duminică, 27 februarie 2011

Weekend à la Bridget

Sunt convinsa ca in “Codul bunelor maniere astazi” sunt prezentate cel putin 10 modalitati prin care prietenul tau poate face cunostinta cu mama, toate insotite de recomandari ce contin cuvintele “buchet de flori”, “ciocolata” sau “vin”. Nu si in cazul meu.

Ieri, in camera de hotel a mamei.

Mama:
-    A, am uitat sa te rog sa-mi aduci ceva de citit. Ma plictisesc seara si n-am la ce sa ma uit la televizor.

Eu, ca mielul care zburda voios in drum spre taiere, ii intind romanul scris de prietenul meu, pe care-l aveam in geanta. Mama ridica sprancenele cand vede numele de pe coperta si incepe sa citeasca. A continuat sa-si ridice si sa-si coboare sprancenele la intervale regulate, mai ceva ca valurile facute de galeria nationalei de fotbal la Europene. Dupa cateva pagini, a inchis cartea, a oftat si a spus doar atat:
-    Oh.
-    Ti-a placut?
A luat o mina cat se poate de diplomata.
-    Ahm... Contine cam multe cuvinte cu “p”.
-    Pai e literatura, mama, se inspira din viata reala. Ce, pe vremea ta era altfel?!
-    Ei, altfel! Tu nu l-ai citit pe Creanga? Si-ala s-a inspirat din plin din “viata reala”.

Ahahahahahahaha. Cum sa n-o iubesti pe mama?

*
Tot ieri, probez in fata mamei rochia pe care o voi purta in seara asta la Tabu Oscar Party (petrecerea anuala pe care Tabu o organizeaza in noaptea decernarii premiilor Oscar, la care vin actori, regizori, scenaristi etc).

Rochia cu pricina a fost luata din dulapul Tabu (un fel de frate mai mic si adoptat din Europa de est al dulapului Vogue  :P) si a constituit motiv de disputa intre mine si Andreea. Andreea a luat-o prima, dar mi-a adus-o inapoi motivand ca n-o incape cordonul (o banda lata, care tine rochia – foarte geometrica, de altfel – pe talie). “Ha! mi-am spus eu cu satisfactie”, mandra de talia mea de viespe, “nu s-a inventat cordon care sa nu ma cuprinda pe mine!”

Asta pana am rugat-o pe mama sa-mi inchida respectivul cordon. Si asa am ajuns protagonistele unei scene din secolul XVII – cu mine tinandu-ma de dulap lipsita de suflare, in timp ce mama se sprijinea cu un genunchi de spatele meu si incerca sa imbine cele doua capete ale benzii.

-    Nu mai respira!
-    Nu respir, mama!
-    Ai tras aer in piept cand ai raspuns! Mai aveam putin!
-    Bine, hai inca o data. Huuuuuuuuuh.
-    Iar ai respirat!
Eu, vanata la fata:
-    N-am mai respirat de trei minute! Nici nu mai stiu ce gust are aerul!

Intr-un final, dupa ce reuseste sa inchida una dintre cele patru capse, ne prabusim amandoua razand.

-    Cine naiba poarta cordoane ca asta? Papusile Barbie? Oare cat ar trebui sa slabesc sa ma incapa?
-    Doua coaste, imi raspunde mama razand.

Am abadonat tentativele de a incheia banda respectiva (care, by the way, are fix 60 de cm, in timp ce talia mea de viespe are 64). Dar, pentru ca exista un Dumnezeu al dezastrelor vestimentare, persoana cu care trebuia sa ma intalnesc dupa mama a fost fix Diana Bobar, my favourite fashion designer. :-)

-   Am un fashion emergency, i-am spus in loc de salut.
-   Fashion emergency? a raspuns Diana cu accentul ei dulce, ardelenesc, si a inceput sa rada.

A venit special de la Timisoara sa faca probe pentru clientele ei weekend-ul asta si banuiesc ca ultimele cuvinte pe care voia sa le auda seara, cand se intalnea cu mine sa luam cina, erau “fashion emergency”.

Asta n-a impiedicat-o, insa, sa intre cu mine intr-un magazin si sa-mi recomande o curea pe care s-o tai si s-o cos in locul cordonului-de-Barbie-fara-doua-coaste. Dar, cum cureaua respectiva este elastica si are fix 64 de cm intins, pentru a nu risca sa sara (si sa creez o scena :D), Diana m-a sfatuit s-o cos direct pe mine. Am ras cu pofta cand am auzit-o, dar, dupa indelungi deliberari, am ajuns la concluzia ca daca nu vreau sa steal the spotlight in all the wrong ways, ar trebui sa o ascult.

