marți, 2 septembrie 2008

Prinţesa Îndărătnică


Poate de vină sunt poveştile pe care le-am ascultat stând turceşte pe covor, în faţa pick-up-ului, cu mulţi, mulţi ani în urma. În ele, atât timp cât era single, Albă ca Zăpada era hăituită de o mamă vitregă psihotică (vorbea cu obiectele de mobilier, for God’s sake!), forţată să împartă locuinţa şi să facă menajul unor minieri pigmei şi ameninţată cu moartea prin sufocare şi otrăvire. Nici Cenuşăreasa atunci când nu era combinată nu o ducea mai bine: obligată să facă pe menajera într-o familie dezorganizată şi abuzată verbal şi emoţional, biata fată ajunsese să le facă confidenţe porumbeilor…


Fericirea, eliberarea de numeroasele abuzuri, încetarea problemelor de comportament (a se vedea dubla personalitate a Cenuşăresei, care ziua freca podele şi noaptea devenea o adevărată amazoană) au venit toate printr-o singură modalitate: pe un cal alb (cu mici modificări dacă vorbim de Prinţul Cenuşăresei, în cazul căruia nu este specificat vechicolul de transport).


De mică am înţeles că “şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi” nu a avut niciodată formă de singular. Albă ca Zăpada, Cenuşăreasa, Frumoasa din Pădurea Adormită, Ileana Cosânzeana, şi o mulţime de alte individe purtătoare de conduri de cleştar şi diademe cu mărgăritare, nu şi-au găsit niciodată fericirea sau salvarea pe cont propriu. Întotdeauna a fost nevoie de un prinţ pe un cal alb (sau sur, după model) şi de dragostea lui pentru ca fata să se simtă specială (de fapt, nu tocmai atenţia pe care i-o acorda tânărul monarh o făcea specială?) şi, mai mult decât atât, să-şi rezolve traumele psihice şi emoţionale.


De altfel, ştim cu toţii ce s-a întâmplat cu tânăra care a încercat să spargă tiparele şi a refuzat să plece însoţită în pădure. A înghiţit-o lupul. Mesajul moralizator către fetiţele de pretutindeni devine astfel clar: numai Făt-Frumos te poate întregi, te poate face specială şi “fericită până la adânci bătrâneţi”. Singură…te aşteaptă o călătorie lungă printr-o pădure întunecată, la capătul căreia ajungi hrană la...coioţi.


Eu am fost întotdeauna o fată ascultătoare. Aşa că, asimilând mesajul subliminal al Poveştilor fraţilor Grimm, atunci când l-am întâlnit pe Făt-Frumos, am lăsat pe seama lui întreaga mea fericire, obligaţia de a mă face să încetez să vorbesc cu guguştiucii, precum şi alte numeroase traume emoţionale. Numai că, într-o bună zi, Făt-Frumos a fost convocat la un Consiliu Internaţional al Prinţilor desfăşurat peste şapte mări şi şapte ţări şi…dus a fost.


O vreme am stat zilnic la fereastra din turnul Palatului meu, uitându-mă cu înciudare în zare. Era clar că Făt-Frumos trebuia să se întoarcă peste câteva zile. În fond, nu-şi hrănise armăsarul decât o tavă cu jăratic. Cât putea să reziste bietul animal flămând?


Apoi m-am revoltat. M-am decis că individul care plecase dând pinteni calului alb era evident un spân deghizat. Adevăratul Făt-Frumos nu m-ar fi lăsat singură pentru a participa la un Consiliu Internaţional al Prinţilor desfăşurat peste şapte mări şi şapte ţări. În plus, adevăratul meu Prinţ nu ar comite niciodată acte de cruzime faţă de animale (a se vedea lovitul cu pintenii şi hrana pe bază de jăratic).


