miercuri, 30 noiembrie 2011

O virgina la Vocea Romaniei

Trebuie sa va fac o marturisire, care unora dintre voi li se va parea socanta. Nu am vazut niciodata o editie a emisiunii "Vocea Romaniei". Nici a "Mega Star", "Romanii au talent", sau "X Factor"

In seara asta, insa, am vazut pentru prima data "Vocea Romaniei". In direct, din platou. Si nici nu pot incepe sa va povestesc cat de misto a fost.


De dimineata mi s-a amintit ca (din exces de zel, combinat cu dorinta de integrare) saptamana trecuta m-am inscris pe lista colegilor din PRO care vor sa participe in platou la emisiunea "Vocea Romaniei"

Am incercat sa ma sustrag si sa ma scuz, dar am fost amenintata ca daca nu sunt serioasa, nu mi se va da o a doua sansa sa particip. Am oftat gandindu-ma la parul meu nespalat de trei zile si la faptul ca de mai bine de 24 de ore nu mai trecusem pe acasa. 

Tot raul spre bine, daca as fi stiut de emisiune, mi-as fi petrecut vreo 2 ore in fata dulapului, gandindu-ma ce rochie sau ce pulover imi avantajeaza silueta, in cazul in care camerele ar fi trecut razant prin fata mea. Asa m-am multumit cu puloverul verde pe care il purtasem toata ziua la birou si m-am gandit inca o data ca cel care a inventat prinsul parului in coada de cal pentru bad hair days a fost un mare om.

Pe drum spre studiourile din Buftea, unde se filmeaza show-ul, am inceput sa-mi comunic verbal entuziasmul. 
- Pacat ca nu-l pot vedea pe Smiley!, le-am spus celorlalti cu un oftat sonor.
- Cum sa nu-l vezi?, m-a intrebat cineva mirat.
- Pai, el sta in culise cu Pavel Bartos, nu?
- Ce varza esti!, mi-a replicat colega mea Doina razand. Aia era la "Romanii au talent"!
- A! am spus si mi-am propus sa tac malc toata seara si sa reduc la minimum gafele pe care le puteam comite. Bineinteles ca nu m-am abtinut.

In urmatoarele 2 ore n-am facut decat s-o chinuiesc pe colega mea, Doina, cu intrebari "Da' ala cine e?", "Da' care e echipa lui Moga?", "Da' echipa lui Brenciu cand canta?", "Da' noi votam din public cu ridicatul mainii sau cum?", "Da' cum adica se dueleaza doi din aceeasi echipa?" etc. 

Mi-am dat seama ca semanam foarte mult cu bunica mea, care vine uneori in fata televizorului pe la jumatatea unui film, fara ochelari, si incepe sa intrebe: "Da' el cine e?", "Asta de ce vrea sa-l omoare pe celalalt?", "Care dintre ei e ala bun?", "Ce i-a zis?" si tot asa, pana cineva isi iese din pepeni si abandoneaza filmul. Probabil si Doina s-ar fi ridicat si s-ar fi mutat in capatul celalalt al platoului daca emisiunea n-ar fi fost in direct. 

Si, apropo de direct, faza LOL a serii (pe care voi n-ati vazut-o, din pacate) s-a petrecut la un moment dat, cand transmisiunea in direct s-a intrerupt brusc, timp de vreo 3-4 minute. Au inceput sa se auda voci mirate din sala, care intrebau ce se intamplase. La care Smiley, foarte calm, a spus:

- E un atac la Casa Alba.
- Pe bune? a intrebat Loredana speriata. 
- Nu, l-au reprimit astia pe Geoana, a raspus Brenciu, si toti am izbucnit intr-un ras spasmodic. 

Cat despre spectacolul propriu-zis, cu ce sa incep?! Inteleg, in sfarsit, la ce se refera cei care spun ca "Vocea" e cel mai tare show de muzica live din Romania, la momentul actual. Formatul emisiunii si premiza sunt foarte misto, concurentii au niste voci fantastice, juriul e (in premiera pentru un show TV de la noi) bine ales, iar Bartos e amuzant intr-un mod natural, fara a forta nota. 

La capitolul concurenti, daca la inceputul serii o intrebam pe Doina "Ala cine e?", "Si pe ea cum o cheama?", spre final scandam din toti rarunchii "Dra-gos!","A-min-da!" si "Se-bas-tian!" de parca as fi fost cel putin ruda de gradul II cu fiecare dintre ei.

