tag:blogger.com,1999:blog-356680102024-03-07T22:08:17.726+02:00InozzaInahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.comBlogger796125tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-9473694995122314692013-02-10T19:43:00.000+02:002013-02-10T19:43:21.658+02:00See you on the other side<div style="text-align: justify;">
Dragii mei, asa cum va anuntam si mai jos, dupa 6 ani de stat in chirie pe Blogspot/Blogger, am decis sa ma mut in propria-mi casuta cu ferestre mari, gradina si leagan in copac.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Asadar, daca vreti sa vedeti ce mai zic/fac, va astept cu drag in noua locatie. Adresa exacta e: </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="font-size: large;"><a href="http://www.inozza.ro/">www.inozza.ro</a></span></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Va multumesc pentru 6 ani minunati impreuna &<i> here's to the next 6</i>!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-44304040179187422872013-02-05T01:42:00.000+02:002013-02-05T02:32:01.592+02:00Punct. Si de la capat<div style="text-align: justify;">
Intr-o marti seara, am scris pentru prima data pe acest blog. Poate nu este o intamplare ca astazi, cand scriu pentru ultima oara aici, este tot marti.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
***</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Intre 10 octombrie 2006 si 5 februarie 2013 au trecut fix 2.310 zile. 2.310 zile in care viata mea s-a schimbat irevocabil, in mare parte si datorita acestui blog.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
In cele 330 de saptamani de cand am postat primul text pe blogspot, am impartasit cu voi </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- cele mai <a href="http://inozza.blogspot.ro/2011/05/trebuia-sa-ma-marit-cu-printul-william.html" target="_blank">penibile secrete din adolescenta</a>, </div>
<div style="text-align: justify;">
- mi-am incercat mana la <a href="http://inozza.blogspot.ro/2010/12/o-poveste-de-craciun.html" target="_blank">short stories</a>, dar si la <a href="http://inozza.blogspot.ro/2011/08/eat-pray-run.html" target="_blank">chick lit</a> sau la <a href="http://inozza.blogspot.ro/2010/08/decat-o-linie-fierbinte.html" target="_blank">pamflete</a>, </div>
<div style="text-align: justify;">
- v-am amuzat cu <a href="http://inozza.blogspot.ro/2010/12/christmas-diaries-my-top-three-worst_24.html" target="_blank">topul celor mai dezastruoase intalniri</a>, </div>
<div style="text-align: justify;">
- am redactat pentru voi mici ghiduri practice <a href="http://inozza.blogspot.ro/2011/09/mic-ghid-de-cucerit-pentru-barbati.html" target="_blank">de cucerit</a> si de <a href="http://inozza.blogspot.ro/2012/04/cum-sa-devii-hipster-intr-o-saptamana.html" target="_blank">convertire la hipsterism</a>,</div>
<div style="text-align: justify;">
- v-am povestit despre <a href="http://inozza.blogspot.ro/2012/08/lily-wall-e.html" target="_blank">prietenii mei minunati</a>, </div>
<div style="text-align: justify;">
- v-am impartasit <a href="http://inozza.blogspot.ro/2010/09/londra-in-10-experiente-necesare-pentru.html" target="_blank">jurnalele mele de calatorie</a>, </div>
<div style="text-align: justify;">
- dar si <a href="http://inozza.blogspot.ro/2012/02/printesa-olimpia-si-regatul-ei-de.html" target="_blank">cele mai negre momente</a>, </div>
<div style="text-align: justify;">
- v-am marturisit <a href="http://inozza.blogspot.ro/2010/11/cel-mai-mult-si-mai-mult.html" target="_blank">nesigurantele mele</a> sentimentale si <a href="http://inozza.blogspot.ro/2008/09/normal-0-microsoftinternetexplorer4_23.html" target="_blank">sperantele mele</a>, </div>
<div style="text-align: justify;">
- am dezbatut probleme superficiale ca <a href="http://inozza.blogspot.ro/2012/04/facebookwood.html" target="_blank">viata noastra pe Facebook</a> sau <a href="http://inozza.blogspot.ro/2010/01/despre-semnale.html" target="_blank">noile reguli ale seductiei</a>, </div>
<div style="text-align: justify;">
- v-am facut mici <a href="http://inozza.blogspot.ro/2011/05/la-multi-ani-irina.html" target="_blank">suprize aniversare</a> </div>
<div style="text-align: justify;">
- si chiar am ajuns sa ajut un flacau strasnic <a href="http://inozza.blogspot.ro/2012/03/draga-diana.html" target="_blank">sa aleaga inelul</a> cu care si-a cerut iubita de sotie. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Au fost 2.310 zile (<i>330 de saptamani, 55.440 de ore sau 3.326.400 de minute, cum preferati</i>) in care acest blog si, implicit, voi, cei care il cititi, mi-ati schimbat definitiv viata. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Mi s-a oferit <a href="http://inozza.blogspot.ro/2010/11/prima-mea-luna-la-tabu.html" target="_blank"><i>my dream job</i></a> datorita blogului; tot prin el am cunoscut un barbat care ulterior mi-a devenit iubit si <a href="http://chrismilla.wordpress.com/" target="_blank">o fata</a> care mi-a devenit colega de apartament si apoi una dintre cele mai bune prietene. Am primit mailuri de la voi care m-au facut sa plang pe ascuns sau sa rad in hohote. M-ati ajutat, cu comentariile, mesajele sau mailurile voastre, sa depasesc momente dificile din ultimii 6 ani si 3 luni. Si, mai presus de toate, mi-ati oferit un spatiu in care sa pot sa fiu eu. Pentru asta cred ca n-o sa stiti niciodata cat va sunt de recunoscatoare.<br />
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-A2yRu1C1HjTQ2621_8dryp9o1_XxfW2pBltDlloJexbA03U3KhIl2v3LBakLgdbvS_5eUONvIRyKxBD0yNMJeVdeHlXlhwH5hyphenhyphen1YaUQ5QfZ6c_RT9UWsKW9brGQ2LQUgYQx7/s1600/949326b0c2da170cbdb1f6e5eb5433f6.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="265" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-A2yRu1C1HjTQ2621_8dryp9o1_XxfW2pBltDlloJexbA03U3KhIl2v3LBakLgdbvS_5eUONvIRyKxBD0yNMJeVdeHlXlhwH5hyphenhyphen1YaUQ5QfZ6c_RT9UWsKW9brGQ2LQUgYQx7/s400/949326b0c2da170cbdb1f6e5eb5433f6.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Frank Herbert, autorul <i>“Dune”</i>, scria la un moment dat: <b><i>“There is no real ending. It’s just the place where you stop the story.” </i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
In spiritul acestui citat, vreau sa va spun ca ahahahahaha, v-am pacalit! <i>(sorry, nu m-am putut abtine</i>, <i>so sue me for being a drama queen</i>) Tot ce am scris e perfect adevarat, insa, la fel de adevarat ca si faptul ca acesta e ultimul post pe care il scriu aici.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Asta nu inseamna ca aventura inozzica se sfarseste aici, ci pur si simplu, ca ne mutam, cu catel, purcel de Guinea si inspiratie pe <a href="http://inozza.ro/" target="_blank">inozza.ro</a>. Daca figurez in blogroll-urile voastre, va rog sa modificati adresa. Tot la fel, daca ma cititi din reader, noul link e <a href="http://www.inozza.ro/feed" target="_blank">www.inozza.ro/feed</a>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Pentru tot ce inseamna mutare pe <a href="http://inozza.ro/" target="_blank">inozza.ro</a> ii sunt extrem, dar extrem de recunoscatoare lui <a href="http://www.andreicrivat.ro/" target="_blank">Andrei</a>, care, fidel crezului sau personal, a facut sa fie bine. Lui trebuie sa-i reprosati insa daca incep sa scriu cu diacritice. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Vreau sa-i multumesc si lui Mihai, care a securizat tot ce era de securizat, astfel incat eu sa scriu linistita si voi sa ma cititi la fel.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
De azi inainte ne vedem pe <a href="http://inozza.ro/" target="_blank">inozza.ro</a>, care sper sa fie inceputul unui nou capitol, poate, <i>doar poate</i>, chiar mai bun decat primul. <img alt=":-)" border="0" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif" /><br />
<br />
<br /></div>
Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-45545595085686481932013-01-28T14:12:00.001+02:002013-01-28T14:43:56.542+02:00Credeti in semne?<div style="text-align: justify;">
Azi se implineste un an de cand bunica s-a stins in bratele mele.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am visat-o azi noapte. Nu mai tin minte visul, dar azi dimineata m-am trezit amortita si cu un gust coclit in gura (<i>nu, n-am gustat niciodata metal ruginit, dar daca as face-o, banuiesc ca asa s-ar simti</i>). De atunci, fac tot ce pot pentru a supravietui acestei zile, fara sa izbucnesc in lacrimi in mijloace de transport in comun sau printre birouri.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Acum cateva minute, un prieten mi-a trimis absolut intamplator un scurt-metraj cu Judi Dench. Se numeste <a href="http://www.youtube.com/watch?v=8fvM6523dCI" target="_blank"><i>Friend Request Pending</i></a>. Chiar daca (<i>sau mai ales daca</i>) nu aveti traume emotionala de comemorat azi, va recomand din inima sa-i acordati 12 minute. E absolut minunat si amuzant si induiosator. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="239" src="http://www.youtube.com/embed/8fvM6523dCI" width="425"></iframe> <br />
<br />
Pe masura ce ma uitam la filmulet, m-am simtit inundata de o senzatie de liniste. Si mi-am adus aminte de un episod in care am vazut-o si eu pe bunica <a href="http://inozza.blogspot.ro/2010/08/cochetarie.html" target="_blank">flirtand ca o adolescenta</a>. Si, pentru prima data pe ziua de azi, am zambit din tot sufletul.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Poate ca e doar subconstientul meu care incearca sa atenueze, cum poate, durerea. Poate e doar o coincidenta fericita. Poate e wishful thinking. Sau poate e bunica mea, care vrea sa-mi spuna ca e bine, acolo unde este.<br />
<br /></div>
Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-65421955182103082942013-01-25T02:31:00.000+02:002013-01-25T02:35:53.713+02:00The True Man Show<div style="text-align: justify;">
Te-ai gandit vreodata ca viata ta ar putea fi un reality show magistral? Si ca, undeva in lumea asta, exista un imens platou de filmare unde s-au strans toti oamenii care au incetat sa mai joace un rol in el? <img alt=":-)" border="0" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif" /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
***</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
E 7 dimineata pe platoul de filmare, dar figurantii si actorii s-au trezit si stau deja la coada, in fata rulotei cu cafea si gogosi. E acolo primul baiat care te-a tras de codite la gradinita (pe care nu-l mai recunosti, bineinteles, deoarece a crescut un metru in inaltime si are cu 50 de kilograme in plus, ca sa nu mai spunem nimic despre barba), dar si iubitul din liceu de care te leaga tot felul de prime dati.<br />
<br />
Mai incolo, inca somnoros, se freaca la ochi colegul de facultate cu care ai iesit odata la un cappuccino si pe care l-ai evitat apoi tot semestrul. Langa el, in acelasi sacou bleumarin, e tipul cu care te-ai sarutat o noapte intreaga sub un cer atat de instelat incat parea photoshopat, dar care nu te-a mai sunat apoi niciodata. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Inspre mijlocul cozii il poti zari si pe ultimul tip care ti-a frant inima, povestind relaxat un episod din <i>“Breaking Bad” </i>cu baiatul pe care l-ai cunoscut acum trei veri in Vama. Inca are parul impletit, bermude si nisip pe camasa. Probabil asta inseamna sa ramai fidel rolului tau, iti spui impresionata.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Bineinteles, de la coada nu putea lipsi singurul barbat pentru care ai fost cealalta femeie. Are aceeasi expresie de infinita neputinta si vinovatie pe chip. Si nicio tona de cafea n-o poate sterge. Ceea ce e in regula, pentru ca acum te amuza.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Colegul de serviciu cu care ai avut o aventura pasagera s-a trezit, pesemne, mai tarziu, pentru ca e inspre capatul cozii, ciufulit si sifonat, impreuna cu un vechi prieten, fata de care ai avut sentimente pe care nu le-ai recunoscut niciodata fata de nimeni, nici macar fata de tine. Langa el s-a asezat si tipul caruia i-ai frant inima acum multi ani, fara sa vrei si fara sa banuiesti macar.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-g-yTJZcOllFdfj7g_GPA9M4Kw_XWUK2uQmkXmeYhTws3Iz8XpDDEPX3cx9QaENcI16IQQy723W8B-iV8-lRBLN-IuS705ME9RxCQqJakuNO9jAk3VLvdE_eJRSb__Ev4uHkf/s1600/Behind-the-Scenes-classic-movies-20503058-720-483.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="267" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-g-yTJZcOllFdfj7g_GPA9M4Kw_XWUK2uQmkXmeYhTws3Iz8XpDDEPX3cx9QaENcI16IQQy723W8B-iV8-lRBLN-IuS705ME9RxCQqJakuNO9jAk3VLvdE_eJRSb__Ev4uHkf/s400/Behind-the-Scenes-classic-movies-20503058-720-483.jpg" width="400" /></a></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Amandoi urmaresc curiosi o aparitie bizara. Tu il recunosti imediat, insa. E barbatul caruia producatorii reality show-ului i-au reprosat scaderea drastica a audientei. Pentru ca, dupa ce-a iesit din viata ta, te-ai inchis atat de tare in tine, incat, cu toate tertipurile lor, scenaristii nu te-au putut convinge sa mai joci rolul de indragostita o buna perioada.</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Si coada continua asa cu nenumarate chipuri care, la un moment dat, au jucat diferite roluri in filmul tau. Desi majoritatea si-au incheiat menirea, sunt inca pastrati pe platou in caz ca e nevoie sa reapara.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Atunci cand ti-ai sunat recent fostul iubit, de exemplu, ai starnit ceva panica pe platou. I s-au dat sa invete diverse replici, au pregatit in amanunt incaperea cafenelei in care urma sa va vedeti, montand zeci de camera ascunse pentru a surprinde fiecare reactie a ta. Vecinii dubios de tacuti de la masa alaturata, de exemplu, aveau fiecare mini camere la reverul hainei si vorbeau incet pentru a nu bruia microfoanele. Inchipuie-ti, asadar, dezamagirea intregii echipe de filmare atunci cand, nu doar ca ati povestit civilizat, dar v-ati si comportat ca doi vechi si foarte buni prieteni. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Nu intamplator, a doua zi ti-au scos in cale o rana mai proaspata, de bratul careia au arborat o figuranta frumoasa, genul care te face sa-ti pui la indoiala si bruma de calitati de care esti sigura.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
