luni, 8 septembrie 2008

Bloggeri de pe toate platformele, uniţi-vă!


Domnul Alex. Leo Şerban (pe care, trebuie să recunosc, am început să-l îndrăgesc în ultima vreme) are, n-are ce face, la doisprezece trecute fix, începe să se lege de bloguri şi de bloggeri.


Ultima coloană din „Elle” a domniei sale intitulată, cum altfel, „Bloggerul, noul proletar”, demonstrează, încă o dată, faptul că dl. Şerban vede bloggerii ca pe o clasă aparte de primate, care îşi împart timpul între mâncatul de larve, scărpinatul reciproc pe spate şi scrisul de posturi. Atitudinea dl. A.L.S. mi se pare asemănătoare cu cea a cuiva care, trăind întreaga viaţă fără să asculte muzică, se decide într-o bună zi să descopere acest „limbaj universal” şi dă peste să zicem...Garabete :)) Şi-şi zice omul nostru „Auăleu, dar muzica e ceva oribil! Parcă ar fi un hamster în convulsii!” Şi uite aşa planeta a mai pierdut un posibil meloman...


Mais revenons à nos moutons! Cum spuneam, monsieur Şerban îşi începe scrierea cu o observaţie extrem de interesantă:


„M-am convins (dacă mai era nevoie) de un lucru: atunci când te legi de „unul de-al lor”, bloggerii reacţionează în bloc, anarhic-cazon, strângând rândurile în jurul blog-ului criticat. Nu găseşti nici unul care să spună: Stai, dom’le, poate că omul ăsta are dreptate aici, blog-ul cu pricina chiar este prost! Nu.”


Nu o să mă leg aici de această generalizare absolut gratuită. Trebuie să fii aspirant la titlul de „Maica Tereza 2008” sau extrem de „naiv” să afirmi că toate blogurile sunt „bune”. E o generalizare la fel de stupidă ca „nu există literatură sau muzică proastă”. Bineînţeles însă că, atunci când „ataci” un blogger pe propriul său domeniu, cititorii acestuia vor „sări” să-l „apere”. În fond, prin acest gest îşi „apără” propriile gusturi, afinităţi, propria personalitate. Nu e logică absolut primară?


Buuun. Ceea ce m-a deranjat însă la articolul domnului A.L.S. a fost următoarea comparaţie forţată, dovada că fenomenul blogging-ului îi este absolut străin editorialistului „Elle”:


„E ca şi cum, atunci când un blogger ar strâmba din nas la un articol prost apărut în prea scrisă, jurnaliştii s-ar năpusti asupra acestuia din simplă solidaritate sindicală. Ceea ce este absurd- jurnaliştii nu fac asta. Bloggerii, da. Ei au dreptul de a critica orice, oricum, oriunde şi pe oricine, potrivit unui principiu zis «democratic».”


Credeam că e evident pentru toată lumea că (cu puţine şi fericite excepţii) blogging-ul nu e o meserie, ci un hobby. E stupid să compari modul în care cineva îşi face meseria cu modul în care cineva îşi desfăşoară un hobby. E la fel de normal, însă, să critici (cu bun-simţ şi argumente, altele decât cele gen „Esti prost, baaaaaa!”) un articol de gazetă (pe care by the way, ai plătit nişte bani) cum e să critici un articol de blog (în care ai investit o altă resursă, timpul tău liber). Critica, incredibil sau nu, domnule Şerban! are, într-adevăr acest dezavantaj că este, hm, să-i spunem liberă?!


