Flori pentru Coco

- Incearca sa-i dai florile imediat ce iese, sa aiba un buchet in mana cand da interviurile. Sa arate sarbatoresc. 

Cuvintele Cristinei imi sunau in cap, in timp ce clipeam des din cauza bliturilor si a luminilor camerelor de luat vederi, care ma orbeau. 

Ieri la ora 18 eram la Aeroportul Otopeni, la poarta de Sosiri, asteptand-o pe Crina (Coco) Popescu, fata care la 16 ani a stabilit doua recorduri mondiale: cel mai tanar alpinist si singura femeie care a realizat circuitul Seven Volcanoes (cei mai inalti 7 vulcani de pe cele 7 continente).

Am asteptat-o cu un sentiment de emotie (pe care il am, oricum, de fiecare data cand ma aflu intr-un aeroport) combinat cu unul de dezamagire. Desi sute, mii de oameni si-au declarat admiratia pentru realizarea lui Coco si s-a creat o cauza pe Facebook dedicata intampinarii ei la aeroport, in autobuzul special inchiriat pentru a duce oamenii din Piata Victoriei spre Otopeni am fost 8 oameni. 9, daca numaram si soferul, dar ma indoiesc ca el venise pentru Coco. Iar la aeroport, in ciuda estimarilor pe care am vazut ca le-au facut jurnalistii, am fost maximum 20. Noroc ca mai erau tot pe-atatia fotografi, reporteri si cameramani si au creat impresia de multime.

Cand usile glisante s-au deschis si a aparut, in sfarsit, fata care semana cu imaginile pe care le stiam de pe blogul ei, jurnalistii au inceput sa o strige. Coco s-a oprit timida, ca un animalut speriat de atata lumina. M-am gandit ca trebuie sa-i fie greu sa se reacomodeze cu o multime de oameni dupa doua luni de solitudine. Intre timp, cineva i-a luat din spate rucsacul aproape cat ea de mare si schiurile din mana. Iar Coco a pornit cu pasi ezitanti in mijlocul camerelor de luat vederi si al reportofoanelor.

Dornica sa-i dau cat mai repede buchetul de lalele (pe care Cristina il cumparase de la o florareasa din Piata Victoriei, de la care a obtinut o reducere pentru ca femeia avea un televizor in chioscul de flori si stia de venirea lui Coco), m-am strecurat sub bariera de metal, in acelasi timp cu alti cativa fotografi si cameramani. Ups! Era prea tarziu. Coco incepuse deja sa raspunda la intrebari fix in fata mea, iar in spatele meu, doi baieti derulasera o pancarda uriasa pe care scria „Îţi mulţumim că ne-ai arătat ce înseamnă România”. Nu puteam decat sa stau cuminte, cu bliturile in fata, si sa astept primul moment prielnic pentru a-i da florile si a ma face disparuta.

Cand, in sfarsit, intrebarile jurnalistilor s-au mai rarit si Coco s-a intors in directia mea, i-am intins florile si i-am spus aproape balbaindu-ma “Bine-ai revenit acasa!”. A zambit incurcata (era primul buchet pe care il primise de la sosire) si s-a aplecat sa ma pupe. Numai ca eu facusem deja un mare pas in spate. Acum regret ca m-am comportat ca o mica Vineri. Atunci stiu ca eram foarte emotionata si ca zambetul dezarmant al pustoaicei asteia ma coplesise. 

Mai jos v-am pus cateva dintre pozele pe care le-am facut ieri cu Canon-ul meu, ce parea o masinuta de jucarie intr-un garaj de Monster Trucks pe langa aparatele cu mega obiectivele fotografilor.

Road trip in drum spre aeroport. In imagine colega mea, Andreea si Alex, fotograful care ne insotise. Andreea si cu mine am pregatit deplasarea spre aeroport ca o adevarata excursie: ea luase o placinta de la Mac, eu o portocala.  

Unul dintre steguletele pe care le-am primit de la baietii de la GMP, care au fost si cei care, impreuna cu Webstyler, au ajutat-o pe Coco sa-si indeplineasca visul. Cel care ne-a dat steguletul si-a cerut scuze pentru aspectul lui nerafinat, pentru ca le facusera si le lipisera ei in birou. Mi s-a parut adorabil.

Eu si deja-celebrul buchet de lalele, in asteptarea lui Coco. 

Coco si florile. Mission accomplished.  

Nu stiu in cate imagini din presa ati putut vedea codita foarte simpatica pe care o avea la spate, in care erau impletite tot felul de inele. Mi s-a parut un fel de reminder ca, in pofida fortei pe care o are, e inca doar un copil. 

Cam asa a aratat bagajul ei.

Tatal si surioara lui Coco. 

Mama, care era foarte emotionata. Nu-i asa ca seamana foarte bine cu ea?

Momentul in care surorile s-au intalnit, desi stingherit din cauza camerelor, a fost unul emotionant.

Desi nimeni nu l-a bagat in seama, si probabil n-o sa apara in pozele oficiale, mie mi-a placut mult de nenea in costum, care pe toata durata interviurilor i-a tinut, discret, schiurile lui Coco. 

Portret de familie.