***</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Poate te intrebi daca exista o parte buna in toata povestea asta? Raspunsul este da. Pentru ca, undeva, in multimea asta pestrita de pe platoul de filmare, exista un tip pe care nu l-ai cunoscut inca. Nu arata deloc asa cum te astepti sa arate si, la fel ca tine, are o memorie proasta si nu si-a invatat replicile. Ceea ce e in regula, pentru ca veti improviza mult, amandoi. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8FbFFXmL1PpEiwTNODR9UurxcIccvke2yxs7rfgdZTae24HE-cm5VzwibEcPv0KMyfLPQRSsoU3GvicRXKrY137SrXW-qZ3K94P3tOgEgJIR3g0Fnj2Za3f2WQF9hroXddt8P/s1600/Behind-the-Scenes-classic-movies-20503060-474-548.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8FbFFXmL1PpEiwTNODR9UurxcIccvke2yxs7rfgdZTae24HE-cm5VzwibEcPv0KMyfLPQRSsoU3GvicRXKrY137SrXW-qZ3K94P3tOgEgJIR3g0Fnj2Za3f2WQF9hroXddt8P/s400/Behind-the-Scenes-classic-movies-20503060-474-548.jpg" width="345" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu e la fel de cult si rafinat ca numarul 13, nici la fel de amuzant ca numarul 37, nici la fel de chipes ca numarul 3 sau la fel de sigur pe el ca numarul 70. Dar e singurul care ti se potriveste manusa si care, odata intrat in viata ta, va deveni personaj principal. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2uLaHKIdc63XR-qDhtkUbJgiOewrmDYGtkWbDyF_dtRompmWh-C9nx5XUmMZ9GARm1g_l33YOjbtQ4G7aIJLKinyTCRfxrL5wpzgjDIhyQLqp2kjLIPk_Bdq79_inlOEonAiB/s1600/the-end-old-movie.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="250" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2uLaHKIdc63XR-qDhtkUbJgiOewrmDYGtkWbDyF_dtRompmWh-C9nx5XUmMZ9GARm1g_l33YOjbtQ4G7aIJLKinyTCRfxrL5wpzgjDIhyQLqp2kjLIPk_Bdq79_inlOEonAiB/s400/the-end-old-movie.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-52431240665134225322013-01-22T20:36:00.000+02:002013-02-03T19:58:54.161+02:00Wabi-sabi<div style="text-align: justify;">
In limba japoneza exista un concept superb si, bineinteles, intraductibil, care se numeste <i>koi no yokan</i>. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<i>Koi no yokan</i> defineste sentimentul pe care il ai atunci cand intalnesti pe cineva si stii ca va veti indragosti unul de celalalt. Ideea este diferita de <i>coup de foudre</i>-ul francezilor, deoarece <i>koi no yokan</i> nu presupune inca existenta unui sentiment, ci doar constientizarea faptului ca, la un moment dat, inevitabil, veti trai o poveste de dragoste. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Daca vi s-a intamplat sa intalniti pe cineva si sa simtiti ca persoana respectiva va reprezenta un capitol important in viata voastra, stiti la ce ma refer.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Incepeti sa va cunoasteti mai bine si numarul paginilor pe care il acorzi respectivei persoane in viata ta creste. Dintr-o data, esti convins ca nu e doar un capitol, ca poate fi un intreg volum. Poate chiar o trilogie, cine stie?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Arunci un ochi catre biblioteca si iti dai seama ca nu ai suficient loc. Dupa primele intalniri, cand incepeti sa va completati unul altuia ideile si glumele proaste, eliberezi un intreg raft. Dupa primul sarut, un Koh-i-Noor al saruturilor, mai eliberezi cateva rafturi. Te uiti acum la biblioteca pe jumatate goala si tremuri de nerabdare la gandul povestilor si cartilor noi cu care vei umple acel spatiu.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyuMSByiQNn88DPHtHbdz7_M5oarmK3K48K2eE1LdZTy-pCttccIRaBSqNrzT827KounhTUSgVgGPTrtmLUP491dYH2Wtyn6x64gf2kS-4yfim6uVDvdyy9jp8ITYiXbqwl2Os/s1600/20090801210139.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyuMSByiQNn88DPHtHbdz7_M5oarmK3K48K2eE1LdZTy-pCttccIRaBSqNrzT827KounhTUSgVgGPTrtmLUP491dYH2Wtyn6x64gf2kS-4yfim6uVDvdyy9jp8ITYiXbqwl2Os/s400/20090801210139.jpg" width="293" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Dupa un timp, din motive care nici nu mai conteaza, persoana respectiva dispare din viata ta. Mergi la biblioteca si te uiti la rafturile goale. Nu e nicio carte noua pe ele. Nici macar o brosura sau un pliant. Tot ce a ramas in urma lui e un post-it. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Initial te intristezi, apoi te infurii, apoi incepi sa razi. Nu e vina omului respectiv. Asta e tot ce a putut fi pentru tine: un post-it. E vina ta, in schimb. Pentru ca, fara sa-l cunosti cu adevarat, ai vrut sa crezi ca e <i>“In cautarea timpului pierdut”</i>, mamutul de 7 volume al lui Proust, varianta cu prefata, postfata si note de subsol ale traducatorului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Am inceput aceasta poveste cu o sintagma japoneza intraductibila si o voi incheia la fel. Pentru ca cei care au inventat arta ceaiului au mai creat un concept de o simplitate aparenta: <i>wabi-sabi</i>. Derivat din invataturile budiste, wabi-sabi se refera la gasirea perfectiunii si a frumusetii in mijlocul imperfectiunii. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<i>“Wabi-sabi is the Japanese art of finding beauty in imperfection (…) It celebrates cracks and crevices and all the other marks that time, weather, and loving leave behind”</i>, a explicat un arhitect japonez intr-un eseu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Te uiti la post-it si zambesti. Iti aminteste de un moment absolut magic care a existat in mijlocul acestei relatii efemere si imperfecte. Si asta e tot ce conteaza, de fapt. </div>
Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com12tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-8929641675114545102012-12-30T01:55:00.000+02:002012-12-30T10:45:22.014+02:00In cautarea eului pierdut<div style="text-align: justify;">
Pentru o persoana care traieste din si pentru scris, vederea mesei pline de foi albe si pixuri n-ar fi trebuit sa-mi provoace un disconfort atat de mare. Dar a facut-o.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Aveti fix 1 minut sa scrieti cea mai frumoasa amintire din viata voastra, a spus vocea calma si clara.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Intotdeauna m-au speriat superlativele absolute. Chiar si cele pozitive. Am pus varful pixului pe foaie si m-am fortat sa scriu o litera, oricare. Primul lucru care mi-a venit in minte a fost un <i>“a”</i>, la fel ca atunci cand esti intrebat <i>“zi-mi un fruct!”</i> si spui, automat <i>“mar”</i>. <i>“A”</i>-ul nu mi-a iesit.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
M-am uitat, ca un copil care triseaza, in jur. Toti cei de la masa scriau frenetic. Unii terminasera deja o fraza, altii un paragraf. Mi-am mutat privirea la iPhone-ul setat pe cronometru, pus in mijlocul mesei. <b>00:45…00:44…00:43…</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>“Cea mai frumoasa amintire….cea mai frumoasa… mai frumoasa….frumoasa…”</i>. Cuvintele nu reuseau sa capete sens in creierul meu, ca atunci cand iti degera mainile de frig si, desi esti constient ca ai degete, nu le mai simti. <b>00:37…00:36…00:35…</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Nu cred ca pot sa scriu, am auzit o voce stinsa. Era vocea mea.</div>
<div style="text-align: justify;">
Am simtit o mana asezandu-mi-se bland pe umar.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Incearca. Nu te mai uita la ceas. Scrie orice iti vine in minte.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>“Orice iti vine in minte”, “orice iti vine in minte”</i>. Nimic nu imi venea in minte. Mintea mea era o camera foto in care bagam si scoteam niste baterii descarcate in speranta ca, cu un ultim efort, aparatul va inregistra un cadru. <b>00:15…00:14…00:13…</b> Gol.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am numarat in gand ultimele secunde, cuprinsa de sentimentul de usurare al celui care a inotat impotriva curentului oceanic si acum s-a prins de o geamandura. <b>00:03…00:02…00:01…00:00</b>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe rand, cei din jur au citit cu voce tare despre cele mai frumoase momente din viata lor. Foaia mea era singura goala.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Acum scrieti cea mai trista amintire. Aveti tot un minut. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ultimele 12 luni mi-au biciuit mintea ca o rafala de ploaie rece.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Doar una? Aici cred ca pot sa scriu mai multe, am glumit. Mi-am dat seama ca incercam sa castig cateva secunde in plus inainte sa ma confrunt cu monstrii din dulap.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Una e suficienta, mi-a raspuns zambind.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Intr-un limbaj simplu, de elev care abia a deprins alfabetul, am inceput sa scriu. Despre moartea femeii care m-a crescut. Despre durere. Despre vinovatie. Despre golul interior. Literele atarnau caraghios pe foaie, dar atunci cand a sunat alarma iPhone-ului, as mai fi scris inca pe atat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am citit, cand mi-a venit randul, cu o voce destul de plata, <a href="http://inozza.blogspot.ro/2012/02/printesa-olimpia-si-regatul-ei-de.html" target="_blank">una dintre cele mai triste amintiri</a> din viata mea. A sunat ca o reteta de placinta. Sau ca o nota dintr-un manual de instructiuni al masinii de spalat. Mi-am dat seama ca aveam dificultati si in a-mi exprima emotiile negative. Macar, spre diferenta de cele pozitive, aici eram in stare sa scriu ceva.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
***</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Asta s-a intamplat luna asta, la cursul de actorie pe care il urmez. V-am povestit episodul (cu prea mare lux de amanunte, poate) pentru ca mi se pare simptomatic pentru anul pe care l-am avut. Explica, intr-un fel, si absenta mea de pe blog din ultimele luni. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mereu am scris dintr-un preaplin sufletesc. Preaplin de bucurie, de idei, de entuziasm, chiar si de tristete, care m-a facut sa vreau sa-mi impartasesc trairile. Anul acesta, insa, am trait la limita subzistentei emotionale. De fapt, daca ar exista o agentie guvernamentala care sa ofere ajutor de somaj pentru cei cu o situatie emotionala deplorabila, cred ca m-as fi calificat cu brio. M-am simtit deseori ca pisoiul din desene animate, care astupa cu labutele barajul ce sta sa se surpe in spatele lui, doar pentru a descoperi ca nu-i ajung membrele sa acopere toate crapaturile. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am vazut ca toata lumea practica zilele astea bilanturile. Pe bloguri, pe Facebook, pe foi de hartie. Carti citite, filme si piese de teatru vazute, albume ascultate, tari vizitate, obiective personale sau profesionale bifate. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru mine, 2012 a fost unul dintre cei mai urati ani. Poate chiar cel mai urat. Am pierdut mama care m-a crescut, omul pe care il iubeam (din fericire nu in acelasi mod), apoi pe mine. Cu prima pierdere n-am reusit inca sa ma impac. A doua a fost dureroasa, dar necesara. A treia, insa, imi da cele mai mari batati de cap.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu stiu daca ati rupt vreodata, fara sa vreti, un colier. Mie mi s-a intamplat chiar zilele trecute; in cateva secunde, superbul colier negru s-a desirat, podeaua s-a umplut de margele de diferite dimensiuni si tot ce mi-a ramas in mana a fost snurul care le tinuse impreuna. Cam asa si cu mine. Am senzatia ca sunt imprastiata in mii de bucati si habar n-am cat imi va lua sa le adun pe toate impreuna. Iar cand o voi face, sunt convinsa ca n-o sa mai arat ca inainte. Ceea ce e normal, banuiesc. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
*** </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La sfarsitul lui decembrie, am raspuns, impreuna cu niste prieteni, unor intrebari din partea celor de la getlokal.ro in legatura cu Craciunul. Daca raspunsurile celorlalti au fost peretele, ale mele au fost, cu siguranta, nuca. Cand ni s-a cerut sa spunem cateva cuvinte care ne sugereaza Craciunul, cu putine exceptii, toata lumea a vorbit despre brad, luminite, cozonaci, Mos Craciun etc. Eu am spus Colebil. Noroc ca au taiat la montaj restul, pentru ca sunt convinsa ca si celelalte cuvinte alese de mine erau la fel de “sarbatoresti”. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ne-au intrebat si ce ne-am propus pentru 2013. Aici, daca <a href="http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=PfaDsbRhKo4" target="_blank">va uitati la filmulet</a>, ati putea crede ca sunt cea mai mare narcisista care a calcat vreodata pe Pamant. Asta deoarece raspunsul meu e “Anul asta, in 2013, mi-am propus sa ma iubesc pe mine”. Ce a disparut la montaj a fost partea in care povesteam ca, in ultimii 9 ani, am iubit, trup si suflet, diferiti baieti si barbati. Niciodata pe mine. Si ca, din nefericire, am avut mereu nevoie ca cineva sa ma iubeasca si sa ma aprecieze pentru ca si eu sa o fac. Asa cum, la magazin, cand nu ma pot hotara intre doua produse, am nevoie sa apara cineva care sa vrea sa-l ia pe unul dintre ele, ca sa realizez ce-mi doresc cu adevarat. Am mai spus ca de data asta vreau sa pun toate celelalte relatii pe hold si sa ma straduiesc s-o fac sa functioneze pe cea cu mine. Sa fac saltul constient de la a ma tolera, la a ma indragosti de mine (am gasit <a href="http://literaryjukebox.brainpickings.org/post/35053832866" target="_blank">aici o definitie minunata a indragostirii</a>, apropo de salturi).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Partea cea mai ciudata e ca indisponibilitatea mea emotionala pare sa functioneze ca un magnet pentru barbati. Ceea ce, departe de a-mi satisface orgoliul, imi subliniaza si mai tare slabiciunea. Pentru ca nu mi-as dori nimic mai mult decat sa fiu intr-o relatie cu cineva uimitor, care sa-si asume ingrata sarcina de a ma considera minunata, ca eu sa nu trebuiasca s-o fac. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Asa ca zilele astea sunt ca un copil lasat sa colinde un magazin de dulciuri, stiind ca n-are voie sa atinga nimic. Acadele mari, colorate, imi trimit mesaje care imi fac inima sa-mi bata mai repede, ciocolate apetisante ma suna si ma invita in oras, biscuiti cu umpluturi pufoase imi soptesc cuvintele pe care am nevoie sa le aud si ursuleti gumati imi dau tarcoale. Iar eu, cu lacrimi in ochi, trebuie sa le refuz avansurile si sa le spun ca am glicemia prea mare (ceea ce e adevarat, fir-ar!). Stiu ca e pentru binele meu viitor, dar cum am fost mereu o fata a impulsurilor din prezent, imi va lua o vreme sa ma obisnuiesc cu recent-dobandita mea maturitate. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
***</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Daca ati ajuns la capatul acestui text mamut, va multumesc pentru rabdare. Banuiesc ca lungimea lui e direct proportionala cu perioada in care n-am mai scris, asa ca sper sa-mi treceti acest mic exces cu vederea. Pe langa indragostirea de mine insami pe care mi-am setat-o ca obiectiv pentru 2013, mi-am propus si sa scriu mai responsabil si mai sustinut, asa ca sper sa ma intalnesc cu voi aici si la anul. Astia putini, dar minunati, care mai sunteti. <img alt=":-)" border="0" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif" /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Voua, tuturor celor care mi-ati fost alaturi din spatele monitoarelor anul acesta si care mi-ati luminat multe dimineti si seri cu mesajele si mailurile voastre, va doresc un 2013 in care (asa cum spunea unul dintre cele mai frumoase mesaje pe care le-am primit de Craciun) sa gasiti sau sa primiti tot ce va lipseste ca sa fiti fericiti. Mai ales daca acea persoana sunteti chiar voi. <span style="font-family: inherit; font-size: xx-small;"><img alt=";-)" class="wp-smiley" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_wink.gif" /></span> </div>
Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com20tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-17212850912498171412012-12-04T01:22:00.000+02:002012-12-04T01:46:36.350+02:00Cum am ajuns sa am propriul brand de cosmetice<div style="text-align: justify;">
