vineri, 22 mai 2009

Inozza Season Finale

Zilele astea, între un examen, o plimbare cu Lily în parc, un interviu de angajare şi o inundaţie în baie, am vizionat cu maximum de interes finalurile de sezon ale - basically - tuturor serialelor pe care le urmăream. Urmează SPOILER ALERTS, atenţie all you GA, GG and PB fans out there. :) Am descoperit, astfel, ca e foarte trendy să-ţi ucizi personajele pe final de sezon sau măcar să le laşi în prag de moarte, divorţ, despărţire, pe picior de plecare în armată etc.

Să începem cu cel mai bun final de sezon imho, Grey's Anatomy, cu mega-episoadele Here's To The Future & It's Now or Never (pe care le puteţi viziona pe unul dintre linkurile de pe yidio, al cărui fan am devenit de când cucirca merge cu frâna trasă). Revenind, însă. (Fanii GA care n-au apucat să vadă sfârşitul de sezon mai au şansă să se oprească din citit aici sau să sară direct la paragraful 5. Să nu spuneţi că nu v-am avertizat! :P)

Ei bine, finalul de sezon 5 al Grey's a fost comparat ca impact asupra fanilor cu finalul de sezon 2 (când Denny moare şi Izzie rămâne pe podea în rochia de prom). Eu zic că finalul de sezon 5 tops finalul se sezon 2, însă. Argumentul meu? Danny era un personaj simpatic, povestea de dragoste era touching, but he was, nonetheless, like dying and stuff, ceea ce a făcut sfârşitul poveştii oarecum previzibil. Dar finalul sezonului 5?! I mean O-M-G. :)) . L-au pus pe George să se înroleze în armată, apoi mi l-au aruncat (a se remarca utilizarea pronumelui personal posesiv :D) sub roţile unui autobuz şi l-au desfigurat de nici colegii nu l-au recunoscut, au operat-o pe Izzie pe creier, transformând-o într-o legumă fără memorie de scurtă durată, ca apoi să o bage în moarte clinică şi au încheiat toată povestea asta cu un cliffhanger nemilos, la care am plâns de parcă eram rudă de gradul I cu amândoi (ultimele secvenţe ale episodului aici, dacă credeţi că sunteţi suficient de puternici).

Ceea ce face toată povestea şi mai plină de suspans este faptul că au apărut zvonuri că T.R. Knight (interpretul lui George O'Malley) şi Katherine Heigl (Izzie Stevens) au spus că vor să plece din distribuţie, zvonuri lăsate în suspensie şi neconfirmate încă nici de o parte, nici de alta. Matematica simplă oferă însă toate variantele posibile: mor amândoi, nu moare nici unul, moare doar Izzie, moare doar George. It's that simple! ;) Nu şi pentru fanii înnebuniţi care nu au alt subiect de discuţie până în toamnă, când se reiau filmările (a se vedea GA Insider, unde soarta celor doi este întoarsă pe toate părţile, unde se disecă fiecare replică şi fiecare privire şi unde fanii înrăiţi îşi smulg părul din cap, implorând-o pe Shonda Rhimes să îi cruţe de chinuri). În plus, soarta celor doi nu este unica nesigură: Bailey trebuie să aleagă între carieră şi soţ, Lexie şi Mark sunt caught in the middle, Merder s-au căsătorit şi nu chiar etc. etc.

Moving on la următorul final de sezon. După ce Michael şi gaşca au evadat din toate închisorile posibile, au pus la cale toate furturile, răpirile şi atentatele imaginabile şi nu numai, sezonul 4 din Prison Break s-a încheiat cu exonerarea tuturor pentru toate violările de lege comise (şi pentru cel mai puţin plauzibil serial, vorba unui prezentator tv:)) ), tuturor cu excepţia lui T-Bag care -surpriză!- s-a întors să putrezească în Fox River. Singura mea nelămurire cu privire la acest final de sezon e: Chiar trebuia să moară Michael? I mean, c'mon, nu mă încălzeşte că a lăsat în urmă un puşti cu aceleaşi apucături pentru arta tatuajului, nu puteau să-l omoare, say, pe frate-su? Cu atât mai mult cu cât nici nu era frate-su, after all?! Morala e cam sumbră: being smart can kill you. Dovada: mama lui Michael, mega-creierul companiei, moartă, Michael, mega-creiarul întregului serial: mort. Frate-su, Lincoln şi Sucre, nu tocmai smart: well alive and kicking, cu copii, neveste şi grădină în faţa casei & stuff.

