vineri, 5 septembrie 2008

Having Survived High School


“My school was so tough the school newspaper had an obituary section.” (Norm Crosby)


Am dat zilele astea peste un blog ce, spre marea mea stupoare, conţine poze cu mine în liceu. Deşi de fiecare dată când aud menţionându-se cuvântul „liceu” mă apucă tot felul de melancolii şi tristeţi de sezon, dacă stau bine şi mă gândesc, până acum nu mi-aş fi putut aminti imagini concrete din acea perioadă. Şi acum ştiu şi de ce.


Spicuiesc din poze, in a random order: bărbie dublă (într-o poză apare chiar triplă, dar sunt sigură că aia e un trucaj grosolan!), o faţă cât Federaţia Rusă înainte de destrămare, şolduri generoase ca Angelina Jolie cu copiii somalezi, o tunsoare realizată cel mai probabil pe întuneric de o coafeză în stare de ebrietate etc.


Dacă îmi amintesc bine, în liceu nu eram ceea ce am numi o fată stylish. De altfel, ţinând cont de modul în care arătam, e o minune că am supravieţuit liceului. Îmi amintesc că, în timp ce colegele mele erau oripilate de uniformele noastre de un albastru turbat, eu m-am încăpăţânat să o port pe a mea un semestru întreg din clasă a XII-a (tocmai când nu mai erau obligatorii) dintr-un sentiment corny şi geekish de ataşament faţă de liceu. :D Şi dacă vă gândiţi să invocaţi scuza cu Cernobîlul, drop it, şi colegele mele făceau parte din aceeaşi generaţie de copii radiaţi şi nu umblau cu sacouri albastre scămoşate şi pantaloni gri.


Evident, pe „vremea mea” nu exista secţiune „Achieve Straight A’s and Still Maintain Coolness” sau „Get Nice Grades While Still Being a Cool Socialite” pe wikiHow (la secţiunea „How to Survive High School”) . So I could only go so far. :)


Nu demult am avut o discuţie cu prietena mea Ligia, în care îmi exprimam o nedumerire. Cum se face că, în timp ce în liceu îmi plăcea genul de geek, cu ochelari, cămaşă şi pulover etc., chiar puţin mai urâţel, acum n-aş mai putea să mă întâlnesc cu un asemenea tip? La care Ligia mi-a răspuns: „Pentru că acum eşti o tipă cu pretenţii”. Şi, fie pentru că m-am întristat la auzul răspunsului, fie pentru că pur şi simplu s-a răzgândit, Ligia a reformulat: „Pentru că acum arăţi ca şi cum ai fi o tipă cu pretenţii”. :))


Ne alegem oare prototipul bărbatului de care ne-am putea îndrăgosti în funcţie de imaginea de sine pe care o avem? Discutabil. Cert este că, după ce am văzut pozele acelea din vremuri demult apuse, am început să-i apreciez şi mai mult pe cei mi-au fost alături şi m-au iubit în liceu, just the way I was. :)

12 comentarii:

Leah Lusch spunea...

Cred ca explicatia consta in faptul ca ai mai crescut, te-ai maturizat, ai intalnit si alti oameni, iar asteptarile tale s-au aliniat acestui "trend". Cand eram in clasa a VII-a, ma uitam numai dupa baietii blonzi, cu ochi albastri / verzi, gen Leo diCaprio sau Nick Carter. Acum nu imi mai plac deloc, ce-o fi fost atunci in capul meu? I want them tall, dark and handsome :)

Ina spunea...

leah lusch,

but are you tall, dark and handsome? that is the question! :)

Mihai spunea...

*raising hand*

iulia spunea...

Liceul e o perioada groaznica, mai ales daca nimeresti in locul gresit :D
Eu cred ca nu exista :prototipul barbatului", cred ca toate inchipuirile noastre pot fi date peste cap de o singura persoana- care nu seamana deloc cu ce ne-am imaginat. :)

Leah Lusch spunea...

Tall nu sunt deloc, dark sunt de la natura, iar handsome pot fi in ochii privitorului :) Totul este relativ!

Ina spunea...

mihai,

intrebarea era de fapt pentru leah lusch. :) incercam sa vad daca exista, intr-adevar, o corelatie intre perceptia noastra despre sine (ca aspect) si tipul de barbat (din nou din punct de vedere al aspectului) de care suntem atrase.

dar pentru ca tot ai raspuns,e valabila chestia asta si la baieti? adica esti atras de fetele "tall, dark and handsome"(ma rog, pretty)?

iulia,

faptul ca ai dreptate in legatura cu liceul ca "loc groaznic" e demonstrat de pagini de web gen cele de mai sus ("how to survive high school") :) eu am fost o norocoasa, in schimb, si am nimerit intr-unul grozav. de unde si melancoliile care ma mai apuca. :D

cat despre "prototipul barbatului", bineinteles ca el exista. nu intr-un plan real, (decat poate in cazuri foarte izolate si foarte fericite), dar in planul imaginatiei fiecareia dintre noi el e foarte...real :))

leah lusch,

2 din 3...pretty good. :) deci carevasazica ca preferam masculii care ne seamana (mai mult sau mai putin). toate ca toate, but I wouldn't fall for a guy with freckles :))

Mihai spunea...

n-are voie omul sa se bage in vorba, imediat e mustrat de gazda!

raspunsul este normal da, dar nu e exclusiv, as fi ipocrit sa spun ca nu imi plac mai multe genuri. dar in principiu bruneta si frumoasa n-ar strica :)

Ligia spunea...

a se nota ca te iubeam si cu triple chin, da?

Leah Lusch spunea...

Da, dar cum iti explici ca in scoala generala I would of killed for a Nick Carter si, pe cuvant, nu eram nici blonda, nici slaba si nici ochi albastri n-aveam :)?

Ina spunea...

mihai,

pe cine faci tu gazda, ai? :P

ligia,

nu se pune, ca pe vremea aia nu stiam ce ravissante arat. oare pentru ca NIMENI NU MI-A SPUS?! :))

leah lusch,

explicatia e simpla si se numeste the backstreet boys mania. eu aveam crush pe kevin :D :D :D ceea ce voiam sa point out initial in post (si n-am subliniat bine in comentarii) era faptul ca alegem oameni cu aspect/stil asemanator cu al nostru, nu identici cu noi. e posibil sa-ti fi placut pe atunci nick pentru ca si tu te imbracai mai "pop" or smth. anyway, era doar o teorie, nu un adevar irecuzabil. :)

andru spunea...

Oo, ce la fix vine vorba despre liceu! Tocmai s-au implinit 10 ani de cand l-am absolvit si stand eu si cugetand melancolica la trecerea anilor, inmultirea ridurilor (vorba vine) si-a kilelor (iar vorba vine), am realizat ca fiecare "absolvire" s-a lasat cu cate un cadou frumos: dupa terminarea liceului am cunoscut amorul nebun, dupa licenta am inceput cea de-a doua relatie semnificativa de pana acum. Foooarte tare, vorba unui amic.

Ina spunea...

andru,

as zice s-o tii tot asa, dar parca mai bine nu. :))

la mine e invers, inceputurile se soldeaza cu cadouri, aniversarile mai putin. anul asta incep masterul...soooo...cine stie?! :D