La Crème, Sisley, Kanebo Sensai & Valmont - move over. There's a new bitch in town who's got the best face & body treatments. And she's not afraid to use them. <img alt=":-)" border="0" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif" /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Trecand peste aceasta introducere dramatica, va voi povesti cum am ajuns sa am pe etajera din baie 3 produse cosmetice fabuloase, a caror eticheta (si manufacturare) imi poarta semnatura. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In primul rand, cei care ma cunoasteti stiti ca sunt lipsita de speranta la capitolul indemanare. Singurul lucru pe care se pare ca mainile mele reusesc sa-l realizeze cat de cat decent este scrisul. In rest, cand vine vorba despre chestii <i>handmade</i>, ma carcesc in mine in asteptarea esecului inevitabil. Daca sunt intr-o zi <i>low</i>, ard pana si painea prajita si ochiurile. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La capitolul <i>beauty,</i> masca cu aspirina (o lingurita de apa, 2 aspirine si o lingurita de miere) e singurul remediu/produs home-made pe care m-am incumetat sa-l fac. Iata de ce, atunci cand fetele de la <a href="http://www.funkycakes.ro/" target="_blank">Funky Cakes</a> m-au invitat la un workshop de creare a unor cosmetice bio, m-am pregatit psihologic pentru inca un rateu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am plecat inspre curs sambata la pranz, dupa o noapte incheiata la 5 dimineata intr-un club, cu ochii lipiti de somn, o mahmureala zdravana si senzatia ca doi brontozauri joaca squash in telencefalul meu. Am ajuns la Ceainaria Serendipity cu chiu cu vai, ca sa descopar acolo o muzica zen, un ceainic cu aroma de portocale aburind, niste colege zambitoare si pe Georgiana, simpatica noastra gazda si profesoara. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Incet-incet, in mijlocul discutiilor despre miere, ulei din samburi de struguri si glicerina, brontozaurii si-au luat rachetele si au parasit terenul. Au urmat 2-3 ore foarte placute, in care am manuit pahare Berzelius, fix ca in gimnaziu, am topit ceara, am frecat zahar brun cu tot felul de uleiuri, am amestecat diferite arome si ingrediente si am produs primele mele cosmetice bio (dovada foto mai jos).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqSrFoduooJwa-OxmOnj0Jr0hl-fuV57_2wxfNFt14w8-9brFq77bTABkF2rpbcPFfRtX0zB2GYKjQ6HC2OySY8codJDG0yGlCVp0CVdEZS-IJ21iOR6-7cGAtt51RgI3ywEjj/s1600/cosmetice.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="297" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqSrFoduooJwa-OxmOnj0Jr0hl-fuV57_2wxfNFt14w8-9brFq77bTABkF2rpbcPFfRtX0zB2GYKjQ6HC2OySY8codJDG0yGlCVp0CVdEZS-IJ21iOR6-7cGAtt51RgI3ywEjj/s400/cosmetice.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De ce va recomand si voua acest workshop? (btw, urmatorul e pe 15 decembrie, pentru acelea dintre voi care sunt interesate)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In primul rand pentru ca, desi Internetul e mare and, God knows, mereu la indemana, sunt multe prostii pe acolo. Georgiana a studiat de ceva vreme domeniul cosmeticelor bio si va poate invatat lucruri safe, pe care sa le aplicati apoi voi inseva. In plus, plecati acasa cu un suport de curs bine documentat. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In al doilea rand, materia prima pe care am folosit-o pentru a produce scrub-ul de corp, balsamul de buze si spray-ul tonic de fata nu se gaseste chiar in orice casa. Cand ati cumparat ultima oara ceara de albine, apa distilata sau glicerina? Georgiana vi le pune pe toate la dispozitie, scutindu-va de efort.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu in ultimul rand, e foarte distractiv! Petreci o dupa-amiaza relaxanta cu prietenele tale si, la final, plecati acasa cu niste recipiente foarte simpatice, al caror continut va va asigura un ten si un corp catifelat pentru cel putin o luna. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru overachiver-itze, exista si o diploma, care atesta participarea voastra la workshop. Eu deja am adaugat-o celei care confirma ca stiu sa gatesc supa de ciuperci cu ciocolata si rata cu ciocolata (<i>ceea ce, evident, n-am mai facut de la workshop-ul respectiv</i>).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgrCiNfNPU9IyY8luUt3wsMOh3Z8wd_slOe9lSgv0JnzYOifAWBy-zhV1uzjOi59R4ZBssiM3cgMtAQPlkXq6lLrpkyKt6FfNpBzptCZv-v3cXq0gECRxh38NZuhFhDEXuczepm/s1600/diploma.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="297" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgrCiNfNPU9IyY8luUt3wsMOh3Z8wd_slOe9lSgv0JnzYOifAWBy-zhV1uzjOi59R4ZBssiM3cgMtAQPlkXq6lLrpkyKt6FfNpBzptCZv-v3cXq0gECRxh38NZuhFhDEXuczepm/s400/diploma.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Daca v-ati hotarat sa incercati aceasta experienta, gasiti mai multe detalii despre <a href="http://www.funkycakes.ro/workshop-uri-si-evenimente/-creeaza-ti-propriile-cosmetice---unt-de-corp-exfoliant-cu-tarate-face-mist---sambata-15-decembrie-11-00-15-00" target="_blank">urmatorul curs aici</a>. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-21819406780970446872012-11-12T14:10:00.001+02:002012-11-12T14:22:54.879+02:00Tandrete in Oficiul Postal 39<div style="text-align: justify;">
Tocmai m-am intors de la posta, unde am fost sa ridic un colet. La plecare, am rugat-o pe doamna de la ghiseu:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Ati putea, cumva, sa-mi dati avizul pe care l-am adus?</div>
<div style="text-align: justify;">
- Pai la ce va mai trebuie?</div>
<div style="text-align: justify;">
- Nu imi trebuie la nimic. Nici nu stiu cum sa va explic. Are doar…are o valoare sentimentala. </div>
<div style="text-align: justify;">
- A, imi pare rau, domnisoara. Trebuia sa-mi spuneti inainte. L-am aruncat la gunoi, nu ma mai duc sa-l iau.</div>
<div style="text-align: justify;">
- E-n regula, inteleg, stati linistita!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dau sa plec, dar ma opreste o voce din stanga.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Stai putin, domnisoara! Unde ziceai ca l-ai pus, fata? </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
M-am intors pe calcaie. Intrebarea venise de la o femeie rotofeie, cu o fata ca o luna plina si o claie de par blond. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- In spate, fata. Dar l-am aruncat la gunoi, n-auzi?</div>
<div style="text-align: justify;">
- Aud. Dar domnisoara a spus ca are valoare <i>sentimentala</i>. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A pronuntat ultimul cuvant cu atata grija, de parca ar fi fost din sticla. Am zambit. Peste un minut s-a intors cu hartia mototolita in palma.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Da’ sa stiti ca nu mai puteti reveni sa luati altceva cu el! Va avem in baza de date!, m-a avertizat colega ei pe un ton ridicat. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fara s-o bage in seama, doamna rotofeie mi-a zambit si mi-a intins bucata de hartie.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Sa fiti sanatoasa, domnisoara. Si fericita.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
I-am multumit cat am putut de frumos. Ea inca nu stie, dar o sa ma intorc sa-i aduc cea mai cremoasa prajitura pe care o gasesc in Bucurestiul asta mare si gri. </div>
Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-9017942165205912772012-10-23T00:00:00.002+03:002012-10-23T09:15:47.265+03:00Ana si Marie<div style="text-align: justify;">
Doua ONG-uri si o agentie de publicitate
au venit cu o propunere excelenta: tiparirea primei bancnote romanesti
cu imaginea unei personalitati feminine.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mai jos este un fragment din <a href="http://www.altfem.ro/editoriale/ana-si-marie-" target="_blank">editorialul</a> pe care l-am scris pentru campania <a href="http://www.altfem.ro/" target="_blank">ALTFEM</a>. Pana acum s-au strans 6.305 semnaturi. Daca cunoasteti cel putin o femeie extraordinara care v-a schimbat viata, daca sustineti egalitatea de sanse si credeti ca trebuie sa schimbam imaginea femeii in Romania, <a href="http://www.altfem.ro/semnatura" target="_blank">semnati petitia online</a> (va ia maximum 3 minute). </div>
<br />
*** <br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ana s-a nascut in prima zi a anului nou, la Braila, fiind mezina unei familii cu patru copii. La 16 ani, viseaza sa devina pilot si chiar zboara cu un aparat mic. Mai apoi, decide sa devina medic. Pentru a-si convinge mama, care se impotrivea ideii, sa o lase sa urmeze Facultatea de Medicina, Ana tine greva foamei. A functionat.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dupa ce termina Medicina, lucreaza ca medic la Spitalul Filantropia, la Spitalul CFR, dar si ca cercetator la Institutul Clinico-Medical al Facultatii de Medicina din Bucuresti. Dupa ani de studiu asiduu, Ana descopera si patenteaza un tratament medical revolutionar, folosit de presedinti, dictatori, staruri hollywoodiene si artisti celebri.<br />
<br />
Marie, spre diferenta de Ana, ale carei origini sunt mult mai modeste, s-a nascut intr-o familie extrem de bogata si influenta, pe o insula. Ca in cazul multor familii bogate si influente, din Evul Mediu si pana in prezent, Marie e fortata sa se casatoreasca din interes. Isi urmeaza sotul, care are o cariera politica, si se muta in Romania.<br />
<br />
Bucurandu-se de pozitia ei, se implica in numeroase activitati filantropice si culturale, sustinand financiar tineri scriitori, pictori etc. Scrie si ea, de la povesti pentru copii si poezii, pana la articole in revista “Cosmopolitan”. Pentru ca, pe langa talentul artistic pe care il are este si o femeie frumoasa, e invitata sa devina imaginea unei creme de fata, ceea ce accepta incantata, aparand intr-o reclama.<br />
<br />
Dincolo de pasiunile ei, insa, Marie isi sustine sotul in cariera politica, facand lobby in numele lui si al Romaniei. Ajunge chiar sa cineze cu primarul New York-ului si sa fie invitata de Presedintele Americii la Casa Alba, unde se organizeaza o receptie in numele ei. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="http://www.altfem.ro/editoriale/ana-si-marie-" target="_blank">Continuarea aici</a>. </div>
Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-23141756343491965932012-10-17T20:43:00.000+03:002012-10-17T20:47:08.287+03:00Sertare<div style="text-align: justify;">
Cand eram mica, exista in casa bunicilor mei un singur sertar pe care, ca in povestea lui Barba Albastra, n-aveam voie sa-l deschid.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La fel ca sotia nesabuita din basm, insa, sertarul care adapostea cutitele si furculitele stralucitoare sau, mai bine, zis interdictia care il insotea, ma atragea ca un magnet. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Anii au trecut si urmatorul sertar interzis a aparut in casa parintilor mei. In el, mama isi tinea bijuteriile frumoase si vechi, dar si niste pliculete patrate de plastic, a caror intrebuintare am aflat-o mult mai tarziu. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La 26 de ani, nu mai exista acasa niciun sertar pe care sa n-am voie sa-l deschid. Au aparut, in schimb, sertare sufletesti pe care stiu ca daca le deschid, risc sa fiu aruncata in aer ca de o mina anti persoana.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Oricat as fi de precauta, insa, exista franturi de melodii, mirosuri, fatade de cladiri vechi sau cuvinte care deschid acele sertare automat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Din momentul in care mecanismul de deschidere s-a declansat, stiu ca mai am doar cateva secunde. Respir adanc si ma folosesc de toata forta pe care o am pentru a inchide sertarul la loc. Cea mai mica ezitare si explozia ma va transforma in mii de bucati. </div>
Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-91704797201700982662012-10-14T00:19:00.000+03:002012-10-14T15:26:20.856+03:00One Broke Girl and the Funky Cupcakes<div style="text-align: justify;">
Acum cateva saptamani ma uitam la un episod din <a href="http://vplay.ro/watch/21q5jmnu/" target="_blank">2 Broke Girls</a> (<i>daca nu l-ati incercat inca, e un sitcom perfect pentru demachiat/facut mani-pedi</i>), in care cele doua personaje principale s-au inscris la un curs de decorat cupcakes. <i>"Wow! Si mie mi-ar placea sa merg la asa ceva!"</i>, mi-am spus dupa ce am salivat pe tastatura. </div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Cateva zile mai tarziu, primeam un mesaj de la <a href="http://www.andressa.ro/" target="_blank">Andreea</a>, care ma invita la un atelier de...decorat briose! Inainte sa va povestesc ce s-a intamplat mai departe, vreau doar sa spun ca, avand in vedere viteza cu care Universul imi raspunde la dorinte in ultima vreme, mi-ar placea sa am 10 milioane de dolari. <i>Mkay? Moving on, then.</i> <img alt=":-)" border="0" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif" /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8okrtHWhd-_NW_tYYqKwRshBlWkuAfe4qQfUgiWPlBz6rbbCMjFRUBggFiQWB23IcwkbUCNnh8cRN4ZabVnBfTkGsF43g_hWwJ_GkgAO5jEOL6lF7S77N4CC-PtuWSu-w18WC/s1600/100979_D0514b.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8okrtHWhd-_NW_tYYqKwRshBlWkuAfe4qQfUgiWPlBz6rbbCMjFRUBggFiQWB23IcwkbUCNnh8cRN4ZabVnBfTkGsF43g_hWwJ_GkgAO5jEOL6lF7S77N4CC-PtuWSu-w18WC/s400/100979_D0514b.jpg" width="265" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am ajuns ieri dupa-amiaza la Serendipity Tea (una dintre ceainariile mele preferate din Bucuresti) pregatita sa trec iar prin calvarul de la gradinita, cand toate celelalte fetite terminau de decupat, cusut, lipit si pictat felicitarile de 8 martie si ieseau in pauza si eu inca incercam sa-mi dau seama cum sa-mi dezlipesc mainile una de cealalta salvand cat mai multa piele cu putinta.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Din fericire, insa, desi fondantul si colorantii alimentari mi-au adus aminte din plin de acea perioada, atelierul a fost nesperat de haios si relaxant, iar Ioana (profesoara noastra, de la <a href="https://sites.google.com/a/funkycakes.ro/funkycakes/" target="_blank">Funky Cakes</a>) n-a avut absolut nimic in comun cu educatoarea mea nemtoiaca si cazona.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Timp de 4 ore, cat a durat atelierul, am invatat cum sa facem figurine 3D (<i>aka capete de porcursori isterici si ursuleti deprimati, in cazul meu</i>) din fondant pe care l-am colorat, apoi am invatat cum sa decoram briosele cu crema sencha si sa facem animalute 2D (<i>aka animalute cu identitate incerta, in cazul meu</i>). Rezultatul final il aveti mai jos.<br />
<br />
Simt nevoia sa precizez pentru un plus de claritate ca, de sus in jos si de la stanga la dreapta, avem asa: o girafa, nu ursulet Koala, un porc mov, o rata, un al doilea porc, un pinguin, o pisica turbata, o broasca, <strike>un<i> something-something</i></strike> o vidra (<i>thanks, Lig!</i>), un panda, un ursulet si un caine. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1mnEiXP88qnPeo7yWIeaV8GVIWG9xxJ_CiDYzLHSx3MGGql8kv7CZtGIL9WcCed7SbEo8f9o8qFUjIcF6qj1V5zqPVmbJv-BqWjqynkQ1eT_U3xXA0DVw4sj4QbSNO1ckUxOx/s1600/DSCN0134.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="297" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1mnEiXP88qnPeo7yWIeaV8GVIWG9xxJ_CiDYzLHSx3MGGql8kv7CZtGIL9WcCed7SbEo8f9o8qFUjIcF6qj1V5zqPVmbJv-BqWjqynkQ1eT_U3xXA0DVw4sj4QbSNO1ckUxOx/s400/DSCN0134.JPG" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mai mult decat faptul ca am plecat cu cele 12 briose (pentru care am fost indelung felicitata acasa) si cu o bruma de indemanare intr-ale decorarii de cupcakes, a fost una dintre cele mai placute, relaxante si simpatice dupa-amieze pe care le-am petrecut in ultima vreme.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Desi, cu exceptia a doua persoane, nu le cunosteam pe niciuna dintre fetele venite la curs, am legat cat se poate de repede conversatii, pornind de la lipsa noastra totala de pricepere intr-ale raturilor de porc si ale urechilor de pisici, pana la romane erotice si aventuri in New York. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Iar Ioana, <i>the cupcake genius</i> din spatele <a href="https://sites.google.com/a/funkycakes.ro/funkycakes/" target="_blank">Funky Cakes</a>, a fost o gazda excelenta si o profesoara extreeeem de rabdatoare si de prietenoasa. Ca sa vedeti cat de awesomely awesome este, Ioana va merge in noiembrie la New Jersey pentru a face un curs de decorat torturi cu insusi Buddy Valastro, aka <a href="http://www.youtube.com/watch?v=a4pYHQbriPY" target="_blank">Cake Boss!</a> Daca n-ati vazut niciodata reality show-ul lui culinar de pe TLC, it's a must! (<i>dar nu pe stomacul gol, trust me, been there, regret that</i>) </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Urmatorul atelier la care puteti participa are loc <a href="https://sites.google.com/a/funkycakes.ro/funkycakes/workshop-uri-si-evenimente/pictura-pe-cupcakes-cu-culori-comestibile" target="_blank">sambata, 20 octombrie</a>, cand puteti invata sa pictati pe cupcakes cu culori comestibile. Va recomand sa mergeti impreuna cu o prietena buna - este foarte distractiv si veti ramane cu niste amintiri simpatice. Si daca mergeti singure, insa, sunt convinsa ca va veti distra de minune, cum s-a intamplat si in cazul nostru. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivdEasiEwyR6_pTJTsMNB66W0Gk-L3zV5_eq4fzsalKzo-EruCVlEurHorLEuJa_4_JKIRRlV6VcpdxucMTn5fVdXMBMWV2K5Ug6op_WOLN1euv38WgY7tihOhWcd8wiZH1RMO/s1600/293742_390021754402135_378699425_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="267" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivdEasiEwyR6_pTJTsMNB66W0Gk-L3zV5_eq4fzsalKzo-EruCVlEurHorLEuJa_4_JKIRRlV6VcpdxucMTn5fVdXMBMWV2K5Ug6op_WOLN1euv38WgY7tihOhWcd8wiZH1RMO/s400/293742_390021754402135_378699425_n.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A, sa nu uit, o chestie foarte tare pentru pasionatele de beauty: Ioana organizeaza duminica, 21 octombrie un <a href="https://sites.google.com/a/funkycakes.ro/funkycakes/workshop-uri-si-evenimente/creeaza-ti-propriile-cosmetice-duminica-21-octombrie-2012" target="_blank">atelier de produse cosmetice homemade</a>, unde puteti invata sa va faceti un unt de corp, un exfoliant si un spray de fata. <i>How cool is that?</i> <img alt=":-)" border="0" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif" /> Daca alegeti sa mergeti la acest curs, s-ar putea sa ne intalnim pentru ca mie, una, imi surade foarte tare ideea.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pretul unui curs este 100 de lei, suma ce include materiile prime, rezultatul final al muncii voastre, suportul de curs si o bautura la alegere. Mai multe detalii gasiti <a href="https://sites.google.com/a/funkycakes.ro/funkycakes/workshop-uri-si-evenimente" target="_blank">aici</a>. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-14535620909862947102012-09-20T02:04:00.002+03:002012-09-20T08:06:45.314+03:00Dear 13-year-old me<div style="text-align: justify;">
