Cum am ajuns sa am propriul brand de cosmetice

La Crème, Sisley, Kanebo Sensai & Valmont - move over. There's a new bitch in town who's got the best face & body treatments. And she's not afraid to use them.

Trecand peste aceasta introducere dramatica, va voi povesti cum am ajuns sa am pe etajera din baie 3 produse cosmetice fabuloase, a caror eticheta (si manufacturare) imi poarta semnatura. 

In primul rand, cei care ma cunoasteti stiti ca sunt lipsita de speranta la capitolul indemanare. Singurul lucru pe care se pare ca mainile mele reusesc sa-l realizeze cat de cat decent este scrisul. In rest, cand vine vorba despre chestii handmade, ma carcesc in mine in asteptarea esecului inevitabil. Daca sunt intr-o zi low, ard pana si painea prajita si ochiurile.

La capitolul beauty, masca cu aspirina (o lingurita de apa, 2 aspirine si o lingurita de miere) e singurul remediu/produs home-made pe care m-am incumetat sa-l fac. Iata de ce, atunci cand fetele de la Funky Cakes m-au invitat la un workshop de creare a unor cosmetice bio, m-am pregatit psihologic pentru inca un rateu.

Am plecat inspre curs sambata la pranz, dupa o noapte incheiata la 5 dimineata intr-un club, cu ochii lipiti de somn, o mahmureala zdravana si senzatia ca doi brontozauri joaca squash in telencefalul meu. Am ajuns la Ceainaria Serendipity cu chiu cu vai, ca sa descopar acolo o muzica zen, un ceainic cu aroma de portocale aburind, niste colege zambitoare si pe Georgiana, simpatica noastra gazda si profesoara. 

Incet-incet, in mijlocul discutiilor despre miere, ulei din samburi de struguri si glicerina, brontozaurii si-au luat rachetele si au parasit terenul. Au urmat 2-3 ore foarte placute, in care am manuit pahare Berzelius, fix ca in gimnaziu, am topit ceara, am frecat zahar brun cu tot felul de uleiuri, am amestecat diferite arome si ingrediente si am produs primele mele cosmetice bio (dovada foto mai jos).

De ce va recomand si voua acest workshop? (btw, urmatorul e pe 15 decembrie, pentru acelea dintre voi care sunt interesate)

In primul rand pentru ca, desi Internetul e mare and, God knows, mereu la indemana, sunt multe prostii pe acolo. Georgiana a studiat de ceva vreme domeniul cosmeticelor bio si va poate invatat lucruri safe, pe care sa le aplicati apoi voi inseva. In plus, plecati acasa cu un suport de curs bine documentat.

In al doilea rand, materia prima pe care am folosit-o pentru a produce scrub-ul de corp, balsamul de buze si spray-ul tonic de fata nu se gaseste chiar in orice casa. Cand ati cumparat ultima oara ceara de albine, apa distilata sau glicerina? Georgiana vi le pune pe toate la dispozitie, scutindu-va de efort.

Nu in ultimul rand, e foarte distractiv! Petreci o dupa-amiaza relaxanta cu prietenele tale si, la final, plecati acasa cu niste recipiente foarte simpatice, al caror continut va va asigura un ten si un corp catifelat pentru cel putin o luna. 

Pentru overachiver-itze, exista si o diploma, care atesta participarea voastra la workshop. Eu deja am adaugat-o celei care confirma ca stiu sa gatesc supa de ciuperci cu ciocolata si rata cu ciocolata (ceea ce, evident, n-am mai facut de la workshop-ul respectiv).

Daca v-ati hotarat sa incercati aceasta experienta, gasiti mai multe detalii despre urmatorul curs aici. 

Ana si Marie

Doua ONG-uri si o agentie de publicitate au venit cu o propunere excelenta: tiparirea primei bancnote romanesti cu imaginea unei personalitati feminine.

Mai jos este un fragment din editorialul pe care l-am scris pentru campania ALTFEM. Pana acum s-au strans 6.305 semnaturi. Daca cunoasteti cel putin o femeie extraordinara care v-a schimbat viata, daca sustineti egalitatea de sanse si credeti ca trebuie sa schimbam imaginea femeii in Romania, semnati petitia online (va ia maximum 3 minute).

***

Ana s-a nascut in prima zi a anului nou, la Braila, fiind mezina unei  familii cu patru copii. La 16 ani, viseaza sa devina pilot si chiar zboara cu un  aparat mic. Mai apoi, decide sa devina medic. Pentru a-si convinge mama,  care se impotrivea ideii, sa o lase sa urmeze Facultatea de Medicina, Ana  tine greva foamei. A functionat.

Dupa ce termina Medicina, lucreaza ca medic la Spitalul Filantropia, la Spitalul CFR, dar si ca cercetator la Institutul Clinico-Medical al Facultatii de Medicina din Bucuresti. Dupa ani de studiu asiduu, Ana descopera si patenteaza un tratament medical revolutionar, folosit de presedinti,   dictatori, staruri hollywoodiene si artisti celebri.

Marie, spre diferenta de Ana, ale carei origini sunt mult mai modeste, s-a nascut intr-o familie extrem de bogata si influenta, pe o insula. Ca in cazul multor familii bogate si influente, din Evul Mediu si pana in prezent, Marie e fortata sa se casatoreasca din interes. Isi urmeaza sotul, care are o cariera politica, si se muta in Romania.

