marți, 30 octombrie 2007

Nevindecare


“As strong as you were, tender you go

I’m watching you breathing for the last time.

A song for your heart, but when it is quiet,

I know what it means and I’ll carry you home.

I’ll carry you home.”


Stii, uneori ma intreb daca ai existat vreodata. Am pozele si undeva este o caseta cu vocea ta pe ea.
Alti oameni te stiau. Acum cateva zile am dormit in pijamalele tale. Deci ai existat. Doar ca a trecut atata timp de-atunci, ca amintirile s-au cicatrizat, si se sterg.

Dar in fiecare an, pe vremea asta, rana se redeschide. Eram in bucatarie pe 28 dimineata, tu n-ai de unde sa stii. Si scobeam un dovleac pentru petrecere, si ma durea burta. Ma durea ca o presimtire si ma durea ca o plecare. Stiam. La sute de kilometri distanta de tine, stiam.

Si n-am putut sa plang cand ai plecat. Si toti se uitau la mine, si toti asteptau sa sufar si sa arunc cu tarana. Cum sa fac asta ? Cum sa acopar o parte din sufletul meu cu glod ? Si tu m-ai inteles. Si nu m-ai certat.

Inca beau ceaiul cu zaharina dimineata, cum faceam amandoi. Inca ma uit la documentare. Pittis a murit, dar tu n-ai de unde sa stii. Iti placea vocea lui. Cand merg la biserica si mi se face somn, imi aduc aminte cum tie nu-ti placea deloc acolo si zambesc. Si cand aud melodia de la Twin Peeks imi aduc aminte cum ma tineai in brate cand ne uitam la film, pentru ca mie imi era frica. Si stii...ma prefac ca tu esti in fiecare barbat care seamana cu tine. Care are nasul tau mare sau ochii tai albastri. Ma uit la ei in metrou sau in parc si mi-ar placea ca unul sa ma ia de mana si sa-mi spuna ca sunt frumoasa « ca regina statiei de benzina ». Asa imi spuneai tu, mai stii ? Ai ridicat niste standarde pe care nimeni nu le poate atinge. Toti imi spun ca sunt frumoasa sau amuzanta, dar « ca regina statiei de benzina »...asta era ceva doar de noi doi stiut. Ei nu stiu sa ma faca sa ma simt asa speciala.

Sunt ceea ce sunt azi si datorita tie. Am vrut sa fii mandru de mine. Esti ? Si imi pare rau ca nu ti-am spus atatea lucruri ! Nu m-ai invatat niciodata. In schimb, mi-ai aratat. Am adormit zeci de nopti cu mana ta mangaindu-mi parul, m-ai ridicat de zeci de ori cand am cazut, mi-ai vindecat mii de vanatai si mi-ai sters milioane de lacrimi.

Masina ta verde nu mai exista. Si ea a avut un accident. Si ei i-a murit inima. In locul ei a aparut o masina visinie. In locul tau, insa, nu a aparut nimeni. N-are cum. Si imi pare rau ca nu ti-am spus atatea lucruri ! Dar, mai ales, imi pare rau ca mi-a fost greu sa-ti spun cat te iubesc. Te iubesc, tata !

11 comentarii:

Anca Cristina spunea...

Ma asteptam sa gasesc "comments off"
M-ai facut sa plang, insa nu e nimic patetic in asta. Nu stiu ce simti tu, insa mi-ai trezit o frica ce zace demult in mine. Frica de a pierde pe cineva pe care iubesti mult. Si tatii seamana atat de mult intre ei, poate si de asta m-am identificat mult cu postul asta.
Trebuie sa spunem oamenilor ca ii iubim. Si nu e un cliseu. Doar ca..trebuie.
Uneori ma gandesc ca am fi putut fi prietene, daca ne cunosteam sau ceva :-) Internetul asta creeaza iluzii.
Oricum, vroiam sa iti zic ca tatal tau e probabil mandru de tine. Eu asa cred.

