia mea cu Inozza este veche...prima data cand am ajuns pe blog, am facut-o din intamplare, in 2008. Si de atunci nu am mai plecat, desi poate nu mi-am mai facut simtita prezenta in ultimul timp. Ce am gasit la Inozza? Cu ce sa incep?!

Imi place mult pentru ca imi aduce zambetul pe buze de fiecare data, pt ca mereu cand ma macina ceva gasesc un raspuns printre randuri, pentru ca m-ai invatat - fara sa iti dai seama - ca mereu, in toate lucrurile, e ceva bun. Au fost momente in viata mea cand primul lucru accesat intr-o zi era blogul tau. Am fost trista in momentele cand ai scris mai putin, am fost si fericita cu fiecare lucru bun care ti se intampla si pe care ni-l impartaseai...

Daca ar fi sa te compar cu altceva din viata mea care m-a motivat atat, nu as putea. Practic nu ai un egal in sensul asta.

In final, pot spune ca, dupa tot timpul asta, vad in Inozza un refugiu, iar in Ina o prietena in fata careia as putea sa imi deschid sufletul oricand.

La multi, multi ani!

>:D<

Iulia

Iulia nu are blog, dar este una dintre cele mai vechi si mai dragi cititoare ale mele.

Poveste (guest post by Madelin)

2011-10-15T17:25:00.001+03:00

A fost odata ca niciodata o Tapiroaica-din-tara-nasturilor-de-paie, vrajitoare de gradul 7 ¾ si abandonatoare de ferigi, pre nume Madelin, care se dadea pe forumuri de doctori.

Si cand s-a plictisit ea de forumit, a inceput sa ceteasca bloguri.

Si tot cetind ea asa, zi si noapte, i s-a deschis apetitul pentru scris propriu, ca o floare de lotus in zilele Bhagavad Gita. Asa ca si-a tras blog, cam la inceputul lunii iunie 2007.

Eram in Epoca de Aur a internetzului, cum bine zice un Mahalagiu. Blogrolluri, Roblogfesturi, commentarii lungi si cu miez, d’astea.

In timpul liber Madelin mai cetea si dileme (transformate apoi in dileme vechi). Le citea invechite si bulk, asa cum le gasea aduse de mama ei, la tzara. Cel mai mult savura rubrica “Cu ochii-n 3,14”, unde scria des si savuros si numitul als.

Si cetind ea asa, sin de-alea, si de-alea, iata ca-ntr-o buna zi bloguitul si timpul liber s-au intalnit miraculos desi frustant pe alocuri (31 iulie 2007, ca sa fim precisi ca marmota).

Pornind de la lincuitul onorant al blogului gospodinei pe blogul Inozzei, Madelin a cetit o scrisoare deschisa adresata lui als, cel care scria pe atunci (si) in lucioasa revista Elle si care initia astfel, nu-i asa?, o cruciada impotriva blogurilor slash bloggerilor, mai-tarziu-foarte-bine-cunoscuta.

Pe Madelin nu a rabdat-o, bineinteles, simtul dreptatii, pentru ca ea cetise o multime de bloguri excelente, fie culturale, fie culinare, fie personale, fie de handmade (pentru referinta a se vedea blogrolul de la http://madelin.wordpress.com/).

Asa ca l-a comentat la postul inozzei pe als, iar acesta, surpriza, a si raspuns. Surpriza era un pic neplacuta, pentru ca nu era als cel “conoscut” in dilema veche. Orisicatusi, asta a fost inceputul unei frumoase prietenii Madelin-als (apud Casablanca), impanata (si) cu schimburi de comentarii acide, pe blogul propriu sau pe bloguri prietene.

And the rest is history!

(credinta mea proprie si personala este ca als a picat, in cele din urma, in propria capcana: a vrut sa critice blogurile si a sfarsit prin a-i placea destule dintre ele). Ca dovada ca e asa, ca devenise, poate fara sa vrea, un membru marcant al blogosferei, a fost faptul ca, la moartea Artistului, cele mai multe articole-omagiu au fost cele scrise pe bloguri)

Si inca ceva.

La Inozza, in afara de faptul ca savurez din plin stilul chick-lit (cum zice ea), de fapt optimist si luminos in care prezinta chiar si cele mai naspa or anoste chestii ce i se intampla, mai am si o personala cheie de afectiune, pe care i-am descris-o cu cuvinte putine intr-un comentariu la articolul prin care trece orice blogger care se respecta, cel cu renuntarea la scris:

“o sa-ti zic ca spatiul tau pixelat este, pentru mine si pentru inca cineva, o cladire alba din East 71st Street, East Side, New York. Coborand scara spiralata pana in fata cutiilor postale de langa lift, fix la aceeasi ora in fiecare zi, eu astept scrisori albastre, el isi ia spre citire gazeta preferata. Ne privim cu coada ochiului, ne cunoastem de o vesnicie desi nu ne-am intalnit, de-adevaratelea, niciodata. Ai putea tu sa distrugi, cu buna stiinta, un spatiu magic?

Asa ca inchei, la fel de apoteotic cum am inceput:

Keep calm! And conjure a Patronus charm!

Hugs, kisses and friendly thoughts!

Te voi ceti in continuare la ceaiul de la ora mea 5!

PS: De devirtualizat nu ne-am devirtualizat nici pana acush, ceea ce e de mare mirare, hihi.

Cu drag si spor,

Madelin

*

Madelin este cea mai putin ratata gospodina si una dintre cele mai minunate mamici pe care le cunosc. Pentru povesti dulci, amarui sau cu mult sare si piper, aruncati un ochi pe Jurnalul unei gospodine ratate.

Love Letter for Inozza (guest post by Anca)

2011-10-15T12:55:00.002+03:00

Ti-am descoperit blogul prin 2008 si de atunci il citesc constant. In cateva zile ti-am parcurs toata arhiva, un delicios roman chick lit, in care personajul principal e o combinatie de the girl next door si Carrie Bradshow: zapacita si neindemanatica, senzuala si misterioasa, carierista convinsa cu mintea brici, intotdeauna adorabila si mereu surprinzatoare.

Am traiti alaturi de tine (virtual) momentele in care ai absolvit facultatea, apoi masterul, cand te-ai angajat la Tabu si sper ca lista sa continue. Imi place sa iti recitesc post-urile mai vechi si inca nu mi-am pierdut speranta ca vei scrie continuarea de la Vacanze Romane [Primo Giorno]. Bineinteles ca ador pozele si post-urile cu si despre Lily, pacat ca sunt asa rare.

De-a lungul timpului ai ajuns sa scrii din ce in ce mai bine, stii sa tii cititorii cu sufletul la gura chiar si atunci cand povestesti o intamplare absolut banala. Totusi la inceputul blogului imi placea ca te "decopereai" mai mult in textele tale, scriai mai des ce aveai pe suflet si ce iti trecea prin cap, acum totul e mai bine studiat si mult mai frumos ambalat, dar te "arati" mai rar, cel putin asta e impresia mea, but I still adore you.

Cine iti citeste blogul isi da seama ca esti o persoana minunata, plina de viata, cu un suflet mare, care stie sa se inconjoare de oameni frumosi si care merita din plin toate lucrurile frumoase care i se intampla.

Chiar daca scrii mai rar, sa nu ne mai ameninti ca inchizi blogul, ar fii o mare lovitura pentru noi, fanii tai inraiti, dependenti de doza zilnica (ma rog, saptamanala) de inozzisme. Chiar daca nu prea comentez (din cauza ca orice comentariu pe care il fac suna stupid in comparatie cu ce scrii tu), te citesc cu mare drag. Totusi acum m-am simtit datoare sa iti scriu cateva cuvinte.

Anca

Anca scrie cu multa, multa pasiune despre arta contemporana si clasica, stiluri arhitectonice, carti, filme si calatorii pe Istoria Artei (am aflat multe lucruri fascinante despre un anumit pictor si creatiile sale din posturile bine documentate si ilustrate ale Ancai). Dupa multe tentative abandonate si-a deschis, in sfarsit, si un blog personal, Casuta cu Povesti.

It’s like a box of chocolate, you never know what you gonna get (guest post by Alexandra)

2011-10-14T00:15:00.002+03:00

Each new post makes me feel the same thrill I get before watching an episode of one of my favorite shows. I often get Grey’s or The Gilmore Girls, sometimes Modern Family, even Seinfeld in a very good day. I also get Gossip Girl from time to time, although I’m not a big fan.

But, sometimes, I get none of these. Instead, I get to read a brand new story, that hasn’t been shot so far on any set, other then her own. And even if I don’t have a suitable title so far, that one is my favorite. It’s just Ina.

Here’s to many seasons of that!

*

Alexandra ocupa un loc abuziv in blogroll-ul meu, avand in vedere ca n-a mai scris pe blog din mai...anul trecut. Cu toate astea, este una dintre cele mai bune prietene ale mele si cea care m-a convins sa nu-mi inchid blogul in vara, amenintandu-ma cu o "rascoala cu furci si topoare in fata blocului". So Inozza owes her a great deal. De mine nu mai spun.

Guest post by Andressa

2011-10-13T01:27:00.001+03:00

Draga Ina,

Esti prima persoana cu care am locuit (in afara de mama mea pe care am parazitat-o pana la 20 si ceva de ani), cand am fost colege de apartament si de scoala ca studente Erasmus in Varsovia. Nu mi-e clar cum, dar de la a ne certa incontinuu am ajuns sa ne uitam la primul sezon Grey's Anatomy stand impreuna, lipite una de alta, sub plapuma, in pat. Era al dracu' de frig in Varsovia si mai ales in apartamentul nostru. Tocaraia veche de lemn a geamurilor lasa vantul sa suiere prin casa.

In mod bizar, pentru ca am trecut prin acea experienta impreuna, oarecum initiatica pentru amandoua, ma leaga de tine o afectiune... materna. Mi-ar placea sa am grija de tine si sa te protejez. Esti sora mai mica pe care ... nu mi-am dorit-o niciodata, dar oricum, o sora mai mica la care tin foarte mult!

Asa ca, in spiritul acestui sentiment protectiv, permite-mi ca la aniversare sa-ti dau doua sfaturi in englezo-romana...

1. When in doubt, drink tea with someone you love. Ceaiul cald, cestile frumoase si conversatia placuta sunt cele mai bune medicamente, indiferent de afectiune. Si daca esti nervoasa, confuza, dezamagita, ranita sau furioasa, o intalnire cu cineva care iti zambeste si te priveste cu prietenie sau iubire te va face sa vezi ca nimic nu e atat de rau cum pare. Orice ar fi, nu lua decizii importante in asemenea momente. Amana pana vei fi baut ceaiul si vei vedea lumea mai in roz. Poti conta oricand pe mine pentru o ridicare a moralului.

2. Always ask yourself: what would Dexter Morgan do? Sau: Nu te enerva, razbuna-te. Sa nu fii draguta cu toata lumea, tot timpul. Majoritatea oamenilor nu merita asta. Si cand le dai unora peste nas, nu te simti vinovata. Probabil ca au meritat-o. Cand esti prea draguta, oamenii te iau de fraiera, asa ca fii dura. Si spera ca in lume exista un "vigilante" ca Dexter care regleaza scorurile...

PS: nu mi-a placut aia cu zeita bloggingului. Dude, wtf?! I raised you better than that!

Andressa e... Andressa si pentru cei cu o conexiune buna la internet si ceva experienta pe online aceasta tautologie e self-explanatory. Cand nu scrie pentru ratoni, veverite sau pisici, scrie pentru fetele perfecte. Si, evident, pentru ca-i place.

De la Ina la Inozza (guest post by Diana)

2011-10-12T01:23:00.000+03:00

Lectura Inozza este o parte importanta a ritualului meu zilnic, ca sa citez din postul tau. In primul rand, ca sa vad ce mai faci pentru ca poate nu am mai vorbit de ceva timp. In al doilea rand, pentru ca ma binedispune tare si pentru ca rad de una singura prin casa la o multime de posturi. Si il al treilea rand, pentru ca blogul este un mix elegant de candoare si tandrete, de texte puternice si imagini sensibile, de tine exuberanta si de tine nostalgica. Si citesc toate posturile pe nerasuflate.

Am avut marea onoare (aici sa se oftice fanii tai) sa te descopar pe tine si apoi blogul tau. Stiam ca ai un blog, si-nca unul foarte apreciat, de la prietena mea si colega ta R., care-mi spunea o data intr-o discutie banala la metrou, prin facultate (discutie reprodusa din memorie, orice eroare sau inexactitate sa-mi fie iertata ):

Eu: - Bai, cum sa scot si eu bani? Ma gandeam sa fac un blog si sa iau bani din publicitate! (zic eu mandra de descoperirea mea )))

R: - Am eu o colega, Ina, cred ca o stii. Ea are blog si chiar are succes. Bine, dar ea are talent, scrie bine. A avut si un job la Media Pro, scria scenarii de film. Si nici ea nu cred ca scoate bani din publicitate.

Eu: Ah, bine. (am zis eu invidioasa si mi-am luat adio de la idee)

Apoi stii cum ne-am reintalnit, in contextul castigarii unei paini cinsite printr-un job simplu si onest. Cand tu ai facut PR pentru mine sa iau jobul ca apoi sa fac si eu PR pentru altii. Multumesc, again!

Apoi te-am cunoscut ca om, zi de zi, stand acolo in fata mea si osciland melodii la boxele care mi-au ramas mie mostenire dupa plecarea ta. Mi se parea fascinant pentru ca stiai o multime de detalii, concepte, tendinte dintr-o mie si unul de domenii. Aveai mereu tot felul de episoade memorabile pe care mi le spuneai si pe care le incheiai cu “am povestit si pe blog despre asta”. Si cred ca asa am inceput sa citesc, ca sa aflu mai multe detalii suculente despre, de cele mai multe ori, amuzanta intamplare. Si iata-ma azi, cititor fidel.

Marturisesc cu rusine ca, in ciuda meseriei pe care o practic, esti singurul blog pe care il citesc constant. Mai am doua personalitati feminine ale online-ului romanesc care imi plac, dar citesc o data pe luna la ele, recunosc. Asadar, la multi ani, la multe posturi si bani din publicitate

Diana are doua mari pasiuni pe care le-a transferat cu succes si in online: decoratiunile interioare si muzica anilor '60. Cele mai simpatice idei de decoratiuni le gasiti pe blogul Deco-idee, iar povestile din spatele melodiilor sau trupelor de succes ale anilor '60, precum si videoclipuri si fotografii de colectie, va asteapta pe OldiesMusicBlog.

We’ll always have Madrid (guest post by Stefania)

2011-10-11T00:53:00.000+03:00

Prima oara te-am cunoscut, ca multi altii, prin intermediul blog-ului tau.

Mi-ai placut si, desi nu comentam prea des, te citeam zilnic. Te cunosteam fara sa te fi intalnit. Imi placeai. Imi erai tare asemanatoare prin faptul ca suntem amandoua destul de aeriene si numai noua ni se intampla chestii penibile/ciudate etc. Te admiram pentru maturitatea pe care multe tipe nu o au la varsta ta. De asemenea, imi placea ca ai catel (Lily) si ca esti deci, responsabila. Bineinteles ca am citit si blog-proiectul cu Lily si era tare haios.