Bucurandu-se de pozitia ei, se implica in numeroase activitati filantropice si culturale, sustinand financiar tineri scriitori, pictori etc. Scrie si ea, de la povesti pentru copii si poezii, pana la articole in revista “Cosmopolitan”. Pentru ca, pe langa talentul artistic pe care il are este si o femeie frumoasa, e invitata sa devina imaginea unei creme de fata, ceea ce accepta incantata, aparand intr-o reclama.

Dincolo de pasiunile ei, insa, Marie isi sustine sotul in cariera politica, facand lobby in numele lui si al Romaniei. Ajunge chiar sa cineze cu primarul New York-ului si sa fie invitata de Presedintele Americii la Casa Alba, unde se organizeaza o receptie in numele ei. 

Continuarea aici.

One Broke Girl and the Funky Cupcakes

Acum cateva saptamani ma uitam la un episod din 2 Broke Girls (daca nu l-ati incercat inca, e un sitcom perfect pentru demachiat/facut mani-pedi), in care cele doua personaje principale s-au inscris la un curs de decorat cupcakes. "Wow! Si mie mi-ar placea sa merg la asa ceva!", mi-am spus dupa ce am salivat pe tastatura. 

Cateva zile mai tarziu, primeam un mesaj de la Andreea, care ma invita la un atelier de...decorat briose! Inainte sa va povestesc ce s-a intamplat mai departe, vreau doar sa spun ca, avand in vedere viteza cu care Universul imi raspunde la dorinte in ultima vreme, mi-ar placea sa am 10 milioane de dolari. Mkay? Moving on, then.

Am ajuns ieri dupa-amiaza la Serendipity Tea (una dintre ceainariile mele preferate din Bucuresti) pregatita sa trec iar prin calvarul de la gradinita, cand toate celelalte fetite terminau de decupat, cusut, lipit si pictat felicitarile de 8 martie si ieseau in pauza si eu inca incercam sa-mi dau seama cum sa-mi dezlipesc mainile una de cealalta salvand cat mai multa piele cu putinta.

Din fericire, insa, desi fondantul si colorantii alimentari mi-au adus aminte din plin de acea perioada, atelierul a fost nesperat de haios si relaxant, iar Ioana (profesoara noastra, de la Funky Cakes) n-a avut absolut nimic in comun cu educatoarea mea nemtoiaca si cazona.

Timp de 4 ore, cat a durat atelierul, am invatat cum sa facem figurine 3D (aka capete de porcursori isterici si ursuleti deprimati, in cazul meu) din fondant pe care l-am colorat, apoi am invatat cum sa decoram briosele cu crema sencha si sa facem animalute 2D (aka animalute cu identitate incerta, in cazul meu). Rezultatul final il aveti mai jos.

Simt nevoia sa precizez pentru un plus de claritate ca, de sus in jos si de la stanga la dreapta, avem asa: o girafa, nu ursulet Koala, un porc mov, o rata, un al doilea porc, un pinguin, o pisica turbata, o broasca, un something-something o vidra (thanks, Lig!), un panda, un ursulet si un caine. 

Mai mult decat faptul ca am plecat cu cele 12 briose (pentru care am fost indelung felicitata acasa) si cu o bruma de indemanare intr-ale decorarii de cupcakes, a fost una dintre cele mai placute, relaxante si simpatice dupa-amieze pe care le-am petrecut in ultima vreme.

Desi, cu exceptia a doua persoane, nu le cunosteam pe niciuna dintre fetele venite la curs, am legat cat se poate de repede conversatii, pornind de la lipsa noastra totala de pricepere intr-ale raturilor de porc si ale urechilor de pisici, pana la romane erotice si aventuri in New York.

Iar Ioana, the cupcake genius din spatele Funky Cakes, a fost o gazda excelenta si o profesoara extreeeem de rabdatoare si de prietenoasa. Ca sa vedeti cat de awesomely awesome este, Ioana va merge in noiembrie la New Jersey pentru a face un curs de decorat torturi cu insusi Buddy Valastro, aka Cake Boss! Daca n-ati vazut niciodata reality show-ul lui culinar de pe TLC, it's a must! (dar nu pe stomacul gol, trust me, been there, regret that)

Urmatorul atelier la care puteti participa are loc sambata, 20 octombrie, cand puteti invata sa pictati pe cupcakes cu culori comestibile. Va recomand sa mergeti impreuna cu o prietena buna - este foarte distractiv si veti ramane cu niste amintiri simpatice. Si daca mergeti singure, insa, sunt convinsa ca va veti distra de minune, cum s-a intamplat si in cazul nostru.

A, sa nu uit, o chestie foarte tare pentru pasionatele de beauty: Ioana organizeaza duminica, 21 octombrie un atelier de produse cosmetice homemade, unde puteti invata sa va faceti un unt de corp, un exfoliant si un spray de fata. How cool is that? Daca alegeti sa mergeti la acest curs, s-ar putea sa ne intalnim pentru ca mie, una, imi surade foarte tare ideea.

Pretul unui curs este 100 de lei, suma ce include materiile prime, rezultatul final al muncii voastre, suportul de curs si o bautura la alegere. Mai multe detalii gasiti aici.

A venit toamna, acopera-mi trupul fabulos cu ceva

Daca tot am vorbit zilele trecute despre dres dureri de burta de tot felul, hai sa vedem cu ce putem sa dregem unul dintre cele mai anoste anotimpuri.
 