Pe scurt, Dragos mi s-a parut de departe cel mai bun cantaret al serii si controlul pe care il are asupra vocii (ca sa nu mai spun nimic de calitatile lui vocale) m-a lasat masca. La eliminari, nici sa ma pici cu ceara nu inteleg de ce Loredana a ales s-o scoata afara din concurs pe Aminda, care, si ca voce si ca prezenta scenica, a fost net superioara Oanei. O sa ma uit si la reluare pentru ca am inteles ca din platou se aude mai tare muzica decat persoana care canta, asa ca poate mi-a scapat ceva. Ma indoiesc, totusi.

In clanul Moga, alta supriza pentru mine. Nu ca Moga l-a ales pe Aldo cel sigur pe el si cu o voce formidabila in defavoarea adorabilului Sebastian (pe care l-as fi luat acasa la sfarsitul serii, daca as fi putut), ci ca l-a "salvat" (vedeti, vorbesc deja in jargon, hehe!) pe Enrique-wannabe cu pantaloni de o culoare si textura indoielnice. Adevarul e ca, nevazand nicio alta editie si, deci, necunoscand temperamentul sau personalitatea participantilor, n-am fost partinitoare decat pe criterii muzicale.

All in all, a fost o seara excelenta, in urma careia am decis sa particip si la editia de martea viitoare. Daca exista un "microb" "Vocea Romaniei", presimt ca sunt pe cale sa fac o pneumonie. :-))))

joi, 24 noiembrie 2011

Doua site-uri de iubit

Va mai aduceti aminte casetele sau CD-urile cu "compilatii" din copilarie si din adolescenta? Cum stateam cu orele si cream playlist-uri pe care sa le punem la petrecerile aniversare ale prietenilor sau pe care sa le imprumutam baietilor de care ne placea? :-)  

Ei bine, cam pe principiul asta functioneaza 8tracks.com, cea mai recenta descoperire a mea in materie de site-uri muzicale (multumesc, Lia!). 8tracks este un fel de site de socializare bazat pe muzica (urmaresti oamenii care iti plac, ca pe Twitter, si poti da like mixurilor, ca pe Facebook), unde poti face 2 lucruri: fie asculti mix-uri create de altii, fie creezi tu propriile mixuri. 

Mixurile pot include de la 2 pana la zeci de piese si pot fi bazate pe o stare de spirit, pe un concept sau pe un gen muzical. N-am apucat sa-l explorez prea bine, dar am descoperit ca imi plac mixurile lui listeney, un tip din Turcia (m-am trezit in cateva dimineti cu mixul "Cock a Hoop! (Crazy Happy)" care are 24 dintre cele mai vesele melodii pe care le stiu).

Concluzia: un site foarte prietenos, unde poti descoperi muzica noua si unde iti poti proba abilitatile nebanuite de DJ. 

Al doilea site minunat pe care l-am descoperit este Eroii Romaniei Chic. Aici, doua fete, Dodo si Lili, prezinta diverse personalitati de marca ale culturii si istoriei romane din perspectiva biografica, dar fac si recomandari (de haine sau de accesorii) contemporane, care ar respecta stilul lor personal. Descoperiti, asadar, cine a fost Anna de Noailles si ce jacheta Stella McCartney ar purta ea in prezent. Sau cititi despre iubirile lui Brancusi si de unde puteti achizitiona bastoane, pantofi sau palarii astfel incat sa-i "imprumutati" look-ul rafinat.

Concluzia: O initiativa desteapta, frumoasa, inspirationala si chic. Vorba celor doua autoare, mai cool de atat nu se poate. :-)

miercuri, 23 noiembrie 2011

3 evenimente artsy-cool de neratat saptamana asta


Daca sunteti in Bucuresti, vineri si sambata sunt 3 evenimente artsy-urban-cool pe care va sfatuiesc sa nu le ratati.

1. ShortsUP Street Fashion

In noiembrie, seara de scurtmetraje ShortsUP e dedicata modei strazii si stilului, avand ca tema "Street Fashion". Puteti vedea scurtmetraje premiate la festivaluri internationale, expozitii ale designerilor romani si fotografii de street style de la noi si de la altii. Vineri, de la 20.00, la Sala Dales, 20 de lei. Am scris despre asta si pentru perfecte.