Este, deci, perfect acceptabil (spun eu) să critici un post, dacă vrei un blog, sau chiar persoana din spatele său, dar nu întreaga blogosferă! L-aş ruga pe domnul Alex. Leo Şerban (dar vai, blogul meu este deschis doar câtorva cititori, poate îi transmiteţi voi :) ) să facă un mic experiment. Să se „lege” de, să spunem, nu o colecţie de timbre, nu de un filatelist, ci de colecţionarii de timbre de pretutindeni, să le spună şi lor cum ne spune nouă, bloggerilor, că sunt încuiaţi . Tot un hobby în care se investeşte timp şi pasiune este, nu? Fac o comparaţie forţată? Îmi cer scuze, I’ve learnt from the best. :)


Apropo, tonul articolului dl. Şerban mi-a adus aminte de un mail primit de la amicul Jorjel acum câteva zile, prin care îmi cerea să-l reprezint în instanţă, că a dat de un mic bucluc. Jorjel al nostru căuta o echipă profesionistă de wedding planneri şi a dat peste un site pe numele său „Funny-Wedding”, unde a fost întâmpinat de ospitaliera, dar agramata urare „Bine a-ţi venit!”. Jorjel pune de un post ironico-educativ, în stil propriu, iar „mulţumirile” aproprietarului „Funny-Wedding” nu se lasă mult aşteptate:


va multumim pt observatie.am reparat greseala facuta. iata ca una din marile probleme ale Romaniei contemporane au fost rezolvate.ne asumam greseala dar reactia dvs. ni se pare exagerata si bascalia cel putin gratuita.
ii multumim totusi domnului petrisor socol care, ca orice pierde-vara veritabil, isi omoara timpul dindu-si cu parerea in stinga si in dreapta pe diferite site-uri, blog-uri, etc.am observat ca cei care stau calare toata ziua pe net
in stilul acesta sint de fapt niste persoane complexate, pline de frustrari, care, negasind in viata de zi cu zi recunoasterea (nemeritata de altfel) a “capacitatilor” lor, incearca sa se “desfasoare” pe net, cel mai adesea sub umbrela anonimatului, impartind generos critici, observatii, “judecati” de valoare. neavind valoare in societate acest gen de persoana gaseste in internet locul unei posibile recunoasteri a “meritelor” lor. este adevarat ca si bascalia ieftina este un stil de viata dar sfatul nostru este “back to work”. sint probleme mai importante in societatea romaneasca decit un “a-ti” dar nu ? nu-i asa ? de ce sa nu fim ai dracu daca se poate ?”


A mai stat ce-a mai stat omul nostru şi şi-a dat seama că nu a fost suficient de clar în supărarea lui. Aşa că a revenit cu un sequel, un comentariu plin de fragmente de legislaţie înţeleasă anapoda şi referiri la înţelepciunea populară:


“NE ADRESAM IN ACEST MOMENT PROPRIETARULUI ACESTUI SITE, RESPONSABIL PE PLAN JURIDIC PT CONTINUTUL ARTICOLELOR PUBLICATE PE ACEASTA ADRESA DE WEB.

bun. daca acest articol nu mai are subiect atunci ne asteptam ca acest articol sa dispara pina la finalul acestei zile.din acest moment comentariile dvs sint jignitoare si fara rost.
in caz contrar ne vedem nevoiti sa va actionam in instanta si sa cerem daune interese pt ca acest articol ne cauzeaza prejudicii prin :
denumirea site-ului dvs., vulgaritatea si impertinenta limbajului folosit, stilul tendentios
si denigrator la adresa firmei noastre fara un motiv intemeiat.

oricum nu este treaba dvs “cheful de colaborat” al
clientilor nostri. nu este problema dvs site-ul nostru . orice referire in continuare la adresa site-ului o vom considera ca un prejudiciu adus
SC FUNNY-WEDDING SRL. libertatea de expresie inseamna a comenta constructiv si nu denigrator.
vedeti-va de treaba dvs si lasati site-ul nostru.
nu este problema dvs sa comentati “design-ul si functionalitatea” acestuia.
prostul moare de grija altuia si calatorul de drum lung.”

Să vă mai aduc spre cunoştinţă concluzia glorioasă, dar din păcate agramată la care a ajuns furiosul organizator de Nunţi Amuzante?