Inainte sa ma luati cu invariabilul covor multicolor de funze, cu aromele innebunitoare din piete, mustul divin si orice altceva va mai face sa adorati toamna, o sa va scutesc de un efort si o sa va spun ca daca am sari peste aceste 3 luni de agonie a naturii eu n-as varsa nicio lacrima.
 

Exista insa un motiv pentru care apreciez acest sezon, si anume senzualitatea vestimentara. Dupa o vara in care am vazut, pe alocuri, mai multa piele decat mi-as fi dorit, toamna e o pauza binemeritata si o invitatie la exersarea imaginatiei. In plus, suprapunerile de textile si texturi mi se par infinit mai rafinate si provocatoare decat expunerea directa a pielii. 
 

O sa incep cu colantii, una dintre cele mai supralicitate piese din garderoba autumnala. Spun supralicitate pentru ca in majoritatea cazurilor e vorba despre colanti negri, purtati de femei care au o parere nerealista despre corpul lor. Fara sa vreau sa fiu o fashion Nazi, daca nu esti Alessandra sau Miranda, lasa purtatul colantilor pe post de pantaloni pentru altcineva.
 

Dupa cum v-ati dat seama, nu ma prea dau in vant dupa colanti, decat daca sunt de la Black Milk. Caz in care ma dau in tornada dupa ei.
 

Colantii de la Black Milk sunt, de altfel, singurii colanti din lume pentru care as fi dispusa sa dau jos vreo 5 kilograme, cat ar si trebui sa arat rapitor in ei (sau, ma rog, decent). Mai jos v-am facut un colaj cu cateva dintre cele mai simpatice modele, iar aici le gasiti pe restul. Nu-i asa ca sunt de poveste?

O sa divaghez putin calendaristic si o sa va spun ca vara viitoare o sa ma vedeti cu siguranta in costumul lor de baie cu schelet sau in cel cu bufnita. *insert entuziasm excesiv aici*

Revenind la toamna, insa. Un lucru bun la toamna din punct de vedere vestimentar sunt pantofii masculini. Daca alte fete sunt adeptele boyfriend jeans sau boyfriend shirt, mie imi plac boyfriend shoes. I-am descoperit recent pe cei creati de Istvan Cimpan si a fost dragoste la prima vedere.
 

Cei de mai jos, Urban Camouflage, sunt chiar pentru femei, dar are si doua modele pentru barbati absolut adorabile: The Owl Power si Crossing the Blue Mushroom (kuddos pentru copywriter la capitolul denumiri).

Toamna aduce cu ea si trecerea de la lenjeria de vara la cea autumnala. Daca vara imi place ca lenjeria sa aiba consistenta si delicatetea caimacului, toamna imi plac piesele din bumbac, cu un detaliu kinky.
 

Croite dupa poftele mele autumnale sunt piesele brandului 09:37, creat de Adela Coman-Trambouze, aceeasi care are si minunatul blog La prima vedere. Si lenjeria si tricourile sunt din bumbac, au mesaje sau imagini brodate de mana si imbina fericit vulnerabilitatea, agresivitatea si simtul umorului.
 

Inca ezit intre chiloteii cu “Wet” si cei cu “Don’t worry, it only seems kinky the first time”, dar perna “I think I could fall madly in bed with you” si tricoul “Marry me! Love me! Kick me!”sunt preferatele mele. Le puteti comanda de pe pagina de tumblr sau de pe Facebook.

Si, ca tot vorbeam de chestii handmade, o sa inchei cu tricourile pictate manual din colectia “Ana are mere” a Ancai Adina Cojocaru.
 

Daca va intrebati de ce vorbesc de tricouri toamna, e chestia aia cu suprapunerea de textile despre care scriam mai sus. Si tricourile Ancai sunt atat de delicate, ca niste rochii de fetita ramase mici, incat am impresia ca au nevoie de un cardigan batos de lana care sa le protejeze.

Imi place tricoul care a dat numele colectiei, ca si pe cel cu “Fetita cu chibirturi”, dar cel pe care mi-l doresc este “ma-ma si ta-ta”. Singurul cu imprimeu digital din colectie, poate fi personalizat cu imaginile parintilor purtatoarei. Iar eu am o poza cu o mama cu fata ca o luna plina si un tata pletos, pe la 20 si ceva de ani, care s-ar preta perfect la asa ceva.

Gata, v-am lasat, ma duc sa ascult mult Sinatra si sa beau rauri de ceai negru cu lapte. Cu putin noroc, cand o sa deschid ochii sa o fie deja iarna.

Fifty Shades of Lame

Nu mai tin minte cand am citit prima data despre romanul erotic “Fifty Shades of Grey”, dar imi amintesc ca toata controversa iscata in jurul lui m-a facut curioasa.

Apoi am vazut-o pe Ellen Degeneres facand un spoof la un audiobook fictiv si m-am prapadit de ras. Au urmat cateva amice care imi povesteau ca tocmai isi cumparasera cartea. Apoi am citit review-uri pe bloguri sau articole in care aflam ca romanul schimba viata sexuala a americanilor si ca Angelina Jolie vrea sa regizeze adaptarea cinematografica.

Si, cireasa de pe tort, momentul in care am aflat ca “Fifty Shades of Grey” a devenit cea mai repede vanduta carte a tuturor timpurilor, devansand alte best-seller-uri ale literaturii pop, ca "Harry Potter" sau "Codul lui Da Vinci".

OK, mi-am spus, trebuie sa citesc cartea. Femeia asta a fost pusa pe lista Time a celor mai influenti 100 de oameni din lume pe 2012, alaturi de castigatori de Oscar, de Nobel si de activisti politici. Trebuie sa fie ceva de capul ei.