2. Frumoasa calatorie a ursilor panda povestita de un saxofonist care avea o iubita la Frankfurt 

Piesa de teatru la unteatru (in spatele Palatului CEC, pe Calea Victoriei), sambata de la 19.00 la 20.30. Must see daca sunteti fani Visniec, intrucat si dramaturgul va fi prezent. Intrarea libera, puteti dona cat vreti la finalul spectacolului (detalii aici - pentru ca sunt locuri limitate trebuie sa faceti rezervare telefonica). 


3. Cultura Jucariilor Urbane @ Vatra Collective

Daca sunteti pasionati de jucariile urbane, nu ratati sambata seara (de la 20.00 la 23.00) la Vatra Collective (Str. Jean Luis Calderon 44) o scurta prezentare a istoriei celor mai cunoscute modele, precum si proiectia documentarului "VINYL & CO" dedicat fenomenului jucariilor urbane + colectii personale de designer toys. Detalii aici.


Maine revin cu doua site-uri recent descoperite, care sunt convinsa ca o sa va placa mult. :-)

luni, 21 noiembrie 2011

Ultima noapte de Tabu, intaia zi de perfecte.ro

Pentru aceia dintre voi care nu stiu (aka cei cu care nu sunt inca prietena pe Facebook :-)), joi a fost ultima mea zi la Tabu.

Cineva spunea la un moment dat ca atunci cand pleci de la un job in care te-ai implicat, te simti intr-un fel ca atunci cand te desparti de un iubit. Pentru ca am avut parte de foarte multe momente frumoase acolo, nu vreau sa intru in detalii in legatura cu motivele demisiei mele (citatul asta spune, oricum, totul).

In autobuz, pe drum spre birou, mi-am sters numerele si mesajele din agenda telefonului de serviciu. In redactie am trimis traditionalul mail de la revedere colaboratorilor, mi-am sters tab-urile de pe Mozilla si am stat la o ultima felie de pizza si o prajitura cu colegii. Pe calculator, in urma mea, a ramas doar un wallpaper cu bujori imensi, roz si albi.

Mi-am petrecut o buna bucata din noaptea de joi spre vineri scriind un Mic Ghid pentru sfarsitul lumii, ironic sau nu, ultimul meu articol pentru Tabu. Vineri dimineata, dupa vreo 4 ore de somn, am pornit spre noul job. 

In holul blocului, la cativa metri de usa, zacea un porumbel pe spate, cu picioarele tepene in sus. Am sunat-o pe sora mea, sa-i spun ce bine mi-am inceput prima zi la noul loc de munca. "Cauta semnele bune pe drum!", mi-a recomandat ea. Zis si facut. La cateva minute dupa ce am urcat in taxi, era sa intram intr-o alta masina. Frana brusca m-a aruncat intre scaunele din fata, iar soferul s-a speriat atat de tare, incat in urmatoarele 10 minute n-a facut decat sa-l injure pe celalalt (incepand cu mama si mergand pe firul arborelui genealogic in ordine invers cronologica spre stramosi). Cand am ajuns pe Matasari la colt cu Pache Protopopescu (unde e sediu Media Pro), i-am spus soferului ca ma poate lasa acolo pentru ca n-avea rost sa mai dea coltul.

- Cum sa va las aici, domnisoara? Aici nu e o zona buna pentru o femeie frumoasa ca dumneavoastra. Pai nu stiti ce e aici?
- Uhm...un garaj?
- Aici e targ de fete, domnisoara!
- Mai este?! Credeam ca a fost mai demult...
- Inca aduc marfa. S-a stricat calitatea fetelor, dar inca le aduc.

Semne bune, my ass, m-am gandit.

Colegele mele noi sunt foarte dragute, insa. Un alt plus e ca sandvisurile de la cantina Pro sunt yummy. Pe partea de minus ar trebui sa mentionez ca ai nevoie de cartela sa faci orice, chiar si sa mergi la baie (si cum in prima zi n-am avut una, am stat cateva ore cu vezica intinsa ca un elastic).

De azi incepe insa, oficial, prima mea saptamana aici. Cu putin noroc, n-o sa am nimic palpitant de povestit la finalul ei. Sper sa fie asa.

joi, 10 noiembrie 2011

Inozza si Tudor Chirila

Ieri dimineata aveam programat un interviu cu Tudor Chirila. La sediul Agentiei de Vise, locul de intalnire, m-a intampinat Carina, PR-ul Vama. 