Aşa că, fidelă poveştilor copilăriei, m-am grăbit să-mi găsesc fericirea alături de un alt prinţ. Şi ce-am mai pătimit! Majoritatea cadidaţilor la titlul de “Făt-Frumos al meu” s-au dovedit spâni, căpcăuni sau uriaşi deghizaţi, iar puţinii care erau prinţi veritabili erau, evident, prinţii rătăciţi ai altor prinţese (pe care sper să le găsească într-o bună zi).


Până într-o zi când căutarea mea a luat sfârşit. Astfel, am ajuns să am, în sfârşit, cea mai importantă relaţie din viaţa mea de până acum şi, sunt convinsă, şi de acum încolo. Făt-Frumosul despre care vorbesc se face, din păcate, vinovat de cele mai groaznice defecte. Îi lipseşte cu desăvârşire simţul orientării spaţiale, are gusturi îndoielnice în materie de muzică şi filme, este puţin prea impulsiv şi irascibil, are -prea multe- complexe în legătură cu aspectul său fizic, se decide foarte greu atunci când trebuie să aleagă ceva, are probleme cu tabla înmulţirii cu 6, 7 şi 8, şi, colac peste pupăză, îi place să se lamenteze în legătură cu aproape orice.


De ce am început o relaţie cu o astfel de persoană, vă veţi întreba, poate? Pentru că de aici ar fi trebuit să încep cu ani în urmă. Pentru că, vedeţi voi, Făt-Frumosul din viaţa mea de acum …sunt eu. Am realizat, într-un final, că nu am nevoie de un individ pe cal alb (deşi ar fi drăguţ, nu zic nu) să mă salveze. Pentru că, atunci când individul cu bidiviu monocolor ar fi nevoit să facă o deplasare în împărăţie, sau chiar va pleca spre zări noi, voi rămâne tot eu cu mine.


Şi m-am săturat să stau şi să ţes plângând în turnul Palatului (vă rog nu mă înţelegeţi greşit, cred că ţesutul e o ocupaţie foarte onorabilă, atunci când este practicat în condiţii normale), convinsă că fericirea trebuie să apară în galop.


E puţin greu să începi o relaţie cu cineva după 22 de concubinaj, în care aţi dormit în camere separate. Prinţesa asta a petrecut atâta timp în compania altor persoane, încât îi e frică să stea singură. Îi e frică de ce ar putea să descopere în spatele crinolinei, condurilor de cleştar şi diademei cu mărgăritare.


La fel ca şi o altă prinţesă modernă (interpretată în “Runaway Bride” de Julia Roberts), nici prinţesa noastră nu ştie încă cum îi plac gătite ouăle. Şi câte nu mai ştie despre ea! Prietena mea, Adina, o persoană de altfel foarte înţeleaptă pentru vârsta ei fragedă :), povestea într-un post despre perioada incertitudinilor şi frământărilor prin care a trecut în liceu. Pentru mine, acea perioadă este acum.


Caut, întreb, testez, mă joc, defac totul în bucăţi şi pun la loc. Am crezut că voi găsi răspunsul la zbaterile mele în cartea lui John Welwood, “Iubiri perfecte, relaţii imperfecte. Cum să vindecăm rănile sufletului” sau măcar în bestesellerul lui Elizabeth Gilbert, “Mănâncă, roagă-te, iubeşte”. Dar apoi mi-am dat seama că poate nu e nevoie să mă duc până în Indonezia sau India, precum Gilbert, pentru a găsi fericirea.


Aşa că prinţesa asta va face pace cu multiplele ei defecte şi va investi mai mult timp, energie şi răbdare în relaţia cu ea însăşi. Celebrul guru Carrie Bradshaw :) spunea, la finalul sezonului 6 din “Sex and The City” (vorbind despre diferitele tipuri de relaţii): "(…) But the most exciting, challenging and significant relationship of all is the one you have with yourself."


Eu aş adăuga că e şi cea mai grea. Dar aşa sunt eu, o Prinţesă Îndărătnică. ;)


17 comentarii:

Andra spunea...

