Inozza

Bloggeri de pe toate platformele, uniţi-vă!

Domnul Alex. Leo Şerban (pe care, trebuie să recunosc, am început să-l îndrăgesc în ultima vreme) are, n-are ce face, la doisprezece trecute fix, începe să se lege de bloguri şi de bloggeri.

Ultima coloană din „Elle” a domniei sale intitulată, cum altfel, „Bloggerul, noul proletar”, demonstrează, încă o dată, faptul că dl. Şerban vede bloggerii ca pe o clasă aparte de primate, care îşi împart timpul între mâncatul de larve, scărpinatul reciproc pe spate şi scrisul de posturi. Atitudinea dl. A.L.S. mi se pare asemănătoare cu cea a cuiva care, trăind întreaga viaţă fără să asculte muzică, se decide într-o bună zi să descopere acest „limbaj universal” şi dă peste să zicem...Garabete :)) Şi-şi zice omul nostru „Auăleu, dar muzica e ceva oribil! Parcă ar fi un hamster în convulsii!” Şi uite aşa planeta a mai pierdut un posibil meloman...

Mais revenons à nos moutons! Cum spuneam, monsieur Şerban îşi începe scrierea cu o observaţie extrem de interesantă:

„M-am convins (dacă mai era nevoie) de un lucru: atunci când te legi de „unul de-al lor”, bloggerii reacţionează în bloc, anarhic-cazon, strângând rândurile în jurul blog-ului criticat. Nu găseşti nici unul care să spună: Stai, dom’le, poate că omul ăsta are dreptate aici, blog-ul cu pricina chiar este prost! Nu.”

Nu o să mă leg aici de această generalizare absolut gratuită. Trebuie să fii aspirant la titlul de „Maica Tereza 2008” sau extrem de „naiv” să afirmi că toate blogurile sunt „bune”. E o generalizare la fel de stupidă ca „nu există literatură sau muzică proastă”. Bineînţeles însă că, atunci când „ataci” un blogger pe propriul său domeniu, cititorii acestuia vor „sări” să-l „apere”. În fond, prin acest gest îşi „apără” propriile gusturi, afinităţi, propria personalitate. Nu e logică absolut primară?

Buuun. Ceea ce m-a deranjat însă la articolul domnului A.L.S. a fost următoarea comparaţie forţată, dovada că fenomenul blogging-ului îi este absolut străin editorialistului „Elle”:

„E ca şi cum, atunci când un blogger ar strâmba din nas la un articol prost apărut în prea scrisă, jurnaliştii s-ar năpusti asupra acestuia din simplă solidaritate sindicală. Ceea ce este absurd- jurnaliştii nu fac asta. Bloggerii, da. Ei au dreptul de a critica orice, oricum, oriunde şi pe oricine, potrivit unui principiu zis «democratic».”

Credeam că e evident pentru toată lumea că (cu puţine şi fericite excepţii) blogging-ul nu e o meserie, ci un hobby. E stupid să compari modul în care cineva îşi face meseria cu modul în care cineva îşi desfăşoară un hobby. E la fel de normal, însă, să critici (cu bun-simţ şi argumente, altele decât cele gen „Esti prost, baaaaaa!”) un articol de gazetă (pe care by the way, ai plătit nişte bani) cum e să critici un articol de blog (în care ai investit o altă resursă, timpul tău liber). Critica, incredibil sau nu, domnule Şerban! are, într-adevăr acest dezavantaj că este, hm, să-i spunem liberă?!

Este, deci, perfect acceptabil (spun eu) să critici un post, dacă vrei un blog, sau chiar persoana din spatele său, dar nu întreaga blogosferă! L-aş ruga pe domnul Alex. Leo Şerban (dar vai, blogul meu este deschis doar câtorva cititori, poate îi transmiteţi voi :) ) să facă un mic experiment. Să se „lege” de, să spunem, nu o colecţie de timbre, nu de un filatelist, ci de colecţionarii de timbre de pretutindeni, să le spună şi lor cum ne spune nouă, bloggerilor, că sunt încuiaţi . Tot un hobby în care se investeşte timp şi pasiune este, nu? Fac o comparaţie forţată? Îmi cer scuze, I’ve learnt from the best. :)

Apropo, tonul articolului dl. Şerban mi-a adus aminte de un mail primit de la amicul Jorjel acum câteva zile, prin care îmi cerea să-l reprezint în instanţă, că a dat de un mic bucluc. Jorjel al nostru căuta o echipă profesionistă de wedding planneri şi a dat peste un site pe numele său „Funny-Wedding”, unde a fost întâmpinat de ospitaliera, dar agramata urare „Bine a-ţi venit!”. Jorjel pune de un post ironico-educativ, în stil propriu, iar „mulţumirile” aproprietarului „Funny-Wedding” nu se lasă mult aşteptate:

„va multumim pt observatie.am reparat greseala facuta. iata ca una din marile probleme ale Romaniei contemporane au fost rezolvate.ne asumam greseala dar reactia dvs. ni se pare exagerata si bascalia cel putin gratuita.
ii multumim totusi domnului petrisor socol care, ca orice pierde-vara veritabil, isi omoara timpul dindu-si cu parerea in stinga si in dreapta pe diferite site-uri, blog-uri, etc.am observat ca cei care stau calare toata ziua pe net
in stilul acesta sint de fapt niste persoane complexate, pline de frustrari, care, negasind in viata de zi cu zi recunoasterea (nemeritata de altfel) a “capacitatilor” lor, incearca sa se “desfasoare” pe net, cel mai adesea sub umbrela anonimatului, impartind generos critici, observatii, “judecati” de valoare. neavind valoare in societate acest gen de persoana gaseste in internet locul unei posibile recunoasteri a “meritelor” lor. este adevarat ca si bascalia ieftina este un stil de viata dar sfatul nostru este “back to work”. sint probleme mai importante in societatea romaneasca decit un “a-ti” dar nu ? nu-i asa ? de ce sa nu fim ai dracu daca se poate ?”

A mai stat ce-a mai stat omul nostru şi şi-a dat seama că nu a fost suficient de clar în supărarea lui. Aşa că a revenit cu un sequel, un comentariu plin de fragmente de legislaţie înţeleasă anapoda şi referiri la înţelepciunea populară:

“NE ADRESAM IN ACEST MOMENT PROPRIETARULUI ACESTUI SITE, RESPONSABIL PE PLAN JURIDIC PT CONTINUTUL ARTICOLELOR PUBLICATE PE ACEASTA ADRESA DE WEB.

bun. daca acest articol nu mai are subiect atunci ne asteptam ca acest articol sa dispara pina la finalul acestei zile.din acest moment comentariile dvs sint jignitoare si fara rost.
in caz contrar ne vedem nevoiti sa va actionam in instanta si sa cerem daune interese pt ca acest articol ne cauzeaza prejudicii prin :
denumirea site-ului dvs., vulgaritatea si impertinenta limbajului folosit, stilul tendentios
si denigrator la adresa firmei noastre fara un motiv intemeiat.

oricum nu este treaba dvs “cheful de colaborat” al
clientilor nostri. nu este problema dvs site-ul nostru . orice referire in continuare la adresa site-ului o vom considera ca un prejudiciu adus
SC FUNNY-WEDDING SRL. libertatea de expresie inseamna a comenta constructiv si nu denigrator.
vedeti-va de treaba dvs si lasati site-ul nostru.
nu este problema dvs sa comentati “design-ul si functionalitatea” acestuia.
prostul moare de grija altuia si calatorul de drum lung.”

Să vă mai aduc spre cunoştinţă concluzia glorioasă, dar din păcate agramată la care a ajuns furiosul organizator de Nunţi Amuzante?

“ve-ti intelege intr-un final ca
libertatea de expresie, inclusiv pe internet inseamna sa il respecti pe cel de linga tine si in cazul in care acesta greseste sa nu ii sari imediat de git.”

Mai frumos de atât nici eu nu puteam să o spun. În fine, ca să revenim la deliciosul material al domnului Alex. Leo Şerban, acesta se încheie cu o observaţie dragă intelectualilor de peste tot şi din toate timpurile: adevărata Cultură este în comă, sau, ca să-l citez:

„Până nu demult, nivelul cultural era definit de o elită, iar masele aspirau, cum-necum la standardele fixate de acea elită. Astăzi, canonul (estetic) este contestat vehement, „gustul” oricui – rezultat al unei educaţii precare şi al unei culturi folclorice, „după ureche” – a ajuns sacrosanct, iar experţii diverselor domenii artistice sunt marginalizaţi, cu argumentul pervers că „publicul nu îi mai urmează”...”

Vocabularul este mult mai elevat („ve-ţi” este înlocuit cu „sacrosanct”, de exemplu), atacul este la idei, şi nu la persoană, dar, atât comentariile domnului „Bloggerul, noul proletar”, cât şi cele ale domnului „Funny-Wedding” denotă aceeaşi lipsă de cunoaştere/înţelegere a fenomenului de blogging.

Din întunecatul turn de fildeş în care domnul A.L.S. îşi redactează materialele pentru „Elle”, bloggerul este văzut ca „noul proletar – revendicativ, vindicativ şi profund anti-elitist.” Poate ne întâlnim într-o bună zi la un ceai şi vă schimb părerea, tovarăşe! ;)