***

“Fifty Shades of Grey” a pornit ca o scriere de tip fan fiction. Pentru cei nefamiliarizati cu termenul, aceste scrieri sunt continuari ale unor opere literare, scrise nu de autorii lor, ci de fani. 

Nascute dintr-un atasament fata de personajele cartii preferate, deseori cu greseli gramaticale si lipsa de talent narativ, fan fiction-urile sunt scrise pentru placerea autorului lor, nu pentru a fi publicate. Cel putin pana acum, cand E.L. James, pe numele ei real Erika Leonard, a schimbat regulile jocului.

Totul a inceput in ianuarie 2009, cand Erika tocmai terminase seria “Twilight”. Nefericita ca nu mai poate citi despre aventurile personajele preferate, femeia si-a facut un cont pe site-ul fanfiction.net si, sub pseudonimul (pe care o sa ma abtin sa-l comentez) Snowqueen’s Icedragon, a inceput sa scrie o poveste cu personajele din “Twilight” numita “Master of the Universe”.

Personajele principale ale naratiunii, Bella Swan, Edward Cullen si Jacob Black, erau aceleasi ca cele din celebra saga “Amurg”, replicile erau aproximativ identice. Singura (mare) diferenta? Spre deosebire de naratiunea pudica a scriitoarei mormone Stephenie Meyer, care a dat lumii povestea de dragoste de mare angajament din “Twilight”, E.L. James nu s-a sfiit sa introduca in “Master of the Universe” scene de sex. Multe. Odata la doua pagini, gen. Uneori de doua ori pe aceeasi pagina. Dar sa nu divaghez.

Cand a realizat succesul de care se bucura povestea ei erotica pe fanfiction.net, Erika a modificat numele personajelor (din Bella in Anastasia, din Edward in Christian si din Jacob in Jose) si a publicat cartea in format digital pe Amazon, cu titlul “Fifty Shades of Grey”. 

Cand vanzarile au inceput sa creasca, au aparut si ofertele unor edituri, cartea a fost publicata in format traditional si restul e istorie.

***

Personajele principale ale cartii sunt doua dintre cele mai nerealiste, bidimensionale si penibile constructe literare.

Anastasia Steele (daca asta nu e un nume predestinat de actrita porno, nu stiu care e) este o tanara absolventa de facultate, virgina in toate acceptiile cuvantului. Cu o stima de sine la fel de scazuta si o indemanare la fel de inexistenta precum cele ale Bellei Swan, personajul din “Twilight” care a inspirat-o, Anastasia nu face altceva timp de 514 pagini (in varianta in limba engleza a cartii pe care am citit-o eu) decat sa admire coplesita fizicul de zeu grec al personajului masculin principal, sa-si muste buza de jos, sa-i adulmece mirosul si sa respire accelerat, sau sa geama, dupa caz.

Christian Grey este, ca si in cazul lui Edward Cullen, prototipul barbatului perfect (cu cateva mici exceptii, ce-i drept). La doar 27 de ani, Christian a devenit miliardar prin propriile forte si este un adevarat Adonis. Dar, ca si Edward, care e vampir (deci mort de vreo 100 si ceva de ani) Christian are si el neajunsurile lui. Mai exact, e un tanar abuzat si abuziv, versat in arta sado-masochismului, intr-atat incat ii propune tinerei sale iubite sa semneze un contract de sclavie sexuala.

Credeti-ma, suna mult mai interesant decat este cartea, de fapt. Cum este cartea, atunci, poate va intrebati?

Primele cuvinte care imi vin in cap sunt mediocra si juvenila. N-ai nevoie de mult background despre autoare ca sa-ti dai seama ca scrierea insumeaza fanteziile unei gospodine aflate la criza varstei mijlocii. Ceea ce face cu atat mai socant succesul de care se bucura romanul si care se bazeaza, banuiesc, pe buzz-ul starnit in jurul lui.

***

In primul rand, daca ati citit deja primul volum din “Twilight”, sariti peste prima jumatate a cartii pentru ca e o rescriere fidela a acestuia. Cu exceptia numelor, a localitatilor si a altor catorva mici detalii, bineinteles.

Dialogurile din carte m-au facut sa ma convulsionez de ras. La modul cel mai serios, am vazut porno-uri cu replici mai autentice si mai realiste. As reproduce cateva, dar stiu ca ma citesc si minori, deci o sa sar peste etapa asta. Dar ma puteti crede pe cuvant.

Una dintre cele mai mari distractii pe care ti le poate oferi cartea asta e sa ii citesti cuiva cu voce tare cateva paragrafe din ea. Nu va actiona ca un afrodiziac, dimpotriva, dar va va oferi amandurora un prilej de ras sanatos.

Iar personajele – de unde sa incep? Anastasia Steele e la fel de transparenta ca un geam proaspat spalat si la fel de interesanta cum sunt si adidasii in care transpir saptamanal la tae bo, dar, cu toate acestea, Christian Grey o vede un fel de zeita misterioasa, ale carei ganduri nu le poate patrunde si care il atrage inexorabil. Zau asa, Grey, se gandeste doar la sex si la corpul tau de barbat viril 24 de ore din 24. Cum poti deveni miliardar si un geniu in afaceri cu o capacitate de perceptie atat de redusa?

Problema mea cea mai mare nu sunt personajele bidimensionale si slab construite, nici tona de greseli si repetitii pe care le are cartea (in pofida faptului ca a trecut, totusi, prin mainile unui editor), ci fix motivul pentru care a devenit faimoasa. Scenele de sex.