Hello, si felicitari pentru noul look. E foarte prietenos, desi pare mai intunecat. :)

Frumoasa foc povestea cu printesa. Nu e atat de greu sa convietuiesti cu tine insati, odata ce gasesti curajul si rabdarea necesara. Dar gasesc de-a dreptul trist sa n-ai pe cineva care sa iti spuna in fiecare dimineata "Trezeste-te, scumpo! 7x8=56!"

Dar daca vreodata o sa te certi cu persoana din oglinda, pune-o sa citeasca un blog frumusel foc, care aduce zambete, insenineaza zile, alunga ploi si dureri de cap, topeste inimi inghetate, despacheteaza din staniol ciocolata marmotei, si alte treburi de gen. Se numeste Inozza.

>:D< Pupici

Ina spunea...

andra,

multumesc pentru cuvintele nemeritat de frumoase. :)

cat despre "7x8=56" [sigur? :))], am avut-o pentru cateva zile la mine pe surioara mea, Yvonna, care mi-a umplut oglinda de la baie cu 6x7, 8x8 si 7x9. a trebuit sa scot biletelele cand mi-a venit un prieten in vizita si m-a intrebat de ce am post its-uri cu tabla inmultirii in baie.

ca o lasa ce sunt, i-am spus ca erau ale Yvonnei. :))

ChloeOnHeels spunea...

Uhum,imi place postul asta.Ai inceput in forta,congrats!(desi eu personal sunt convinsa ca fat Frumos este de fapt un rimel.Ai observat cat de greu este sa gasesti rimelul perfect nowadays?:-<)
Chiar acum cateva zile citeam o povestire despre Frumoasa din Padurea Adormita.Fat Frumos o vede din departare,se apropie de pat,o saruta.Ea se trezeste-era atat de frumoasa,de senzuala,de pura...El se pierde in ochii ei,isi imagineaza o viata intreaga cu ea,un final fericit,dar apoi ii aluneca privirea cativa metri mai incolo...unde dormea o printesa la fel de frumoasa/senzuala/pura...Pretty sad!(asta apropo de printii rataciti ai altor printese :) )

iulia spunea...

Cel mai important e sa te vezi tu ca pe o printesa, numai asa te va zari printul! Multumesc pentru locul meu intre cei 100. :*

simiuk spunea...

Concubinajul cu tine insati nu doare, e sigur si prea previzibil (complicat, daca singura iti incurci itele) dar e al naibii de compulsiv-obsesiv. Atata timp cat nu depaseste niste limite onorabile e ok. Peste, cam face fire albe. Printi am incercat si eu. Si au trecut ani de rugaciuni si asteptat calesti, ca sa vina in final unul, nici print, nici capcaun, asa tam-nesam, sa-mi aduca condurul pereche. Poate...
Oricum si cand il ai pe print, nu uita de ex-concubinajul tau, pastreaza-l, ca fraiele se pierd usor si ajungi printesa izolata in castelul LUI de fildes.

Ina spunea...

chloeonheels,

dau dilema ta cu gasirea rimmelului perfect pe problema mea cu (re)gasirea sinelui profund. :))

cat despre Fat Frumos si Frumoasa din Padurea Adormita, nu mi se pare deloc sad, nu stiu de ce. am ajuns la o concluzie inteleapta, in urma ultimelor relatii avute: daca simti tu (in your heart of hearts) ca Fat Frumos din fata ta nu e pentru tine, trebuie sa-l eliberezi, pentru ca altfel "ocupi" Fat Frumosul altei printese, la fel cum tu, la randul tau, nu vei fi libera atunci cand apare Fat Frumos al tau. or something like that. ;)

iulia,

sa speram ca lucrurile nu stau chiar asa cum spui tu. pentru ca altfel pot sa astept muuuuult si bine. :))

Ina spunea...

simiuk,

intelept graita-ai. :) poate unul dintre cele mai grave, dar aparent banale greseli pe care le poti face intr-o relatie e sa il inlocuiesti complet pe "eu" cu "noi". i should know better.