Intr-o zi ai scris (2010) despre venire la Madrid, la European Campus Party, o reuniune internationala a bloggerilor, expertilor in videogaming, IT, PC etc. Si abia atunci ti-am scris primul meu comentariu, oferindu-ma sa iti fiu ghid prin Madrid in una din zile, eu locuind aici din noiembrie 2007. Si asa am stabilit sa ne vedem.

Si ce frumoasa a fost ziua aceea. Am incercat sa iti arat cat mai multe stradute si locuri speciale (si nu atat de turistice), am mancat churros con chocolate, yumy, si am povestit toata ziua. Aveam impresia ca ne cunosteam dintotdeauna, si ii spuneam prietenului meu ca tu esti genul meu de „prietena, amica”... pentru ca esti tare adorabila, agreabila, inteligenta, amuzanta si cu bun-simt. Lumea are nevoie de aceste ingrediente in cantitati industriale.

Apoi am aparut in editia speciala Tabu din aprilie 2011 si a fost o adevarata onoare pentru mine sa imi citesc scurta istorie a vietii in paginile revistei. Mama era tare mandra, arata la toti suplimentul, hahahahhaha.

Ador sa iti citesc blogul in fiecare dimineata cu o ceasca de ceai verde aproape.

Iti doresc numai numai bine si sper sa ne mai vedem curand, mi-ai promis o vizita ghidata prin Bucurestiul „tau”.

A ta (cititoare),

Stefania

*

Stefania posteaza fotografii minunate din vacantele ei si scrie cu multa sensibilitate (in romana, spaniola si engleza) pe The Photography Lady. O sa caut zilele urmatoare si o sa postez articolul pe care l-am scris despre ea intr-un supliment Tabu cu femei exceptionale in situatii neobisnuite. Sa vedeti si voi din ce aluat extraordinar e facuta.

5 ani de Inozza

2011-10-10T02:45:00.000+03:00

Am ajuns si aici.

In octombrie 2006, fix in ziua asta, stateam pe pat, in camera mea din Varosvia, si o strigam in camera cealalta pe Andressa: "Andreea, am terminat de scris, pe ce apas sa apara pe blog?" )) Amandoua eram studente Erasmus la Varsovia si ea, zeita a blogging-ului, m-a convins sa-mi fac blog si mi-a ghidat primii pasi in domeniu.

Asa a aparut primul post pe blog. 1825 de zile, cateva zeci de mii de lacrimi, mii de zambete si 700 de posturi mai tarziu, (asa-s eu, mai dramatica, ce sa-i faci ) am ajuns sa sarbatoresc 5 ani de blogging. Despre ce mi-au adus acesti 5 ani pana acum, am scris la aniversarea de anul trecut.

Anul asta vreau sa va povestesc ceva despre ratiunea mea de a scrie. Citeam zilele trecute un post foarte simpatic pe blogul Sanei, in care povestea despre identitatea ei reala, vs. identitatea perfecta pe care si-a creat-o pe Facebook.

Si mi-am adus aminte de un mail de la o cititoare in care mi se reprosa cam acelasi lucru: "Uneori ma revolt fiindca pare prea "glamorous" viata ta, nici nu stiu daca asta e cuvantul potrivit oricum - si, nu stiu, (...) parca ai construi un soi de persoana-persona-masca pe care o afisezi special pentru a atrage admiratia publicului cetitor..."

Am avut aceeasi discutie intr-o seara cu Chris, prietena si actuala mea colega de apartament, cunoscuta tot datorita blogului.

- Stii, nu esti asa cum mi te-am imaginat cand iti citeam doar blogul si nu te cunosteam, mi-a spus ea zambind.

- Adica in realitate sunt mai putin decat par pe blog?

- Nu, dimpotriva. In realitate esti mult mai mult decat pe blog.

In seara aia m-am gandit mult la ce mi-a spus Chris. La faptul ca pe blog imi arat doar o parte a mea si ca, deseori atunci cand prezint un episod il cosmetizez, astfel incat, vorba cititoarei mele, ajunge sa para "prea glamorous".

Imi vine in minte un exemplu din trecutul apropiat. V-am povestit ce am patit in vacanta de la Roma in cel mai pur stil chick lit. Adevarul e ca a fost o vacanta de cosmar, in care am trecut prin multe momente penibile, am plans cu lacrimi de crocodil, m-am simtit mizerabil (mai ales la propriu, in cele 36 de ore cat am stat in aceeasi rochie) si, uneori, mi-am dorit de cel putin 10 ori pe zi sa iau avionul si sa ma intorc acasa.

N-am ales insa sa prezint povestea din perspectiva asta din doua motive. Primul e ca, peste ani, cand voi citi textul respectiv, prefer sa-mi aduc aminte de vacanta mea din 2011 asa cum am povestit-o aici si sa zambesc. Al doilea e ca nu cred ca va fac un serviciu oferindu-va un text in care ma lamentez. Eu n-as vrea sa citesc un text in care cineva isi plange de mila in 12.000 de semne si cred ca nici voi nu vreti asta. Sa citesti un text de 12.000 de semne in care cineva se lamenteaza folosind umorul si autoironia e cu totul altceva.

Asa ca daca ma intrebati de ce scriu in stilul in care scriu, o sa va spun sincer: sa fac lumea (mea si a voastra) mai frumoasa. Sa-mi pastrez doar ce amintiri vreau si sa va fac sa zambiti la inceputul unei zile mohorate.

Sursa foto.

O sa inchei cu ceva ce a spus Boo mai demult intr-un comentariu si cu care m-am identificat perfect (cu comentariul, nu cu Boo ):

"Eu am blog in principal asa ca forma de terapie personala, ca sa ma conving eu ca viata e frumoasa, daca functioneaza si pentru altcineva, cu atat mai bine. "

Va multumesc, asadar, pentru ca imi acceptati aceasta terapie publica si ca imi faceti viata mai frumoasa de 5 ani incoace (ma rog, aia mai batrani dintre voi )) ).

PS: Asta e ultimul meu post pe saptamana asta. Asa cum va spuneam acum cateva zile, intre 10-16 octombrie voi sunteti guest writers. Am primit deja 2 texte minunate, dar va astept pe mai multi dintre voi sa puneti mana pe tastatura si sa-mi scrieti.

Teroare in hypermarket

2011-10-09T13:55:00.001+03:00

Cand m-am dus ieri la cumparaturi la hypermarket-ul Real din Afi, n-am banuit ca pornesc intr-un razboi.

Abia cand am ajuns la raionul de cosmetice si am vazut plutoanele de soldati in rochite colorate si cu ecusoane metalice, mi-am dat seama ca am intrat in transee si ca va fi o lupta dura, care pe care.

Imi fac curaj si imi croiesc drum spre rafturile cu creme de fata, pentru ca aveam nevoie de un demachiant. Il ocolesc cu abilitate pe cel unde se lafaiau produsele Garnier, L'Oreal si Olay, in fata caruia erau postate trei tinere gata sa sara pe tot ce misca, si merg la cel cu produse romanesti.

Si, cum stau eu asa cantarind in mana un demachiant Bioten si unul Ana Aslan, hop, din neant, se materializeaza langa mine o soldatica in rochie bej, cu ecuson Olay pe piept.

- Buna ziua, cautati ceva anume?, ma intreaba tot un zambet.

- Buna ziua. Da, caut un demachiant produs de o companie romaneasca, ii spun eu zambind larg si crezand ca aceasta marturisire ii va pune capac. Tipa, insa, nu se lasa cu una cu doua.

- Am inteles. Pot sa va intreb daca ati folosit vreodata produsele Olay?

- Da, folosesc o crema de fata Olay.

- Pot sa va intreb care?

Da, poti sa ma intrebi.

- Cea hidratanta, de zi, cu SPF 15.

- Am inteles. Si sunteti multumita de ea?

- Da.

- Perfect. Daca sunteti multumita de ea, pot sa va arat si alte produse din gamele noastre?

- Nu, multumesc. Dupa cum v-am mai spus, caut un produs romanesc.

- Pot sa va intreb de ce?

- Sunt o nationalista inraita.

Ahahahahahahaha, cu asta chiar ca am blocat-o. I-a luat cateva secunde sa-si gaseasca replica. Probabil in manualul lor de instructiuni nu figureaza replici din astea "exotice".

- In regula. Daca vreti sa va arat alte produse de-ale noastre, va stau la dispozitie.

- Super. Multumesc.

Odata ales demachiantul, pornesc spre raionul de paste si periute de dinti. Acolo ma asteapta un soldatel Colgate, unul Blend-a-med si unul Sensodyne. Reusesc sa-i fentez pe ultimii doi cu un pas agresiv si sigur, dar cum periuta pe care o folosesc de doi ani incoace e la raionul Colgate, imi fac o cruce cu limba si ma pregatesc mental pentru asediu.

- Buna ziua! Pot sa va ajut cu ceva?

- Multumesc, nu, vreau doar o periuta de dinti.

- Pot sa va intreb care?

De ce naiba sunt astea instruite sa intrebe "Pot sa va intreb care?" in loc sa intrebe, pur si simplu?

- 360 Sensitive.

- Aha. Si nu v-ar interesa sa incercati si *insert nume complicat de periuta aici, care, dupa cum suna, pe langa ca-ti spala dintii, bate si covoarele si face si sarmalute in foi de vita de vie*.

- Va multumesc, dar de vreo 2 ani folosesc acelasi model.

- Am inteles. Si n-ati vrea sa incercati si *insert nume complicat de periuta aici, care, dupa cum suna, pe langa ca-ti spala dintii, bate si covoarele si face si sarmalute in foi de vita de vie*?

Am oftat lung. Pe langa ca le face agresive, le mai si spala creierul sa nu reactioneze la refuzuri.

- Va multumesc, dar nu. Am incercat sa pun accent pe ultimul cuvant.

- In regula. O zi buna!

- La fel si dvs!, i-am spus. Pe "si nu mai teroriza oamenii" l-am pastrat doar pentru mine.

Balsam de par nu mi-am mai luat. Pana sa ajung la raftul L'Oreal, trebuia sa trec de tipa de la Pantene si de cea de la Garnier. Si aia de la Pantene arata de parca ar fi putut face un copil sa planga.

Reconstituirea Marelui Jaf Comunist e Closer to the Moon

2011-10-08T11:28:00.000+03:00

In vara anului 1959, la Bucuresti a avut loc un incident spectaculos, demn de filmele cu Bonnie & Clyde.

Cinci oameni mascati (patru barbati si o femeie), fosti angajati ai serviciilor secrete si nomenclaturisti, toti evrei, ataca Banca Nationala a Romaniei si fura 1,6 milioane de lei. Dupa o luna toti sunt prinsi, dar faimosul jaf (cunoscut drept "Cazul 28 iulie") nu e dat uitarii sau musamalizat, dimpotriva. Celor cinci li se promite ca nu vor mai fi condamnati la moarte daca accepta sa joace intr-o reconstituire filmata a hold-up-ului si a anchetei care a urmat.

Astfel, timp de cateva luni, membrii bandei sunt scosi zilnic din inchisoare, imbracati in staruri de cinema si obligati sa filmeze pe strazile Bucurestiului si in apartamentele lor (asupra carora echipa de filmare intervenise la partea de decoruri si obiecte), iar seara sunt aruncati din nou in inchisoare.

Autorii jafului, intr-un cadru din film. Sursa foto.

Rezultatul a fost pelicula de 60 de minute "Reconstituirea" (1960), in regia lui Virgil Calotescu. Initial menit doar pentru membrii Securitatii, filmul a fost introdus apoi in cinematografe, pentru a-i speria pe alti potentiali dusmani ai Poporului. In pofida promisiunilor facute, la finalul filmarilor, dupa ce Securitatea si-a incheiat ancheta, barbatii sunt condamnati la moarte si ucisi prin impuscare (cu toate ca jaful asupra Bancii a fost motivul de deschidere a anchetei, primele doua capete de acuzare impotriva lor sunt insa de natura politica). Femeia, Monica Sevianu, este condamnata la inchisoare pe viata.

In 2005, regizorul Alexandru Solomon realizeaza documentarul "Marele jaf comunist", in care prezinta povestea jafului, dar si a celebrei sale reconstituiri. Documentarul cuprinde fragmente din filmul initial, precum si discutii purtate cu cameramanul care a participat la filmari, cu fosti ofiteri ai securitatii sau cu prietenii hotilor. Il puteti urmari integral pe cultureunplugged.com, ceea ce va si recomand, pentru ca e un episod fascinant de istorie.

Afisul documentarului lui Solomon.

Luna trecuta, regizorul Nae Caranfil a inceput la Bucuresti filmarile pentru "Closer to the Moon", varianta fictionala a faimosului jaf. Lungemetrajul e o coproducţie Romania, SUA, Italia, Polonia si Franta, cu un buget de 7 milioane de dolari (bugetul se vede nu doar la nivelul nivelul platourilor de filmare grandioase, care incearca sa reconstituie cu exactitate intersectia din Giulesti unde a avut loc jaful, ci si la nivelul distributiei hollywoodiene).

Distributia, formata din 87 de actori, este majoritar americana si britanica (filmul va fi realizat in limba engleza, pentru ca, asa cum a declarat Nae Caranfil pentru Hotnews, "Era un vis al meu adolescentin de a ajunge intr-o zi sa fac un film care sa semene cu cinematograful cu care am crescut si care m-a creat, un cinematograf anglofon in cea mai mare parte.").

Vedeta distributiei este Vera Farmiga (interpreta Monicai, care in film se numeste Alice), actrita americana nominalizata la Premiul Oscar pentru rolul din „Up in the Air", unde a jucat alaturi de George Clooney. Alaturi de ea joaca si actorul britanic Mark Strong (cunoscut pentru roluri din filme precum "Rocknrolla", "Sherlock Holmes" sau "Syriana").

Vera Farmiga si Mark Strong, pe platourile de filmare de la "Closer to the Moon". Sursa foto: Adevarul.

Filmul va fi gata in aprilie 2012, pentru a putea fi inclus in selectia Festivalului de Film de la Cannes. Mai multe despre culisele platourilor de filmare si despre distributia hollywoodiana in Adevarul Literar si Artistic de azi, pe Hotnews si Cinemagia. Eu una abia astept sa vad rezultatul final!

Crulic

2011-10-07T23:17:00.000+03:00

In seara asta, Festivalul de Animatie Anim'Est s-a deschis la Cinema Patria cu lung-metrajul animat "Crulic", intr-o sala arhiplina.

Filmul reda povestea lui Claudiu Crulic, un roman arestat pe nedrept pentru furt in Polonia, in 2008, care a murit dupa ce a refuzat sa mai manance pana nu i se face dreptate.

Animatia este excelenta si merita sa o vedeti. Nu pentru ca e primul lung-metraj animat romanesc din ultimii 20 de ani. Ci pentru combinatia excelenta dintre un scenariu si o regie impecabile, niste animatii mi-nu-na-te si vocea lui Vlad Ivanov, pe alocuri vioaie, pe alocuri ironica, pe alocuri franta de tristete, care te rascoleste, pur si simplu.