Citindu-le, pe alocuri plictisita din cauza repetitivitatii, n-am putut sa nu ma intreb ce fel de viata sexuala are autoarea daca respectivele scene reprezinta “fanteziile” ei. Dupa care m-am intrebat, panicata, daca nu cumva sunt o practicanta de BDSM fara sa stiu. )))

Lasand gluma deoparte, cu exceptia faptului ca la un moment dat apar o pereche de catuse si un bici – m-am tot intrebat unde e S&M-ul din reclamele la carte? Si ce naiba gasesc femeile atat de datator de orgasme la niste scene absolut banale de sex? Pe de alta parte, eu nu fac parte din publicul careia i se adreseaza (femei in jur de 40 de ani, casatorite, blazate si cu o viata sexuala monotona – sa nu uitam ca autoarea a spus ca romanul ei le ofera femeilor “o vacanta departe de soti”).

Partea buna (pentru ca exista si asa ceva) este ca romanul a transformat-o pe Victoria Beckham intr-o cititoare inraita, dupa ce, acum cativa ani recunostea senina intr-o emisiune ca n-a citit o carte in toata viata ei. Victoria recomanda, de altfel, cartea in numarul de septembrie al revistei “Glamour” si a spus ca i-a luat un exemplar si mamei ei. De aici pana la “Numele trandafirului” nu mai e decat un pas. Ahahahahaha!

A doua parte buna este ca “Fifty Shades of Grey” a readus la viata prafuitul roman erotic. Trebuie sa recunosc insa ca mi-e mila de cei care se familiarizeaza cu acest gen prin intermediul acestei carti prost scrise, in locul unor titluri minunate, precum “Amantul doamnei Chatterley”, “Tropicul Cancerului” sau “Teama de zbor”.

Daca la finalul acestui review inca mai vreti sa cumparati si sa cititi cartea, sunteti invitatii mei. Eu n-am de gand sa citesc celelalte 2 volume ("Fifty Shades Darker" si "Fifty Shades Freed"), dar as mai avea de facut o observatie, de data aceasta editorilor listei “Time 100”: E.L. James, alaturi de Angela Merkel, Tilda Swinton, Hillary Clinton si Elinor Ostrom*? Seriously??!! Bah humbug!

* castigatoarea Nobelului pentru economie in 2009, singura femeie care a primit aceasta distinctie

Ce le-as transmite mostenire nepoatelor mele

Acest post porneste de la trei premise: 1. ca o sa am vreodata macar un copil, 2. ca copilul meu o sa aiba la randul lui copii (de preferinta fete) si 3. ca o sa am ceva de transmis. But bear with me.

Acum cateva saptamani am citit Cea mai frumoasa carte din lume. Nu, acesta nu e un epitet hiperbolizant, ci titlul unei carti scrise de Eric-Emmanuel Schmitt (cel care a scris si una dintre cele mai emotionante carti pe care le-am citit vreodata, Oscar si Tanti Roz).

Ei bine, cartea este o colectie de povestiri simpliste, dar cu miez, despre femei si ipostazele lor (mame, iubite, amante, sotii etc). Povestea care da titlul cartii prezinta un grup de detinute dintr-un lagar de concentrare rus, care si-au adunat ratia de tigari pe un an, au lipit foitele de tigara laolalta, si au realizat o carte. 

Expozitiunea le surprinde pe detinutele noastre in asteptarea unui instrument de scris, pentru a asterne in pretioasa carte facuta din foite de tigara ganduri pentru fiicele lor, pe care stiu ca nu le vor mai vedea niciodata. 

Sosirea unei noi detinute, care isi ascunsese un creion in parul bogat, creeaza isterie in randul femeilor: in sfarsit vor putea lasa un mesaj fiicelor si, prin ele, generatiilor viitoare. Acum urmeaza partea grea, insa: fiecare are la dispozitie doar o pagina si, pentru ca nu pot sterge si nici trece pe pagina urmatoare, mesajul trebuie sa fie foarte bine gandit. 

Urmeaza cateva luni de insomnii, in care fiecare femeie se perpeleste gandindu-se cu ce sa umple spatiul care ii revine: un mic istoric personal, o scrisoare de iertare, o explicatie pentru motivele care le-au adus aici, sfaturi de viata? Ce poti transmite fiicei si nepoatelor tale in doar o pagina, astfel incat sa nu te uite?

In sfarsit, una dintre ele cere creionul si, concentrata, se pune pe scris. Cand termina, un val de usurare cuprinde grupul si toate stiu acum ce vor scrie si ele. Cartea paraseste in cele din urma lagarul, ascunsa asupra unei detinute eliberate. Si cand ajunge la destinatie, stupoare, contine zeci de retete de gatit. 

M-am intrebat la sfarsitul lecturii ce as avea de transmis in cateva randuri viitoarelor generatii care o sa-mi poarte acidul dezoxiribonucleic? Sfaturi de viata ma indoiesc ca as putea da - deocamdata viata mea ar putea fi folosita doar pentru a ilustra capitolul Simptome al unui tratat despre sindromul compulsiv-obsesiv.

Retete - pe cine pacalim? As putea imprumuta de la mama faimoasa ei reteta de turta dulce sau ciorba ei de salata verde cu papara, dar nu mi-ar iesi nici intr-o mie de ani la fel de bune. 