Asa ca da, o sa cos, in premiera, un obiect vestimentar direct pe mine (ma rog, Chris o sa aiba “onoarea”). Acestea fiind spuse, v-am lasat si am plecat sa ma pregatesc de party. De la care ma rog din suflet sa nu am nimic bridgetjonesian sa va povestesc. :-)

vineri, 25 februarie 2011

Mama spune lucruri traznite

Ieri in bucatarie, eu, mama si Chris. Ii intind mamei o sticla de Irish whiskey, spre degustare. 

Chris:   - Ce-i acolo?
Mama: - Poate-i tuica, poate-i vin, poate-i pipi de rechin!

:-))))))))))))))))))))))))))))))))

Inca ma tavalesc pe jos de ras aducandu-mi aminte. Daca nu v-ati dat seama de ce mama mea e cea mai cool din Europa Centrala si de Sud-Est, puneti mana si va uitati la ultimul penultimul episod din RObotzi, mai jos:
                                                                                                  

miercuri, 23 februarie 2011

Flori pentru Coco

- Incearca sa-i dai florile imediat ce iese, sa aiba un buchet in mana cand da interviurile. Sa arate sarbatoresc. 

Cuvintele Cristinei imi sunau in cap, in timp ce clipeam des din cauza bliturilor si a luminilor camerelor de luat vederi, care ma orbeau. 

Ieri la ora 18 eram la Aeroportul Otopeni, la poarta de Sosiri, asteptand-o pe Crina (Coco) Popescu, fata care la 16 ani a stabilit doua recorduri mondiale: cel mai tanar alpinist si singura femeie care a realizat circuitul Seven Volcanoes (cei mai inalti 7 vulcani de pe cele 7 continente).

Am asteptat-o cu un sentiment de emotie (pe care il am, oricum, de fiecare data cand ma aflu intr-un aeroport) combinat cu unul de dezamagire. Desi sute, mii de oameni si-au declarat admiratia pentru realizarea lui Coco si s-a creat o cauza pe Facebook dedicata intampinarii ei la aeroport, in autobuzul special inchiriat pentru a duce oamenii din Piata Victoriei spre Otopeni am fost 8 oameni. 9, daca numaram si soferul, dar ma indoiesc ca el venise pentru Coco. Iar la aeroport, in ciuda estimarilor pe care am vazut ca le-au facut jurnalistii, am fost maximum 20. Noroc ca mai erau tot pe-atatia fotografi, reporteri si cameramani si au creat impresia de multime.

Cand usile glisante s-au deschis si a aparut, in sfarsit, fata care semana cu imaginile pe care le stiam de pe blogul ei, jurnalistii au inceput sa o strige. Coco s-a oprit timida, ca un animalut speriat de atata lumina. M-am gandit ca trebuie sa-i fie greu sa se reacomodeze cu o multime de oameni dupa doua luni de solitudine. Intre timp, cineva i-a luat din spate rucsacul aproape cat ea de mare si schiurile din mana. Iar Coco a pornit cu pasi ezitanti in mijlocul camerelor de luat vederi si al reportofoanelor.

Dornica sa-i dau cat mai repede buchetul de lalele (pe care Cristina il cumparase de la o florareasa din Piata Victoriei, de la care a obtinut o reducere pentru ca femeia avea un televizor in chioscul de flori si stia de venirea lui Coco), m-am strecurat sub bariera de metal, in acelasi timp cu alti cativa fotografi si cameramani. Ups! Era prea tarziu. Coco incepuse deja sa raspunda la intrebari fix in fata mea, iar in spatele meu, doi baieti derulasera o pancarda uriasa pe care scria „Îţi mulţumim că ne-ai arătat ce înseamnă România”. Nu puteam decat sa stau cuminte, cu bliturile in fata, si sa astept primul moment prielnic pentru a-i da florile si a ma face disparuta.

Cand, in sfarsit, intrebarile jurnalistilor s-au mai rarit si Coco s-a intors in directia mea, i-am intins florile si i-am spus aproape balbaindu-ma “Bine-ai revenit acasa!”. A zambit incurcata (era primul buchet pe care il primise de la sosire) si s-a aplecat sa ma pupe. Numai ca eu facusem deja un mare pas in spate. Acum regret ca m-am comportat ca o mica Vineri. Atunci stiu ca eram foarte emotionata si ca zambetul dezarmant al pustoaicei asteia ma coplesise. 


Mai jos v-am pus cateva dintre pozele pe care le-am facut ieri cu Canon-ul meu, ce parea o masinuta de jucarie intr-un garaj de Monster Trucks pe langa aparatele cu mega obiectivele fotografilor.