- Buna, Ina! Ma bucur sa te cunosc! Iti citesc blogul si-mi place cum scrii!
- O, wow, mersi frumos!

Uite ce inseamna un PR bun, frate!, m-am gandit. Iti faci documentarea dinainte despre jurnalistii cu care trebuie sa te intalnesti si stii ce complimente sa faci fiecaruia astfel incat sa-i flatezi discret.

Dar Carina a continuat:

- Chiar ti-am trimis un mesaj la un moment dat, in care iti spuneam ca ar trebui sa scrii o carte. 

Am ramas cu gura cascata. Intr-adevar, Carina imi scrisese prin primavara, cand habar n-aveam cine era, un mesaj cu titlul "You should write a book :)". M-am simtit brusc prost pentru ca o banuisem a fi un PR de genul celor fake friendly. 

Cand a ajuns si Tudor, Carina m-a prezentat si a adaugat "Ina are si un blog pe care scrie foarte fain." Pentru cateva secunde, m-am simtit ca Alice in Tara Minunilor, dupa ce a baut potiunea de micsorare. M-am facut mica-mica si m-am inrosit zdravan sub tusele de blush. Patesc asta de fiecare data cand cineva mentioneaza blogul meu fata de o persoana publica, pe care o admir. Scriu multe bazaconii aici si, atat timp cat raman intre mine si voi (sau atat timp cat am eu impresia ca raman doar intre mine si voi, haha) e ok.

Discutia cu Tudor a fost foarte misto, exact cum ma asteptam, si abia astept sa cititi interviul in Tabu de decembrie! La plecare, dupa ce m-a condus la usa si ne-am luat ramas bun, mi-a strigat pe hol "Sa-mi spui daca vrei sa te trec in blogroll, fara nicio problema! Desi nu prea mai scriu pe blog in ultima vreme..."

Am coborat 4 etaje zambind tamp. Ce om fain!, mi-am tot repetat pana am ajuns in strada. Nu ma cunoaste, nu mi-a citit blogul niciodata, cel mai probabil n-o sa-l citeasca niciodata si totusi s-a oferit sa ma ajute, banuind ca pentru un blogger cvasi-anononim, prezenta pe blogul lui inseamna un imens boost de imagine.

Dar cine are nevoie sa apara in blogroll-uri cand are parte de dimineti ca asta? :-)

marți, 8 noiembrie 2011

Hip Event of the Week

Daca sunteti in Bucuresti joi, nu ratati cel mai hip eveniment al saptamanii, lansarea "Antumelor" lui Lorin. Unde si la ce ora, in imaginea de mai jos.

Puteti lectura comunicatul de presa integral aici.

Va recomand sa nu ratati seara de lecturi si jam session-ul aferent de joi, dar mai ales sa nu ratati cartea. Pentru echivalentul a doua pachete de tigari veti obtine:

1. Un volum de 233 de pagini (toti cei prezenti la lansare vor primi, bonus, o pagina de colectie!) usor de transportat si lecturat in cele mai comode locuri: la metrou, la toaleta, de-a curmezisul fotoliului sau in cada.
2. Rezerve de subiecte pentru small talk si/sau statusuri pe Facebook pentru urmatoarele 365 de zile. 
3. O carte cameleonica, ce arata la fel de effortless cool pe o masa de cafenea, langa o ceasca aburinda de espresso, pe o tejghea de bar, langa o bere, sau la terasa, langa o farfurie cu ciorba de burta. 
4. The Complete Idiot's Guide to the Urban Jungle, pe care puteti sa-l scoateti din geanta in orice situatie sociala care va ridica probleme (inclusiv pe post de arma).
5. Un izvor nesecat de citate pentru lucrari de bacalaureat/ licenta/ doctorat/ discursuri de cavaler de onoare la nunta/ botez/ taierea motului/ mutarea in casa noua/ momente moarte la sedintele de bloc.
6. O serie de ilustratii cinico-ironice minunate care poarta semnatura inconfundabila a lui Cornel Gologan, autorul copertei cartii si a ilustratiei de mai jos (desene prezente si intr-o expozitie la eveniment).
7. Sentimentul ca nu sunteti singuri.

Sigur, Toma necredinciosii pot pipai cartea inainte de lansare. ;-)

vineri, 4 noiembrie 2011

Telefonul cultural se intoarce

Pentru aceia dintre voi care au deschis frecventele mai tarziu, Patapievici m-a sunat acum cateva luni, din greseala. De atunci a mai facut-o de 3 ori, ultima data fiind aseara. :-)  

Eram la metrou cand imi aud telefonul sunand, il scot din geanta si vad palpaind pe ecran "Patapievici". Zambesc si raspund.