"Crulic" intra din 21 octombrie in cinematografe si va promit ca nu va va dezamagi. Si, ca sa va convingeti, iata mai jos primele 5 minute ale peliculei. Vizionare placuta!

Crulic teaser from Crulic Movie on Vimeo.

La Multi Ani!

2011-10-06T01:19:00.001+03:00

Later Edit: Nu mi-am ales chiar cea mai buna zi pentru a publica un post intitulat "La multi ani". Am aflat azi-dimineata de Steve Jobs de pe Facebook, care a devenit aproape negru si e plin de RIP-uri si de iSad-uri. Si, desi nu am niciun obiect Apple in casa, si eu m-am simtit trista. Asta inseamna, de fapt, sa fii un vizionar care sa inspire milioane de oameni din intreaga lume.

Tot de pe Facebook am luat si urmatoarele cuvinte, rostite de Jobs: "The only way to do great work is to love what you do. If you haven’t found it yet, keep looking. Don’t settle". Si iata ca, pana la urma, postul asta cu nume nepotrivit s-ar putea sa cinsteasca, de fapt, spiritul lui Steve Jobs.

Anul nou occidental incepe la 1 ianuarie. Anul nou chinezesc nu are data fixa si incepe in ianuarie sau februarie (va fi 23 ianuarie in 2012).

Cea mai populara luna pentru anul nou este, insa, de departe, septembrie. Atunci sarbatoresc trecerea la un nou an evreii, crestinii ortodocsi, elevii, studentii si oamenii din lumea modei ("September is January in fashion world", cum spunea un personaj din documentarul "The September Issue").

Initial voiam sa pastrez filmuletul de mai jos pentru ultima zi din decembrie. In el, Robin Sharma (unul dintre cei mai buni life si business coach-i din lume, care are printre clienti CEO de la Microsoft, Nike, General Electric, FedEx sau IBM) prezinta un proces de 5 pasi prin care iti poti transforma noul an in cel mai bun an pe care l-ai avut pana acum.

L-am ascultat pret de 10 minute si, desi nu spune nimic revolutionar, sunt convinsa ca, odata aplicat, procesul in 5 pasi despre care vorbeste el poate schimba viata cuiva. OK, cateva dintre chestiile pe care le spune (gen cum sa-ti vizualizezi viitorul) sunt mumbo-jumbo-law-of-attraction-sh*t, dar cateva dintre intrebarile pe care te incurajeaza sa ti le pui iti pot schimba total perspectiva asupra lucrurilor.

De ce n-am mai asteptat pana pe 31 decembrie? Nu stiu. Poate pentru ca as vrea ca "your best year yet" sa inceapa azi. Sa nu asteptati sfarsitul de an calendaristic pentru a va evalua listele de rezolutii, pentru a face bilanturi sau pentru a va propune noi obiective.

As vrea sa va simtiti motivati. Sa luati caietul/foaia de care spune nenea asta in filmulet si, cu maximum de sinceritate, sa va notati in el succesele de care sunteti mandri, lectiile pe care le-ati invatat, the big 5 (asta o sa intelegeti dupa ce va uitati la film), care sunt valorile dupa care va ghidati si, bineinteles, ce obiective v-ati propus sa atingeti.

"I just want to be inspired", ii spune Dorothy lui Jerry in "Jerry Maguire". Asta imi doresc si eu. Atat pentru mine, cat si pentru voi. Sa gasim inspiratia de care avem atata nevoie pentru a creste. Si sa nu mai asteptam nicio singura zi pentru a pasi in Noul An.

La multi ani! Fie ca toate dorintele sa vi se indeplineasca!

10 lucruri care merita citite in Tabu de octombrie

2011-10-05T01:10:00.002+03:00

1. Cover story-ul cu Maia Morgenstern, care in pictorial reediteaza cateva dintre cele mai cunoscute roluri ale lui Meryl Streep ("Out of Africa", "The Hours", "Doubt", "Julie and Julia" si "The Devil wears Prada"; pe coperta de mai jos o puteti vedea alaturi de Razvan Mazilu, intr-o ipostaza ce aminteste de rolul lui Meryl din comedia romantica "It's Complicated").

2. Un articol foarte personal, semnat de actrita Ana Ularu (my favorite!) despre bucuria interioara a jocului.

3. Interviul cu regizorul Adrian Sitaru, a carui pelicula, "Din dragoste cu cele mai bune intentii" a primit in august premiul pentru cea mai buna regie si cel mai bun actor in rol principal la Festivalul de Film de la Locarno (va avea premiera luna aceasta).

4. Articolul "Noi doi" in care regizorul Claudiu Mitcu vorbeste despre primul documentar care trateaza situatia minoritatilor sexuale din Romania. (am aflat ieri ca filmul, care va fi difuzat in decembrie si ianuarie la HBO, nu este insa primul cu acest subiect - boyfriend a facut un documentar despre situatia persoanelor gay din Romania in 2006 - next on my to watch list! ).

5. Interviul cu Tonkins Anderson, creative director si coregraful "X Factor Romania" si fostul antrenor personal al lui Janet Jackson, Cher si Gloria Estefan.

6. Dosarul care prezinta povestile de dragoste din viata reala a trei cupluri de actori: Ioana Blaj si Paul Ipate, Andi Vasluianu si Raluca Aprodu si Alexandru Papadopol si Ioana Ghinghina.

7. Interviul cu Justin Timberlake despre rolul sau din "In Time" (primul thriller/SF pe care vreau sa-l vad in a long time).

8. Interviul pe care designerul Zuhair Murad (favoritul lui Jennifer Lopez, Eva Longoria si Beyonce) l-a acordat in exclusivitate corespondentului nostru, Janina Nectara, care i-a vizitat atelierul din Liban.

9. Jurnalul Janinei de la Paris Fashion Week cu cele mai suculente povesti din culisele Dior, Elie Saab si Giambattista Valli.

10. Rubricile de Debut si Femeia Tabu, in care vi le prezentam pe actrita Sore Mihalache (Sara din serialul "Pariu cu viata", PRO TV) si, respectiv, pe regizoarea Anca Damian ("Crulic", emotionanta animatie care reda "povestea lui Claudiu Crulic, un roman arestat in Polonia, in 2008, care a murit la 35 de ani, dupa ce a intrat in greva foamei si nimeni nu a intervenit sa il salveze"; vocea lui Claudiu ii apartine actorului Vlad Ivanov).

O veste grozava!

2011-10-04T13:41:00.001+03:00

Pe 24 septembrie scriam pe blog despre fapta buna de 5 minute: cum printr-un vot puteati ajuta Asociatia Invingem Autismul sa primeasca un grant de la Raiffeisen si sa trimita anul viitor 16 copii cu autism la scoala.

118 oameni au sharuit postul meu pe Facebook, ajutand ca mesajul sa ajunga la cat mai multa lume.

Sunt foarte, foarte incantata sa va anunt ca ieri s-au publicat proiectele castigatoare si ca "Copiii cu autism merg la scoala" se afla printre ele! *insert mic dans de bucurie aici*

Felicitari Ana pentru modul in care ai mobilizat lumea si pentru ca esti asa minunata!

Va multumesc tuturor celor care ati investit 5 minute in acel vot! Chiar daca nu constientizati, fiecare dintre voi ati facut aceasta mica victorie posibila. Proiectul s-a clasat pe ultimul loc si, poate, fara cativa dintre voi, nu ar fi ajuns acolo.

O s-o rog pe Ana ca anul viitor, pe 15 septembrie, sa ne aduca povesti si poze din prima zi de scoala a micutilor.

Sursa foto: grupul de copii care a realizat Autism: The Musical, prezentat la festivalul de film Cinequest din 2008.

Three things of beauty

2011-10-03T01:24:00.002+03:00

De multe ori spunem despre un anumit lucru ca este minunat, dar ne mai minunam cu adevarat de ceva?

Luni dimineata este momentul propice pentru orice: pentru sedinte, pentru supradoze de cafea, pentru citit presa, pentru citit mailuri, pentru facut programari in agenda. Rareori, insa, luni dimineata este momentul pentru a ne minuna de ceva.

Azi va propun sa ne minunam impreuna de trei lucruri frumoase. Dupa care ne putem intoarce la sedintele, supradozele de cafea si agendele noastre incarcate.

Rodney Smith

Rodney Smith este un fotograf dandy, care inca foloseste pelicula foto si nu lucreaza cu efecte speciale. Potrivit lui insusi e "old-school with a twist". Fotografiile lui au un aer suprarealist, jucaus si atemporal.

Probabil una dintre cele mai cunoscute imagini realizate de el este fotografia de mai jos, pentru New York Magazine.

Printre preferatele mele sunt fotografiile lui alb-negru, caracterizate de fragilitate si de o simetrie cautata.

Mai multe lucrari ale lui Smith sunt pe site-ul lui, dar pe majoritatea le gasiti, pur si simplu, pe Google. Si poate vreti sa aruncati un ochi pe blogul lui, unde posteaza in fiecare luni. Acolo puteti afla povestea din spatele catorva dintre cele mai celebre fotografii ale lui, dar si episoade din copilaria si adolescenta lui.

Pinewood Studios

Pinewood Group este un grup european de studiouri de film, care are sedii in 6 tari. In studiourile Pinewood din Marea Britanie s-au filmat numeroase productii celebre, printre care ultimul Harry Potter, Piratii din Caraibe, X-Men: First Class etc.

Data viitoare cand merg la Londra as vrea sa vizitez Pinewood Studios (care sunt la circa 20 de minute de aeroportul Heathrow), dar nu pentru studiourile in care s-au filmat peliculele de actiune de mai sus, ci pentru studioul lor subacvatic de 1,2 tone de apa, singurul din lume care este in permanenta plin.

Acolo s-a realizat, de altfel, si superbul cadru de mai jos. Wow, right?

Les jardins de Marqueyssac

Ultima oprire din periplul nostru de azi este in Franta, pe valea Dordogne, la gradinile suspendate Marqueyssac. Superba gradina, ai carei arbusti si copaci au fost plantati in secolul XIX, este inconjurata de un parc de 6 hectare si strajuita de silueta impunatoare a castelului Marqueyssac.

Terasa gradinii ofera o panorama splendida, atat asupra parcului, cat mai ales asupra castelelor si satelor din Vale.

Gradina are un restaurant si un salon de ceai, unde serile sunt organizate concerte de jazz. De asemenea, la Castelul Marqueyssac se pot organiza si receptii si evenimente private (cea mai ieftina nunta, de 60 de persoane, e 3.300 de euro. Fara mancare si bautura, fara aranjamente si flori, fara orchestra si sonorizare).

Sunt foarte putine sanse sa ajung sa particip la o nunta/petrecere la Marqueyssac, dar nu mi-e imposibil sa ma imaginez acolo intr-o seara de vara cu cer senin, savurand ritmurile de pian si saxofon si un pahar cu vin rosu. Minunandu-ma.

Printul William si Printul Harry acum 26 de ani

2011-10-02T16:35:00.002+03:00

Dupa cum stiti deja, afectiunea mea pentru unul dintre membrii familiei regale britanice are o istorie lunga.

Nu acelasi lucru il pot spune insa despre Printul Charles (din motive care tin, evident, de toata povestea cu Printesa Diana).

Astazi am descoperit insa niste imagini behind the scenes, surprinse acum 26 de ani, care mi-au schimbat complet parerea despre Charles. Este vorba despre o sedinta foto de familie, la Palatul Kensington, la care au participat Charles, Diana, William (3 ani) si Harry (1 an).

Cele 10 secunde in care Printul Charles face cucu-bau cu o batista pe cap, in spatele fotografului, pentru a convinge baietii sa se uite la obiectiv, au reusit ce n-au reusit pana acum sute de articole, interviuri video si fotografii: sa-l umanizeze pe Charles si sa mi-l faca simpatic.

Cloud Nine Creative pentru o nunta de Oscar

2011-10-01T17:03:00.002+03:00

Am vazut in ultimele luni pe Facebook fotografii si filmulete de la zeci de nunti.

Majoritatea dintre ele erau petreceri modeste, dar de bun-gust. Pe de alta parte, am vazut si niste nunti grandioase, in care au fost investite bugete de zeci de mii de euro.

Ceea ce ma deranjeaza la aceasta categorie privilegiata de oameni, care investesc averi in organizarea unei nunti (in afara faptului ca eu nu fac parte din ea ), e ca trec cu vederea un aspect foarte important. Se pune mare accent pe rochia miresei, pe locatie, pe mancare si pe formatie, dar se uita de echipa de filmare. Si culmea este ca, peste ani, filmul respectiv este tot ce-ti ramane din Ziua ce mare.

Si atunci, de ce sa nu investesti bani si atentie si la capitolul asta? Ce-i drept, in Romania sunt multi fotografi si cameramani de nunti talentati, dar inca nu exista oameni specializati in cinéma vérité, in filmatul in stil documentar, care sa transforme clasicul "filmulet" de nunta intr-o mini-capodopera antropologica. Dar specialisti de genul asta exista afara.

Asa ca daca tot importi vinul din Spania, aranjamentele florale din Olanda si mergi sa cumperi rochia de la New York, de ce sa nu angajezi cameramanii din alta tara? Doar pentru ca nimeni n-a mai facut-o inaintea ta? Daca as descoperi ca mi-a murit o matusa bogata (de a carei existenta nu stiam) si as dispune de un buget nerusinat pentru propria nunta, i-as angaja pe canadienii de la Cloud Nine Creative.

Sunt o echipa de producatori multi-media, operatori de imagine si editori care realizeaza "couture wedding films". E drept, editarile pot dura pana la 3 luni, dar ce iese te lasa speechless. Cloud Nine Creative sunt in Top 25 video-fotografi de nunti din lume, conform revistelor de specialitate. In plus, filmele de nunta pe care le realizeaza castiga premii la competitiile internationale din domeniu. Pentru ca da, la nivelul asta de specializare, exista si premii.

Mai jos v-am pus filmuletul de prezentare al nuntii lui Jamie si Kirsten din Toronto. Este exact genul de nunta opulenta de care va spuneam la inceput, dar modul in care a fost surprinsa pe pelicula nu se compara cu nimic din ce am vazut in domeniu. Si ganditi-va cum arata filmul in sine, daca asta e doar un filmulet de prezentare de 4 minute.
Jamie + Kirsten // Highlights from Cloud Nine Creative on Vimeo.

Pentru mai multe mini-pelicule facute de ei (unele si mai modeste, slava Domnului) click aici.

PS: Se pare ca, oricum, canadienii ii concureaza serios pe americani cand vine vorba de nunti over the top. Intrati doar pe site-ul Cake Opera Co, sa va convingeti ce inseamna un tort couture, care poate include mici statuete, ramuri de pom sau chiar pasari impaiate. Iar cei de la Pantry Press din Toronto fac cele mai misto invitatii vintage. Nu doar ca includ desene si grafica personalizata si sunt lucrate manual, dar sunt si tiparite la o presa veche, cu fonturi de moda veche. Love!