Şi am ajuns la ultimul final de sezon: Gossip Girl şi episodul The Good-Bye Gossip Girl, în care, soooo predictable, Gossip Girl nu numai că nu pleacă nicăieri, dar nici nu i se dezvăluie identitatea. În rest, ce pot să spun, cel mai răsuflat final de sezon din cele 3 descrise aici. După ce în episodul anterior Lily şi Rufus aproape că s-au despărţit definitiv, acum se căsătoresc (la fel de sigur, de altfel, ca şi căsătoria ui Meredith cu Derek din GA), după ce am aşteptat 2 sezoane ca Chuck să-i spună lui Blair cele 3 cuvinte magice, când le-a spus într-un final parcă mai bine nu le spunea, după ce Nate o plantează pe Vanessa cu ochii în soare cu excursia lor prin Europa ca să accepte nu ştiu ce internship, pe ultima sută de metri revine la idee şi ea acceptă fără să clipească, şi pot merge aşa la infinit. Ştiu. Nu poţi aştepta prea multe de la un film care se vrea un imens podium de defilare, dar zău aşa. Dacă mai coborau nivelul de lame-ness cu încă un centimetru ajungeau din urmă 90210, sequel-ul lui Beverly Hills 90210, în care povestea şi personajele sunt practic aceleaşi, doar că au nume diferite. A, da, şi acţiunea se petrece în 2009. :))

Ei bine, un al patrulea so-called serial are finalul de sezon azi. :) Este vorba despre Inozza. Ştiu că nu v-am pregătit pentru acest moment (nu că NU l-aţi fi putut anticipa având în vedere frecvenţa şi calitatea posturilor din ultima perioadă :D), dar nici eu nu ştiam că se va întâmpla. Am realizat lucrul acesta doar azi şi primul lucru pe care l-am făcut a fost, bineînţeles, să vă anunţ şi pe voi. Cred că vara nu îi prea prieşte Inozzei, ceea ce este destul de ironic, având în vedere că este anotimpul meu preferat. :) Dacă îmi aduc aminte bine, în vara lui 2007 am întrerupt scrisul pe blog pentru o lună, la finalul verii lui 2008 am făcut blogul privat, iar acum anunţ din nou o pauză (în niciun caz definitivă, mi-ar fi prea dor de voi). Măcar sunt constantă cu mine însămi. :)

O să profit de pauza asta să mai catch up with my blog reading (să descopăr bloguri noi sau să le recitesc pe cele care îmi plac) pentru că în ultima perioadă simt că am uitat de ce am început să scriu pe blog in the first place şi mai ales cât de mult îmi plăcea odată. O să încerc să scriu mai mult cu pixul sau creionul pe hârtie, să mănânc mai multe chestii din copaci şi din pământ (ce dirty sună asta!), să beau mai mult apă, probabil n-o să stau în Bucureşti, o să încerc să merg zilnic cu bicicleta (una normală până strâng tonele de bani pentru una pliabilă Brompton Baby Pink huba-huba), să citesc mai multe cărţi pentru copii, să desenez, să visez mai mult, să-mi fac mai multe facial masks (surorile ştiu de ce) :)) să meditez mai mult şi, în general, să-mi ţin eul dacă nu fericit, atunci măcar în imposibilitatea de a mă da în judecată pentru neglijare.

Şi da, ştiu că o să ies din trend pentru că la Inozza pe final de sezon nimeni nu moare, nu divorţează sau pleacă în armată. Dar, dacă insistaţi să aveţi cliffhanger, here you are: pe final de sezon eroina este şomeră, nevoită să se mute din apartament în viitorul mai mult decât apropiat, falită şi debusolată, când primeşte o veste care poate schimba totul...