“ve-ti intelege intr-un final ca
libertatea de expresie, inclusiv pe internet inseamna sa il respecti pe cel de linga tine si in cazul in care acesta greseste sa nu ii sari imediat de git.”

Mai frumos de atât nici eu nu puteam să o spun. În fine, ca să revenim la deliciosul material al domnului Alex. Leo Şerban, acesta se încheie cu o observaţie dragă intelectualilor de peste tot şi din toate timpurile: adevărata Cultură este în comă, sau, ca să-l citez:

„Până nu demult, nivelul cultural era definit de o elită, iar masele aspirau, cum-necum la standardele fixate de acea elită. Astăzi, canonul (estetic) este contestat vehement, „gustul” oricui – rezultat al unei educaţii precare şi al unei culturi folclorice, „după ureche” – a ajuns sacrosanct, iar experţii diverselor domenii artistice sunt marginalizaţi, cu argumentul pervers că „publicul nu îi mai urmează”...”


Vocabularul este mult mai elevat („ve-ţi” este înlocuit cu „sacrosanct”, de exemplu), atacul este la idei, şi nu la persoană, dar, atât comentariile domnului „Bloggerul, noul proletar”, cât şi cele ale domnului „Funny-Wedding” denotă aceeaşi lipsă de cunoaştere/înţelegere a fenomenului de blogging.


Din întunecatul turn de fildeş în care domnul A.L.S. îşi redactează materialele pentru „Elle”, bloggerul este văzut ca „noul proletar – revendicativ, vindicativ şi profund anti-elitist.” Poate ne întâlnim într-o bună zi la un ceai şi vă schimb părerea, tovarăşe! ;)

4 comentarii:

Mihai spunea...

nu cred ca existe o notiune absoluta de blogging, nu stiu daca poate da cineva o definitie, cel mai probabil e o reuniune de definitii. in schimb, n-ai de unde sti daca articolul este parerea lui proprie sau i-a fost comandat un articol contra bloggingului.

Funny-wedding au fost geniali, dar stim ca oamenii inculti nu reactioneaza bine la ironii de-aştea fine :D

Andra spunea...

Niciodata n-am inteles de ce majoritatea persoanelor trecute de prima tinerete (dupa atitudine si "î"-uri estimez ca Dl Slav are mult peste 40 de ani) nu vor sub nicio forma sa accepte faptul ca jurnalismul, comunicarea, comertul, ..., viata de zi cu zi, au ajuns la un alt nivel. Nu este un concept greu de inteles (ci doar greu de realizat); se numeste simplu, evolutie.

ALS are o rubrica intr-o revista cu un target a carei medie de varsta se invarte in jurul a 25 de ani. A realizat niste albume de fotografii ultra-apreciate de catre cei din noua generatie. Si totusi, dovedeste o mare lipsa de respect fata de tineri, cand scrie articole de genul asta.

Domnul Slav se ocupa de un domeniu destul de nou – organizarea de evenimente, si isi promoveaza serviciile pe un site web. S-ar spune ca o persoana din domeniul asta e destul de open-minded. Dar dansul dezamageste crunt! And there is nothing Funny about that!

Nu inteleg. Nici unul nu este... tamplar, sa zicem. Ar trebui sa aibe orizonturile mai deschise. Dl Serban ar trebui sa inteleaga ca daca o sa continue sa scrie asa, si daca l-ar citi mai multa lume, « revolta » ar fi din ce in ce mai mare si se va ajunge ca dupa cateva episoade de genul asta multe persoane sa isi piarda complet respectul fata de persoana si articolele dansului. Si desi ma indoiesc ca ii pasa, dansul isi poate pierde rubrica in Elle, revista la care oricum nu pricep de ce a fost convocat...