Cherchez la femme

2011-09-30T20:19:00.000+03:00

Intr-o ora plec spre Balul Mascat Redd's de la Palatul Bragadiru. Abia astept, n-am mai fost acolo de la Balul de Absolvire a Facultatii!

Am inteles ca o sa primim masti la sosire, asa ca si daca vreau sa va spun cum o sa arat si tot nu pot. Ca sa nu mai spun ca port o rochie neagra, cum poarta probabil si 90% dintre fetele de acolo.

Daca vreti sa ma gasiti, totusi, nu cautati fata cu tatuajul cu dragon, nici pe cea cu cercelul de perla, ci fata cu colierul de cristale.

Indiciul subtil e mai jos:

PS: Superbul colier cu cristale Swarovski este opera talentatei Florina Erimescu de la Josephine. L-am comandat acum trei ani, de Craciun, pentru a-l face cadou, dar odata ce l-am vazut n-am mai putut sa ma despart de el. In seara asta e prima data cand il port, asa ca sper sa-mi poarte noroc. Va povestesc maine daca a fost asa sau nu.

Later Edit: un bal, patru cluburi (Vault, Tralala, Club A - hehe si Control) si vreo 7 beri si cocktailuri mai tarziu, pot spune ca mi-a purtat noroc. Dar e genul de noroc caruia pot sa-i fac fata doar o data pe an. Prin urmare colierul merge in sertar si va iesi de acolo abia peste ceva vreme.

Mic ghid de cucerit pentru barbati

2011-09-30T02:28:00.000+03:00

Zilele trecute am primit un telefon de la un prieten disperat. Convinsese o fata sa iasa cu el (dupa indelungi tatonari de teren) si nu stia, citez, „unde sa o duc s-o dau pe spate”. Cred ca se referea la asta si la propriu si la figurat. ))

Pentru ca sunt convinsa ca nefericitul meu amic nu e singurul aflat in acest impas si pentru ca micul ghid de cumparaturi pentru barbati s-a bucurat la inceputul acestui ani de un succes nebanuit , o sa impartasesc cu voi mici trucuri pe care i le-am recomandat si lui.

Lectura placuta!

Pentru inceput, dragii mei purtatori de cromozomi XY, trebuie sa ganditi ca niste oameni de marketing (ca tot aveti voi partea aia stanga de creier mai dezvoltata decat noi ). Imaginati-va, asadar, ca femeile sunt niste clienti plictisiti, care au vazut toate vitrinele, toate reclamele outdoor si toate casetele luminoase posibile la concurentii vostri. Misiunea voastra e sa ridicati miza. All the way.

Am lucrat timp de un an intr-o agentie de publicitate in care am invatat despre ceva extraordinar numit marketing experiential: o forma de marketing care ofera clientului nu doar produse, ci experiente. Si asta trebuie sa le oferiti si voi fetelor care va fac inima sa bata neregulat: nu shopping, ci shoppentertainment.

Iata si cateva exemple, ca sa intelegeti despre ce vorbim. Daca compania concurenta ii ofera fetei un poster cu peste proaspat, voi ii oferiti o caseta luminoasa cu pesti vii.

Daca concurenta ii da un automat de inghetata, voi dati un automat de inghetata activat pe baza de zambet.

Daca ei ii arata o campanie la TV despre cat de important e sa faci miscare, voi ii puneti la dispozitie niste scari transformate intr-un pian imens.

Ati prins ideea. Nu cautati localuri de lux care „s-o dea pe spate”, nu va cheltuiti banii pe tufe de trandafiri sau pe cutii cu trufe imbracate in matase. Dati-i experiente de neuitat si va deveni clientul vostru fidel, ca sa revin la metafora cu marketingul.

Si iata, punctual, ce puteti face pentru a va detasa de „concurenta”

1.    Ofera-i o prima intalnire neasteptata (si de neuitat). Evita restaurantele/terasele/cafenelele unde merge toata lumea. Fetele sunt fiinte ludice, da-i ocazia sa fie copilaroasa si sa se bucure. O recomandare e nepretentiosul, dar adorabilul La Trenulete, unde, in loc de chelner, sunteti serviti de Musculosu’, Aburica si Fasneata (am fost de trei ori acolo, si de fiecare data am asteptat micii chelneri pe sine cu un zambet de la o ureche la alta).

Daca e vara, scoate-o la Ceainaria 5, unde puteti sta turceste pe perne si puteti juca Monolpoly, sah sau o gramada de alte board games, in timp ce savurati un ceai delicios si mangaiati un motan extrem de gras si lenes. Compara amintirile de la aceasta iesire cu orice restaurant de fite si vei intelege ce vreau sa spun.

2.    Putin suspans nu strica. Fetelor le place sa fie vanate, dar si sa vaneze (ceea ce multi baieti uita atunci cand le ofera totul pe tava). Nu ii trimite un mail sau un sms cu „Ne vedem azi la 6 in fata la Mac?”. In schimb, propune-i sa va intalniti „la numarul 585 de pe lista monumentelor istorice din Bucuresti ” sau, de ce nu, la numarul 1071.

Ii va lua 2-3 minute sa caute pe Google „lista monumentelor istorice din Bucuresti", sa descopere pdf-ul si sa dea scroll cu inima bubuind pana la pozitia respectiva. Dar acele 2-3 minute de emotii, pana cand va descoperi ca ai invitat-o sa va intalniti in Parcul Ioanid sau la Hanul lui Manuc, iti vor oferi un avantaj nerusinat asupra oricarui alt „petitor”.

3.    Mici daruri cu efect mare. Tocmai ti-a povestit pe messenger (sau, ma rog, prin mesaje pe Facebook, nu stiu daca mai foloseste cineva YM) ca o asteapta o zi de cosmar la birou si ca va sta pana tarziu in fata monitorului? Trimite-i un maseur la birou. Baietii pe care i-am gasit pe acest site ofera masaje la birou de 10-15 minute (suficient cat sa lesine de placere si relaxare) la pretul de 20 de lei (vezi coloana stanga). Efectul asupra ei? Priceless.

4.    Foloseste curierul inteligent. Toata lumea trimite flori si ciocolata prin curier. Departeaza-te de turma si trimite-i ceva neasteptat. Tocmai a scris pe Facebook ca ar ucide pentru o cafea sau ca mirosul de ardei copti si zacusca din oras o dau pe spate? (exemple reale) Du-te la Starbucks/supermarket ia un Latte grande/un borcan de zacusca si trimite-i-l in regim de urgenta. Cafea/zacusca + curier = aprox. 30 de lei. Efect? De milioane.

5.    Retro = mergi la sigur. Tot pentru primele intalniri, ofera-i o vanatoare a comorilor prin Bucuresti, unde comorile sa fie case vechi, frumoase, cu poveste. Daca e pasionata de istorie sau de literatura, sau, pur si simplu, o romantica incurabila, ofera-i un tur tematic la pas/cu masina, insotiti de o harta si un termos cu ceai (ideal pentru o zi de toamna rece, dar cu soare). Dar nu uita sa-ti faci documentarea inainte. O s-o dai pe spate, vorba amicului meu, cu informatiile strecurate in doze mici, dar de efect.

Daca e frig, si vreti sa stati in casa, surprinde-o cu niste diafilme (ti-am spus aici unde le gasesti) sau, si mai bine, cu un film mut (le gasesti pe retrovision). Ca sa fie circul complet, ii dai drumul in surdina site-ului astuia. Biata fata nu va stii ce a lovit-o. ))

Dragii mei, instructia de baza se incheie aici. V-am oferit tot armamentul de care aveti nevoie. Duceti-va in transeele din lumea dating-ului, dati fetele pe spate si faceti-ma mandra!

Stiati ca sunt de origine romana?

2011-09-29T12:27:00.000+03:00

Pana acum cateva zile, daca mi-ati fi cerut numele unei vedete feminine internationale, contemporane, de origine romana, probabil as fi spus Herta Müller sau Irina Lazareanu.

De atunci insa, facand niste documentare pentru un articol, am descoperit cu uimire alte cateva femei extrem de faimoase, a carora poveste incepe pe plaiuri carpato-danubiano-pontice. Iata-le:

Natalie Portman (Natalie Hershlag) - actrita, castigatoarea unui premiu Oscar in 2011 pentru "Black Swan"

Strabunica din partea tatalui lui Natalie a fost o spioana romana. Actrita poarta in portofel o poza facuta in Romania a frumoasei (si periculoasei) ei strabunici. A povestit despre originile ei romanesti in acest articol foarte amplu din Rolling Stone.

Diane von Furstenberg (Diane Simone Michelle Halfin) - designer vestimentar

Tatal Dianei, Lipa Halfin, a emigrat de la Chisinau la Bruxelles in 1929. Numele "von Fürstenberg" l-a primit dupa casatoria cu printul german Egon of Fürstenberg (de care a divortat in 1972 dar al carui nume l-a pastrat). Mai multe despre familia si originile ei in acest articol scris chiar de ea.

Annie Leibovitz (Anna-Lou Leibovitz) - unul dintre cei mai cunoscuti fotografi portretisti din lume

Bunicii din partea tatalui lui Annie au fost emigranti romani la New York. Mai multe despre povestea familiei ei in acest articol din The Independent.

Fran Drescher (Francine Joy Drescher) - actrita, cunoscuta pentru rolul din sitcom-ul "The Nanny"

Strabunica din partea tatalui lui Fran s-a nascut la Focsani, de unde a emigrat in Statele Unite. Ca o anecdota, sotul lui Fran, Peter Marc Jacobson, a fost cel care a scris, regizat si produs "Dadaca", serialul care a facut-o celebra.

Julianna Margulies (Julianna Luisa Margulies) - actrita, cunoscuta pentru rolul din serialul "The Good Wife"

Strabunicii din partea mamei Juliannei sunt nascuti in Romania, de unde au emigrat in America. PS: Fara nicio legatura cu originile Juliannei, daca nu ati vazut pana acum "The Good Wife", ar trebui. It kicks ass!

Amanda Bynes (Amanda Laura Bynes) - actrita

Strabunicii din partea mamei Amandei sunt evrei romani, care au emigrat in Toronto, Canada.

Elsa Pataky (Elsa Lafuente Pataky) - actrita

Mama actritei cunoscute pentru rolul din "Fast Five" este romanca. Cristina Pataky Medianu a emigrat in Spania, unde l-a intalnit pe sotul ei, José Francisco Lafuente. Elsa vorbeste fluent si spaniola si romana.

Mila Kunis (Milena Markovna Kunis) - actrita cunoscuta pentru rolul din "Black Swan"

Am lasat-o pe Mila, actrita pentru care acum 7 ani am vazut de 6-7 ori "American Psycho 2" la final, pentru ca aici lucrurile se complica putin. Mila s-a nascut la Cernăuţi, unde a trait pana la 7 ani, dupa care parintii ei au emigrat in America. Stiu ca, din perspectiva acestui fapt ea ar putea fi considerata mai degraba ucraineanca decat romanca, dar fiecare cu piticii lui.

Doua lucruri care-mi plac la oamenii talentati

2011-09-27T01:39:00.002+03:00

Unu. Oamenii talentati fi oricine, din orice mediu.

Pana acum cateva saptamani, Chris Rene era un gunoier de 28 de ani din Santa Cruz. Apoi s-a inscris la The X Factor.

Dupa ce a terminat de cantat, Nicole Scherzinger, "vocea" The Pussycat Dolls si considerata una dintre cele mai sexy femei din lume i-a spus "Honey, I'm tripping on you!". Unui om care si-a petrecut ultimele luni adunand gunoaiele altora si caruia nimeni nu i-ar fi aruncat o a doua privire pe strada.

Iar Simon Cowell (producatorul britanic multi-milionar) i-a spus: "Always my favorite feeling in the world is when I sit in this chair and I meet a star for the first time." si a incheiat cu "Maybe you need the show, maybe we need you".

O sa castige Chris The X Factor? Nu. Sunt voci mult mai bune decat a lui in show (un exemplu este Melanie Amaro). Are sanse sa devina un rapper de nivel international? Da! Are talentul si trecutul zbuciumat inerente succesului oricarui mare rapper. Si mai are the thruth, cum ii spunea un alt membru al juriului.

Doi. Oamenii cu adevarat talentati simt o ardere interioara care-i obliga, practic, sa-si manifeste talentul. Pentru ca talentul se cere exprimat iar atunci cand ti-l renegi traiesti cu o imensa tumora emotionala in tine.

Stacy Francis este o mama singura, de 42 de ani, care a crezut dintotdeauna ca are talent muzical, dar care si-a pierdut increderea in sine din cauza unui partener care o abuza emotional, spunandu-i ca nu e suficient de buna. Mi-a placut la nebunie ce i-a raspuns Stacy lui Simon cand a fost intrebata de ce a venit la auditii: "I don't wanna die with this music in me, Simon!".

De-asta imi plac mie show-urile astea muzicale! Si de-asta e America Tara Tuturor Posibilitatilor.

Am inceput de curand un proiect nou, probabil cel mai important din viata mea de pana acum. Volumul de munca este enorm si chiar daca reusesc, prin absurd, sa-l duc pana la capat, nu am garantia ca va avea succes. Cu toate astea, este ceva ce mi-am dorit intotdeauna si singurul lucru la care cred ca sunt cu adevarat buna. Asa ca atunci cand imi pierd increderea in mine, ma uit pe coperta agendei pe care scriu. Acolo mi-am notat, pe post de incurajare, un citat din "A Bronx Tale" care-mi place mult:

"The saddest thing in life is wasted talent."

Tema de meditatie, de data asta doar pentru voi: Care este talentul vostru? Si ce va impedica sa va traiti viata la potentialul maxim?

My Music

2011-09-26T13:29:00.001+03:00

In "Runaway Bride" (daca nu l-ati vazut, are acelasi regizor si cast din "Pretty Woman", numai ca ea nu mai e prostituata), Maggie (Julia Roberts) este o femeie care a devenit faimoasa pentru ca-si lasa logodnicii cu ochii in soare la altar, iar Ike (Richard Gere) este un jurnalist misogin, care scrie un articol despre viitoarea ei nunta.

In timp ce-si face documentarea pentru articol, Ike sta de vorba cu toti fostii iubiti ai lui Maggie. Printre numeroasele intrebari pe care le adreseaza, una, aparent bizara, se repeta: "How did she like her eggs?". Raspunsurile sunt, insa, foarte diferite iar intr-un moment de confruntare cu Maggie, Ike izbucneste:

- You were scared! You were scared then, you're scared now. You are the most lost woman--

- Lost?

- Yes, lost. You're so-- You're so lost, you don't even know what kind of eggs you like. Yes. Yes!

- What?

- That's right. With the priest, you wanted scrambled. With the Dead Head, it was fried. With the bug guy, it was poached. Now it's like, "Oh, egg whites only. Thank you very much."

- That is called changing your mind.

- No, that's called not having a mind of your own!

Partea mea preferata din film e scena in care Maggie este in bucatarie, inconjurata de vreo 10 farfurii, toate cu diferite tipuri de oua, din care gusta pe rand. Si da, intr-un final, isi da seama cum ii place sa fie gatite ouale.