To be continued... (cândva) :))

duminică, 17 mai 2009

Final Eurovision Gossip :)

Dacă tot am rămas trează până la ora asta, o să vă împărtăşesc ultimele bârfe găsite pe net despre Eurovision:

- se pare că Alexander Rybak, câştigătorul de 23 de ani al Eurovisionului este un adevărat copil-minune: cântă la vioară şi la pian de la 5 ani şi şi-a compus singur melodia şi versurile piesei cu care a participat la Eurovision. A, şi dacă şi voi aţi rămas surprinşi de sonoritatea puţin exotică (pentru Noregia, cel puţin) a numelui său, mistery solved: Alexander e de origine bielorusă. ;)

- am mai rezolvat un mister: motivul pentru care melodia Danemarcei mi s-a părut (prea) familiară: unul dintre compozitorii săi a fost...Ronan Keating. Mi se părea mie too Irish pop to be true. :))

- bârfele n-au ocolit-o pe concurenta din Rusia, care se pare că a fost introdusă în concurs în ultima clipă, şi al cărei tată este (din nefericire pentru ea şi speculaţiile care o înconjoară) un miliardar rus.

- şi, la final, pe principiul călătorului îi şade bine cu drumul şi Eurovisionului cu scandalul, biata Elena Gheorghe e acuzată de... playback. Şi asta din cauză că a trimis-o la mama naibii în praznic pe tipa care o acompania vocal, astfel încât acum au ieşit zvonuri că de fapt Elena ar fi mimat cântatul, şi că tipa din umbră ar fi fost adevărata cântăreaţă. Oh, well, suits you right for wanting to steal the spotlight. :P


Sursa

sâmbătă, 16 mai 2009

Eurovision 2009 - Pseudo-live blogging

Dacă nu mă înşel, noţiunea de live blogging presupune chiar participarea la un eveniment, aşa că eu o să încerc acum varianta de pseudo-live blogging, în care scriu în timp ce mă uit (în direct, da? :P) la Eurovision.

Până acum, de pe frontul de est, numai de bine. Din primii 13 concurenţi, nimeni nu mi-a tăiat răsuflarea. Mi-a plăcut, bineînţeles, Patricia Kaas, care, vorba aia e Patricia Kaas. Unfair advantage, much?

Mă bucur că am apucat să aud cântându-se în română, chiar dacă e vorba de concurenta din Republica Moldova, Nelly Ciobanu. Aştept cu interes să o văd pe Dita von Teese unduindu-se pe ritmurile melodiei din Germania cu cristale swarovski pe sfârcuri. A, şi pe Hadise, această Shakira a Turciei, care se pare că se urăşte cu Lenuţa noastră, care, la rândul ei, se pare că intră pe scenă pe un tron. Fiecare după posibilităţi, vorba aia.

A, şi melodia Marii Britanii trebuie să fie interesantă, doar e compusă de Andrew Llyod Webber. Chiar dacă el face pe modestul (sau pe realistul?).

Later edit: În sfârşit! Prima melodie Eurovision-material: Believe Again, Danemarca. Good, old school europen pop, that's what I mean!

Laterer edit: Am încercat să mă uit după dna von Teese, dar pantalonii ultra-slim-disco-flashy ai reprezentantului Germaniei m-au orbit (la propriu). Cât despre Hadise, cum era şi de aşteptat, n-a venit dotată cu prea multe textile. Cât să acopere strictul necesar, hehe. Hm...am şi eu o dilemă: având în vedere că Hadise e belgiancă de felul ei, iar Belgia nu are niciun reprezentant în concurs, cu cine vor vota belgienii oare? :)

Even later edit: Suuuuper shweet reprezentantul Norvegiei! :D Şi cine a gândit coregrafia Norvegiei, mare om! Interpretul cântă duios la vioară, iar în spatele lui dansatorii toarnă flotări. What a joy for the eye!