Domnul Funny Wedding trebuia sa plece capul umil, sa isi recunoasca greseala gramaticala si sa multumeasca pentru heads up fara sa faca prea mare tam tam. Sau sa o repare si taca din gura. Sunt de acord ca si-a facut putina publicitate pe calea asta, dar parca atunci cand e vorba de reclama negativa, parca ai vrea sa fie cat mai putina.

Siturile in general, dar mai ales blogurile (pentru ca redactarea de articole este gratuita si la indemana oricui) sunt o metoda excelente de exprimare, luand in calcul faptul ca nu ne pune nimeni mana la gura, cand ne ridicam sa spunem ceva. Accesul la materialele online este gratuit, astfel incat oricine are dreptul sa isi exprime parerea. Cititorii nu sunt constransi de faptul ca nu au bani sa cumpere o revista / un ziar, iar cei care vor sa scrie nu trebuie sa arunce pe geam sume enorme de bani. Trierea articolelor si cenzura se fac live, de catre cititori.

Desigur, asa cum personal am pretentia ca domnul ALS sa respecte faptul ca in online oricine are dreptul scrie orice, si ca ne trebuie respectat dreptul la opinie, si dansul ar putea spune ca in articolasul lui are voie sa scrie dupa placul inimii, urmand aceleasi reguli. Din pacate pentru dansul, exista cateva motive pentru care nu putem echivala cele 2 domenii:
- accesul la articolul domnului ALS se face pe baza unei plati (pe care nu toata lumea si-o doreste sau si-o permite)
- accesul la articolul din Elle este “restrictionat”, achizitionarea revistei fiind posibila doar in Romania.
- formatul este fix, rigid, nu permite un feedback si o comunicare / schimb de pareri intre cititor si autor. Asta e partea in care conceptul de blog sau de forum vine si kicks print’s ass. Asta e partea la care tinerii, mai ales, tin si se bucura ca isi pot spune parerea. Acesta e avantajul cel mai de pret al blogurilor. Si nenea Slav si nenea Serban trebuiau sa tina cont de... ”puterea vocii libere” :-P

P.S. Foarte exacta etichetarea articolului :)

Ina spunea...

mihai,

nu am sustinut niciun moment ca exista o "notiune absoluta de blogging". cred insa ca cei doi nu inteleg inca cu ce se mananca acest fenomen si cu atat mai suparatoare mi se pare atitudinea lor indarjita.

cat despre faptul ca articolul a fost "comandat" sau nu, n-are a face. la final se gaseste semnatura respectivului editorialist si deci lui ii atribui parerile exprimate acolo, si nu redactorului-sef.

andra,

and the award for the longest comment on "Inozza" goes to....ta-ta-ta-ta-ta...ANDRA!!!! (crowds cheering wildly) :)

sunt perfect de acord cu tot ce ai spus tu acolo atat de bine. vin doar cu doua completari: dl. Slav, tipul cu organizarea nuntilor, are sigur peste 40 de ani. Intr-un comment facut pe blogul lui Jorjel pomenea de faptul ca a fost degeaba "sub gloante" la revolutie, avand in vedere cum se aplica democratia azi. ce intelege el prin democratie...mister.

cat despre dl. Alex. Leo Serban, nu stiu de ce, dar in ultima vreme imi placeau tot mai mult articolele lui. serios. si ii respect dreptul de a-si exprima opiniile (fie ele si negative), dar ma supara lipsa lui de open-mindness, generalizarile pe care (cel putin din punctul meu de vedere) le face in necunostinta de cauza. un om care calatoreste atat de des in occident, care intra in contact cu atatia oameni creativi, care lucreaza pentru ceea ce se vrea o revista moderna, chiar avangardista de moda si lifestyle, sa considere TOTI bloggerii niste inculti si frustrati ai societatii? mi se pare trist si suparator. cred ca trec pe harper's bazaar. :)

Jorjel spunea...

Ah, am uitat sa te felicit pentru articolul asta. ;) Si multumesc pentru sustinerea morala :D Felicitari!