Stiti epistolele alea pe care oamenii si le trimit in trecut, pline de povete intelepte pentru variantele lor de 13, 15, <a href="http://www.youtube.com/watch?v=_4jgUcxMezM" target="_blank">16 ani</a>? Ei bine, asta e una dintre ele. Intr-un fel. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
*** </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Draga eu la 13 ani, </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Atunci cand Lia mi-a adus poza ta din apartamentul bunicii, pentru cateva secunde nu te-am recunoscut. Te-ai schimbat mult de cand nu ne-am mai vazut. Sau poate eu m-am schimbat, inca nu stiu cum vine treaba.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2msiulwJfsgeX_GjFUCkTP1fdad9e1mDJOH5jDZoYY3QZb8vNV6I8EMaiWGErcqej84pFfgptFoXIHyZ6cKmMinoL2-6RIFcbtkLUHMlJTxsdgtQsyMqpi_x-9ISiYwb2O5Dt/s1600/bb+copy.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2msiulwJfsgeX_GjFUCkTP1fdad9e1mDJOH5jDZoYY3QZb8vNV6I8EMaiWGErcqej84pFfgptFoXIHyZ6cKmMinoL2-6RIFcbtkLUHMlJTxsdgtQsyMqpi_x-9ISiYwb2O5Dt/s400/bb+copy.jpg" width="326" /></a></div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Mi-e dor de tenul tau impecabil, desi tie nu-ti prea pasa de el la vremea respectiva. Mi-e dor si de parul tau roscat. Tot incerc sa regasesc nuanta aia, dar nu-mi iese. N-ar fi trebuit sa ma vopsesc niciodata. Dar asta e o alta discutie, care o sa inceapa cu <i>“Draga eu la 21 de ani…”</i>. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Imi pare rau sa ti-o spun, dar aveai gusturi atroce la haine. Puloverul pe care il porti in imaginea asta, de exemplu, e cimitirul unde trage lana batrana si neputincioasa sa moara. Daca stau sa ma gandesc bine, dulapul tau era genul de loc cu care erau amenintate fibrele textile tinere de alea batrane daca nu mancau tot din farfurie. Partea buna e ca tu habar n-aveai de asta si aparatele foto erau cu pelicula pe atunci. Deci exista putine dovezi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Iar sprancenele…de unde sa incep? Stiu cel putin o <a href="http://inozza.blogspot.ro/2007/07/povestea-sprancenelor-mele-stufoase-ii.html" target="_blank">cosmeticiana</a> care ar fi lesinat daca le-ar fi vazut. Noroc ca nici de asta nu-ti prea pasa. De fapt, aveai o idee mult mai buna despre lucrurile cu adevarat importante decat am eu acum. Te invidiez pentru asta.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Si te mai invidiez pentru ca aveai trei cercei in ureche, flirtai cu nerusinare cu baieti mult mai mari decat tine, purtai fuste rosii scurte si sareai garduri. Te credeai bad ass. Citeai Jane Austen, dar te credeai bad ass. Si stii ceva? Chiar cred ca erai. <img alt=":-)" border="0" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif" /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Cel mai tare si mai tare te invidiez pentru ca erai ferm convinsa ca lumea e a ta. Mi-ai rade astazi in nas daca ti-as spune ca, de fapt, cu 32 de state si teritorii la activ (in total 6.600 de milioane de acri de pamant), Regina Elisabeta a II-a detine lumea. Sau, ma rog, o mare parte din lume (o sesime din suprafata terestra, de fapt). Am ajuns sa ma impac cu ideea. Tu probabil n-ai face-o. Si iubesc asta la tine.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Mi-e teama ca as fi o dezamagire pentru tine, draga eu la 13 ani. Cu temerile, frustrarile si complexele mele. Aveai si tu cateva, dar banuiesc ca le stapaneai mult mai bine.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Mi-am propus sa schimb asta si sa te fac mandra de mine. Cel mai probabil n-o sa incep sa sar iar gardurile, si nici n-o sa port iar fuste scurte si rosii (intoarcerea la sprancenele stufoase si lipsite de forma nu e negociabila), dar sper ca Regina Elisabeta a II-a e genul care stie sa imparta. Pentru ca am de gand sa-mi iau lumea inapoi.*<br />
<br />
* sau, ma rog, cinci sesimi din ea <img alt=":-)" border="0" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif" /></div>
Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-27903090337587001192012-09-19T00:37:00.001+03:002012-09-19T00:41:53.702+03:00Despre mame si fiice<div style="text-align: justify;">
Ieri dimineata, in autobuzul 300, am asistat la una dintre cele mai dezolante si in acelasi timp induiosatoare momente de saptamana asta.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
O fetita de vreo 2-3 ani, cu zulufi blonzi si cei mai albastri ochi pe care i-am vazut, plangea cu sughituri in bratele mamei ei. Printre suspine se auzea, sincopat: <i>“Mami, vleau acasa. Du-ma acasa, mami.”</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Mama, incercand s-o linisteasca, ii expune situatia: <i>“La cine sa mergi acasa, mami? Tati e la serviciu, bunicu e la Doamne-Doamne, pe Mitza a calcat-o masina. Cu cine sa stai?”</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Fetita a mai varsat cateva lacrimi dupa care, parca intelegand zadarnicia demersului ei, s-a oprit, continuand doar sa suspine incet.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
M-am abtinut sa nu zambesc amar cand am ascultat schimbul de replici intre cele doua. Si am inceput sa ma gandesc la mame si fiice.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
***</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Una dintre cele mai mari frici ale mele e ca nu o sa fiu o mama buna. Chiar daca maritisul nu e pe lista mea de prioritati in urmatorul deceniu, stiu ca o sa am copii, indiferent de starea mea civila. Insa gandul ca, din nestiinta sau din neatentie, n-o sa-mi cresc bine copiii (ce inteleg prin <i>bine</i> am exemplificat mai incolo) ma cam paralizeaza. Ca o paranteza, faptul ca acum cateva luni am vazut <a href="http://www.imdb.com/title/tt1242460/" target="_blank"><i>“We Have to Talk About Kevin”</i></a> nu prea m-a ajutat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Fie ca vrem sau nu sa acceptam asta, interactiunea cu mama din primii ani ne dicteaza o mare parte din personalitate: sistemul de valori, raportarea la lume si la propria persoana, stima de sine, gusturile, toleranta la esec si la durere etc. Chiar si atunci cand, dintr-un spirit de fronda, alegem valori sau repere culturale complet opuse fata de ale ei, tot influentare se numeste.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Relatia cu mama, fie ea buna sau rea, reprezinta fundamentul pe care se vor baza si urmatoarele relatii. Si, daca ranile pe care le produc barbatii, fie ei ticalosi sau, si ma rau, nepotriviti, se vindeca cu putin timp si crema cu marar (<i>v-o recomad calduros daca v-ati ars, haha</i>), cele lasate de mame raman uneori toata viata.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Personal, nu am ce sa le reprosez celor doua femei care m-au crescut. Chiar daca au gresit de-a lungul timpului, asa cum a spus si J.K. Rowling intr-<a href="http://www.youtube.com/watch?v=wHGqp8lz36c" target="_blank">unul dintre cele mai bune discursuri</a> pe care le-am ascultat vreodata, <b><i>“There is an expiry date on blaming your parents.”</i></b> In plus, modul in care au inteles ele sa ma creasca l-a reflectat pe cel in care au fost crescute si ele, la randul lor. Si, in cazul asta, ar trebui sa urc prea sus pe crengile arborelui genealogic sa vad care a fost stramosul meu iobag cu lacune la capitolul <i>parenting skills</i>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Mi-e teama, in schimb, sa nu perpetuez greselile care au venit mostenire, din generatie in generatie, impreuna cu plapumele si pernele din puf de gasca. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Mi-ar placea sa fiu genul de mama care sa-si creasca copilul (fiica, de preferinta, pentru ca dupa ce am vazut <i>“We Need To Talk About Kevin”</i> am ramas cu niste sechele) cu un singur tel. Nu sa aiba, ci sa fie. Sa fie fericit si sa genereze fericire in jurul lui. Iar daca fericirea va insemna pentru el sa nu respecte norma, vreau sa am forta sa fiu alaturi de el. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Mi-a placut mult doamna Ferarro, mama unei pustoiace din Australia care a mers la auditiile pentru <i>“The X Factor”</i>. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Fata, pe nume Bella, a povestit ca a renuntat la scoala in clasa a XII-a, pentru ca nu era fericita acolo si nu se simtea motivata. <i>“Odata ce a luat acea decizie, desi mi-a fost greu s-o accept, am vazut o greutate incredibila ridicandu-se de pe umerii ei si parea pur si simplu mai fericita.”</i>, a spus mama ei in interviu. Cati parinti ar avea curajul sa-si sustina copilul intr-o intreprindere atat de nebuneasca<i>, </i>din perspectiva lor?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Atunci cand juriul a intrebat-o pe Bella ce parere au avut parintii despre renuntarea la scoala si camerele s-au indreptat inspre mama, desi zambea, femeia parea clar stanjenita. Si nu cred ca i-a fost usor sa accepte in grupul de prieteni <i>esecul</i> fiicei, asa cum probabil il considera toata lumea din jur. Dar si-a iubit fiica mai presus de convenientele sociale si a sustinut-o, chiar daca viitorul era incert si asta o speria.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<i>“Visul asta [cel al Bellei de a canta] ma depaseste complet. Pot doar spune ca sunt aici, o sustin si o sa fac orice trebuie. E fiica mea si o iubesc.”</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Sa va uitati la filmuletul de mai jos, nu doar pentru melodia interpretata genial, ci si sa observati toate emotiile care traverseaza chipul mamei. E o poveste de dragoste tare frumoasa. Cam asa cum mi-o doresc si intre mine si copilul meu, ala de va sa vina intr-o buna zi. <br />
<br /></div>
<iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="239" src="http://www.youtube.com/embed/VJ8QeZSAz9o" width="425"></iframe>
Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-24254066538714657322012-09-17T00:40:00.000+03:002012-09-17T00:40:08.017+03:00A venit toamna, acopera-mi trupul fabulos cu ceva<div style="text-align: justify;">
Daca tot am vorbit zilele trecute despre dres dureri de burta de tot felul, hai sa vedem cu ce putem sa dregem unul dintre cele mai anoste anotimpuri.<br /> </div>
<div style="text-align: justify;">
Inainte sa ma luati cu invariabilul covor multicolor de funze, cu aromele innebunitoare din piete, mustul divin si orice altceva va mai face sa adorati toamna, o sa va scutesc de un efort si o sa va spun ca daca am sari peste aceste 3 luni de agonie a naturii eu n-as varsa nicio lacrima.<br /> </div>
<div style="text-align: justify;">
Exista insa un motiv pentru care apreciez acest sezon, si anume senzualitatea vestimentara. Dupa o vara in care am vazut, pe alocuri, mai multa piele decat mi-as fi dorit, toamna e o pauza binemeritata si o invitatie la exersarea imaginatiei. In plus, suprapunerile de textile si texturi mi se par infinit mai rafinate si provocatoare decat expunerea directa a pielii. <br /> </div>
<div style="text-align: justify;">
O sa incep cu colantii, una dintre cele mai supralicitate piese din garderoba autumnala. Spun supralicitate pentru ca in majoritatea cazurilor e vorba despre colanti negri, purtati de femei care au o parere nerealista despre corpul lor. Fara sa vreau sa fiu o fashion Nazi, daca nu esti Alessandra sau Miranda, lasa purtatul colantilor pe post de pantaloni pentru altcineva. <br /> </div>
<div style="text-align: justify;">
Dupa cum v-ati dat seama, nu ma prea dau in vant dupa colanti, decat daca sunt de la <a href="http://blackmilkclothing.com/" target="_blank">Black Milk</a>. Caz in care ma dau <i>in tornada</i> dupa ei. <img alt=":-)" border="0" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif" /><br /> </div>
<div style="text-align: justify;">
Colantii de la Black Milk sunt, de altfel, singurii colanti din lume pentru care as fi dispusa sa dau jos vreo 5 kilograme, cat ar si trebui sa arat rapitor in ei (sau, ma rog, decent). Mai jos v-am facut un colaj cu cateva dintre cele mai simpatice modele, iar <a href="http://blackmilkclothing.com/collections/leggings" target="_blank">aici</a> le gasiti pe restul. Nu-i asa ca sunt de poveste?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTGWIxlmXrONBEjbzQ3Kh-xCTFcCQpTI-UI4-RmovXxycDLecjCSRhBwtGlbzZO_OgiuuZ8D_B9uqqVw7atKtfAwE-lXVCvARms1GOFeG9HFonvqHTU72VM3CBMNLs5dwbTJPS/s1600/colaj+colanti.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="276" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTGWIxlmXrONBEjbzQ3Kh-xCTFcCQpTI-UI4-RmovXxycDLecjCSRhBwtGlbzZO_OgiuuZ8D_B9uqqVw7atKtfAwE-lXVCvARms1GOFeG9HFonvqHTU72VM3CBMNLs5dwbTJPS/s400/colaj+colanti.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
O sa divaghez putin calendaristic si o sa va spun ca vara viitoare o sa ma vedeti cu siguranta in costumul lor de baie cu schelet sau in cel cu bufnita. *insert entuziasm excesiv aici*</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWWpPmDrvJP7BlYTnTcYt3VvBCL57mhAves7uI7NfRGES2fT38zbi3A37ciI39i9ovuQ6YJtg8lnnLAACJ4XU3ZE7NI_guqYwCEgMJLiUA6NioGpUyzin0sQoQy8FjrKnjDIGJ/s1600/colaj+costume.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="290" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWWpPmDrvJP7BlYTnTcYt3VvBCL57mhAves7uI7NfRGES2fT38zbi3A37ciI39i9ovuQ6YJtg8lnnLAACJ4XU3ZE7NI_guqYwCEgMJLiUA6NioGpUyzin0sQoQy8FjrKnjDIGJ/s400/colaj+costume.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Revenind la toamna, insa. Un lucru bun la toamna din punct de vedere vestimentar sunt pantofii masculini. Daca alte fete sunt adeptele boyfriend jeans sau boyfriend shirt, mie imi plac boyfriend shoes. I-am descoperit recent pe cei creati de <a href="http://www.contemporist.eu/44-istvan-cimpan" target="_blank">Istvan Cimpan</a> si a fost dragoste la prima vedere.<br /> </div>
<div style="text-align: justify;">
Cei de mai jos, Urban Camouflage, sunt chiar pentru femei, dar are si doua modele pentru barbati absolut adorabile: <a href="http://www.contemporist.eu/men-shoes/168-mens-shoes-istvan-cimpan.html" target="_blank">The Owl Power</a> si <a href="http://www.contemporist.eu/men-shoes/169-mens-shoes-istvan-cimpan.html" target="_blank">Crossing the Blue Mushroom</a> (kuddos pentru copywriter la capitolul denumiri).</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2w_5Pk2TVYDlVz7CPIrBxGFr1bSpaI_jTxLSeHVT0pSUBMB-ZXolmBC_O9UDcdSTO9D9ryQBJ4oQj17lpeVUun5-IZwOulbgFbA-UTxrjOuE_L7_Gor7BS4EQAqKu449Ea5Qc/s1600/women-shoes+copy.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="263" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2w_5Pk2TVYDlVz7CPIrBxGFr1bSpaI_jTxLSeHVT0pSUBMB-ZXolmBC_O9UDcdSTO9D9ryQBJ4oQj17lpeVUun5-IZwOulbgFbA-UTxrjOuE_L7_Gor7BS4EQAqKu449Ea5Qc/s400/women-shoes+copy.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Toamna aduce cu ea si trecerea de la lenjeria de vara la cea autumnala. Daca vara imi place ca lenjeria sa aiba consistenta si delicatetea caimacului, toamna imi plac piesele din bumbac, cu un detaliu kinky.<br /> </div>
<div style="text-align: justify;">
Croite dupa poftele mele autumnale sunt piesele brandului <a href="http://0937.tumblr.com/" target="_blank">09:37</a>, creat de Adela Coman-Trambouze, aceeasi care are si minunatul blog <a href="http://laprimavedere.blogspot.ro/" target="_blank">La prima vedere</a>. Si lenjeria si tricourile sunt din bumbac, au mesaje sau imagini brodate de mana si imbina fericit vulnerabilitatea, agresivitatea si simtul umorului.<br /> </div>