Very late edit: Ucraina... so many wrong things, că nu ştiu cu care să încep. Tema porno? Gladiatorii romani semi-goi? Titlul melodiei? Interpreta ofilită? You name it... Cât despre Elena, a fost mult mai puţin dureroasă decât mă aşteptam. Engleza tot de baltă, dar a rămas la final cu toate hainele pe ea. Tot e ceva. :P

So late edit: Marea Britanie a fost dezamăgitoare. Cu tot cu Andrew Llyod Webber la pian, interpreta n-a făcut decât să-mi toace nervii chiseliţă. I mean geez, de câte ori poate spune cineva "It's my time" în 3 minute? Răspuns: de prea multe!!! Creative lyrics, anyone?

So very late edit: Am eu halucinaţii auditive sau Spania chiar are o melodie cu temă orientală? Având în vedere că Elena noastră cântă de fetele din Balcani şi că trăim într-o lume liberă, de ce nu?

So very later edit: Şi când credeam că le-am văzut pe toate, organizatorii Eurovisionului pun doi cosmonauţi aflaţi pe o staţie spaţială să dea semnalul de start al televotingului. :)) Să sperăm că până anul viitor descoperim forme de inteligenţă pe Marte, că altfel nu ştiu cum îi depăşim (geografic vorbind) în originalitate.

The latest edit: My personal top 3 ar fi Danemarca, Norvegia şi Portugalia. Deşi, în cazul Norvegiei motivele nu sunt tocmai legate de muzică :P O să încerc să nu mă implic emoţional, însă, pentru că în anul în care am făcut-o (2000, dacă îmi amintesc bine), interpreta pe care am votat-o, Alsou, (prezentatoarea Eurovisionului de anul acesta, de altfel) a ieşit pe locul doi. I really was heartbroken. Mult timp după asta aveam sechele când auzeam Fly on the Wings of Love (melodia câştigătoare care a fost, de fapt, foarte drăguţă). But that's just me being obsessed. :D

Even latest edit: Belgia a dat 12 puncte Turciei. I didn't see that coming! :))

Sooo latest edit: Votul României: dublu câh. Combinaţia letală: 12 puncte acordate Moldovei prin gura Alinei Sorescu. Yacs.

The last edit: Norvegian cute guy a câştigat!!! Yeeeeeey! :D Cred că mă duc în sfârşit la culcare. Pseudo-live blogging-ul poate fi istovitor. :))

luni, 11 mai 2009

View from the top on a wedding planner

Mi se pare foarte amuzant sloganul sub care a decis Lipton să-şi prezinte produsele. "Tea can do that" mă lasă mereu cu întrebarea nerostită pe buze "Do what?!". În plus, atunci când eşti băutură Lipton şi conţii 0.1% extract de ceai cred că îţi trebuie puţin tupeu să te auto-denumeşti ceai. :)

Dar ca să vă liniştesc, postul ăsta nu este despre ceai. Nu este nici măcar despre sloganurile neinspirate din publicitate. Sub reformularea "Crisis can do that", vreau să vă împărtăşesc actualele mele perspective profesionale.

Pentru că în presă joburile sunt mai rare decât filmele în care Angelina joacă bine, iar pentru PR nu sunt suficient de kosher, am ajuns la două opţiuni profesionale cel puţin bizare la prima vedere, dar care mă atrag inexplicabil.

Prima este aceea de wedding planner. Ok, admit it, câte dintre voi nu s-au visat în pielea lui Mary Fiore, the control-freak-always-on-top-of-her-game-wedding planner din filmul al cărui nume trădează jumate' din mister: The Wedding Planner? Da, ştiu că filmul a fost slăbuţ. Da, ştiu că atracţia dintre Jennifer Lopez şi Matthew McConaughey e aceeaşi dintre o veioză şi un rântaş, dar pe mine mă fascina jobul ei.