Sursa foto.

Problema lui Maggie cu ouale o aveam, intr-un fel, si eu cu muzica. Daca veneati la mine si eu puneam niste muzica in winamp, ati fi ascultat un album preferat. Doar ca nu al meu, ci al altcuiva. Vedeti voi, pe partitia D din My Computer am un folder numit Music, cu un numar impresionant de mare de sub-foldere. Doar ca niciunul dintre folderele alea nu-mi apartin. Majoritate sunt de la fosti iubiti, de la actualul iubit, cateva de la fratele si sora mea.

A nu se intelege ca nu stiu ce muzica imi place! Doar ca mereu am ascultat muzica la radiouri online sau pe Grooveshark si niciodata nu am avut-o pe calculator. Stiu ca gusturile mele muzicale sunt indoielnice si eclectice si prefer sa le pastrez doar pentru mine. Asa ca pot sa va ofer spre auditie albume de rock alternativ, de nu-jazz, de neo-psychedelia sau chiar de folk. Stiu ca oamenii care le asculta au gusturi bune si ca nu va vor dezamagi. In plus, daca erau chiar ei cei care ma rugau "Pune niste muzica", n-aveam nicio sansa sa gresesc.

Acum cateva saptamani, insa, mi-am dowlnoadat in fisierul virgin My Music albumul Concrete Jungle al Nnekai (trebuie sa ascultati Hearbeat, daca nu ati facut-o deja). Iar azi i-am mai adaugat, timid, Wounded Rhymes al lui Lykke Li si albumul celor de la Cults (adorm de cateva seri cu You Know What I Mean).

Pentru prima oara am propria mea muzica pe calculator. E un sentiment placut. Genul pe care il ai cand te muti in casa ta, chiar daca e nemobilata. Imi mai trebuie o canapea, o biblioteca, o veioza, scaune la bucatarie si cuiere de prosoape in baie. Dar nu mai stau in chirie.

Tema de reflectie: Voua cum va plac gatite ouale? E o intrebare a naibii de importanta, sa nu raspundeti pe stomacul gol!

Octombrie aniversar

2011-09-25T17:06:00.002+03:00

Pentru binele meu, sper ca luna viitoare voi avea inspiratie din plin, pentru ca mi-am propus sa scriu pe blog - wait for it - in fiecare zi!

Pe 10 octombrie se implinesc 5 ani de cand scriu pe Inozza (o cincime din viata mea, whoa!), asa ca am decis sa marchez momentul printr-o serie de masuri aniversare:

1. Posturi zilnice pe blog (da, stiu ca o sa ma urasc pentru asta cand o sa am writer's block)

2. In saptamana 10-16 octombrie, in locul posturilor mele, voi publica texte scrise de...voi. Mi-ati spus de multe ori ca lectura Inozza este o parte importanta a ritualului vostru zilnic, ca v-am facut sa radeti, sa va revoltati sau chiar sa plangeti. Asa ca acum va invit sa-mi scrieti la inozza [at] gmail [punct] com (incepand chiar de azi) un text (cat de mare sau mic vreti voi) in care sa-mi povestiti amintirea preferata pe care o aveti cu Inozza. Modul in care spatiul asta de pe blogspot v-a influentat o hotarare, o zi, o preferinta, cum m-ati perceput in realitate fata de blog daca ne-am intalnit etc. Considerati-va textele cadoul vostru pentru mine. Eu sigur asa le vad si le astept cu mare nerabdare!

PS: Nu trebuie sa semnati textele, este absolut ok sa folositi un pseudonim sau chiar si clasicul Anonim.

3. Un eveniment aniversar la care vor fi invitate (din cauza spatiului limitat, din pacate) 15 dintre cititoarele/cititorii cu care am interactionat cel mai mult de-a lungul timpului. Vom face insa si un filmulet, pentru ca cititoarele/cititorii care n-au putut veni si cei care ma citesc de peste mari si tari (Andrei, Meli, Alina, Stefania sau mariamirabela, printre altii ) sa fie alaturi de noi.

Va astept, asadar, cu povestile inozzice dragii si dragele mele guest writers! Intre timp eu o sa-mi fac constiincioasa ciorne de texte pentru lunga si prolifica luna ce ni se asterne in cale. Inspiratie tuturor!

Fapta buna de 5 minute

2011-09-24T15:58:00.000+03:00

Timp de un an, sora mea, Lia, a avut grija de Raluca, o fetita cu autism.

In fiecare zi, la 8 dimineata, o lua de acasa si o ducea la gradinita, unde se juca impreuna cu ea si incerca, pe cat posibil, sa o integreze si in jocurile celorlalti copii. De multe ori, asta s-a dovedit o sarcina dificila, pentru ca, in timp ce colegii ei de 5 ani se jucau de-a hotii si politistii sau faceau placinte cu noroi, Raluca simtea o bucurie deosebita in a ordona cuburi de lemn unul langa altul, pana ce toate muchiile erau aliniate la milimetru. Si putea face asta ore intregi, fara sa se plictiseasca.

Cu multa rabdare, Lia a reusit s-o convinga sa abordeze si jocuri mai creative. La inceput, de multe ori, simtindu-se nesigura si speriata Raluca o lovea sau incerca sa o muste. Cu timpul, a ajuns insa atat de atasata de ea, incat o imbratisa dimineata cand venea s-o duca la gradinita sau ii spunea in weekend mamei ei ca i-e dor de ea.

Dastorita experientei Liei si a catorva studii pe care le-am citit despre autism, am realizat ca, desi mai putin sociabili si uneori incapabili sa-si exprime sau sa inteleaga sentimentele altora, copiii cu autism sunt la fel de inteligenti, de creativi sau de sensibili ca si cei "normali".

Cazul Ralucai este unul fericit deoarece parintii ei isi permit sa-i plateasca un terapeut si un insotitor. Astfel, ea are o sansa sa se integreze la scoala, sa urmeze o facultate si poate sa devina intr-o buna zi o avocata sau o arhitecta de succes.

In Romania sunt insa zeci, poate sute de copii care sufera de autism dar, din cauza lipsei de bani, sunt condamnati sa creasca izolati de copiii de varsta lor si sa traiasca mai apoi pe urma unei pensii mizere de handicapat.

V-am povestit toate astea pentru ca zilele trecuta am primit un mail de la Ana Ciobanu (o minunata coleaboratoare a noastra la Tabu), in care imi cerea ajutorul pentru a face cunoscut un proiect.

Asociatia Invingem Autismul participa la un concurs de finantari oferite de Raiffeisen Bank. Daca proiectul lor, "Copiii cu autism merg la scoala", se claseaza in primele 10, vor primi banii de care au nevoie pentru ca 16 copii cu autism din Bucuresti sa fie integrati in sistemul de invatamant (in acest scop vor fi instruite 30 de cadre didactice din scoli si gradinite).

Va ia 5 minute sa intrati pana pe 30 septembrie pe site-ul Raiffeisen Comunitati, sa va faceti un cont si apoi sa votati, la sectiunea ONG-uri din Bucuresti, proiectul "Copiii cu autism merg la scoala". Nu vi se cer date personale, nu trebuie sa donati bani. In schimbul a 5 minute din timpul vostru si a unui strop de bunavointa, viata a 16 copii poate fi cu totul alta.

M-a impresionat foarte mult un fragment din mailul Anei:

"Dupa ce am auzit un baietel autist repetandu-i unei fetite "Nu-ti fie frica, nu-ti fie frica" si ea a prins curaj sa intre in activitatea propusa de psiho-pedagog, mi-am spus ca daca ar fi destui oameni care sa lupte pentru acesti copii, vietile lor ar putea fi frumoase si independente (nu condamnate la izolare si "alinate" cu o pensie de handicap)"

In final, n-o sa va reamintesc ca Albert Einstein a suferit de autism. Este o informatie care a devenit deja anecdota. Dar vreau sa va spun ca, de exemplu, actrita americana Darryl Hannah a fost diagnosticata cu autism in copilarie. Si ca, pe lista persoanelor care sufera de aceasta tulburare, se numara cantareti, dansatori, scriitori sau savanti de renume. S-a speculat ca inclusiv Mozart, Darwin, Thomas Jefferson, Lewis Carol sau Stanley Kubrick ar fi suferit de autism.

Cu 5 minute din timpul vostru, la anul pe vremea asta, 16 copii vor putea intra pe portile unei scoli. Si poate n-o sa devina niciunul savant, artist sau om de stat, dar se vor bucura de o copilarie si de o adolescenta normala. Si asta e de fapt, tot ce conteaza.

Sursa foto: blogul Anei.

In cautarea rafinamentului pierdut

2011-09-23T04:51:00.000+03:00

Am vazut acum cateva saptamani, in sala mica si cocheta a cinematografului Studio, Midnight in Paris, ultimul film al lui Woody Allen.

Fara pretentia de a se compara cu peliculele timpurii ale lui Woody (Annie Hall, Hannah And Her Sisters, Crimes And Misdemeanors etc.), filmul este o comedie romantica suprarealista si simpatica, care m-a lasat cu o stare dulce-amaruie de melancolie si cu Si tu vois ma mère sunandu-mi in cap timp de cateva zile dupa.

Gil, personajul principal, un scenarist american care viziteaza Parisul, este nostalgic dupa euforia si extravaganta anilor ’20. Printr-o coincidenta, se intoarce in timp in acea perioada, unde ii cunoaste pe Scott si Zelda Fitzgerald, Ernest Hemingway, Cole Porter, Gertrude Stein si Pablo Picasso, dar si pe frumoasa Adriana, de care se indragosteste.

Adriana, la randul ei, crede ca Parisul vremurilor respective este lipsit de stralucire si considera ca adevarata Epoca de Aur a orasului erau anii 1890. Cei doi ajung sa calatoreasca in timp in 1890 si se intalnesc cu Henri de Toulouse-Lautrec, Paul Gauguin si Edgar Degas. Care si ei, surpriza, nu cred ca Epoca de Aur a Parisului este prezentul, ci Renasterea.

Undeva intre Gil, Adriana si Degas ma situez eu. N-as putea spune cu exactitate care a fost Epoca de Aur pentru mine, dar cu siguranta nu este prezentul. Nu ma regasesc intr-o era in care lumea se inchina zeului Raport-dintre-Spatiu-si-Timp.

Pentru ca totul in epoca noastra tine de viteza. Viteza cu care ne deplasam, viteza cu care ne gestionam proiectele, viteza cu care reactionam la oportunitati, viteza cu care mancam, viteza cu care ne facem exercitiile la sala, viteza cu care visam. Pana si prapadita de rosie pe jumatate verde din frigider a ajuns sa decada din drepturile ei de leguma si sa devina fast moving consumer good. Voluptatea (va mai amintiti ce inseamna?) a ramas apanajul dictionarelor.

Epifania pe care mi-a declansat-o Midnight in Paris a continuat acum cateva seri cand mi-a picat conexiunea la internet. Tocmai iesisem din dus si planuiam sa fac un maraton de How I Met Your Mother, cand s-a produs inevitabilul. N-aveam chef sa citesc, n-aveam chef sa ma uit la un film si era prea devreme sa ma culc.

Si, cum rasfoiam suparata prin My Computer, am (re)descoperit mirata un folder numit Teatru Radiofonic. Mi-am petrecut urmatoarea ora ascultand (cu voluptate) „Vizita batranei doamne” a lui Friedrich Durrenmatt. Apropo, daca vreti sa ascultati teatru radiofonic, de la Shakespeare, Moliere si Cehov, la Flaubert, Dumas, Twain, Hemingway, Ibsen, Miller si Eco (adaptari dupa romane in cazul unora), va pot trimite orice si mi-ar face placere s-o fac. Am pana si basme romanesti si povestile Fratilor Grimm.

Revenind insa la epifania mea. Din seara respectiva, mi-am pus piesele de teatru radiofonic pe mp3 player si le ascult in fiecare zi, in drum spre birou. Ceva din sunetul familiar al vocilor actorilor de radio mi-a adus aminte de o perioada luminoasa din copilarie, cand stateam serile cu urechea lipita de o magaoaie de lemn, cu boxe acoperite de un fel de pasla.

La cateva zile dupa acest moment, mi-am scos de la naftalina guasele si blocul de desen, mi-am eliberat biroul si, cu „Alice in Tara Minunilor” pe fundal, m-am apucat sa termin o pictura inceputa in 2008. As putea incerca sa va descriu sentimentul de preaplin care m-a cuprins in timp ce amestecam cu frenezie culorile (chiar daca inca n-am terminat pictura respectiva), dar simt ca nu i-as face dreptate.

In spiritul acestui apetit redescoperit pentru voluptate si de dragul unei epoci cu crinoline si invitatii la ceai a carei nostalgica invederata sunt, voi organiza, impreuna cu Chris, un club de lectura pentru cateva prietene apropiate. Am proiectul asta de ceva vreme in minte, dar mereu l-am amanat. Toamna asta, insa, este momentul ideal. Pentru serate literare, pentru rasete, pentru ceai fierbinte, pentru biscuiti si tartine, pentru must si idei proaspete.

Pentru ca totul se leaga pe lumea asta, chiar si atunci cand nu ne dam seama, de curand prietenul meu s-a apucat de scrima. Si asa mi-am amintit cum am facut si eu un semestru de balet acum doi ani. Hehe, ce pereche am fi facut atunci, o balerina si un spadasin. Mi-am propus, asadar, sa vad daca mai sunt locuri pentru inscrieri la cursurile de balet in toamna asta. Nu-i timpul pierdut.

Mi-ar mai placea sa reiau lectiile de pian abadonate in clasele primare. Sa ma trezesc mai des cu Grieg si Ceaikovski si mai rar cu radioul de pe Grooveshark. Sa pictez si sa fac colaje cu poezii. Sa gatesc ceva complicat, dar delicios de rafinat, pentru care sa-mi intind ingredientele in zeci de vase si recipiente, din bucatarie pana-n hol. Sa dureze cinci ore si sa-mi iasa abia de-o portie. [Chiar daca e destul de simpla, tanjesc demult sa gasesc undeva o reteta cat mai conforma cu originalul pentru Waldorf Pudding. Din cate am citit exista mai multe variante, dar cea initiala se odihneste, cel mai probabil, impreuna cu Titanicul, pe fundul Atlanticului.] Si cate si mai cate!

Tema pentru acasa: Daca ar fi sa aduceti in viata voastra o deprindere rafinata sau un rasfat din Epoca pe care voi o considerati de Aur, ce ati alege?

PS: Ca tot am vorbit de voluptate si anii ’20 din Midnight in Paris, am descoperit-o recent pe Kiki de Montparnasse (pe numele ei real Alice Ernestine Prin), muza lui Jean Cocteau si Man Ray. Si stiu ce vreau sa-mi fac cadou anul viitor de ziua mea. Nu va fi insa varianta foto, ci pictura in ulei. Pentru ca peste ani, privindu-ma, stranepotii mei sa decreteze nostalgici ca anii 2000 au fost adevarata Epoca de Aur. ))

Good girls gone (terribly) bad

2011-09-12T00:31:00.000+03:00

Saptamana trecuta am avut o mini-sedinta foto impreuna cu Andreea si Diana, colegele mele de la Tabu (continuare celei despre care v-am povestit aici).