<div style="text-align: justify;">
Inca ezit intre chiloteii cu <a href="http://0937.tumblr.com/image/24757285506" target="_blank">“Wet”</a> si cei cu <a href="http://24.media.tumblr.com/tumblr_m5lqaklW3g1r00gx3o1_1280.jpg" target="_blank">“Don’t worry, it only seems kinky the first time”</a>, dar perna <a href="http://25.media.tumblr.com/tumblr_m29tc9hFZB1r00gx3o2_1280.jpg" target="_blank">“I think I could fall madly in bed with you”</a> si tricoul <a href="http://24.media.tumblr.com/tumblr_lz11gmceQ51r00gx3o2_r1_1280.jpg" target="_blank">“Marry me! Love me! Kick me!”</a>sunt preferatele mele. Le puteti comanda de pe pagina de tumblr sau de pe <a href="http://www.facebook.com/nine.thirtyseven?ref=ts" target="_blank">Facebook</a>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2vwaxDItclk3NF0Dhq2ruBL9KDI9DGFpQEMdBT5Ccdu9xi08ZtWtOVLcJG78dayL48PeUgKm1_yPZMuJJqHb7L2p_GFpZk1sVYN0HyteEIdZu0EvqeDrBT-IHQUzRFtNcAIR1/s1600/tumblr_m29tc9hFZB1r00gx3o1_400.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2vwaxDItclk3NF0Dhq2ruBL9KDI9DGFpQEMdBT5Ccdu9xi08ZtWtOVLcJG78dayL48PeUgKm1_yPZMuJJqHb7L2p_GFpZk1sVYN0HyteEIdZu0EvqeDrBT-IHQUzRFtNcAIR1/s400/tumblr_m29tc9hFZB1r00gx3o1_400.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Si, ca tot vorbeam de chestii handmade, o sa inchei cu tricourile pictate manual din colectia “Ana are mere” a <a href="http://ancaadinacojocaru.wordpress.com/" target="_blank">Ancai Adina Cojocaru</a>.<br /> </div>
<div style="text-align: justify;">
Daca va intrebati de ce vorbesc de tricouri toamna, e chestia aia cu suprapunerea de textile despre care scriam mai sus. Si tricourile Ancai sunt atat de delicate, ca niste rochii de fetita ramase mici, incat am impresia ca au nevoie de un cardigan batos de lana care sa le protejeze.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjX8IjuCIr112FJgb6F5WC1sVclkRxu0nidTDIc79Rgy16I-aKD0UwfqtNzKctg6rKlVlmS1H6nPwxD2w5Ok61PahWAWEt2QhOxxje8UODnfZGW0N9Oi9LFFELBtyTgK-fdzFKv/s1600/ana2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjX8IjuCIr112FJgb6F5WC1sVclkRxu0nidTDIc79Rgy16I-aKD0UwfqtNzKctg6rKlVlmS1H6nPwxD2w5Ok61PahWAWEt2QhOxxje8UODnfZGW0N9Oi9LFFELBtyTgK-fdzFKv/s400/ana2.jpg" width="240" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Imi place tricoul care a dat numele colectiei, ca si pe cel cu <a href="http://ancaadinacojocaru.wordpress.com/2012/07/27/fetita-cu-chibrituri/" target="_blank">“Fetita cu chibirturi”</a>, dar cel pe care mi-l doresc este “ma-ma si ta-ta”. Singurul cu imprimeu digital din colectie, poate fi personalizat cu imaginile parintilor purtatoarei. Iar eu am o poza cu o mama cu fata ca o luna plina si un tata pletos, pe la 20 si ceva de ani, care s-ar preta perfect la asa ceva. <span style="font-family: inherit; font-size: xx-small;"><img alt=";-)" class="wp-smiley" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_wink.gif" /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEA0xXHNma9tn1M0CnjCGx-KPsR3jtxjuFlORVGv_p9DCWAEx12aui84ZQ40zYFqGpvlbEkHFo4JwTIJK84KeseRpN5c-p5eF7vzsuVMqsVVwe2fuTnkMT5B8HjhsGh8JHMms2/s1600/tata2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEA0xXHNma9tn1M0CnjCGx-KPsR3jtxjuFlORVGv_p9DCWAEx12aui84ZQ40zYFqGpvlbEkHFo4JwTIJK84KeseRpN5c-p5eF7vzsuVMqsVVwe2fuTnkMT5B8HjhsGh8JHMms2/s400/tata2.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Gata, v-am lasat, ma duc sa ascult mult Sinatra si sa beau rauri de ceai negru cu lapte. Cu putin noroc, cand o sa deschid ochii sa o fie deja iarna. <br /></div>
Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-73307603096104194492012-09-14T00:35:00.001+03:002012-09-14T08:01:31.152+03:00Cum sa dregi o durere de burta sufleteasca<div style="text-align: justify;">
Fara sa fiu masochista, imi plac durerile de burta.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Imi plac durerile de burta pentru ca sunt oneste. De cele mai multe ori stii din ce cauza le ai, stii ca o sa se incheie la un moment dat si stii cum sa le tratezi. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
O sticla de apa calda asezata pe burta, ghemuitul in pozitie fetala, un ceai de tei sau o pastila calmanta sunt suficiente pentru a indeparta durerea.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Iar atunci cand ii spui cuiva ca te doare burta, primesti intelegere. Nu trebuie sa mai dai nicio explicatie si ti se ofera liniste si compasiune. Pentru ca, nu-i asa, cu totii am avut dureri de burta.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Durerile de burta sufletesti sunt insa perfide. Uneori apar cand ti-e lumea mai draga, iti lasa impresia ca nu se vor sfarsi niciodata si nu stii cu ce sa le tratezi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Si sunt greu de explicat. Mereu ai impresia ca trebuie sa te pierzi in scuze, de parca e vina ta ca te doare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Cat despre vindecare, nu exista leac universal. Sticlele cu apa fierbinte isi pierd puterile magice si, oricat de mult ai sta ghemuit, durerea nu dispare. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Ce poti face, totusi? Poti fugi, sau in varianta lui mai eleganta, poti evada. In alte zari, in carti, in muzica, in filme, in oale cu fierturi aromate.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Daca ai o durere de burta sufleteasca zilele astea, de pilda, da o fuga la Sinaia. Frunzele tocmai au devenit crocante, aerul e mai curat si la Peles e o expozitie cu 25 de lucrari de-ale lui Klimt. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Filmele sunt un alt leac demonstrat. Si, evident, oricat de bune ar fi cele care poarta semnatura lui Fassbinder, Wes Anderson, Truffaut sau Kim Ki-Duk, in cazul meu cel mai bine a functionat un filmulet argentinian numit <i>“Medianeras”</i>. Atat de mult mi-a placut, incat am tipat de bucurie cand am gasit carticele cu <i>“Where’s Waldo”</i> pe un aeroport din Londra. O sa intelegeti de ce daca il vedeti. <img alt=":-)" border="0" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif" /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Durerile de burta sufletesti se lecuiesc chiar si mai bine prin lectura. Vara asta am descoperit o carte in care m-am regasit inspaimantator de mult. N-am scris epistole de groupie in adolescenta starurilor rock, dar o s-o fac acum, sa-i spun autorului ca-l iubesc pentru ca a pus pe hartie atat de bine ce-am simtit in ultimul an. Dintr-un sentiment de pudoare n-o sa impartasesc cu voi cartea (ar fi ca si cum v-as da sa-mi cititi jurnalul), dar va recomand, in schimb, alte doua lecturi-leac:<i> “The History of Love”</i> a lui Nicole Krauss si <i>“Kitchen”</i>, a lui Banana Yoshimoto.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Experienta m-a invatat ca durerile de burta sufletesti scad in intensitate atunci cand asculti muzica frumoasa, in ale carei versuri te regasesti. Eu am descoperit-o pe Molly Nilsson cu popul ei nostalgic si mi-e tare drag de ea. Mi-e drag de ea ca e foarte talentata, dar abia la inceput, ca inca n-are fani pe Facebook nici cat pufuletii Gusto, ca inca isi publica adresa de mail ca oamenii sa-i trimita melodii noi. Iar muzica ei e ataaat de misto! <img alt=":-)" border="0" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif" /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
La final, am auzit ca, desi n-a fost aprobata inca de Ministerul Sanatatii si nu e trecuta in <i>nomenclatorul de medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, dispozitive medicale şi alte materiale specifice</i> (deci v-o administrati pe riscul vostru), budinca de gris cu gem de visine/capsuni/zmeura e ceea ce trebuie. Daca o serviti calda, cu o lingura mare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Sa ne (re)citim sanatosi! <span style="font-family: inherit; font-size: xx-small;"><img alt=";-)" class="wp-smiley" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_wink.gif" /></span> </div>
Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-16117779573455572192012-09-12T01:07:00.001+03:002012-09-12T01:14:47.659+03:00The very best & worst of summer TV<div style="text-align: justify;">
Pentru ca serialele cu care imi omor timpul si neuronii de obicei (<i>vreo 8 la numar</i>) au intrat in vacanta pe perioada verii, am simtit nevoia de sange proaspat. Asa ca am adoptat alte 6 seriale in ultima luna, cateva dintre ele urmand sa-mi devina copii legitimi si sa se alature familiei extinse. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
O sa incep cu cireasa de pe tort, <b>Breaking Bad</b>. E atat de bun, incat nu-mi vine sa cred ca l-am descoperit abia acum. Si e primul serial de la <i>"The Wire"</i> (pe care l-am vazut tot anul asta) incoace care ma tine aproape lipita de ecran. Povestea, pe scurt, e urmatoarea: Walter White e un profesor de chimie a carui existenta monotona e data peste cap de vestea ca are cancer intr-un stadiu foarte avansat. Ca sa nu-si lase familia pe drumuri dupa moartea lui, Walter se raliaza cu unul dintre fostii lui elevi si produce cea mai pura metamfetamina din SUA. Daca va plac filmele bine scrise, bine regizate si bine jucate, vi-l recomand calduros, vorba cliseului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Tot la capitolul surprize placute se numara si <b>The Newsroom</b>, scris si produs de Aaron Sorkin. Daca ati vazut <i>"A Few Good Men"</i> sau serialul <i>"The West Wing"</i> (sau mai recentele, desi mai dezamagitoarele <i>"The Social Network"</i> si <i>"Moneyball"</i>) si v-au placut, n-are rost sa va mai pitch-uiesc serialul. Filmul, care prezinta bucataria interna a unei televiziuni de stiri, e bine scris (pentru a se documenta, Sorkin a stat luni intregi in diverse televiziuni), iar cast-ul e foarte misto si bine ales. Singura parte proasta - sezonul 2 apare in iunie 2013.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Ca sa intelegeti de ce am inceput sa ma uit la <b>Don't Trust The Bitch in Apartament 23</b>, trebuie sa stiti ca de aproximativ 7 luni stau intr-un apartament cu numarul 23. Asta si faptul ca ma plictiseam de moarte m-au facut sa vad primul episod. Serialul asta intra mai degraba in categoria <i>guilty pleasures</i> decat la <i>must-see</i> (il recomand ca <i>must-see</i> doar cuiva aflat in moarte cerebrala), dar asta nu m-a impiedicat sa vad primul sezon. Printre partile lui pozitive se numara personajul Chloe, o Holly Golightly din 2012, dar mult mai bitchy si libertina si James Van Der Beek, in rolul lui James Van Der Beek (<i>Dawson's Creek, anyone?</i>). Partile proaste sunt scenariul incredibil de previzibil, situatiile fortate (chiar si pentru un sitcom) si numeroasele clisee pe care le dezvolta cu gratie. Nu semnam actele de adoptie, clar!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<b>Suits </b>este un alt serial despre – se pare – mereu fascinanta lume a dreptului american. Spre diferenta de <i>„The Good Wife”</i> (unul dintre copiii mei legitimi, care a intrat in vacanta in aceasta vara), cazurile din<i> „Suits”</i> nu sunt la fel de bine construite si – aproape niciodata – nu ajung in sala de judecata, actiunea desfasurandu-se in proportie de 90% in birourile firmei de avocatura. Trebuie insa sa-l vedeti pe Gabriel Macht in costum – cred ca pentru cazuri ca asta s-a inventat sintagma <i>„eye candy” </i>– si toate remarcile mele negative de mai sus nu fac nici cat o ceapa degerata. In plus, Rick Hoffman e adorabil in rolul nesuferitului Louis Litt (ceea ce mi-a adus aminte ca mi-e dor de Alan Cumming din <i>„The Good Wife”</i>). Concluzia: desi e destul de ok pentru genul lui, nu o sa depun actele de adoptie pentru micutul asta atat timp cat <i>„The Good Wife” </i>inca ruleaza. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Primul episod din <b>American Horror Story</b> l-am vazut in ianuarie si mi-a luat inca 6 luni sa-l vad pe al doilea. E un serial horror tipic, despre o casa bantuita, dar si despre infidelitate. Am ras de multe ori in timpul episoadelor (uneori chiar in hohote). Cu toate astea, cand luminile se stingeau si trebuia sa ajung la baie pe intuneric am avut (nu doar o data) sentimentul neplacut ca tipul in latex imi va iesi in cale (sunt slaba de inger in general, serialul nu e chiar atat de bun, va asigur). Jessica Lange joca excelent si este, probabil, cel mai bun lucru din film. E, de altfel, singura actrita care ramane si in sezonul 2, cand actiunea se muta din casa bantuita intr-un azil de nebuni. Sora mea si cu mine am cumparat deja popcornul pentru 18 octombrie. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Ultimul, dar nu cel din urma este <b>Bunheads</b>, serial pentru care nutresc sentimente contradictorii. Cei care ma cunosc stiu ca <i>„Gilmore Girls” </i>este unul dintre serialele mele preferate si ca Lorelei Gilmore e <i>my spirit animal</i>. Asa ca atunci cand am auzit ca Amy Sherman-Palladino a creat si scris un nou serial am fost cuprinsa de o frenezie de zile mari (diferita de frenezia de zile mici, evident). Wow, ce festin, m-am gandit, sa ascult iar schimburi de replici savuroase si sa vad personaje pitoresti. Primul soc: apare Kelly Bishop (doamna Gilmore din celalalt serial); al doilea soc: imi dau seama ca personajul principal se vrea o copie a lui Lorelai (reusita, ce-i drept, dar o copie palida); al treilea soc: aceeasi coloana sonora din <i>„Gilmore Girls”</i> (am descoperit apoi ca au acelasi compozitor). Fara sa mai enumar socurile, am mai remarcat vreo 3 actori recurenti din GG, precum si alte cateva elemente de regie si scenariu similare, care m-au facut sa simt ca ma uitam la un spin-off si nicidecum la un serial de sine-statator. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Cam astea sunt recomandarile mele in materie de seriale noi (exceptand „Breaking Bad”), care, sper eu, va vor face sa economisiti timp sau, dimpotriva, sa castigati <i>quality TV time</i> (daca exista asa ceva). Daca aveti si alte recomandari (desi mi-am propus sa ma las de acest sport mancator de timp), <i>fire away</i> in comentarii. </div>
Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-49757909277669613762012-09-10T00:17:00.002+03:002012-09-10T07:56:35.539+03:00Povesti de dragoste si broaste testoase<div style="text-align: justify;">
Mi-am petrecut ultima saptamana de vacanta (si de vara) pe plaja semi-pustie a unei insule, unde testoase gigantice veneau sa-si depuna ouale.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