Carcotasu spunea...

Acesta este genul de post la care pur si simplu nu am nici o replica. Asa incat o sa-ti spun doar...ca mi-a placut.

Cookie spunea...

Stiu ca probabil nu ar trebui sa comentez acest post dar nu pot sa nu o fac. Mi-au dat lacrimile. Stiu ce inseamna sa iti pierzi tatal pentru ca am fost alaturi de doua prietene care au patit asta. Intamplari de genul ne fac sa constientizam cat de nesigura e ziua de maine.

iulia spunea...

toate lucrurile pe care le-ai scris ar trebui sa ne faca sa ne dam seama ca ar trebui sa profitam de prezenta pers pe care le iubim in viata noastra...
pana la urma toti avem sentimente asemanatoare cu ale tale,dar tu ai stiut sa le redai asa de frumos...
bravo...tatal tau e sigur mandru de tine...cine nu ar fi,avand un copil asa bun?
:)ai grija de tine!

smilla spunea...

big hug, draguto :x
in fiecare zi mi-esti mai draga >:d<

Inozza spunea...

anca cristina,

nu am lasat "comments off" pentru ca eu am impartasit cu voi o parte foarte intima a sufletului meu. pentru mine a fost o descarcare (am plans tot timpul cat am scris postul si sunt convinsa ca asta nu e deloc patetic, ci doar uman), dar am incercat si sa va trezesc niste reactii pe care sa le puteti comunica. cu mine si cu altii. e important sa ne impartasim experientele, pentru ca, in fond, asta e scopul unui blog.

si multumesc pentru toate lucrurile frumoase pe care mi le-ai scris. si...nu cred in iluzii create de Internet. cred in prietenii intre oameni, care se pot naste chiar si virtual. e prima data cand imi lasi un comment, dar pe alti oameni pe care ii citesc si care ma citesc (smilla sau madelin, de exemplu) ii simt ca pe niste prieteni, chiar daca nu ne-am vazut niciodata. asa ca te mai astept, sa ne imprietenim :)

carcotasu,

multumesc din suflet.

cookie,

ba chiar trebuia sa comentezi si ma bucur ca ai facut-o! cat despre ziua de maine, da e nesigura. stiu ca nu am reusit sa arat prea bine asta, dar vroiam sa spun si cat de binecuvantati suntem. cu cei pe care ii avem langa noi, cu cei pe care i-am avut langa noi, cu amintirile noastre si cu visele noastre. uneori nici nu realizam cat de norocosi suntem!

iulia,

ma bucur ca ai decodat corect un mesaj asa de incalcit. multumesc!

smilla,

te >:D< tare-tare!

Anonim spunea...

inoi, scuza-mi nesimtirea, ca sunt confuza. E vorba de bunicul tau, nu?

Inozza spunea...

adinutz,

da. m-a crescut de la 2 luni, asa ca, pentru mine, e tata. lui i-am spus "tata" cand am invatat sa vorbesc, el m-a tinut in brate cand aveam febra, el m-a invatat sa scriu, sa patinez, sa merg...

intr-un fel, si eu si mama am avut aceiasi parinti. si sunt recunoscatoare pentru asta.

Ciprian spunea...

ai avut cam acelasi efect precum atunci cand Timpuri noi a scos melodia "Tata"... nu stiu daca o stii.

din pacate inse simt si inteleg ce scrii mult prea real.

Inozza spunea...

ciprian,

bineinteles ca stiu melodia. mi-a placut tare mult. ma simt onorata daca poti compara efectul postului meu cu cel al piesei. eu stiu ca am plans prima data cand am ascultat-o.

Diana spunea...

ce ai scris tu aici mi-a starnit multe nostalgii. si eu am avut aceiasi parinti ca mama. am fost f f apropiata de bunicul meu, aveam atatea tabieturi si secrete si complicitati care ne uneau. plus tacerile :) era persoana cu care taceam cel mai mult.

imi e dor