Presupunand ca social media o sa ramana locul in care oamenii isi petrec un sfert din viata, le-as putea transmite nepoatelor cateva reguli de bune maniere pe Facebook (1. nu-ti da niciodata singura like; 2. nu-ti pune portretul si la cover si la profil, oricat de bine ai arata; 3. nu vorbi despre tine la persoana a III-a daca nu vrei sa para ca ai personalitati multiple). Sper, totusi, sa depasim acest nivel de interactiune peste 50 de ani. 

Am ajuns, asadar, la singurul lucru pe care as putea sa-l scriu intr-o pagina si care le-ar putea schimba vietile in bine: masca cu aspirina. Ahahahahaha, bet you didn't see that coming. )))

Mda, o sa ma abtin de la cugetari pseudo-filosofice si o sa le transmit ca unul dintre putinele lucruri care conteaza cu adevarat e sa te simti bine in pielea ta. Daca imi vor mosteni ADN-ul (si banuiesc ca nu prea au de ales) pielea respectiva o sa fie una cu inclinatii acneice (ma intreb, uneori, de ce nu ar fi putut avea inclinatii artistice - as fi preferat sa ma trezesc dimineata si sa-mi aud porii fredonand arii de Donizetti decat sa-i vad producand cosuri, dar sa nu divaghez ).

Reteta e simpla: 3 pastile de aspirina dizolvate intr-o lingurita de apa si amestecate cu o lingurita de miere. Daca va intereseaza variantele cu uleiuri, cititi aici sfaturile unei esteticiene americane. Eu am luat reteta de la Michelle Phan, make-up artist si ambasadoarea Lancome (vezi filmulet super edificator aici). 

Masca cu aspirina (cea mai comuna, dar subapreciata masca din lume) e una dintre cele mai bune tratamente faciale pe care le-am incercat vreodata (si daca tinem cont ca mi s-a aplicat odata unul cu particule de diamant la un centru de infrumusetare, banuiesc ca observatia mea anterioara spune multe). Fata straluceste si e incredibil de fina. In plus, daca exista cosuri, aceasta masca estompeaza roseata si are efect antiinflamator (un articol foarte bine documentat despre proprietatile ei gasiti aici).

Mi-as dori ca nepoatele mele sa fie suficient de intelepte pentru a se concentra pe alt gen de frumusete decat cea vizibila cu ochiul liber, dar, daca vor mosteni superficialitatea bunicii lor, sper sa incerce totusi masca asta.  

Downton Abbey si cateva rasfaturi retro glam

Am vazut primul episod din Downton Abbey pe 1 ianuarie si acum mai am putin si termin primul sezon. 

Daca asta nu e suficient ca recomandare, e cel mai bun serial pe care l-am descoperit in ultimul timp. Povestea unei familii nobiliare britanice si a servitorilor ei la inceputul secolului XX, productia britanica e ca o gura de aer proaspat in contextul actualelor seriale. Actiunea e minunat construita, actorii joaca impecabil, peisajele sunt splendide, replicile si intrigile delicioase, este un MUST SEE daca nu l-ati vazut pana acum.

Iata si trailerul primului sezon, poate va convinge mai bine decat cuvintele mele de lauda.

In cele cateva zile de cand urmaresc serialul a inceput sa ma apuce din nou noastalgia pentru trecut de care v-am mai povestit. Pentru rasfat, pentru atentie acordata detaliilor, pentru ceremonial, pentru obiecte sur mesure. 

Va propun, asadar, sa incercam impreuna 3 rasfaturi/tabieturi de odinioara. Numai pentru propria noastra placere. Macar o data.

Pe primul dintre ele (si cel mai simplu de efectuat) mi l-am reamintit recent citind o carte. Dimineata, atunci cand va dati cu parfum, nu aplicati produsul direct pe piele. Pulverizati parfumul in aer si apoi pasiti prin vaporii lui ca printr-un nor. Daca inchideti ochii si gura in timp ce faceti asta, va asigur ca e o experienta foarte placuta sau, macar, o schimbare fata de rutina zilnica. In plus, parfumul se va distribui egal pe haine si piele, deci e o situatie win-win.  

Cel de-al doilea rasfat consta intr-o baie cu... lapte. Intotdeauna am visat la un astfel de deliciu a la Cleopatra (desi imi inchipui ca senzatia de lipicios nu e tocmai una divina ), dar m-am abtinut sa-mi pun in practica visul din cauza considerentelor materiale. Ei bine, nu trebuie sa cheltuiti o avere. Puteti incerca o baie cu lapte pentru picioare. E mult mai usor de realizat si efectele sunt wow. Mai jos v-am pus o posibila reteta, gasiti si alte variante online. 

Chiar si faptul ca v-ati propus acest rasfat, momentele care vor precede ritalul propriu-zis, tot acest interes pe care-l aratati persoanei voastre (spre diferenta de banalul si rapidul dus) va vor face sa va simtiti speciala, rasfatata, importanta. Si e bine sa aveti parte de sentimentul asta cat mai des. 

Iata si reteta pentru baia cu lapte pentru picioare :

Incalzeste 5-7 cani de lapte integral pana cand e caldut, nu fierbinte. Adauga 2 cani de apa calda si cateva picaturi de ulei esential de iasomie sau de vanilie. Toarna amestecul intr-un lighean si inmoaie-ti picioarele in el timp de 10 minute. Acidul lactic din lapte iti va indeparta celulele moarte, in timp ce grasimea din acesta iti va hidrata pielea, lasand-o moale ca matasea. La final, sterge-ti picioarele cu un prosop moale si indeparteaza pielea uscata in exces cu o piatra ponce sau cu o pila de calcaie, inainte sa aplici crema de seara.