Road trip in drum spre aeroport. In imagine colega mea, Andreea si Alex, fotograful care ne insotise. Andreea si cu mine am pregatit deplasarea spre aeroport ca o adevarata excursie: ea luase o placinta de la Mac, eu o portocala. :-) 


Unul dintre steguletele pe care le-am primit de la baietii de la GMP, care au fost si cei care, impreuna cu Webstyler, au ajutat-o pe Coco sa-si indeplineasca visul. Cel care ne-a dat steguletul si-a cerut scuze pentru aspectul lui nerafinat, pentru ca le facusera si le lipisera ei in birou. Mi s-a parut adorabil.


Eu si deja-celebrul buchet de lalele, in asteptarea lui Coco. 


Coco si florile. Mission accomplished. :-) 


Nu stiu in cate imagini din presa ati putut vedea codita foarte simpatica pe care o avea la spate, in care erau impletite tot felul de inele. Mi s-a parut un fel de reminder ca, in pofida fortei pe care o are, e inca doar un copil. 


Cam asa a aratat bagajul ei.


Tatal si surioara lui Coco. 


Mama, care era foarte emotionata. Nu-i asa ca seamana foarte bine cu ea?


Momentul in care surorile s-au intalnit, desi stingherit din cauza camerelor, a fost unul emotionant.


Desi nimeni nu l-a bagat in seama, si probabil n-o sa apara in pozele oficiale, mie mi-a placut mult de nenea in costum, care pe toata durata interviurilor i-a tinut, discret, schiurile lui Coco. 


Portret de familie. :-) 


marți, 22 februarie 2011

Experiment incheiat

Cu oaresce mustrari de constiinta, dar cu un sentiment imens de usurare, declar experimentul meu de saptamana asta ratat si incheiat. :-)

Stiu ca de la voi nu s-a prea vazut, dar eu chiar m-am straduit.

Cred ca nu mi-am mai petrecut atata timp in fata dulapului cu haine din prima saptamana a clasei a IX-a, cand incercam sa-mi impresionez colegele si sa port cate un outfit "gandit" in fiecare zi. Am ascultat muzica pe care de obicei n-o ascult, am rasfoit ore in sir site-uri de fashion nu de placere, ci in cautare de informatii, mi-am facut o lista cu evenimente hip pe care sa le bifez. Am renuntat sa port pijamale si am ales, in schimb, un furou de matase, doar ca sa ma trezesc in miez de noapte cu fundul inghetat si sa caut pe intuneric caldura reconfortanta a bumbacului [probabil o sa ma perpelesc de-a pururi in iadul fashionistelor pentru asta]. 

Stiu ca am facut doar niste fashion review-uri diletante si n-am lasat sa transpara nimic din latura "hipstereasca" a personajului Sophie. Stiu ca nu i-am creat o "voce" foarte diferita de a mea (limba engleza, in caz ca va intrebati de ce am ales-o, e limbajul universal al blogurilor de fashion), stiu ca nu am investit timpul si energia necesare pentru a experimenta cu locuri/oameni din lumea asta, stiu ca nu m-am documentat suficient. 

Culmea, nu m-a facut sa renunt feedback-ul negativ (inclusiv prietene bune care m-au sunat sa-mi spuna ca li se pare o idee proasta si ca pierd timpul aiurea), cat faptul ca nu mi se mai parea fun si ca am obosit. Plus ca, habar n-aveti cat de frustrant e sa vrei sa povestesti ceva ce ti se intampla, dar sa trebuiasca sa te abtii pentru ca saptamana asta nu scrii tu pe blog, ci "Sophie". [Nu, in caz ca va intrebati, nu cred ca sufar de sindromul personalitatilor multiple, chiar daca semnele indica intr-acolo. :P]

Concluziile dupa cele doua zile de experiment (care mi s-au parut secole):

- fashionistele nu sunt fiintele superficiale pe care le consideram noi. Bine, n-or fi toate doctorande in politici europene, dar au nevoie de un anumit fler si de mult stil sa-si intretina blogurile si sa-si creeze tinutele. Recunosc ca m-am simtit ca un bastinas din Papua Noua Guinee scapat la New York ieri, chiar daca am primit complimente de la colegele de birou pentru combinatia de haine. 
- e al naibii de greu sa fii cul. Hipsteritzele au admiratia mea eterna, fie si pentru ca se straduiesc. 
- nu vrea sa stiu cum m-as fi simtit daca ati fi ales-o pe "Simo" (pitipoanca, in caz ca ati uitat). Adica m-am simtit ca o zebra printre oi la metrou purtand o fusta Missoni. Imi pot doar imagina cum m-as fi simtit daca as fi purtat blugi negri, cizme albe cu blanita si geaca roz... 
- I love my life, just as it is. Cu prietenii mei, cu locurile mele, cu cartile, filmele si muzica mea. Vreau sa port furouri cand am chef, nu pentru ca trebuie. Si daca ma trezesc dimineata cu Phil Collins si "You can't hurry love" in cap, vreau sa pot apasa "play" si nu sa-mi impun sa ascult Margot &The Nuclear So and Sos sau Neutral Milk Hotel (chiar daca sunt ok, no offence, guys :-)).