Cum e oare să ai ca sarcini de serviciu să organizezi o petrecere a burlacilor, să comanzi torturi sau aranjamentele florale şi să participi (aproape) în fiecare weekend la câte o nuntă? Fabulos, în mod cert! :) Deşi am văzut anunţul cu jobul de câteva zile, încă nu mi-am trimis aplicaţia. I mean, sunt 500 de contra-candidaţi. O să trebuiască să mă gândesc la ceva really, really slick să mă aleagă pe mine. Hm...ştiu ce fac. O să mă uit (în scopuri inspiraţionale, of course!) încă o dată (în unele cazuri a 6-a sau a 7-a) la My Best Friend's Wedding, Father of the Bride, 27 dresses, Runaway Bride, Bride Wars, My Big Fat Greek Wedding, Made of Honor sau la alte câteva zeci dintre comediile mele preferate care au ca temă nunta. Mă sacrific pentru viitorul carierei, daaa?! :P

Enough about weddings, însă. Al doilea job sună la fel de fabulos, îţi asigură o ascensiune rapidă , implică un salariu super ok, călătorii zilnice în interes de serviciu şi e învăluit într-o aură de sexyness (meritată, pe alocuri). I hereby present you....tadada....dada...the flight atendant. Sau stewardeza, între noi fie vorba. O să fiu ca Gwyneth în View from the Top! Ok, mai puţin părul blond. Şi picioarele super-lungi. Şi silueta fără cusur. Şi boyfriendul hot. Şi...ok, poate n-o să fiu chiar ca Gwyneth. Dar aţi prins voi ideea.

Cât despre job description, am cam 80% acoperit. Am peste 1.60, vorbesc engleza fluent şi ca bonus am şi cursuri de prim-ajutor la activ. Ha! (care e emotioiconul ăla care ridică sprânceana arogant, huh?). Nu prea am eu experienţa în client service, dar n-o să las un fleac ca ăsta să mă împiedice. Bineînţeles, n-am de gând să ies la pensie de aici. M-am gândit că mi-aş putea petrece următorii 1-2 ani în aer, până trece criza, se potolesc spiritele şi le vine ăstora din presa feminină mintea la cap. Asta dacă o să mai existe glossy-uri până atunci. :))

Ce zice vox populi? Aţi avea mai multă încredere să vă puneţi nunta sau siguranţa aeriană în mâinile mele? :))

vineri, 8 mai 2009

Miss Frumuseţe Interioară :))

Printre zeci de mii de concursuri de frumuseţe de tipul Miss Bikini, Miss Turism, Miss Univers, Miss Galaxie etc., iată şi primul concurs de frumuseţe...sufletească. :))

Concursul se desfăşoară în Arabia Saudită (unde altundeva?), măsoară supunerea concurentelor faţă de morala islamică şi cuprinde probe precum
Descoperă-ţi puterea interioară şi Mamă, paradisul e la picioarele tale.

Una dintre organizatoarele Miss Beautiful Morals a sintetizat esenţa concursului, făcând astfel fericite sutele de Ugly Fatimah cu suflet frumos:
"Câştigătoarea nu trebuie să fie drăguţă. Pe noi ne interesează frumuseţea sufletului şi morala."

Khadra-al-Mubarak, una dintre organizatoare



Concurentele la înscrieri, potenţiale frumuseţi...sufleteşti




Sursa

marți, 5 mai 2009

Not a good month to be me

Îmi cer scuze pentru absenţa din ultima vreme de pe blog, mi-e teamă că va mai dura o vreme până voi mai avea ceva demn de comunicat.

Mi-am petrecut ultima săptămână citind rapoartele financiare pe ultimii 5 ani ai CME (compania care deţine grupul PRO TV în România). Aveţi aici un exemplu dacă vreţi să vedeţi cum arată un raport financiar de 253 de pagini. Înmulţiţi cu 5 şi vă faceţi o idee despre ce a trebuit să suport. După care stai şi calculează rentabilitatea activelor, viteza de rotaţie a creanţelor, rentabilitatea capitalului permanent, rata lichidităţii generale etc. Ştiu, am ajuns să vorbesc contabileză.

Şi când te gândeşti că nu am trecut prin tot chinul ăsta ca să primesc Nobelul pentru economie, ci pentru un prăpădit de proiect la master... Cum vă spuneam, nu vă aşteptaţi la prea multe de la mine zilele astea. Creierul meu s-a auto-setat pe standby pentru a recupera energia pierdută cu zecile de tabele completate. Sper doar să nu fie în comă...