***</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Un biolog care venea in timpul zilei sa marcheze cuiburile ne-a spus ca, daca vrem sa vedem puii, trebuie sa ne trezim devreme si sa fim pe plaja la 6-7, pentru ca ei ies din gaoace doar in zori, cand este perfect liniste. Cu chiu, cu vai, intr-o dimineata am reusit sa ne mobilizam si sa ajungem pe plaja la 7.30.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe nisipul fin din jurul cuiburilor se vedeau zeci de urme de gherute care duceau spre mare, semn ca micii locatari facusera ochi si plecasera in lumea larga. Ne-am necajit ca i-am ratat, dar ne-am propus ca a doua zi sa venim si mai devreme. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In aceeasi zi la pranz, insa, pe cand ne pregateam sa plecam spre hotel, am zarit un grup de oameni stransi pe malul marii. Cand ne-am apropiat, am vazut plutind in apa vreo 6-7 pete negre. Erau puii de broasca testoasa care, nimeni nu stie de ce, au decis sa iasa din cuib la pranz, cand soarele dogora si in jur se auzeau voci de oameni.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBglVuHbsN3zl8QaWWXvQTSKaEScBh68JLlg-cjS2I1m4BWBKv6yZ3q6jYU-g2_yn9mn55Ox_zgOSe0_uxWHDJfb84WupbcgUcWm03rzkVO9y39wYeGdVtXNbqv0mY3SsEteJk/s1600/baby-turtles.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="265" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBglVuHbsN3zl8QaWWXvQTSKaEScBh68JLlg-cjS2I1m4BWBKv6yZ3q6jYU-g2_yn9mn55Ox_zgOSe0_uxWHDJfb84WupbcgUcWm03rzkVO9y39wYeGdVtXNbqv0mY3SsEteJk/s400/baby-turtles.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cand au vazut micutele testoase iesind din cuib, oamenii s-au grabit sa le ia in palme si sa le duca in apa, de frica sa nu moara din cauza contactului cu nisipul fierbinte. Cel putin asta ne-au explicat cativa dintre ei. Atunci cand am ajuns noi acolo, doar doi pui inotau in mare. Restul pluteau cu labutele in sus pe suprafata apei. Broscutele murisera. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La iesirea de pe plaja, un vanzator furios ne-a explicat ca oamenii, in ignoranta lor, le ucisesera, pentru ca nu aveau voie sa fie atinse si trebuiau sa ajunga singure din cuib in apa.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Multe ore dupa acest episod m-am gandit la soarta acelor broscute. M-am intrebat ce le-o fi atras sa iasa din cuib la acea ora bizara, in ciuda zgomotelor din jur? Oare daca nimeni nu le-ar fi atins ar fi ajuns cu bine in apa si ar fi supravietuit toate? Sau poate tocmai datorita oamenilor au supravietuit si cele doua care o facusera? Sa fi fost totul doar o chestiune de<i> bad timing?</i> </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu am mai vazut biologul pe plaja, sa-mi raspunda la nelamuriri. Am intalnit, in schimb, o voluntara de la o fundatie de mediu care mi-a spus ca nu stia daca atingerea oamenilor ucide puii, dar ca acestia, mai ales femelele, trebuie sa parcurga pe jos distanta dintre cuib si apa, pentru ca astfel isi intiparesc in minte locatia exacta a plajei si se vor intoarce exact in acelasi loc la maturitate, sa-si depuna ouale. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
***</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Daca va intrebati care e legatura dintre povestile de dragoste din titlu si trista soarta a broscutelor testoase, raspunsul e undeva in randurile de mai sus, sub forma unei metafore. Sau cam asa ceva. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9q3MNabHiRuYGX6hXgwm8FwLRalEWPOBM2tEyZQjV8xPnlC9VVhg59u4_H1c4S8BY6cDbr7hlPuqjJlxCPGPicwMGo1AeSSR3m9H4wBj6Fu_iYdXincXY75pX13d9NM9nzdFy/s1600/baby_green_turtle.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9q3MNabHiRuYGX6hXgwm8FwLRalEWPOBM2tEyZQjV8xPnlC9VVhg59u4_H1c4S8BY6cDbr7hlPuqjJlxCPGPicwMGo1AeSSR3m9H4wBj6Fu_iYdXincXY75pX13d9NM9nzdFy/s400/baby_green_turtle.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-37388280524007817392012-08-17T00:27:00.001+03:002012-08-17T13:51:20.077+03:00Lily & Wall-E<div style="text-align: justify;">
Stiti cum se spune despre unele persoane ca <i>le dai un deget si iti iau toata mana</i>?<br />
<br />
Ei bine, prietenul meu Stefan e genul de om caruia <i>ii ceri </i>un deget si te trezesti ca-ti da nu doar mana, ci si bratul (<i>cu tot cu radius, cubitus si humerus</i>) si, eventual, si un picior. Pentru ca e <i>beyond awesome</i>. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
***</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cand eram pe picior de plecare la Londra, acum doua saptamani, mi-am dat seama ca am uitat un <i>mic </i>amanunt. Nu avea cine sa o hraneasca pe catelusa mea, <a href="http://inozza.blogspot.ro/2010/01/la-multi-ani-lily-allen.html" target="_blank">Lily</a>. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Draga mea <a href="http://chrismilla.wordpress.com/" target="_blank">Chris</a> tocmai plecase de vreo doua zile in India iar prietenele mele erau toate pe la mare sau prin tari straine. Tocmai cand ma gandeam sa-mi pun cheile de la apartament si bunastarea lui Lily in mainile unei vecine necunoscute, m-am gandit la Stef. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Stef si fratele lui geaman, Andrei, sunt doi dintre cei mai vechi si mai dragi prieteni ai mei si sunt cei mai buni prieteni pe care o fata si i-ar putea dori (imediat dupa the gay <i>goes-shoe-shopping-with-you-and-watches-My-Fair-Lady</i> friend, bineinteles). Si doi <i>rocket scientists</i>, pe deasura. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
L-am sunat pe Stef, l-am rugat si a acceptat. A doua zi, a venit la mine sa discutam detaliile. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Daca vii in fiecare seara si ii dai un pumn de bobite de aici si-i schimbi apa, e perfect si o sa-ti ridic o statuie la intoarcere, i-am spus.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Ea mananca doar o data pe zi?</div>
<div style="text-align: justify;">
- De obicei ii dau de doua ori, dimineata si seara, dar acum, avand in vedere situatia, n-o sa-ti cer sa vii de doua ori pe zi pana aici. O data e mai mult decat suficient. </div>
<div style="text-align: justify;">
- O sa vin seara, dupa ce plec de la birou, iar pentru dimineata o sa-i construiesc un robot.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Ce-o sa faci?!</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
- O sa fac un robotel controlat printr-o aplicatie online. O sa-ti instalez in bucatarie un webcam, o sa-ti dau link-ul aplicatiei si o s-o poti hrani chiar si tu, de la Londra, daca vrei. </div>
<div style="text-align: justify;">
- Glumesti, nu?</div>
<div style="text-align: justify;">
- Nu. Las' ca vezi, a spus zambind.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Din nou, sper ca glumesti. Nu vreau sa-ti pierzi timpul construind roboti, Stef. Te rog doar sa-i arunci un pumn de boabe unui caine.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Si exact asta o sa fac. Numai ca de la distanta. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am lasat-o asa. Stiu ca Stef poate face chestii uimitoare cand isi pune mintea la contributie (cum spuneam, el si fratele lui sunt niste mici genii), dar ma gandeam ca glumeste, totusi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am ajuns la Londra si nici nu mi-a trecut prin cap sa-l sun pe Stef sau sa-i trimit un mesaj sa verific daca totul e in regula, cum as fi facut cu oricine altcineva in locul lui. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A doua zi, primesc un mesaj pe Facebook: <i>"Lily e in viata </i><span style="font-size: xx-small;"><span class="Apple-style-span"><span class="Apple-style-span"><span style="font-size: xx-small;"><img alt=":P" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_razz.gif" style="cursor: move;" /></span></span></span></span><i> facut curat si dat de mancare. Robotelul functioneaza si el, dar din cauza routerului nu pot sa il actionezi din Londra. Am sa fac maine niste poze sa vezi cum arata </i><i><img alt=":-)" border="0" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif" /></i><i>"</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Glumeste, mi-am zis. Dar a doua zi am primit fotografia de mai jos (click pe ea s-o mariti).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiF21lIV71BTHFmJha0ynNqwzZjtSg8GSdqPU8mk4MXLWXQWkCnW_jERAX7ajt913zRNg-Mov7S6r3wsosoiM6mU8YtH6n2kP49Htg2tE2Qga8RrJyTyCTHAbtwuzCXGDCFtH4z/s1600/hranitor+de+lili.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="222" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiF21lIV71BTHFmJha0ynNqwzZjtSg8GSdqPU8mk4MXLWXQWkCnW_jERAX7ajt913zRNg-Mov7S6r3wsosoiM6mU8YtH6n2kP49Htg2tE2Qga8RrJyTyCTHAbtwuzCXGDCFtH4z/s400/hranitor+de+lili.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In cele doua print screen-uri din stanga si centru o puteti vedea pe Lily pasind suspicioasa in bucatarie, pentru ca tocmai i-a curs din nou mancare in castronel, dar nu intelege de unde. <img alt=":-)" border="0" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif" />)))</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Iar in imaginea din dreapta vedeti aplicatia, numita, atat de potrivit, <i>"Hranitor de Lili"</i>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mesajul lui Stef care insotea poza m-a facut sa izbucnesc in ras: </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: justify;">
"<i>Uite hranitorul de lili in actiune <img alt=":-)" border="0" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif" /> Cred ca ii este dor de tine. Pare un pic trista. Si nu prea intelege cum apare mancarea singura <img alt=":-)" border="0" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif" /> Te tin la curent cu evolutia ei. S-ar putea sa trebuiasca sa o iei si pe ea cand mai mergi la psiholog</i> <img alt=":-)" border="0" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif" />" </div>
<br />
Cand am ajuns acasa, unul dintre primele lucruri pe care le-am facut a fost sa dezactivez webcam-ul. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am incredere in Stef ca in propriul meu frate, dar niciodata nu stii cum ajung filmele astea <i>home made</i> pe net, mai ales ca zilele de vara toride oamenii renunta la anumite piese vestimentare prin casa. <img alt=":-)" border="0" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif" /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dupa care am apasat butonul "Hraneste-o pe Lily" al aplicatiei care era deschisa pe laptopul meu. Beculetele de pe micul <i>control panel </i>(aici stiu ca Stef o sa ma corecteze, dar chiar habar n-am cum se numeste chestia aia cu luminite si fire) au inceput sa palpaie intermitent.<br />
<br />
In secunda urmatoare am auzit un bazait metalic, ca de Robocop miniatural, si am vazut o cutiuta mica (care continea portia lui Lily) rotindu-se si varsandu-se in tubul de carton prins de perete cu cativa metri de franghie.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzuLLmQf9w1Fg_ew_i9twMs93H9vgT_VrlewJVGvoLPEFtvN_PLAW91gwgZkdMMu_WSPVfz3mMB17ZnzqPqoH7WZcmXh4d8qRcN6I6a1esVSnnFcmpsWa2vY2imypeX1SEgAgu/s1600/wall-e-wallpaper18+copy.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="250" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzuLLmQf9w1Fg_ew_i9twMs93H9vgT_VrlewJVGvoLPEFtvN_PLAW91gwgZkdMMu_WSPVfz3mMB17ZnzqPqoH7WZcmXh4d8qRcN6I6a1esVSnnFcmpsWa2vY2imypeX1SEgAgu/s400/wall-e-wallpaper18+copy.JPG" width="400" /></a></div>
<i>Foto: Wall-E si Lily sau some very bad late-night photoshopping</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Pentru ultima data, m-am uitat la expresia de uimire si neincredere de pe fata lui Lily cand, din nou, castronelul ei s-a umplut in mod misterios.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Stef, vreau sa-ti multumesc inca o data. Pentru robotel, pentru cele 2 ore cat ti-a luat sa-l instalezi si mai ales pentru ca ai avut grija de Lily atat de bine. <i>O sa-ti construiesc intr-o zi o statuie din bere, you just wait and see</i>. <span style="font-family: inherit; font-size: xx-small;"><img alt=";-)" class="wp-smiley" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_wink.gif" /></span> </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com20tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-9645248909687444872012-08-16T00:19:00.000+03:002012-08-16T10:38:11.270+03:00In and Out of Love<div style="text-align: justify;">
Anul asta am vazut pentru prima data Parisul. Cu catedralele sale gotice, cu Champs-Élysées si Jardin des Tuileries. Tot anul asta am revazut Londra. Cu palatele, muzeele si pub-urile sale grozave. In cateva zile voi vedea o insula cu nisip alb, apa de culoarea topazului si pesti ca in posterele agentiilor de turism.<br />
<br />
Si totusi, cel mai frumos lucru pe care l-am vazut in 2012 este o camera cu trei panze albe.<br />
<br />
***<br />
<br />
Primul lucru pe care il sesizezi cand treci de fasiile grele din plastic, care blocheaza usa, e umiditatea din aer. Odata ce te obisnuiesti sa respiri, ii vezi. Sunt peste tot. Se rotesc in aer, stau pe masa din centrul camerei, pe pereti, chiar si pe podea.<br />
<br />
Pasesti delicat, sa nu ii calci, din greseala. O doamna intr-un sacou bleumarin pare ca are exact acest task. Sa-i ridice pe blegutii care s-au asezat pe podea si sa-i puna la loc pe masa sau pe flori. Ii apuca delicat, cu o mana, cum ai ridica o coaja de castravete care ti-a scapat de pe bufet.<br />
<br />
Daca nu suferi de motefobie, ai impresia ca esti intr-un vis. Pentru ca tocmai ai pasit intr-o camera plina cu fluturi. Vii, colorati si cat se poate de frumosi.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYkEGoEJHDzRuri9C-2xH-gKJ8dWatFBC52EnoCI5CuOYpMn10s_-Ae5jg8EiYYXShwt6ekyOGBlzReLVje5qcRlfzQb9Lh6BokZvaVGWl-0NJyr-MNlo0eSZT5J9VyKhkkn94/s1600/butterflies_everywhere.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYkEGoEJHDzRuri9C-2xH-gKJ8dWatFBC52EnoCI5CuOYpMn10s_-Ae5jg8EiYYXShwt6ekyOGBlzReLVje5qcRlfzQb9Lh6BokZvaVGWl-0NJyr-MNlo0eSZT5J9VyKhkkn94/s400/butterflies_everywhere.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
Instalatia, compusa din 2 camere, se numeste <i>In and Out of Love, </i>este realizata de Damien Hirst si poate fi vazuta la muzeul londonez Tate Modern pana pe 9 septembrie.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
In prima camera sunt 3 panze albe, pe care artistul a fixat pupe (sau crisalide), din interiorul carora vor iesi, in scurt timp, fluturii.<br />
<br />
Odata <i>nascuti</i>, fluturii incep sa zboare prin incapere, stau pe flori, se hranesc cu fructele asezate in boluri pe masa, beau apa cu zahar, se imperecheaza si depun oua.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbO9ghydUSMeJ0WzGiGCSwQ9b-JDcBTAvJmdsJBuOTVauMMjrnJiMGw4b6rkY38nokLda0edTptQRpM7UVNid8i8CpVmbTaIhOxbkcUKp6Rk9uB2lSlEq33ZJxNqAWk_wKSvtT/s1600/pb-120402-damien-hirst-jm-02.photoblog900.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbO9ghydUSMeJ0WzGiGCSwQ9b-JDcBTAvJmdsJBuOTVauMMjrnJiMGw4b6rkY38nokLda0edTptQRpM7UVNid8i8CpVmbTaIhOxbkcUKp6Rk9uB2lSlEq33ZJxNqAWk_wKSvtT/s400/pb-120402-damien-hirst-jm-02.photoblog900.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
Desi li se ofera toate conditiile si sunt protejati (am intrebat-o pe doamna care ii ridica de jos daca s-a intamplat ca cineva sa calce pe unul si mi-a spus ca in 5 luni, de cand e deschisa expozitia, doar un fluture a terminat-o dramatic), frumosele insecte nu traiesc mai mult de 2 saptamani.<br />
<br />
Si asa ajung in cea de-a doua parte a instalatiei, o incapere cu 8 panze monocrome, in culori vii, pe suprafata carora sunt lipiti fluturii morti. Din fericire nu am vazut-o, si am ramas cu imaginea fluturilor plutind lenesi in jurul meu. <br />
<br />
<i>"Aici vreau sa-mi imprastii cenusa"</i>, i-am spus prietenei mele Andreea, care, datorita job-ului ei, vine deseori in Tate Modern.<br />
<br />
Apoi mi-am dat seama ca dupa 2 saptamani as fi maturata impreuna cu fluturii morti si as ajunge<i>, </i>ce ironie, in locul de care m-am ferit in tot acest timp. <i>Out of Love</i>.<br />
<br />
<b></b> ***<br />
<br />
Nu stiu de ce, instalatia asta mi-a adus aminte de versurile lui <a href="http://www.last.fm/music/Molly+Nilsson" target="_blank">Molly Nilsson</a>, o suedeza dupa care sunt innebunita zilele astea:<br />
<br />
<i>Baby, sometimes I don’t understand you<br />But you’re the abstract art in my modern museum.<br />And baby, sometimes we fall apart<br />But the ruins of my heart stand like a Coliseum. </i><br />
<br /></div>
Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-70376771852676919232012-08-13T00:42:00.000+03:002012-08-13T12:37:50.756+03:00Fifty Shades of Lame<div style="text-align: justify;">
Nu mai tin minte cand am citit prima data despre romanul erotic <i>“Fifty Shades of Grey”</i>, dar imi amintesc ca toata controversa iscata in jurul lui m-a facut curioasa. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Apoi am vazut-o pe Ellen Degeneres <a href="http://www.youtube.com/watch?v=on3JCwnwHbU" target="_blank">facand un spoof</a> la un audiobook fictiv si m-am prapadit de ras. Au urmat cateva amice care imi povesteau ca tocmai isi cumparasera cartea. Apoi am citit review-uri pe bloguri sau articole in care aflam ca romanul schimba viata sexuala a americanilor si ca Angelina Jolie vrea sa regizeze adaptarea cinematografica. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Si, cireasa de pe tort, momentul in care am aflat ca <i>“Fifty Shades of Grey”</i> a devenit cea mai repede vanduta carte a tuturor timpurilor, devansand alte best-seller-uri ale literaturii pop, ca <i>"Harry Potter" </i>sau <i>"Codul lui Da Vinci"</i>. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
OK, mi-am spus, trebuie sa citesc cartea. Femeia asta a fost pusa pe <a href="http://www.time.com/time/specials/packages/0,28757,2111975,00.html" target="_blank">lista Time a celor mai influenti 100 de oameni din lume pe 2012</a>, alaturi de castigatori de Oscar, de Nobel si de activisti politici. Trebuie sa fie ceva de capul ei. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