In incheierea acestui post al regretelor, va las cu o ultima imagine a sinelui meu fashionistic si hipsteresc. Adevarul e ca azi ar fi trebuit sa port o rochita cumparata de la un boutique lonodonez cu niste botine foarte dragute, dar viscolul de dimineata mi-a dat peste cap planurile. Asa ca dedesubt ma puteti vedea in toata splendoarea mea intr-o pereche de ripped Acen jeans, un tricou cu "I love NY" si un cardigan Mango. 

Nu foarte hipsteresc, recunosc, si foarte similar cu stilul meu casual. De-asta am aruncat si un element de deruta, un colier cu cristale negre, pe care de obicei il port la rochii de seara. Vorba aia, ori suntem fashioniste, ori nu mai suntem. :-)))))


PS: Partea buna a experimentului meu esuat este ca am avut tot timpul la mine un aparat foto, ca orice fashionista/hipsteritza care se respecta. Asa am surprins azi niste imagini super emotionante si frumoase, pe care o sa vi le arat si voua putin mai tarziu.
PPS: It's effin' good to be back. :D 

Recessionista chic

For today I picked 15 hot accessories under 30 euros. Enjoy!

1.Tamzin Black Clog Shoe Boots from Asos (20 £)

2. Activate Peep Toe Lace Up Clog Boots from Asos (22 £)

 3. Apple PU Front Lycra Back Leggings from boohoo.com (15 £)


4. Crochet Collar from Asos (12 £)


5. Leather Peter Pan Collar from Assos (15 £)


6. Basic Loose Rib Snood from Asos (15 £)


7. Leopard Shoulder Bag from Forever 21 (17,80 £)


8. Grey Feather Clutch from Asos (25 £)


9. Portfolio Envelope Clutch from Asos (20 £)

 10. 79th St Hat from Free People (12,4 £)




11. Feather-and-flower headband from Nordstrom (38 $)


12. Zad Stacked Statement Necklace from Swell (6,99 $)


13. Flower Printed Ring from Forever 21 (4,80 £)

14. Embellished Wide Necklace from Forever 21 (11,80 £)


 
15. Cute Raccoon Ring from Forever 21 (4,80 £)
 
PS: In case you didn't know, Asos ships things for free everywhere in the world, including Romania. And you don't even have a minimum spend required. ;-)

luni, 21 februarie 2011

Monday's Bits and Pieces

Felt sort of retro-chic meets flower power today. I guess you can tell. :-)





Wearing: Missoni skirt, white lace shirt, vintage brooch, C&A belt, Promod  and vintage bangles, Otter boots (not pictured).

In The Mood For Spring

Hey guys!

Hope you had a nice weekend. I had a wonderful one and I'm ready to start a great week. Just had a cup of vanilla green tea (not much to eat, though, my fridge looks pretty much like the one below, well, except the pudding maybe :-))


Don't know why, but I woke up feeling terribly spring-ish. It might have something to do with Fellini's Amarcord that I watched last night, where people were burning a heap of stuff to drive away winter and welcome spring.

Anyway, as I said, I'm in the mood for spring and I want to share with you some of my inspiration.

Beautiful, transparent shoes. 

Like these boots from Cheap Monday.

Or these pretty Chanel peep toes.


And also beautiful, transparent dresses. 

Charles Anastase (love the retro lingerie!)


I'm afraid I don't know the designer of the one below, but I immediately fell in love with its water-like fabric.


Socks + heels = love





Overdose of pink

Like in this Sweedish Elle shoot below



Cotton candy hair!


Pretty ballerinas (and a tatoo spot I love)


Cotton candy trees!


Flowery fabrics

Like this pretty dress from Asos


Or these lovely pants by Free People from Pandora's blog.

  

Huge pompons from Sonia Rykiel!


Tutus and feathers






Miu Miu overdose




Soft day light






The poise and grace of a dancer







Feeling quite whimsical today, so I decided to match my black nail polish with a vintage Missoni skirt. Hopefully I'll have time to post a couple of pics laterz. 

Have a great Monday, everyone! 

Song of the day: Coconut Records - It's not you, it's me.