- Alo?
- Alo? Buna seara! Horia sunt! As dori cu Erwin, daca se poate.
- Buna seara, domnule Patapievici. Acesta nu e numarul domnului Kessler. Nu stiu daca mai tineti minte, dar m-ati mai sunat de cateva ori in ultimele luni, cerand tot cu dumnealui, si eu v-am spus de fiecare data ca e greseala. 
- Vaaaaaai, va rog frumos sa ma scuzati pentru deranj!
- Va dati seama ca nu e niciun deranj! De cate ori ma sunati accidental, imi luminati ziua. 
- Nu inteleg cum este posibil asa ceva, pentru ca... sa va explic...
- Stiu, stati linistit, mi-ati mai explicat cu alta ocazie. Va suna domnul Kessler si cand il sunati inapoi, pe fix acelasi numar de pe care ati fost sunat, dati de mine. Cred ca e un semn ca trebuie sa ne intalnim.
- Probabil ca da! a raspus si a ras scurt.

Desi la final m-a asigurat ca n-o sa ma mai deranjeze, eu sper totusi s-o mai faca. :D

marți, 1 noiembrie 2011

5 ani de Inozza VIDEO

Dupa cum v-am promis acum doua saptamani, am revenit si cu varianta video a aniversarii Inozza la lorgean theatre. :-) 
  
Oricat m-am straduit (and Lord is my witness, I've tried!) n-am reusit sa scot filmuletul evenimentului final sub 15 minute (din cele 48 cat are filmarea bruta) fara sa-mi calc pe inima. Mai jos aveti, asadar, cele 16 minute si 45 de secunde condensate ale spectacolului-lectura. 

Pentru cei care nu au rabdare/timp sa urmareasca tot filmuletul, iata si care sunt principalele momente:

00:00 - 01:37 - Printesa indaratnica (fragment)
01:38 - 03:47 - Decat o linie fierbinte (integral)
03:48 - 07:05 - Nevindecare (fragment)
07:06 - 07:50 - Cel mai mult si mai mult (fragment)
07:51 - 10:50 - Cum am dormit aseara in baie (fragment)
10:51 - 13:55 - Lav cu nabadai (integral)
13:56 - 16:35 - my thank you speech :D



Trebuie mentionat ca, daca in trecut am cochetat cu ideea de a avea un video blog (sau de a posta si filmulete pe blogul asta), dupa ce am vazut fragmentul cu micul meu discurs, am renuntat la orice speranta in acest sens. Imi misc bratele in sus si in jos, pe diagonala si pe orizontala de parca sunt un bâtlan care-si face incalzirea inainte de a-si lua zborul. Daca adaugam la asta dictia mea vitezomana, rezulta un Lacul Lebedelor meets Catch me if you can. :-)))) You get my point. 

Mai jos am pus si un al doilea filmulet, care a surprins momentul cadourilor si al povestilor din spatele lor + surpriza aniversara pe care i-am facut-o Anei, a carei zi de nastere fusese cu doar o zi inainte (de la minutul 11:27). Pentru a proteja demnitatea celor prezenti, care i-au oferit cadou Anei un mic moment artistico-muzical, am pus voci de chipmunks peste vocile noastre in momentul respectiv. You're welcome! :-))))


Vreau sa le multumesc inca o data prietenilor mei Olga si Costin pentru filmare + editare (daca aveti vreodata nevoie de cameramani pentru un eveniment, vi-i recomand cu caldura), Verei si lui Anton (precum si Andreei) pentru interpretarile minunate si nebanuite ale textelor mele, :-) lui Lorin pentru ca ne-a gazduit la lorgean theatre si nu in ultimul rand prietenei mele, Alexandra, careia i-a apartinut ideea evenimentului. 

Multumiri din suflet si fetelor si baietilor prezenti (Ana, Andreea, Mihaela, Gabi, Andressa, Gelu, Dorina si Florin) pentru minunatele cadouri si povesti pe care mi le-au impartasit. Si voua, tuturor, pentru ca ma cititi si, asa cum am spus si in micul (si chinuitul) meu discurs, pentru ca imi dati ocazia sa fiu cea mai buna la ceva, pentru prima oara in viata mea. :-)