***</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<i>“Fifty Shades of Grey”</i> a pornit ca o scriere de tip fan fiction. Pentru cei nefamiliarizati cu termenul, aceste scrieri sunt continuari ale unor opere literare, scrise nu de autorii lor, ci de fani. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Nascute dintr-un atasament fata de personajele cartii preferate, deseori cu greseli gramaticale si lipsa de talent narativ, fan fiction-urile sunt scrise pentru placerea autorului lor, nu pentru a fi publicate. Cel putin pana acum, cand E.L. James, pe numele ei real Erika Leonard, a schimbat regulile jocului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Totul a inceput in ianuarie 2009, cand Erika tocmai terminase seria <i>“Twilight”</i>. Nefericita ca nu mai poate citi despre aventurile personajele preferate, femeia si-a facut un cont pe site-ul fanfiction.net si, sub pseudonimul (pe care o sa ma abtin sa-l comentez) <i>Snowqueen’s Icedragon</i>, a inceput sa scrie o poveste cu personajele din <i>“Twilight”</i> numita <i>“Master of the Universe”</i>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Personajele principale ale naratiunii, Bella Swan, Edward Cullen si Jacob Black, erau aceleasi ca cele din celebra saga <i>“Amurg”</i>, replicile erau aproximativ identice. Singura (mare) diferenta? Spre deosebire de naratiunea pudica a scriitoarei mormone Stephenie Meyer, care a dat lumii povestea de dragoste de mare angajament din <i>“Twilight”</i>, E.L. James nu s-a sfiit sa introduca in <i>“Master of the Universe” </i>scene de sex. Multe. Odata la doua pagini, gen. Uneori de doua ori pe aceeasi pagina. Dar sa nu divaghez.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Cand a realizat succesul de care se bucura povestea ei erotica pe fanfiction.net, Erika a modificat numele personajelor (din Bella in Anastasia, din Edward in Christian si din Jacob in Jose) si a publicat cartea in format digital pe Amazon, cu titlul <i>“Fifty Shades of Grey”</i>. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3biPglbHERaMwuNgylyGQctFJArYeJiH2BG09SVfCtk-To6ZGal5k1CzBciV6tW7J58w-Y7iyMk1RArf2R3iQF-IaHhuI7H8a8sJt1CVOK-WRcGyGoEba2LHtpGNJ_5xyU5bv/s1600/fifty-shades-of-grey.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3biPglbHERaMwuNgylyGQctFJArYeJiH2BG09SVfCtk-To6ZGal5k1CzBciV6tW7J58w-Y7iyMk1RArf2R3iQF-IaHhuI7H8a8sJt1CVOK-WRcGyGoEba2LHtpGNJ_5xyU5bv/s400/fifty-shades-of-grey.jpg" width="257" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cand vanzarile au inceput sa creasca, au aparut si ofertele unor edituri, cartea a fost publicata in format traditional si restul e istorie.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
*** </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Personajele principale ale cartii sunt doua dintre cele mai nerealiste, bidimensionale si penibile constructe literare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Anastasia Steele (daca asta nu e un nume predestinat de actrita porno, nu stiu care e) este o tanara absolventa de facultate, virgina in toate acceptiile cuvantului. Cu o stima de sine la fel de scazuta si o indemanare la fel de inexistenta precum cele ale Bellei Swan, personajul din <i>“Twilight”</i> care a inspirat-o, Anastasia nu face altceva timp de 514 pagini (in varianta in limba engleza a cartii pe care am citit-o eu) decat sa admire coplesita fizicul de zeu grec al personajului masculin principal, sa-si muste buza de jos, sa-i adulmece mirosul si sa respire accelerat, sau sa geama, dupa caz.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Christian Grey este, ca si in cazul lui Edward Cullen, prototipul barbatului perfect (cu cateva mici exceptii, ce-i drept). La doar 27 de ani, Christian a devenit miliardar prin propriile forte si este un adevarat Adonis. Dar, ca si Edward, care e vampir (deci mort de vreo 100 si ceva de ani) Christian are si el neajunsurile lui. Mai exact, e un tanar abuzat si abuziv, versat in arta sado-masochismului, intr-atat incat ii propune tinerei sale iubite sa semneze un contract de sclavie sexuala.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Credeti-ma, suna mult mai interesant decat este cartea, de fapt. Cum este cartea, atunci, poate va intrebati?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Primele cuvinte care imi vin in cap sunt mediocra si juvenila. N-ai nevoie de mult background despre autoare ca sa-ti dai seama ca scrierea insumeaza fanteziile unei gospodine aflate la criza varstei mijlocii. Ceea ce face cu atat mai socant succesul de care se bucura romanul si care se bazeaza, banuiesc, pe buzz-ul starnit in jurul lui.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
***</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
In primul rand, daca ati citit deja primul volum din <i>“Twilight”</i>, sariti peste prima jumatate a cartii pentru ca e o rescriere fidela a acestuia. Cu exceptia numelor, a localitatilor si a altor catorva mici detalii, bineinteles. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Dialogurile din carte m-au facut sa ma convulsionez de ras. La modul cel mai serios, am vazut porno-uri cu replici mai autentice si mai realiste. As reproduce cateva, dar stiu ca ma citesc si minori, deci o sa sar peste etapa asta. Dar ma puteti crede pe cuvant. <img alt=":-)" border="0" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif" /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Una dintre cele mai mari distractii pe care ti le poate oferi cartea asta e sa ii citesti cuiva cu voce tare cateva paragrafe din ea. Nu va actiona ca un afrodiziac, dimpotriva, dar va va oferi amandurora un prilej de ras sanatos.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Iar personajele – de unde sa incep? Anastasia Steele e la fel de transparenta ca un geam proaspat spalat si la fel de interesanta cum sunt si adidasii in care transpir saptamanal la tae bo, dar, cu toate acestea, Christian Grey o vede un fel de zeita misterioasa, ale carei ganduri nu le poate patrunde si care il atrage inexorabil. Zau asa, Grey, se gandeste doar la sex si la corpul tau de barbat viril 24 de ore din 24. Cum poti deveni miliardar si un geniu in afaceri cu o capacitate de perceptie atat de redusa?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Problema mea cea mai mare nu sunt personajele bidimensionale si slab construite, nici tona de greseli si repetitii pe care le are cartea (in pofida faptului ca a trecut, totusi, prin mainile unui editor), ci fix motivul pentru care a devenit faimoasa. Scenele de sex.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Citindu-le, pe alocuri plictisita din cauza repetitivitatii, n-am putut sa nu ma intreb ce fel de viata sexuala are autoarea daca respectivele scene reprezinta “fanteziile” ei. Dupa care m-am intrebat, panicata, daca nu cumva sunt o practicanta de BDSM fara sa stiu. <img alt=":-)" border="0" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif" />)))</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Lasand gluma deoparte, cu exceptia faptului ca la un moment dat apar o pereche de catuse si un bici – m-am tot intrebat unde e S&M-ul din reclamele la carte? Si ce naiba gasesc femeile atat de datator de orgasme la niste scene absolut banale de sex? Pe de alta parte, eu nu fac parte din publicul careia i se adreseaza (femei in jur de 40 de ani, casatorite, blazate si cu o viata sexuala monotona – sa nu uitam ca autoarea a spus ca romanul ei le ofera femeilor <i>“o vacanta departe de soti”</i>).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Partea buna (pentru ca exista si asa ceva) este ca romanul a transformat-o pe Victoria Beckham intr-o cititoare inraita, dupa ce, acum cativa ani recunostea senina intr-o emisiune ca n-a citit o carte in toata viata ei. Victoria recomanda, de altfel, cartea in numarul de septembrie al revistei <i>“Glamour”</i> si a spus ca i-a luat un exemplar si mamei ei. De aici pana la <i>“Numele trandafirului”</i> nu mai e decat un pas. Ahahahahaha!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
A doua parte buna este ca <i>“Fifty Shades of Grey”</i> a readus la viata prafuitul roman erotic. Trebuie sa recunosc insa ca mi-e mila de cei care se familiarizeaza cu acest gen prin intermediul acestei carti prost scrise, in locul unor titluri minunate, precum <i>“Amantul doamnei Chatterley”</i>, <i>“Tropicul Cancerului” </i>sau <i>“Teama de zbor”</i>. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Daca la finalul acestui review inca mai vreti sa cumparati si sa cititi cartea, sunteti invitatii mei. Eu n-am de gand sa citesc celelalte 2 volume (<i>"Fifty Shades Darker"</i> si <i>"Fifty Shades Freed"</i>), dar as mai avea de facut o observatie, de data aceasta editorilor listei <i>“Time 100”</i>: E.L. James, alaturi de Angela Merkel, Tilda Swinton, Hillary Clinton si Elinor Ostrom*? <i>Seriously??!! Bah humbug!</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<i>* castigatoarea Nobelului pentru economie in 2009, singura femeie care a primit aceasta distinctie</i></div>
Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-79660788841593454712012-08-12T14:52:00.000+03:002012-08-12T14:52:07.909+03:00Breakfast at Judgement Day's<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Audrey Hepburn intr-o rochie Givenchy, coborand dintr-un taxi in fata magazinului Tiffany's din New York, in timp ce pe fundal se aude "Moon River" al lui Henri Mancini. Trebuie sa fie una dintre cele mai iconice scene de deschidere a unui film din toate timpurile (<a href="http://www.youtube.com/watch?v=1JfS90u-1g8" target="_blank">click aici</a> s-o revedeti).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQ_EIC6SfQF_Co6VTJlWBnbg_CDkEQAgA-lzC_YvPZ0gq2sJqHmFxCVBY409gsmvaezQfuCnQWWd2D_WIodRsx3gY5JfMSibiXwm5OJZS5t_i91z5Nv1TdZdmkb8exL0Bn8fI8/s1600/418899_10151020956687572_1875430248_n+copy.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="276" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQ_EIC6SfQF_Co6VTJlWBnbg_CDkEQAgA-lzC_YvPZ0gq2sJqHmFxCVBY409gsmvaezQfuCnQWWd2D_WIodRsx3gY5JfMSibiXwm5OJZS5t_i91z5Nv1TdZdmkb8exL0Bn8fI8/s400/418899_10151020956687572_1875430248_n+copy.JPG" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mai mult decat scena in sine, imi place atunci cand Holly (personajul interpretat de Audrey) explica de ce ii place atat de mult la Tiffany's.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Holly Golightly</b>: <i>You know those days when you get the mean reds?</i><br />
<b>Paul Varjak</b>: <i>The mean reds, you mean like the blues?</i><br />
<b>Holly Golightly</b>: <i>No. The blues are because you're getting fat and maybe it's been raining too long, you're just sad that's all. The mean reds are horrible. Suddenly you're afraid and you don't know what you're afraid of. Do you ever get that feeling?</i><br />
<b>Paul Varjak</b>: <i>Sure.</i><br />
<b>Holly Golightly</b>: <i>Well, when I get it the only thing that does any good is to jump in a cab and go to Tiffany's. Calms me down right away. The quietness and the proud look of it; nothing very bad could happen to you there. If I could find a real-life place that'd make me feel like Tiffany's, then - then I'd buy some furniture and give the cat a name! </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De multe ori, atunci cand am si eu <i>the mean reds,</i> mi-am dorit sa am un loc in care sa ma pot refugia. Un loc a carui frumusete sa-mi anestezieze anxietatile. L-am gasit saptamana trecuta, dar, din pacate, nu pot reveni acolo ori de cate ori vreau.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
***</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Atunci cand am decis sa vad <a href="http://www.londonartpress.com/2012/06/20/damien-hirst-retrospective-at-tate-modern/" target="_blank">expozitia lui Damien Hirst</a> de la muzeul Tate Modern stiam despre artistul contemporan doar foarte putin lucruri. In primul rand ca e faimos pentru ca pune animale (intregi sau sectionate) in formol si le eticheteaza drept opere de arta. Si in al doilea rand ca a devenit putred de bogat de pe urma acestei activitati.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Parcurgand insa cele 14 incaperi al expozitiei, am descoperit ca opera lui Hirst nu graviteaza doar in jurul obsesiei mortii si a descompunerii (desi instalatia lui intitulata <i>A Thousand Years</i>, cu <a href="http://www.guardian.co.uk/artanddesign/gallery/2012/apr/02/damien-hirst-tate-modern-in-pictures#/?picture=388179511&index=7" target="_blank">capul de vita plin de sange</a>, in jurul caruia bazaie muste - totul fiind expus intr-o cutie uriasa de plexiglas - sau <a href="http://hotnewshome.com/2012/04/03/damien-hirst-retrospective-exhibition-at-tate-modern-in-london-in-photography/15572/attachment/15581" target="_blank">vaca si vitelul sectionati in doua</a> (<i>Mother and Child Divided</i>) si dispusi fiecare in cate <a href="http://www.guardian.co.uk/artanddesign/gallery/2012/apr/02/damien-hirst-tate-modern-in-pictures#/?picture=388179585&index=1" target="_blank">2 bazine cu formol</a> prin mijlocul carora poti pasi, sunt doua dintre lucrarile lui <i>signature</i>). </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Hirst are insa si lucrari de o frumusete dureroasa, cum sunt <a href="http://static.guim.co.uk/sys-images/Guardian/Pix/pictures/2012/4/2/1333374202525/Damien-Hirst-poses-infron-002.jpg" target="_blank">uriasele vitralii</a> realizate din mii de aripi de fluturi sau, pur si simplu, o bucurie vizuala simpla, ca <a href="http://www.guardian.co.uk/artanddesign/gallery/2012/apr/02/damien-hirst-tate-modern-in-pictures#/?picture=388179513&index=4" target="_blank">picturile rotative</a> intitulate, sugestiv, <i>Beautiful, childish, expressive, tasteless, not art, over simplistic, throw away, kids’ stuff, lacking in integrity, rotating, nothing but visual candy, celebrating, sensational, inarguably beautiful painting (for over the sofa)</i>. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Tocmai cand credeam ca am vazut cea mai frumoasa instalatie a expozitiei (o camera plina de fluturi vii, despre care o sa va povestesc intr-un post viitor), am intrat in penultima incapere si am descoperit propriul meu Tiffany's.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
***</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Imaginati-va, daca puteti, un raft de otel inoxidabil placat cu aur, de 9 metri lungime, plin cu 30.000 de diamante. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCfLjNxeMHOVYRBkJ0TJ6ydVMKjaYs53bearCGtoVzamI6Ftb903R_f-GDfJzVSvJE2YHP0cmra4scStPHPQC5fH6NTo5PiHTyv0x-8NFpjteU685FyRIO7IQJlsOWS7L0UxCv/s1600/0bf8fa37.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="248" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCfLjNxeMHOVYRBkJ0TJ6ydVMKjaYs53bearCGtoVzamI6Ftb903R_f-GDfJzVSvJE2YHP0cmra4scStPHPQC5fH6NTo5PiHTyv0x-8NFpjteU685FyRIO7IQJlsOWS7L0UxCv/s400/0bf8fa37.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
</div>
Am ramas vrajita in fata monumentalei instalatii (numita <i>Judgement Day</i>), dar nu din cauza opulentei sale.<br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Stiu ca e greu de inteles, dar am simtit o liniste profunda in fata splendorii pietrelor, aceeasi liniste pe care crestinii o au atunci cand contempla o icoana frumoasa. In timp ce, reflectandu-se in oglinda din spatele raftului, diamantele isi aruncau lumini caleidoscopice pe fata si corpul meu, am simtit, intr-adevar, ca <i> nothing very bad could happen to me there. </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgj5iOEcKxWGbIVUjCz0syK0X7bJ-ZOBG5DBMB4ovs1W4rxTypguOEFWOacN9KYs8V2EybxzLeqA4uRqtgO4aEKnS0gN4btc2vxKp1h2CXXXn0EN48Hhgv9P2vWB0i2FeXfubUN/s1600/damien-hirst-3+copy.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgj5iOEcKxWGbIVUjCz0syK0X7bJ-ZOBG5DBMB4ovs1W4rxTypguOEFWOacN9KYs8V2EybxzLeqA4uRqtgO4aEKnS0gN4btc2vxKp1h2CXXXn0EN48Hhgv9P2vWB0i2FeXfubUN/s400/damien-hirst-3+copy.JPG" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