Ultimul rasfat poate vi se va parea prea extravagant sau chiar inutil, dar cred ca orice fata ar trebui sa-si ofere placerea asta macar o data in viata. Ganditi-va la lenjeria intima si la cat de importanta este pentru noi. Ganditi-va cat de multa incredere in noi si in forta noastra de seductie ne ofera un sutien impecabil cu o dantela fina sau un furou brodat. Ca sa nu mai spun de cat de important e pentru confortul nostru zilnic un sutien bine croit din bumbac, care sa ne vina ca turnat. 

Ei bine, la fel cum exista croitorese de haine, exista si croitorese de lenjerie. De ce sa nu ai un sutien din satin sau din bumbac facut exact dupa marimea ta? De ce sa nu te rasfeti cu o lenjerie brodata manual care sa-ti mangaie discret pielea? In Bucuresti, o astfel de croitorie exista pe Lipscani, la numarul 57 si se numeste (cat de retro-dulceag!) Silueta.

Mergeti, vorbiti cu doamnele de acolo (sunt foarte dragute), vedeti materialele, cereti sfaturi, alegeti. 

Aici se incheie apologia pe care am adus-o deprinderilor de moda veche. Sper sa-i dati o sansa lui Downton Abbey, sa va imbaiati picioarele in lapte si sa purtati lenjerie facuta sur mesure. Pentru ca meritati un rasfat special, mai ales acum, la inceput de an. 

Must read pentru fetele atehnice :)

Nu stiu sa lucrez in Photoshop. Sunt genul de fata care, daca i se blocheaza calculatorul, suna un prieten (cam acelasi, de ani de zile).

Iar in eventualitatea in care respectivul nu raspunde, apelez la ultima salvare: suflu in mufe (sa nu desconsiderati niciodata puterile nebanuite ale suflatului in mufe!). 

Cu toate astea, pozele de mai jos au fost prelucrate de mine. In vreo 15 minute.

  

 

     

Minunea se numeste Picnik si este un programel adorabil in simplitatea lui, pentru descoperirea caruia trebuie sa ii multumesc colegei mele de la perfecte, Doina (multumesc, Doina! ).

Tot ce trebuie sa faceti pentru a prelucra o poza sau a realiza un colaj este sa va faceti un cont (gratuit). Colajele sunt pe home page (sus, in dreapta), iar pentru efecte speciale mergeti la Edit si selectati "Effects" (sunt o multime de efecte foarte misto pe care le puteti combina intre ele - mai sus aveti doar o mostra din ce puteti face).

La sectiunea "Touch Up" puteti indeparta, ca prin magie, ridurile, cosurile, alunitele sau zonele lucioase ale pielii cu doar cateva click-uri. Adorabil este ca au si optiunile "Lip color", "Mascara" si "Blush" si poti selecta culoarea dorita dintr-o trusa de farduri! *inimioare* Nu toate optiune de aici sunt gratuite, insa. 

Si, ca tot vin Sarbatorile, la sectiune "Featured" de la "Edit" va puteti juca cu cei mici si ii puteti ajuta sa-si decoreze pozele cu globuri, braduti, turta dulce, luminite etc., ca apoi sa le printeze si sa le faca cadou.

In plus, ca tot e sezonul petrecerilor si al urarilor, daca selectati "Fancy Collage" puteti face invitatii, felicitari sau chiar carti postale personalizate. 

Al doilea lucru pe care vreau sa vi-l prezint nu este un site, ci un media player. Obisnuiam sa ma uit la filme cu BS Player. Asta pana cand cealalta colega perfecta a mea, Cristina, mi-a povestit despre Gom Player. 

Gom Player (pe care il puteti downloada gratuit de aici) e un player uber cool. Nu doar pentru ca poti face screenshot-uri cu cadrele preferate din filme sau seriale (intotdeauna m-am intrebat cum fac oamenii care posteaza screenshot-uri pe Facebook), ci mai ales pentru una dintre functiile lui speciale. 

Astfel, daca atunci cand incepeti sa va uitati la un film apasati Ctrl + Z, puteti adormi linistiti in timpul lui, pentru ca atunci cand se termina, programul si calculatorul se vor inchide automat. E asemanator cu functia de programare de inchidere a televizorului. How cool is that?! Bineinteles, mai sunt o multime de functii foarte faine ale player-ului, dar inca nu m-am familiarizat pe deplin cu el.

Cam atat de pe frontul atehnic de est, sper ca v-am dat de lucru si ca o sa va jucati cu programelul de imagini si cu player-ul zilele astea. Distractie placuta!

Mic ghid de cucerit pentru barbati

Zilele trecute am primit un telefon de la un prieten disperat. Convinsese o fata sa iasa cu el (dupa indelungi tatonari de teren) si nu stia, citez, „unde sa o duc s-o dau pe spate”. Cred ca se referea la asta si la propriu si la figurat. ))

Pentru ca sunt convinsa ca nefericitul meu amic nu e singurul aflat in acest impas si pentru ca micul ghid de cumparaturi pentru barbati s-a bucurat la inceputul acestui ani de un succes nebanuit , o sa impartasesc cu voi mici trucuri pe care i le-am recomandat si lui.

Lectura placuta!