Pentru ca fotografiile trebuiau sa ilustreze un articol despre creme Nivea (de fata si corp), am plecat de acasa imbracata cu un maiou si niste blugi si incaltata cu o pereche de balerini. Dar, pentru ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la studioul foto, am ajuns sa pozez intr-o rochie de 1.000 de euro si cocotata pe tocuri de 15 cm. Oh, well, am avut si zile mai proaste.

Nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat daca nu m-as fi intalnit inainte de sedinta foto cu Andreea, care, trezindu-se in dimineata respectiv cu sentimente de diva, a decis sa se imbrace intr-o rochie neagra cu pantofi.

- Si eu ce fac acum?! N-am timp sa ma duc acasa sa ma schimb, i-am reprosat.

- Relax, honey. La studio e acum un shooting de fashion, sigur gasesti ceva acolo sa arunci pe tine.

Intr-adevar, studioul foto era transformat intr-un rai al fashionistelor de pretutindeni, cu rochii Diane von Furstenberg si Dolce & Gabbana atarnand nonsalant pe umerase si perechi de Gucci, Louboutin si Casadei asezate cuminti pe masa.

In cele din urma m-am strecurat intr-o rochie neagra cu vreo 2 numere mai mica si am incaltat o pereche superba de pantofi cu vreo 2 numere mai mari (manechinul respectiv purta, ca orice model de 1,80 m care se respecta, marimea 40 la picior). Stiti cum se spune: you can't have them all.

Mai jos puteti admira rezultatul sedintei foto private, pe care Andreea si cu mine am realizat-o in paralel cu cea oficiala. Peste ani, nepotii nostri vor putea spune orice despre noi, mai putin ca bunicilor lor le-ar fi fost vreodata teama de ridicol.

Explicatiile foto cu italice sunt preluate de pe pagina de Fb a Andreei, celelalte imi apartin.

Vaduvele negre ale revistelor glossy.

Trebuie sa precizez ca la poza asta, ca si la urmatoarea, indicatiile stilistului nostru, Adi, au fost: "Andreea, stai serioasa, ca la buletin. Ina, tu fa ce vrei". Evident, a iesit asta:

Iar aici Andreea isi proba privirea de ingeras inocent, in timp ce la mine puteti admira a mrrr look gone wrong. )) Cred cu tarie ca n-as putea obtine un mrrr look decent nici daca viata mea ar depinde de asta.

Iar asta e poza mea preferata cu Andreea, pentru ca a reusit sa-i surprinda putin din natura solara.

"Give a girl the right shoes and she can conquer the world", spunea la vremea ei o blonda celebra. Mai jos o puteti admira pe blonda mea preferata in timp ce ia startul catre summitul G8. ))

Dedesubt am surprins-o pe colega noastra, Diana, in timp ce-i retusa look-ul modelului meu. Nu va pot da o explicatie pentru existenta acelor casti, dar comentariul Andreei vizavi de aceasta imagine a fost "I-auzi, ia, antena satelor". Cred ca este suficient.

Poza de mai jos a fost facuta inainte sa ma urc pe uneltele diavolului care sunt orice pereche de pantofi cu tocuri peste 10 cm (15 cm, in cazul alor mei). De unde si atitudinea relaxata, pe care aveam s-o pierd in curand.

Primul cadru pe tocuri. Zambesc, intr-adevar, dar cred ca ochii mei mariti dublu fata de dimensiunile lor obisnuite indica starea de usoara panica in care ma aflam. Ca sa nu mai zic nimic de umarul ce pare dislocat. Cum o reusi Victoria Beckham nu doar sa mearga pe asemenea tocuri zilnic, dar sa si mai care un bebelus in timpul asta, ma depaseste total.

Aici faceam calculul estimativ a cat m-ar costa daca imi pierd echilibrul si, in cadere, sfasai rochia si rup un toc. Sa spunem doar ca pana in 2012 as fi practicat abstinenta, atat de la mancare, cat si de la plata chiriei si a utlitatilor.

Am incheiat in forta, demonstrandu-i Andreei nu doar ca pot sa-mi tin echilibrul pe uneltele diavolului, ci c-o pot face si dintr-o pozitie cu gradul 9 de dificultate pe scara modelelor Victoria's Secret.

Si aceasta, dragii mei nepoti, este povestea despre cum o ardea bunica voastra si prietena ei, Andreea, in tinerete la sedintele foto (a caror protagoniste nu erau). Si nu, n-o sa va port pica daca decideti sa va negati originile intr-o buna zi. ))

Flori, fete si gadget-uri

2011-09-11T17:03:00.001+03:00

Joi am fost la un eveniment de presa organizat de Logitech pentru a face cunostinta jurnalistelor glossy cu noua gama de periferice Color Collection (mouse-uri, tastaturi si webcam-uri cu design girlie sau elegant).

Recunosc ca nu m-am dus acolo cu prea mare tragere de inima din mai multe motive. Primul ar fi ca nu-mi plac evenimentele de presa. Oricat ar fi de draguti organizatorii (si de cele mai multe ori sunt hiper-draguti), partea aia de socializare fortata ma oboseste mereu. Al doilea motiv e ca nu prea eram intr-o stare de spirit foarte roz. Daca mai adaugati la asta faptul ca aproape orice are legatura cu tehnologia ma plictiseste de moarte, aveti o imagine destul de buna a starii mele de spirit cand am ajuns la Gradina OAR, locul de desfasurare al evenimentului.

Din fericire, m-am inselat total atunci cand mi-am imaginat ce o sa urmeze. Cei de la Logitech ne-au pregatit un atelier de design floral cu o minunata doamna de la Splendor (din pacate nu i-am retinut numele). Asa ca am petrecut o ora si ceva printre cocktailuri de toate culorile, taind tulpini de cale si orhidee si razand cu o gasca de fete foarte simpatice. Din cauza unui handicap initial, aranjamentul meu floral a ajuns in cele din urma vedeta serii. O sa vedeti de ce in imaginile de mai jos.

La plecare am primit o tastatura wireless K360 si un mouse wireless M325, ambele editie limitata. Stiti cum am spus la inceputul acestui post ca orice are legatura cu tehnologia ma plictiseste de moarte? Ei bine, imi retrag cuvintele. Atunci cand orice are legatura cu tehnologia se asorteaza cu trusa mea de make-up, e cu totul alta poveste.

Si iata si imaginile. Asa au aratat mesele inainte sa ne punem noi pe treaba.

Iar acesta este zambetul meu de you guys are really awesome, but I really don't want to be here, in primele minute de la sosire. Daca o sa ne intalnim la vreun eveniment de presa, o sa-l recunoasteti.

...si ne-am pus pe treaba. Distanta pe care o pastrez fata de bietul bat de bambus si mana pe care mi-am chircit-o protectiv sunt sechele lasate de orele de lucru manual din clasele I-IV, in care mereu reuseam sa-mi lipesc degetele unul de altul sau sa-mi capsez rochitele. Oi fi avand eu multe talente, dar indemanarea n-a fost niciodata unul dintre ele.

Si cam asa arata masa la 5 minute dupa inceputul atelierului. Sa nu subestimati niciodata cat haos pot crea 20 de gagici daca le puneti in mana cocktailuri si flori.

Si o vedere de ansamblu asupra gastii de decoratoare florale. Dap, a fost la fel de distractiv pe cat arata.

Asta pana undeva aproape de final, cand am realizat ca mi-am epuizat stocul de flori si frunze care-mi fusese atribuit, dar o facusem intr-un mod atat de neinspirat incat ghivechiul meu avea popoul gol. Ideea era sa folosim frunzele pentru a masca buretele in care infipsesem florile. Pentru ca pe langa simtul orientarii imi lipseste si cel al proportiilor, m-am trezit cu un buchet cat se poate de bogat in fata, dar gol in spate.

Mai mult disperata decat inspirata, m-am trezit ca iau niste tepuse cu care fixasem orhideele in ghiveci si tepuiesc cativa struguri din bolul de pe masa. Rezultatul final au fost trei frigarui cu struguri, doua monocolore si unul bicolor (da, la asta m-am intrecut pe mine insami), care mi-au tranformat aranjamentul golas in tinta tuturor laudelor. Cateodata e minunat sa ai doua maini stangi. Si iata si frigaruile in close-up.

Bineinteles ca la final, mandre nevoie mare, ne-am pozat cu rezultatul muncii noastre. Eu am facut o poza cu Sana, pe care sincera sa fiu, nu pot s-o sufar. Nu, nu doar pentru ca m-a taiat din poza de aici (desi sunt jignita, da? chiar aveam a good hair day!) ci mai ales pentru ca 1. scrie f f misto, mai f f misto decat mine, credeti-ma, 2. a fost in Bali, 3. scrie f f misto, dar asta parca am mai zis-o.

Ajunsa acasa, extenuata dar multumita, i-am daruit arajamentul-vedeta lui Chris, care-si sucise piciorul si avea nevoie de un motiv sa zambeasca. Nu inainte sa-l pozez si frontal, sa ramana pentru posteritate.

Si iata si cateva dintre mousii si tastaturile care mi-au placut mult de tot.

PS: Gasiti perifericele astea adorabile si colorate la Media Galaxy, Flanco si Domo, cu preturi cuprinse intre 87 si 129 lei. Daca aveti o prietena/sora pasionata de gadget-uri, e o buna idee de cadou de Craciun. Dar tot mai bine zic eu ca o sa arate pe biroul vostru.

Semantica sentimentelor

2011-09-07T00:00:00.000+03:00

Mamihlapinatapai. (...) The one that got away.

Povestea asta de dragoste in 6 cuvinte i-o dedic lui M., o prietena noua, care imi aduce aminte de o Ina veche. Si tuturor cititoarele mele frumoase si destepte care nu au nevoie de verbe. :)

Sursa foto.

Claudiţa

2011-09-05T00:03:00.000+03:00

Majoritatea povestilor de pe blogul asta sunt scrise pentru amuzamentul meu si-al vostru. Pe altele, insa, le scriu pentru ca cineva trebuie sa o faca. Asta e una dintre ele.

*

Eram in clasa a V-a cand l-am cunoscut pe Claudiu. Cu vocea lui pitigaiata, unghiile roase, dar colorate in nuante stridente de rosu sau visiniu, pantalonii mulati si mersul lui leganat din solduri, era tinta tuturor glumelor baietilor. In zilele proaste, era si batut. Se obisnuise cu ploaia de pumni si palme, asa ca atunci cand stia ca urmeaza, isi ridica umerii, ca pentru a intra intr-o carapace, si-si inconjura capul cu bratele.

Poate va intrebati indignati ce faceau profesorii si ceilalti adulti in situatia asta. Ei bine, micul orasel in care eram avea un orfelinat plin de copii victime ale abuzurilor sexuale sau fizice, crescuti intr-o saracie crunta, privati de afectiune, care acum devenisera batausi sau aveau probleme cu alcoolul. Claudiu era o picatura de apa intr-un ocean.

Mama lui venea deseori la scoala chemata de mama (care i-a fost diriginta) si, de fiecare data, avea o atitudine defensiva, de parca ar fi vrut sa-si ceara scuze pentru neplacerile cauzate, desi copilul ei era victima abuzurilor, nu cauza lor. „Eu incerc sa-i scot prostiile din cap”, spunea ea, „sa-l fac sa se poarte ca oamenii normali, dar el nu vrea sa-nteleaga”. Cand era mic si l-a prins probandu-i pantofii si rochiile, a ras. Cand copilul a mai crescut si-a inceput sa se joace cu papusi, in loc de masini, mama a facut tot posibilul sa-l aduca pe calea cea buna. A incercat cu vorba buna, apoi cu bataia. Nimic nu functiona.

Din ziua in care Claudiu si-a vopsit parul pentru prima data intr-o nuanta de visiniu-roscat si si-a pus sutien cu burete si fusta scurta, toata lumea i-a spus Claudita. Claudiu avea sa dispara pentru totdeauna.

*

Mi-o aduc aminte pe Claudita, cocotata pe niste pantofi roz bombon, cu tocuri scalciate, cum mergea aproape impleticindu-se pe picioarele lungi si strambe la Biblioteca oraseneasca, pentru a imprumuta romane de dragoste. Le citea la ore, ignorand complet ce se intampla in jurul ei. Din cand in cand, chicotea innabusit sau scotea cate o exclamatie pitigaiata.

- Claudiu, de ce nu esti atent la ora? a intrebat-o odata o profesoara noua de istorie.
- Vaaaai, doamna, da’-i asaaaa de palpitant aici! Cum Rick o iubeste pe Betty, da’ ea vrea sa-l distruga pentru ca el i-a bagat familia in faliment si l-a facut pe taica-su’ sa se impuste in cap. Si dumneavoastra ne ziceti de egipteni morti! Ce plictisitor!, spunea cascand demonstrativ.

Rasetele din clasa o faceau sa continue. Devenea dramatica, ne citea pe voci declaratii de dragoste sau scene erotice din carte, pe care le marcase prin indoirea paginii. Ii placea sa fie in centrul atentiei, sa distreze publicul, chiar daca erau aceiasi oameni care-o batusera cu o pauza inainte sau urmau sa o faca din nou peste cateva ore. Sfarsea mereu prin a fi data afara de la ore, dar ne astepta cuminte cu romanul ei de Sandra Brown pe hol, pentru a intra la ora urmatoare. Alteori isi petrecea intreaga ora absorbita in fata unei oglinzi si a unei truse de farduri Ruby Rose, machindu-si cu minutiozitate pleoapele, obrajii si buzele.

Daca e ceva ce am apreciat inca de atunci la Claudita era faptul ca isi era fidela siesi. Astazi, Lady Gaga, cu aparitiile ei spectaculoase, cu excentricitatea ei si cu melodii ca „Born This Way”, in care face apologia frumusetii interioare, este idolul minoritatilor sexuale. Din punct de vedere al autenticitatii, insa, Claudita merita de 1.000 de ori mai multa admiratie decat Lady Gaga din punctul meu de vedere. Pentru ca, in timp ce Gaga este un prefabricat, rezultatul unui mecanism genial de marketing, Claudita este the real thing. Una socheaza pentru a vinde, cealalta pentru ca isi respecta adevarata natura.

*

N-am mai auzit nimic de Claudita in ultimii ani. Nici nu mai stiu cand a renuntat la scoala sau de ce. Probabil se saturase sa fie data afara din clase si sa-si citeasca romanele pe holuri. Mama ei cred ca a fost usurata sa nu mai fie chemata la scoala. Tata nu are.

Cum ajung acasa doar de Paste si de Craciun, am mai vazut-o pe Claudita poate de vreo 3-4 ori in ultimii 7 ani. De fiecare data avea o claie roscata de par, ruj rosu si tocuri inalte. Intre timp a invatat sa se tina decent pe ele, si-a inceput sa-si legene din nou soldurile in mers.