Mihai spunea...

hey, this is cool. i like this. metaforic dus pana la extrem, but cool :D
asociatia feţilor frumosi (?) iti transmite sa nu mai cauti cu tot dinadinsul si sa te distrezi si atat. va aparea de unde nu te astepti. ah, si o bag si pe-aia cu "nu ai cautat unde trebuie" :D

ps: eu sunt singurul baiat de pe-aici? :-s

joju spunea...

ai dobandit o acuitate remarcabila in a gasi defecte povestilor din copilarie, si ai dreptate sa le interpretezi "mature" hihi
chiar, citind-ui baietului, mi-am dat seama la cate dezechilibre si disfunctionalitati fac trimitere povestirile
pana si capra era singura (divortita? ia facut in vitro?) crescandu-si cei 3 iezi care ..au ramas unu

sa inteleg ca ai comutat "couple relationship" in standby

maybe it is best for you :)

si un secret ca-ntre ingineri, cand cineva o sa ajung sa tina foarte foarte mult la tine de sa nu-i mai dai drumu' o iarna-ntreaga, iti va spune :
"ino, 8x8=64"

si au baut pana la fundu' sticlei :D

Ina spunea...

Catre Onor. reprezentant al Asociatiei Fetilor-Frumosi,

Stimabile domn, credeti-ma ca etapa cautarilor cu tot dinadinsul s-a incheiat acum cateva luni. Deocamdata sunt la faza "si atat", pe care o mai combin uneori cu faza "sa te distrezi si atat" :))

PS: Nu, pentru linistea dvs interioara, nu sunteti singurul mascul feroce pe acest blog (aproape) roz. ;)

Mihai spunea...

i don't mind pink, i mind "feroce" ! :D

Ina spunea...

joju,

adevarul e ca mai bine ii citesti micutului de-astea autohtone, oricat de sangeroase ar fi ele (a se vedea moartea atroce a lupului din povestea amintita de tine sau tentativa de omor a soacrei din alt basm de-al lui creanga, pe care nurorile au izbit-o cu teasta de pereti pana au adus-o in prag de coma) decat sa il cresti cu povestile a la Hollywood ale lui Disney.

gandeste-te la asta ca un fel de pregatire pentru stirile de la ora 5 ;)

cat despre my special "ino, 8x8=64" (ceea ce, by the way, stiam :P), poate sa mai astepte un pic. dupa cum am spus mai sus, acum am o relatie mult mai importanta de urnit. :D

Ina spunea...

mihai,

ok, i take that back. :) voiam sa spun ca nu esti singurul purtator de cromozomi XY de pe-aici ;)

joju spunea...

adevaru' e ca Snow White din 1937 al lui Disney este cel mai reusit desen animat ever (cadrele sunt realizate de pictori nu de simpli graficieni sau calculatoristi). revazand acel desen gasesti ca adult mereu si mereu un lucru al unei echipe de artisti completi, you better try it

so I see, spor la urneala
s-ar putea dovedi cea mai dificila alegere dar necesara

Leah Lusch spunea...

In primul rand, felicitari pentru noul look, e foarte bine ales!

In al doilea rand, mi-a placut mult postul tau, suna ca un manifest demn de pus pe prima pagina a unui roman feminist. Dar patience, my dear Ina, I'm sure your Prince Charming will come one day!

joju spunea...

but of course, ina might very well push away Prince Charming (on the stairs) and keep the Shrek :D)
but not right away ;)

Ina spunea...

leah lusch,

mersi! :) cat despre P.C. (Prince Charming, that is), in "manifestul" meu :) cred ca tocmai asta subliniam: ca deocamdata am pus asteptarea/cautarea pe hold si lucrez la ceva mai important. :)

joju,

asta pe principiul "one woman's Prince Charming is another woman's Shrek"? :) Couldn't agree more. :D