Ceea ce este ciudat e ca nimic din incapere (ale carei lucrari Hirst le-a denumit, colectiv, <i>Beautiful Inside My Head Forever)</i>, nu mi-a trezit complexul lui Midas. Nu mi-am dorit ca vreuna dintre pietrele pretioase de acolo sa-mi apartina. Mi-am dorit, in schimb, sa ma pot aseza turceste pe podeaua din fata <i>Judgement Day</i> si sa imi plimb ochii peste miile de luminite stralucitoare, pana cand, obosita de atata frumusete, sa adorm. Si, bineinteles, sa pot reveni acolo ori de cate ori as fi fost cuprinsa de <i>the mean reds</i>. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBfYIhEGPvCsoMh8Mr3y179BPNuwbht65nC695NuiRdyBpe9sj7DfMNf39114whSKWOkIbJ6ey4i7f9I1B8kXkI75_mW_C-_PWd0p9p-YfIH19X1Nb5VU0UQCfUtiX6Apa7e9y/s1600/c3c96cb6-b400-4da9-8ef1-ebe611db7257.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBfYIhEGPvCsoMh8Mr3y179BPNuwbht65nC695NuiRdyBpe9sj7DfMNf39114whSKWOkIbJ6ey4i7f9I1B8kXkI75_mW_C-_PWd0p9p-YfIH19X1Nb5VU0UQCfUtiX6Apa7e9y/s400/c3c96cb6-b400-4da9-8ef1-ebe611db7257.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Din pacate, expozitia lui Hirst se va inchide pe 9 septembrie si dupa aceasta data nu stiu care este destinatia instalatiilor. Multe vor fi, probabil, vandute, multe au fost imprumutate de la alte muzee si galerii de arta din lume, unde se vor intoarce dupa sederea londoneza. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am descoperit ca Judgement Day a fost achizitionat de <a href="http://www.broadartfoundation.org/artist_33.html" target="_blank">The Broad Art Foundation</a> din Santa Monica, ceea ce ma bucura pentru ca stiu ca intr-o zi o sa-l revad. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Poate savurand un croissant si cu un latte machiatto, de ce nu? <img alt=":-)" border="0" src="http://pastelage.pastelblog.ro/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif" /> </div>Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-64473024387919431202012-08-05T15:47:00.003+03:002012-08-05T15:47:58.953+03:00Olimpiada de la Londra, intr-o nota mai personala<div style="text-align: justify;">
N-am reusit sa cumparam bilete la Olimpiada. Ne-am intalnit ieri, in schimb, cu parintii unei campioane olimpice. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
***</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ne plimbam aseara prin Leicester Square povestind si razand, cand pe langa noi a trecut o doamna bruneta, imbracata intr-un trening galben cu verde, care ne privea insistent. Am banuit ca avea legatura cu limba romana pe care o vorbeam si care, probabil, i se parea exotica.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dupa cativa pasi, femeia s-a intors si ne-a intrebat:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
-Sunteti romani? Eu sunt matusa Larisei Iordache. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mi-a luat cateva secunde sa ma dezmeticesc si sa realizez ca vorbea despre gimnasta Larisa Iordache, Campioada europeana la sol si Vicecampioana la barna. Intre timp, femeia ne daduse fiecaruia cate un port-chei cu un omulet tricolor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Felicitari pentru Larisa! Stim ca trece prin momente dificile, dar suntem mandri de ea, ne-am grabit noi sa-i spunem.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Va multumim mult!, ne-a raspuns ea. Stati sa va fac cunostinta si cu parintii ei!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Femeia s-a indepartat cativa pasi si a chemat o femeie si un barbat, si ei imbracati sportiv. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Buna ziua, sunt mama Larisei, s-a prezentat femeia blonda.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Costel, a adaugat domnul grizonat si ne-a strans mana.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Amandoi zambeau, dar oboseala li se citea in priviri. Am inceput sa povestim, usor stingheriti de neobisnuita intalnire, despre Larisa, gimnastica, Olimpiada. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Adriana, mama Larisei, era vizibil afectata de problemele medicale ale fiicei ei (Larisa sufera de fasciita, o afectiune a membranei care inveleste calcaiul, care se manifesta prin dureri ascutite la nivelul calcaiului), care au facut-o sa se claseze abia pe locul 9 la individual compus si care i-a adus pe ei, de urgenta, la Londra. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Au venit 2.000 de kilometri cu masina, pentru ca n-au mai gasit intr-un termen atat de scurt bilete de avion la preturi accesibile. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQzDSF1J9et4ir_Ve5L7O08wPZoKh4o3N8VYWua641ZtON7W1axcwIOkK8EGPPMpKaDWpCVEU7u_kUN_RZb5WtyNU2fYJEpRvP7f_hE1dZu_R9309CojaAuS8aKJuQeNWBaigU/s1600/parinti-larisa-iordache_0c23985965.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="297" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQzDSF1J9et4ir_Ve5L7O08wPZoKh4o3N8VYWua641ZtON7W1axcwIOkK8EGPPMpKaDWpCVEU7u_kUN_RZb5WtyNU2fYJEpRvP7f_hE1dZu_R9309CojaAuS8aKJuQeNWBaigU/s400/parinti-larisa-iordache_0c23985965.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mi s-a strans inima pentru ingrijorarea si stresul prin care au trecut in ultimele zile, dintre care 4 au fost pe drum. Am incercat, stangace, sa le spun ca accidentat sau nu, copilul lor ramane una dintre cele mai bune 10 gimnaste din lume si asta trebuie sa merite tot efortul.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Oare?, a intrebat pe un ton amarui mama Larisei. Stiti cate seri n-am mancat si n-am dormit eu de grija ei?</div>
<div style="text-align: justify;">
- Si mama nu doarme de multe ori de grija mea si eu nu sunt campioana europeana!, am incercat eu sa destind atmosfera cu o gluma.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Da, dar daca dumneavoastra va simtiti rau intr-o zi si nu vreti sa mergeti la serviciu, puteti sta acasa. Daca Larisa mea e bolnava sau ranita, trebuie sa mearga la antrenamente, orice ar fi. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am tacut, jenata. Mi-am adus aminte ca am citit zilele trecute o declaratie a gimnastei de doar 16 ani, la scurt timp dupa ce fusese facuta publica vestea accidentarii ei (pe care Larisa o tinuse secret fata de antrenori, de frica sa nu i se interzica sa concureze): </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<em>"Sigur că pot, dacă vrei şi îţi doresti, sigur că poţi. Nu mă doare atat de tare încât să nu fac, pot să rezist şi voi rezista, mai ales că ştiu că au nevoie de mine, de aceea strâng din dinţi şi vreau să ajut echipa cât mai bine, să fac cât mai bine exercitiile".</em></div>
<div style="text-align: justify;">
<em><br /></em></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgF0f8TIWBbzaDIWQqP5Mm__lxdQ_PXO3Am7e2DnYs3YB1owr3sDs-iMu3w1dxUpKw_8m0W5M1Mf_koTqKlGT53Djicvawht2KOfn_xOj1346ilwD3ilXDrzIB3Edaa0AJiQZfG/s1600/larisa-iordache.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="265" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgF0f8TIWBbzaDIWQqP5Mm__lxdQ_PXO3Am7e2DnYs3YB1owr3sDs-iMu3w1dxUpKw_8m0W5M1Mf_koTqKlGT53Djicvawht2KOfn_xOj1346ilwD3ilXDrzIB3Edaa0AJiQZfG/s400/larisa-iordache.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<em><br /></em></div>
<div style="text-align: justify;">
Ca sa schimbam subiectul, care o intrista evident pe doamna Iordache, i-am intrebat daca ne pot ajuta sa cumparam niste bilete, avand in vedere ca pe site-ul oficial nu se mai gaseau. S-au oferit sa ne dea doua bilete la paralele (pe care si ei le cumparasera prin Federatie, cu greu), dar cum noi eram 8 persoane, cu parere de rau, a trebuit sa-i refuzam. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
***</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am urmarit la televizor, de-a lungul anilor, zeci de competitii de gimnastica, dar niciodata nu m-am gandit la parintii gimnastelor care tremura de emotie in fata unor ecrane de televizor. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Stiu insa ca de acum incolo, ori de cate ori o s-o vad pe Larisa in concurs (si sper sa mai am ocazia), o sa ma gandesc la doamna Adriana si la domnul Costel Iordache. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Imi pare rau ca n-am apucat sa le spun asta aseara, dar Larisa, prin sacrificiile pe care le face la doar 16 ani, face milioane de oameni sa se simta mandri ca sunt romani. Oameni care, mai ales in ultima perioada, au foarte putine motive de mandrie la capitolul asta. Si asta nu e putin lucru. </div>Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-65347944423948928302012-08-01T23:33:00.001+03:002012-08-03T10:09:58.492+03:00From London With Love<div style="text-align: justify;">
La Londra adie un vanticel molcom si, in pofida aglomeratiei generale, oamenii iti spun "Sorry, love" cand te imbrancesc, fara sa vrea, la metrou. Si, chiar daca biletele la Olimpiada sunt mai rare decat ouale de Phoenix, e in aer o stare de frumos si de normal care imi lipsea de ceva vreme. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Azi dimineata, la Earl's Court, delegatia olimpica a Columbiei statea la coada sa intre la metrou, o imagine reconfortant de fireasca.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Tastez dintr-un pat cu Hello Kitty al unei fetite plecate in vacanta la bunici. De pe geamul casutei super cochete care ma adaposteste zilele astea se aud glasuri de copii care se sicaneaza si se vad casute la fel de cochete, cu usi rosii cu tocuri albe si ziduri de caramida, care, la lumina difuza a becurilor stradale, par din turta dulce.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In bucatarie, la parter, ma asteapta doi oameni minunati, cu o sticla de vin rosu, branza si povesti. E bine. </div>Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-35216586448869472512012-06-20T00:38:00.001+03:002012-06-20T00:38:56.491+03:00The Graduate<div style="text-align: justify;">
Weekendul trecut am strabatut 852 de km si am petrecut 18 ore dintr-un total de 48 intr-un vagon de tren. Toate astea ca sa-l vad pe fratele meu devenind inginer. Si a meritat fiecare minut.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In filmuletul de mai jos suntem tot clanul, la Cluj, imortalizand fericitul eveniment fara sa stim ca cineva ne filmeaza. Stiu ca va veni o zi cand o sa ma uit la imaginile astea si o sa bocesc de o sa-mi sara camasa, dar deocamdata nu pot decat sa zambesc larg. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sunt tare mandra de tine, frate mai mic. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<object class="BLOGGER-picasa-video" classid="clsid:D27CDB6E-AE6D-11cf-96B8-444553540000" codebase="http://download.macromedia.com/pub/shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=6,0,40,0" data-thumbnail-src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMqRobJryBFjPaJCcds2gfjzaMv743Ds91L1DOVAe2slJayG7iayzvnjL2yy0v6btP6dZdIwinz1vwiANPSNpbxf9ty7Sp48LP7C1LupEwf8wV2Br-yOQRKiNo06PS1dZYmMYZ/s1600/Absolvire+Gelu.wmv" height="266" width="320"><param name="movie" value="http://video.google.com/googleplayer.swf?videoUrl=http%3A%2F%2Fredirector.googlevideo.com%2Fvideoplayback%3Fid%3Df61045abedf91b24%26itag%3D18%26source%3Dpicasa%26cmo%3Dsensitive_content%253Dyes%26ip%3D0.0.0.0%26ipbits%3D0%26expire%3D1342731886%26sparams%3Did%2Citag%2Csource%2Cip%2Cipbits%2Cexpire%26signature%3D6759FDD8F629AB306EAD85F6AFA0DCDC4B4A5087.A1EE9465040A37B23E92466A6A4AD245187CDEDA%26key%3Dlh1" />
<param name="bgcolor" value="#FFFFFF" />
<param name="allowFullScreen" value="true" />
<embed width="320" height="266" src="http://video.google.com/googleplayer.swf?videoUrl=http%3A%2F%2Fredirector.googlevideo.com%2Fvideoplayback%3Fid%3Df61045abedf91b24%26itag%3D18%26source%3Dpicasa%26cmo%3Dsensitive_content%253Dyes%26ip%3D0.0.0.0%26ipbits%3D0%26expire%3D1342731886%26sparams%3Did%2Citag%2Csource%2Cip%2Cipbits%2Cexpire%26signature%3D6759FDD8F629AB306EAD85F6AFA0DCDC4B4A5087.A1EE9465040A37B23E92466A6A4AD245187CDEDA%26key%3Dlh1" type="application/x-shockwave-flash" allowfullscreen="true"></embed></object></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-35668010.post-74529569808562754362012-06-13T03:06:00.000+03:002012-06-13T09:08:39.820+03:00Momentele Parisului meu<div style="text-align: justify;">
Aproape toata lumea e dezamagita atunci cand nu pot sa raspund satisfacator la intrebarea <i>"Si, ce-ai vazut la Paris?"</i>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Multi nici nu ma cred cand le spun ca n-am pus piciorul in Sacre Coeur, in Notre Dame sau in Luvru, si ca am stat in preajma Turnului Eiffel doar cat am inghitit, pofticioasa, o mille-feuille. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Adevarul este, insa, ca Parisul meu a fost compus mai putin din carti postale si mai mult din momente.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
*</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dupa-amiaza in care am intrat in <i>Shakespeare and Company</i> - probabil cea mai frumoasa librarie din lume - si m-am abtinut sa nu plang in fata peretelui cu mesaje lasate de vizitatori. Mii si mii de post-its-uri pe care oamenii ingramadisera in zeci de limbi experiente emotionante. O fata mazgalise pe cativa centimetri de hartie galbena ca tocmai fusese ceruta in casatorie de iubitul ei si ca era cea mai frumoasa zi din viata ei. Ce cliseu stupid, m-am gandit, si mi-am inghitit o lacrima. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
*</div>
Secundele care pareau o eternitate cand, intre doua farfurii cu ciorba, la o terasa araba, sub pupilele marite de indignare (ale chelnarului si ale celorlalti clienti - toti barbati) si de groaza (ale prietenului meu) mi-a cazut pe masa un tampon din portofel. <br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
*</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ora in care Fred, cel mai exuberant make-up artist gay pe care l-am vazut vreodata, si-a petrecut-o machindu-ma la M.A.C.-ul de pe Rue de Rivoli. Cand am iesit in strada cu o oglinda, sa-si vada rezultatul muncii <i>in lumina naturala</i>, a pufnit si a spus ca nu ma poate lasa sa plec asa sau va fi arestat de "make-up police". Si, spre incantarea mea, am luat-o de la capat. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
*</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nodul in gat pe care l-am avut in dupa-amiaza cand am descoperit accidental Rue Blondel, unde prostituate peste 50 de ani stateau la soare ca niste soparle cu peruci blonde, ruj foarte rosu si tocuri prea subtiri. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
*</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pranzul la un restaurant asiatic jerpelit dintr-un cartier de negri, unde proprietarii, sotii Chan, vorbeau franceza mai prost decat mine si unde am mancat pachetele cu creveti si fructe de mare pana am simtit ca plesnesc. Inca mai am bonul de la "Dix Mille Bonheurs" in portmoneu. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
*</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Seara in care l-am ascultat pe prietenul meu cantand impreuna cu niste amici intr-un studio de inregistrari si mi-am dorit foarte mult sa fiu la fel de talentata si dezinhibata ca ei. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
*</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Dupa-amiaza in care, dupa 16 ani, am deschis niste partituri de jazz si, stangace, cu o singura mana, am reinceput sa cant la pian. Proprietara apartamentului pe care l-am inchiriat (un mic colt de rai boho chic) avea o pianina digitala si foarte multe partituri de Frank Sinatra. La intoarcerea acasa, mi-am innebunit familia cu cele cateva masuri pe care le memorasem si mi-am adus orga la Bucuresti. Ma reapuc de pian, cred. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
*</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Momentul in care, dupa cautari indelungate si multe rataciri, am descoperit Cafe de Flore. N-am avut niciun sentiment inaltator stand pe canapelutele plusate si nu mi i-am putut imagina pe Sartre sau Picasso aici, dar latte-ul a fost bun, si un chelner in camasa alba apretata si papion m-a oprit in drum spre toaleta sa-mi spuna ca am un tricou misto. </div>Inahttp://www.blogger.com/profile/17234424409875575773noreply@blogger.com8