Nu stiu cum am inceput sa povestesc cu mama despre Claudita vara asta. Mi-a spus ca in ultima vreme o duce foarte rau. Ca merge impreuna cu o prietena la un bar din localitate, unde se strang baieti din orasele si satele din apropiere, care vin de la munca din Italia sau Spania si nu-i stiu povestea. Ca flirteaza si rade cu ei, si apoi pleaca cu masina lor. Iar cand ajung prin vreun motel sau pe un camp pustiu si baietii descopera ca Claudita e, de fapt, Claudiu, o bat crunt. Ultima data ajunsese la spital cu copci, pentru ca au lovit-o cu bocancii in fata.

Mi s-a strans inima pentru biata Claudita. Mi-am imaginat fata ei alba, pe care si-o machia cu atata grija in timpul orelor de geografie sau de matematica, acum tumefiata si plina de cusaturi.

*

Nu stiu daca Claudita este travestit sau daca vrea sa-si schimbe sexul. Stiu doar ca, datorita ei, am inteles de mica ca homosexualitatea, bisexualitatea sau transexualitatea nu sunt nici boli, nici alegeri. Ca te nasti asa. In unele cazuri, pastrezi secretul pentru tine si alegi sa traiesti nefericit toata viata, dar acceptat de comunitate. In altele, cum este si cazul Clauditei, suferi pentru libertatea de a te exprima. Pentru ca oamenii vor sa se povesteasca pe ei. Si, cu fiecare pereche de tocuri scalciate si cu fiecare ruj Ruby Rose de 3 lei, asta facea Claudita. Spunea intregii lumi „Asta sunt eu!”.

Acum ca am ajuns la finalul povestii, vreau sa va cer sprijinul. Nu stiu ce ar trebui sa fac pentru a o ajuta pe Claudita sa duca o viata normala. Am aflat ca in India o operatie de schimbare de sex costa vreo 5.000 de euro si m-am gandit ca as putea organiza o strangere de fonduri. Pe de alta parte, fata al carui banner l-am pus in dreapta paginii, Adriana, are cancer si n-a reusit sa stranga 40.000 de euro din iulie pana acum. In conditiile astea, cine ar da bani pentru ca un baiat dintr-un orasel pierdut din Moldova sa-si faca o operatie de schimbare de sex?

Daca cunoasteti un specialist sau o organizatie care ar putea-o ajuta pe Claudita sa aiba o viata mai buna, va rog sa-mi scrieti si sa-mi spuneti. Deocamdata vreau sa sun la Accept, sa-i intreb pe oamenii draguti de acolo care ar fi primul pas pe care am putea sa-l facem. Sunt convinsa ca daca ar vorbi cu cineva care a trecut printr-o situatie similara sau cu un specialist, ar fi o schimbare fundamentala in bine pentru ea.

In afara de mama ei si de inca vreo doi oameni, Claudita nu are pe nimeni caruia sa-i pese de ea. Mie imi pasa, insa. Si acum, ca am spus povestea ei, sper sa le pese si altora.

Haiku si paracetamol

2011-09-02T02:14:00.000+03:00

Stranut si ma doare gatul. Partea proasta atunci cand stranut si ma doare gatul e ca trebuie sa iau paracetamol ca sa-mi treaca. Iar cutia de paracetamol pe care o am imi aduce mereu aminte de cineva, cineva care nu e nici doctorul cu miros de pudra si naftalina care-mi prescria pastile cand eram mica, nici mama care imi facea ceai de tei fierbinte, cu multa miere.

Cutia de paracetamol imi aduce aminte de baiatul pe care l-am cunoscut intr-o tara cu consoane moi si mancaruri picante. De noptile in care povesteam pana in zori, imblanzind strazile intortocheate ale orasului a carui limba n-o vorbeam. De dupa-amiezile in care ne plimbam unul pe un trotuar si altul pe celalalt, dar ne cautam mereu cu privirea. De primele saruturi care, in mod ciudat, stiam ca vor fi si ultimele. De putinele clipe de ratiune in care ma gandeam ca oamenii se indragostesc asa prosteste doar in filme. De ziua in care ne-am inchis telefoanele si am fugit departe de toti, intr-un loc in care nu cunosteam pe nimeni si nimeni nu ne cunostea pe noi. De seara in care m-a insotit la farmacie, unde, cu gatul rosu si pulsand, i-am mimat vanzatoarei unde ma durea. Am plecat de acolo cu o cutie de paracetamol cu nume ciudat, dar care si-a respectat menirea si m-a inzdravenit.

Inca o mai am. Expira in 2014 si, din 20 de pastile, mai sunt 3. Pesemne n-am racit de foarte multe ori de atunci. Dar acum cred ca sunt destul de racita. Atat de racita incat vor disparea toate. Iar daca as sti sa scriu haiku-uri, probabil Beigbeder ar fi nemultumit de versurile mele. Pentru ca, nu-i asa?

uneori dragostea

nu dureaza nici cat

o cutie de paracetamol.

In the eye of the beholder

2011-09-01T20:32:00.001+03:00

Acum doua saptamani am fost la cel mai reusit eveniment pentru presa de anul asta, lansarea noii beri Redd's.

Mi-a placut locatia, mi-a placut la nebunie Luiza Zan (cred ca femeia asta are una dintre cele mai bune voci din Romania la ora actuala), mi-a placut noua Redd's, dar atractia principala a serii au fost doi tineri ilustratori, Alice si Ionut, care au desenat portretele invitatelor pe tablete grafice.

Regula era sa ni-l alegem pe unul dintre ei, sa stam cuminte in timp ce ne deseneaza (fara sa tragem cu ochiul, nu degeaba sloganul lansarii era "Redd's iti rasplateste curiozitatea") si apoi sa primim portretele pe mail. Dar pentru ca stim cu totii ca regulile sunt facute pentru a fi din cand in cand incalcate, nu doar ca m-am lasat desenata de ambii ilustratori, dar am si tras cu ochiul la final.

Mai jos am pus rezultatul muncii lor. Cele doua portrete sunt atat de diferite incat par ca au surprins doua persoane, nu una singura. Le-am privit zambind si m-am intrebat ce anume i-a determinat pe cei doi sa ma suprinda atat de diferit, avand in vedere ca aratam practic la fel si aveam aceeasi stare de spirit. Evident, rezultatul tine foarte mult de stilul lor artistic personal, dar banuiesc ca are legatura si cu o anumita energie care se creeaza intre desenator si model.

Daca va considerati perceptivi, va lansez o provocare: puteti ghici care este portretul facut de Ionut si care e cel facut de Alice? Am sters partea de jos a imaginii, pentru a va impiedica sa va orientati dupa semnatura. Gasiti rezolvarea la finalul postului.

Portret 1

Portet 2

Site-ul unde gasiti portofoliul lui Alice este Allistration, iar desenele lui Ionut pot fi vazute (si admirate) pe ionutradulescu.com. Sunt convinsa ca, odata ce le vedeti ilustratiile, veti recunoaste usor cine pe ce portret si-a pus amprenta.

Mie imi plac amandoi deoarece, desi sunt la fel de talentati, au stiluri diferite. Va recomand sa nu ratati agenda ecologica cu coperta ilustrata de Alice si sectiunile de colaje/ilustratii ale lui Ionut (Photo Collage, Baroque, Vintage si Aristocratique).

Poveste cu final la alegere

2011-08-31T00:10:00.006+03:00

Later Edit: Dragelor si dragilor, zarurile au fost aruncate, baiatul a fost contactat, iar intalnirea a fost stabilita pentru deseara. Va multumesc pentru participarea la love poll-ul nostru (chiar si celor 2 care ati spus sa lase baiatul in pace ). Cupid out!

Pentru ca stiu ca va roade curiozitatea sa aflati deznodamantul povestii din postul anterior, iata cum stau lucrurile:

- baiatul de pe Facebook caruia i s-a dat Add as a Friend cu atata ardoare ieri nu era Cristi* al nostru**, dupa cum au demonstrat pozele respectivului. (*numele este in continuare modificat pentru a proteja identitatea protagonistilor ** adjectivul posesiv marcheaza atasamentul meu evident fata de eroul acestei povesti si sper sa-mi fie scuzat de colega in cauza)

- colega mi-a marturisit astazi ca se afla intr-un impas si nu stie cum sa actioneze in continuare: sa sune iar la firma de design, sa ceara legatura direct cu Cristi si sa-l confrunte (pe principiul "Ai fost sambata seara in Control, yay or nay?"), sa-i trimita un mail (varianta mai usoara, dar mai neplacuta din cauza feedback-ului intarziat din partea lui) sau sa lase lucrurile asa cum sunt si sa nu-l mai caute? Din cate mi-a spus ea, ultima varianta e practic absurda, pentru ca aplicand-o, risca sa ajunga la Institutul National de Medicina Legala Mina Minovici, ca prima victima ucisa de curiozitate.

I-am promis fetei ca apelez la voi, prietenii mei virtuali de nadejde si romantici incurabili pe deasupra pentru a o ajuta sa se decida. In sensul asta, gasiti in dreapta un sondaj cu 3 intrebari mari si late, la care sunteti rugati sa raspundeti pana maine seara. Inainte sa dati click, va rog sa va ganditi ca soarta unei potentiale idile este (si) in mainile voastre.

Fie ca Cupidon sa va inspire!

PS: In cazul putin probabil, dar posibil, in care printre voi se afla si *Cristi, care s-a recunoscut in pofida schimbarii de identitate suferite, te rog fa-ne tuturor un mare bine si suna maine la redactie! Iti fac eu direct legatura cu cine trebuie.

Inozza petitoarea

2011-08-30T01:50:00.003+03:00

N-am stofa de Cupidon. In liceu am incercat sa leg prin vraja dragostei o colega de clasa si un amic al iubitului meu. I-a luat fetei cateva saptamani sa se dezlege (sau, ma rog, sa-l convinga pe individ sa n-o mai sune in fiecare zi si sa n-o mai urmareasca in drum spre casa).

Mi-am mai incercat mana, de-a lungul timpului, cu diversi prieteni si prietene. Am fost rugata sa imi pun arcul cu sagetile in cui (cu diverse variatiuni pe tema, implicand si locuri stramte in care ar fi ajuns arcul respectiv daca nu ma potoleam). Am cedat.

Ieri, insa, s-a intamplat ceva care m-a facut sa realizez ca talentul meu pentru petit nu poate fi innabusit atat de usor. Cand esti facut pentru ceva, n-o poti nega, oricat s-ar stradui invidosii pe talentul tau sa te convinga de contrariu. Dar va voi lasa pe voi sa judecati daca am sau nu dreptate dupa ce va spun povestea.

Stateam ieri in fata calculatorului din redactie si incercam sa scriu un mail, cand atentia mi-a fost distrasa de doi colegi, prinsi intr-o conversatie foarte aprinsa. Se pare ca una dintre colegele mele a intalnit weekendul acesta in Club Control* un tanar deloc de lepadat, despre care tine minte doar ca il cheama Cristi* si ca lucreaza ca designer la firma Design Your Line** (*numele locurilor si persoanelor din aceasta poveste au fost schimbate pentru a proteja intimitatea protagonistilor **asta e nume pur fictiv, rima e doar bonus).

Problema era ca, desi in seara respectiva fata abordase atitudinea hard to get (cu refuzul de a-i da numarul de telefon si tot tacamul), la lumina zilei a ajuns sa-si regrete indaratnicia si sa vrea sa intre in contact cu junele clubber. Momentul in care am intrat eu in poveste a coincis cu discutia dintre ea si un coleg al nostru, care o ajutase sa gaseasca site-ul firmei Design Your Line si, implicit, numarul secretariatului. Se blocasera insa in aceasta faza a actiunii, deoarece niciunul dintre ei nu voia sa sune si sa ceara numarul de telefon al baiatului.

- Sun eu! m-am oferit fara sa stau pe ganduri. Ca sa fii un Cupidon bun trebuie sa fii jumatate kamikaze, jumatate exhibitionist, asta mi-am zis mereu (sa nu uitam ca in majoritatea reprezentarilor artistice, Cupidon nu manifesta niciun interes pentru haine si cu atat mai putin pentru lenjerie intima).

N-am avut timp sa-mi creez un scenariu mental, ca fata mi-a si pus telefonul cu numarul deja format in mana.

- Buna ziua, Design Your Line!
- Mda, buna ziua. Va sun pentru ca...aaa...as vrea un contact al domnului Cristi, care este desenator, pardon, designer la dumneavoastra.
- Puteti sa-mi spuneti despre ce este vorba?
- Pai, aaaa....sefului meu i-a fost recomandat domnul Cristi pentru un...aaa...proiect, dar persoana care l-a recomandat nu i-a dat si numarul de telefon, ci i-a spus doar numele firmei dumneavoastra.
- Din partea carei companii sunati?
- Aaaaa, nu sun din partea unei companii. Seful meu e....aaaa...o persoana fizica care vrea sa faca un proiect si are nevoie de contactul domnului Cristi.
- Din pacate nu va pot da numarul lui de telefon, mi-a taiat secretara scurt elanul. Imi puteti spune despre ce proiect este vorba?
- Doamna, eu sunt o simpla secretara, i-am raspuns cu demnitate, dar pe cel mai umil ton cu putinta. Mi s-a cerut sa obtin un contact al domnului Cristi. Inteleg ca nu-mi puteti da numarul lui de telefon, dar imi puteti da macar adresa lui de mail?
- Pot sa va fac legatura direct cu domnul Cristi.

Panica. Ce naiba ii spun aluia daca mi-l da la telefon?

- Sa-mi faceti legatura direct cu domnul Cristi? am repetat eu cu voce tare. In incapere, trei perechi de ochi ma priveau bulbucati. Posesoarea uneia dintre perechi a inceput sa-si scuture capul ca sub imperiul unei crize de Alzheimer’s.
- Daca altfel nu se poate, faceti-mi legatura! ii raspund eu darza si ma pregatesc de saltul in gol.

Pret de cateva secunde, receptorul mi-a fost inundat de o melodie clasica, dupa care am auzit o voce de barbat curios:

- Buna ziua, Cristi la telefon.

- Buna ziua, domnule Cristi! Cum ii spuneam si receptionerei de la firma dvs, sun din partea sefului meu, caruia i-ati fost recomandat pentru un proiect. Inteleg ca nu-mi puteti da un numar de telefon pentru a discuta detaliile, dar as aprecia macar o adresa de mail.
- Imi puteti spune, pe scurt, despre ce este vorba?, s-a aventurat Cristi precaut.

- Din pacate nu intra in atributiile mele. Veti primi toate detaliile pe mail, am turuit cat mai repede, convinsa fiind ca in momente ca acestea nu trebuie sa-i lasi adversarului niciun moment de respiro sau de dubiu (or both, for that matter).
- Ok, aveti pe ce sa notati?
- Da, notez. (in birou se lansasera deja petarde si artificii celebrative)
- Cristi punct Dumitrescu punct Design Your Line punct com punct ro.

