Experiment incheiat

Cu oaresce mustrari de constiinta, dar cu un sentiment imens de usurare, declar experimentul meu de saptamana asta ratat si incheiat.

Stiu ca de la voi nu s-a prea vazut, dar eu chiar m-am straduit.

Cred ca nu mi-am mai petrecut atata timp in fata dulapului cu haine din prima saptamana a clasei a IX-a, cand incercam sa-mi impresionez colegele si sa port cate un outfit "gandit" in fiecare zi. Am ascultat muzica pe care de obicei n-o ascult, am rasfoit ore in sir site-uri de fashion nu de placere, ci in cautare de informatii, mi-am facut o lista cu evenimente hip pe care sa le bifez. Am renuntat sa port pijamale si am ales, in schimb, un furou de matase, doar ca sa ma trezesc in miez de noapte cu fundul inghetat si sa caut pe intuneric caldura reconfortanta a bumbacului [probabil o sa ma perpelesc de-a pururi in iadul fashionistelor pentru asta]. 

Stiu ca am facut doar niste fashion review-uri diletante si n-am lasat sa transpara nimic din latura "hipstereasca" a personajului Sophie. Stiu ca nu i-am creat o "voce" foarte diferita de a mea (limba engleza, in caz ca va intrebati de ce am ales-o, e limbajul universal al blogurilor de fashion), stiu ca nu am investit timpul si energia necesare pentru a experimenta cu locuri/oameni din lumea asta, stiu ca nu m-am documentat suficient. 

Culmea, nu m-a facut sa renunt feedback-ul negativ (inclusiv prietene bune care m-au sunat sa-mi spuna ca li se pare o idee proasta si ca pierd timpul aiurea), cat faptul ca nu mi se mai parea fun si ca am obosit. Plus ca, habar n-aveti cat de frustrant e sa vrei sa povestesti ceva ce ti se intampla, dar sa trebuiasca sa te abtii pentru ca saptamana asta nu scrii tu pe blog, ci "Sophie". [Nu, in caz ca va intrebati, nu cred ca sufar de sindromul personalitatilor multiple, chiar daca semnele indica intr-acolo. ]

Concluziile dupa cele doua zile de experiment (care mi s-au parut secole):

- fashionistele nu sunt fiintele superficiale pe care le consideram noi. Bine, n-or fi toate doctorande in politici europene, dar au nevoie de un anumit fler si de mult stil sa-si intretina blogurile si sa-si creeze tinutele. Recunosc ca m-am simtit ca un bastinas din Papua Noua Guinee scapat la New York ieri, chiar daca am primit complimente de la colegele de birou pentru combinatia de haine. 

- e al naibii de greu sa fii cul. Hipsteritzele au admiratia mea eterna, fie si pentru ca se straduiesc. 

- nu vrea sa stiu cum m-as fi simtit daca ati fi ales-o pe "Simo" (pitipoanca, in caz ca ati uitat). Adica m-am simtit ca o zebra printre oi la metrou purtand o fusta Missoni. Imi pot doar imagina cum m-as fi simtit daca as fi purtat blugi negri, cizme albe cu blanita si geaca roz... 

- I love my life, just as it is. Cu prietenii mei, cu locurile mele, cu cartile, filmele si muzica mea. Vreau sa port furouri cand am chef, nu pentru ca trebuie. Si daca ma trezesc dimineata cu Phil Collins si "You can't hurry love" in cap, vreau sa pot apasa "play" si nu sa-mi impun sa ascult Margot &The Nuclear So and Sos sau Neutral Milk Hotel (chiar daca sunt ok, no offence, guys ).

In incheierea acestui post al regretelor, va las cu o ultima imagine a sinelui meu fashionistic si hipsteresc. Adevarul e ca azi ar fi trebuit sa port o rochita cumparata de la un boutique lonodonez cu niste botine foarte dragute, dar viscolul de dimineata mi-a dat peste cap planurile. Asa ca dedesubt ma puteti vedea in toata splendoarea mea intr-o pereche de ripped Acen jeans, un tricou cu "I love NY" si un cardigan Mango. 

Nu foarte hipsteresc, recunosc, si foarte similar cu stilul meu casual. De-asta am aruncat si un element de deruta, un colier cu cristale negre, pe care de obicei il port la rochii de seara. Vorba aia, ori suntem fashioniste, ori nu mai suntem. ))))

PS: Partea buna a experimentului meu esuat este ca am avut tot timpul la mine un aparat foto, ca orice fashionista/hipsteritza care se respecta. Asa am surprins azi niste imagini super emotionante si frumoase, pe care o sa vi le arat si voua putin mai tarziu.

PPS: It's effin' good to be back.