Pentru inceput, dragii mei purtatori de cromozomi XY, trebuie sa ganditi ca niste oameni de marketing (ca tot aveti voi partea aia stanga de creier mai dezvoltata decat noi ). Imaginati-va, asadar, ca femeile sunt niste clienti plictisiti, care au vazut toate vitrinele, toate reclamele outdoor si toate casetele luminoase posibile la concurentii vostri. Misiunea voastra e sa ridicati miza. All the way.

Am lucrat timp de un an intr-o agentie de publicitate in care am invatat despre ceva extraordinar numit marketing experiential: o forma de marketing care ofera clientului nu doar produse, ci experiente. Si asta trebuie sa le oferiti si voi fetelor care va fac inima sa bata neregulat: nu shopping, ci shoppentertainment.

Iata si cateva exemple, ca sa intelegeti despre ce vorbim. Daca compania concurenta ii ofera fetei un poster cu peste proaspat, voi ii oferiti o caseta luminoasa cu pesti vii.

Daca concurenta ii da un automat de inghetata, voi dati un automat de inghetata activat pe baza de zambet.

Daca ei ii arata o campanie la TV despre cat de important e sa faci miscare, voi ii puneti la dispozitie niste scari transformate intr-un pian imens.

Ati prins ideea. Nu cautati localuri de lux care „s-o dea pe spate”, nu va cheltuiti banii pe tufe de trandafiri sau pe cutii cu trufe imbracate in matase. Dati-i experiente de neuitat si va deveni clientul vostru fidel, ca sa revin la metafora cu marketingul.

Si iata, punctual, ce puteti face pentru a va detasa de „concurenta”

1.    Ofera-i o prima intalnire neasteptata (si de neuitat). Evita restaurantele/terasele/cafenelele unde merge toata lumea. Fetele sunt fiinte ludice, da-i ocazia sa fie copilaroasa si sa se bucure. O recomandare e nepretentiosul, dar adorabilul La Trenulete, unde, in loc de chelner, sunteti serviti de Musculosu’, Aburica si Fasneata (am fost de trei ori acolo, si de fiecare data am asteptat micii chelneri pe sine cu un zambet de la o ureche la alta).

Daca e vara, scoate-o la Ceainaria 5, unde puteti sta turceste pe perne si puteti juca Monolpoly, sah sau o gramada de alte board games, in timp ce savurati un ceai delicios si mangaiati un motan extrem de gras si lenes. Compara amintirile de la aceasta iesire cu orice restaurant de fite si vei intelege ce vreau sa spun.

2.    Putin suspans nu strica. Fetelor le place sa fie vanate, dar si sa vaneze (ceea ce multi baieti uita atunci cand le ofera totul pe tava). Nu ii trimite un mail sau un sms cu „Ne vedem azi la 6 in fata la Mac?”. In schimb, propune-i sa va intalniti „la numarul 585 de pe lista monumentelor istorice din Bucuresti ” sau, de ce nu, la numarul 1071.

Ii va lua 2-3 minute sa caute pe Google „lista monumentelor istorice din Bucuresti", sa descopere pdf-ul si sa dea scroll cu inima bubuind pana la pozitia respectiva. Dar acele 2-3 minute de emotii, pana cand va descoperi ca ai invitat-o sa va intalniti in Parcul Ioanid sau la Hanul lui Manuc, iti vor oferi un avantaj nerusinat asupra oricarui alt „petitor”.   


3.    Mici daruri cu efect mare. Tocmai ti-a povestit pe messenger (sau, ma rog, prin mesaje pe Facebook, nu stiu daca mai foloseste cineva YM) ca o asteapta o zi de cosmar la birou si ca va sta pana tarziu in fata monitorului? Trimite-i un maseur la birou. Baietii pe care i-am gasit pe acest site ofera masaje la birou de 10-15 minute (suficient cat sa lesine de placere si relaxare) la pretul de 20 de lei (vezi coloana stanga). Efectul asupra ei? Priceless.   


4.    Foloseste curierul inteligent. Toata lumea trimite flori si ciocolata prin curier. Departeaza-te de turma si trimite-i ceva neasteptat. Tocmai a scris pe Facebook ca ar ucide pentru o cafea sau ca mirosul de ardei copti si zacusca din oras o dau pe spate? (exemple reale) Du-te la Starbucks/supermarket ia un Latte grande/un borcan de zacusca si trimite-i-l in regim de urgenta. Cafea/zacusca + curier = aprox. 30 de lei. Efect? De milioane.

5.    Retro = mergi la sigur. Tot pentru primele intalniri, ofera-i o vanatoare a comorilor prin Bucuresti, unde comorile sa fie case vechi, frumoase, cu poveste. Daca e pasionata de istorie sau de literatura, sau, pur si simplu, o romantica incurabila, ofera-i un tur tematic la pas/cu masina, insotiti de o harta si un termos cu ceai (ideal pentru o zi de toamna rece, dar cu soare). Dar nu uita sa-ti faci documentarea inainte. O s-o dai pe spate, vorba amicului meu, cu informatiile strecurate in doze mici, dar de efect.

Daca e frig, si vreti sa stati in casa, surprinde-o cu niste diafilme (ti-am spus aici unde le gasesti) sau, si mai bine, cu un film mut (le gasesti pe retrovision). Ca sa fie circul complet, ii dai drumul in surdina site-ului astuia. Biata fata nu va stii ce a lovit-o. ))

Dragii mei, instructia de baza se incheie aici. V-am oferit tot armamentul de care aveti nevoie. Duceti-va in transeele din lumea dating-ului, dati fetele pe spate si faceti-ma mandra!