Am repetat adresa rar si cu voce tare, in timp ce in celaltalt capat al biroului lumea se loga deja pe Facebook, cautand profilul lui Cristi. Cand am inchis, dupa ce i-am multumit frumos si l-am asigurat ca mailul va urma in curand, prietenul nostru avea deja un Friend Request in casuta de email.

Nu spun ca sunt mandra de mine sau de tertipurile josnice si teatrale la care sunt nevoita sa recurg pentru a face cuplurile sa se formeze si lucrurile sa functioneze, dar cea/cel care n-a suferit niciodata din dragoste sa arunce prima piatra.

Mda. Am banuit eu.

Sursa foto.

Momente mici

2011-08-28T14:55:00.004+03:00

Ieri, dupa o zi de plutit pe lac si plimbari cu bicicleta prin Herastrau cu prietenele mele, surioara mea mai mica, Yvonna, imi spune:

"Stii, mai uitam azi la tine in parc si esti chiar foarte draguta. Ti se vede cosul ala, dar esti draguta si-asa. Mi-ar placea sa fiu tu. Bine, mi-ar placea sa am viata ta fara problemele tale emotionale. Cred ca e foarte fain sa fii Ina."

Mi s-a pus un nod in gat. Dupa o saptamana in care mi-ar fi placut sa fiu oriunde altundeva decat in viata mea, vine un copil si-mi aduce aminte ca am foarte multe motive sa fiu recunoscatoare. Si mai mult decat orice, sunt recunoscatoare ca sora mea mai mica se uita admirativ la mine (chiar daca ma priveste de sus, la cei 1,80 m pe care ii are ).

Cand un copil atat de frumos ca ea se uita la mine si la tot ce-am facut pana acum si-mi spune ca i-ar placea sa fie in locul meu, dintr-o data toate greselile stupide pe care le-am facut si toate lucrurile pe care inca n-am curajul sa le fac devin mici si lipsite de importanta.

Chiar daca n-am marcat momentul prin nimic spectaculos (am gatit seara paste si ne-am uitat la Paris, je t'aime), mi-am propus sa nu uit niciodata cum m-am simtit ieri, pentru ca, asa cum spunea cineva intelept (al carui nume imi scapa acum):

"Enjoy the little things in life, for one day you'll look back and realize they were big things."

Sursa foto.

Fitness pentru IQ ridicat

2011-08-23T01:26:00.008+03:00

Azi am trimis la tipar numarul de septembrie al Tabu, ocazie cu care am realizat ca am ramas cu un text pe dinafara. Nu e un material jurnalistic de mare angajament (este despre fitness, for Pete's sake!), dar l-am scris cu placere si mi-am zis ca e pacat sa fi avut doar un cititor (pe Andreea).

Cititi mai departe daca vreti sa stiti cate calorii trebuie sa ardeti pentru a slabi 1 kilogram sau in cate ore de spalat vasele, frecat faianta sau calcat rufele puteti realiza acest deziderat.

Arde caloriile inteligent

Un kilogram de grăsime este echivalentul a 7.000 de calorii. Ca să le arzi, poţi merge în pas lejer timp de 46 de ore, poţi şterge praful timp de 40 de ore sau poţi călca rufe timp de 50 de ore. Desigur, există modalităţi mai inteligente şi mai rapide de a-ţi atinge scopul. Ţi le prezentăm pe 5 dintre cele mai eficiente.

Text: INA ŢĂRANU-HOFNĂR

Am citit recent un studiu realizat de Discovery Channel potrivit căruia, în medie, o femeie îşi petrece aproximativ 16 ore pe săptămână făcând curat în casă. Se pare că respondentele au spus că această activitate este terapeutică din punct de vedere mental şi că le oferă un sentiment de control asupra propriilor vieţi. Indiferent de virtuţiile terapeutice ale curăţeniei, cert este că, în medie, o femeie îşi petrece 2 ore şi 23 de minute pe zi lustruind, spălând vasele şi dând cu mopul.

Ca urmare a acestei descoperiri, misoginii s-au grăbit să creeze tabele cu activităţile casnice şi numărul de calorii aferente fiecăreia, în încercarea de a convinge femeile că nu au nevoie de timp doar pentru ele şi că pot îmbina utilul cu plăcutul. Le-am trecut în revistă pe cele mai cunoscute:

•    Frecatul faianţei timp de 30 de minute te ajută să arzi 200 de calorii. OK, putem fi de acord că dacă o faci zilnic îţi vei tonifia muşchii braţelor, dar câte zile poţi petrece lustruind gresia înainte ca iubitul tău să-nceapă să-şi pună întrebări?
•    Căratul sacoşelor de cumpărături timp de 30 de minute arde 190 de calorii, numărul acestora crescând dacă greutatea plaselor este mai mare. Tot direct proporţional cu greutatea sacoşelor creşte şi durerea de spate pe care o vei avea după.
•    Schimbatul aşternuturilor timp de 30 de minute te ajută să arzi 130 de calorii, acelaşi număr de calorii pe care le-ai arde după 15 minute de jogging. Mie îmi ia 5 minute să schimb aşternutul patului. Asta înseamnă că în 30 de minute aş schimba 6 paturi. Caz în care probabil am o vilă, îmi permit un antrenor personal şi nu trebuie să fac fitness schimbând aşternuturi. Şi, oricum, dacă ar fi adevărat, menajerele ar fi toate supermodele.
•    Călcatul rufelor timp de 30 de minute consumă aproximativ 70 de calorii. Şi, bineînţeles, te va ajuta să ai un braţ drept (sau stâng, în cazul stângacelor) cu o musculatură de invidiat (faţă de celălalt braţ).
•    Spălatul vaselor timp de 30 de minute arde 60 de calorii, acelaşi număr pe care l-ai consuma în 5 minute de kickboxing. Faptul că îţi distrugi unghiile şi cuticulele e doar un bonus. Ca să nu mai spunem că ai nevoie de 58 de ore să dai jos un kilogram.

Sper v-am convins că, oricât ar fi de necesară, curăţenia nu trebuie să înlocuiască ora de îngrijire personală, petrecută la sală. Iată care sunt, în schimb, 5 dintre cele mai eficiente exerciţii care ard calorii:

1.    SPINNING: 900 CALORII/ORĂ

Spinning-ul este un program de exerciţii fizice cardio, realizate pe bicicleta fixă la sală, care a crescut în popularitate în ultimii ani, atât în rândul persoanelor preocupate de siluetă, cât şi în rândul cicliştilor, ca formă de antrenament în afara sezonului. Orele de spinning pot fi o modalitate grozavă de a arde calorii şi de a-ţi lucra muşchii, dar pentru asta trebuie să ai o toleranţă ridicată faţă de monotonie. Pe de altă parte, arzi mai multe calorii decât la majoritatea celorlalte forme de antrenament şi lucrezi intens muşchiul inimii, motiv pentru care, după fiecare clasă, vei fi pregătită să măreşti tot mai mult dificultatea exerciţiului. Vei fi ghidată tot timpul de un instructor, dar tu controlezi treptele de viteză ale bicicletei, aşa că trebuie să îţi stabileşti singură ritmul la care te simţi confortabil şi să nu pedalezi până ţi se face rău.

Important de ştiut: poartă pantaloni scurţi sau mulaţi. Pantalonii largi se pot agăţa în pedale.

2. CARDIO KICKBOXING: 800 CALORII/ORĂ

Cardio kickboxingul este unul dintre cele mai bune programe pentru slăbit, deoarece îţi solicită să lucrezi fiecare grup important de muşchi şi include interval training (n.red. metodă de lucru în fitness în care exerciţiile cu intensitate ridicată alternează cu perioade de pauză). Rata bătăilor inimii îţi va creşte la intensitate maximă şi apoi se va stabiliza de câteva ori în timpul exerciţiilor, ceea ce va accelera procesul de ardere a găsimilor. Orele încep cu o încălzire de 10-15 minute, care poate include exerciţii de stretching şi exerciţii tradiţionale, ca fandări şi flotări, urmate de o sesiune de 30 de minute de kickboxing, care include croşee, lovituri de picior sau de pumn. Unii instructori pot folosi echipamente ca sacii de box sau corzile de sărit. La final vor fi 10-15 minute de stretching şi detensionare a muşchilor.

Important de ştiut: în afară de echipamentul tradiţional, s-ar putea să ai nevoie de mănuşi.

3. KANGOO JUMPS: 600 CALORII/ORĂ

Kangoo jumps este cea mai nouă formă de aerobic şi, dacă e să ne luăm după cei care o practică, una dintre cele mai distractive. Dacă, în mod normal, arderea caloriilor începe după aproximativ 15-20 de minute de exerciţii, la kangoo jumps ea începe din primul minut. Secretul acestor exerciţii constă în ghetele speciale folosite, concepute iniţial pentru astronauţii de la NASA. Acestea sunt asemănătoare cu clasicele role, dar au arcuri eliptice în loc de roţi, legate cu benzi de întindere. În afară de beneficiile clasice ale tuturor exerciţiilor fizice, respectiv arderea caloriilor şi întărirea inimii, kangoo jumps reduce cu 80% impactul exerciţiilor asupra articulaţiilor şi a spatelui, potrivit unui studiu al Universităţii din Nevada, SUA.

Important de ştiut: Îţi poţi achiziţiona propria ta pereche de ghete kangoo jumps şi le poţi folosi la jogging în parc cu aceleaşi beneficii.

4. ZUMBA: 600 CALORII/ORĂ

Cine s-ar fi gândit că o oră de dans poate da asemenea rezultate? Pentru că asta presupune un curs de zumba: ritmuri exotice de muzică latino (salsa, merengue, cumbia sau reggaeton), combinte cu exerciţii de rezistenţă şi interval training, toate într-o atmosferă energizantă de petrecere. Există 5 cursuri de Zumba în afară de cele clasice: Zumba Gold (adresate persoanelor în vârstă), Zumba Toning (presupun folosirea unei bare de toning), Aqua Zumba (o combinaţie de Zumba şi exerciţii de fitness acvatic), Zumbatomic (pentru copiii între 4 şi 12 ani) şi Zumba in the Circuit (durează doar 30 de minute şi combină mişcările de dans cu exerciţii de rezistenţă).

Important de ştiut: Dacă nu eşti fană a muzicii latino, există cluburi de fitness în Bucureşti unde programele de Zumba sunt realizate pe muzică orientală sau chiar rock.

5. POWER YOGA: 600 CALORII/ORĂ

Power Yoga este o formă occidentalizată a Ashtanga Yoga, care presupune trecerea rapidă de la o postură la alta, pentru a accelera ritmul bătăilor inimii. Este vorba, practic, despre o combinaţie de fitness şi stretching, care te ajută să-ţi tonifici musculatura şi, în acelaşi timp, să-ţi îmbunătăţeşti postura. Ca şi în cazul Hatha Yoga (forma clasică de Yoga, cea mai cunoscută pentru occidentali), respiraţia are un rol foarte important. Deşi este o formă relativ nouă de Yoga, nu este ultima fiţă în domeniu. Acest titlu i se acordă fără îndoială cursului numit Bikram Yoga (sau Hot Yoga), care presupune realizarea celor 26 de posturi într-o încăpere încălzită la 40-50 de grade celsius, cu o umiditate de 40%. Transpiri garantat şi arzi, potrivit experţilor, cel puţin 630 de calorii pe oră, acelaşi număr de calorii ca într-o oră de înot în stil fluture. Din păcate, acest tip de Yoga nu este încă disponibil în România.

Important de ştiut: De obicei, o clasă de Power Yoga durează doar 30-45 de minute.

Distractie la aeroport

2011-08-20T02:24:00.006+03:00

Am fost aseara sa-l iau pe boyfriend de la aeroport. Mi s-a parut o idee amuzanta sa-l astept cu o foaie pe care sa-i scrie numele, cum vezi mai tot timpul barbati la costum asteptand diferiti oficiali in aeroporturile internationale. Nu mi-am dat seama ce aparitie exotica voi fi cu respectiva foaie la aeroportul Baneasa.

Am ajuns la aeroport cu jumatate de ora inainte si mi-am petrecut timpul citind. Cand au anuntat avionul, m-am ridicat de pe scaun, mi-am scos foaia si m-am asezat strategic pe culoarul de asteptare. Partea proasta a fost ca, odata cu avionul de la Roma a aterizat si avionul de la Bruxelles, care avea jumatate de ora intarziere. Asa ca, pana sa ajunga boyfriend sa ma vada cu foaia si sa rada, cum imi planificasem, s-au perindat prin fata mea pasagerii unui avion si jumatate. Cred ca s-ar fi uitat mai crucis la mine doar daca eram goala.

La un moment dat, un tip cu un rucsac s-a desprins de convoi si s-a indreptat catre mine foarte zambitor:

- Eu sunt!

- Poftim?!

- Eu sunt cel pe care il astepti.

- Aaaaa, nu prea cred.

- De ce? Al naibii, n-ai rude care se perpelesc de dorul tau acasa?

- Nu prea semeni cu prietenul meu.

- Nici tu cu prietena mea, dar nu ma deranjeaza. Nu ma indoiesc.

Noroc cu un bunic emotionat, care abia astepta sa-si stranga fata si cele doua nepotele in brate, ca mi l-a luat pe Don Juan din raza de actiune:

- Haide, domne', aici ti-ai gasit sa te opresti? Mergi in spate sau mergi in fata, sa aiba lumea loc.

Romeo de Baneasa si-a cantarit optiunile timp de cateva secunde, dupa care a ales varianta mai sigura, care nu implica intoarcerea la vama: a mers in fata.

N-am apucat sa respir usurata, ca o tiganca corpolenta si in varsta, care statea pe un scaun de vizavi, cu o Biblie in poala, a aratat inspre mine si l-a intrebat pe sotul ei:

- Da' fata aia ce-are de-i cu foaia-n mana?

- Asteapta pe cineva, da' nu stie cine e, ii raspunde sotul pe o voce care se vrea soptita, dar care razbate cu usurinta pana la mine.

- Saraca, m-a compatimit femeia si s-a intors la studiul biblic.

Si tocmai cand credeam ca sirul chinurilor mele a luat sfarsit, un baietel de vreo 6-7 ani, care statea la doi metri de mine, in bratele tatalui sau, a inceput sa citeasca, pe litere, cu voce tare, numele prietenului meu. Mama a inceput sa-l certe Nu-i frumos, mami!, tata a intervenit si el Gata, tata, hai sa citim iar panoul de sosiri, dar copilul a continuat, imperturbabil, cu silabisirea pana a ajuns la numele de familie, dupa care a intrebat senin:

- Ce inseamna [insert boyfriend name here]?

- E un nume, tata, i s-a explicat.

- Eu n-am auzit de asa ceva, a concluzionat pustiul, in timp ce parintii ma priveau si zambeau fastaciti.

N-oi avea eu multe calitati, dar stiu sa-mi recunosc infrangerea. Am intors foaia cu spatele si am pus-o jos, urmand s-o ridic doar cand dincolo de usile de sticla mi-am recunoscut prietenul.

A zambit cand m-a vazut. Cred ca as fi obtinut acelasi efect si fara foaie. Dar unde am fi fara putina umilinta din cand in cand in vietile noastre?

Sursa foto.