marți, 1 noiembrie 2011

5 ani de Inozza VIDEO

Dupa cum v-am promis acum doua saptamani, am revenit si cu varianta video a aniversarii Inozza la lorgean theatre. :-) 
  
Oricat m-am straduit (and Lord is my witness, I've tried!) n-am reusit sa scot filmuletul evenimentului final sub 15 minute (din cele 48 cat are filmarea bruta) fara sa-mi calc pe inima. Mai jos aveti, asadar, cele 16 minute si 45 de secunde condensate ale spectacolului-lectura. 

Pentru cei care nu au rabdare/timp sa urmareasca tot filmuletul, iata si care sunt principalele momente:

00:00 - 01:37 - Printesa indaratnica (fragment)
01:38 - 03:47 - Decat o linie fierbinte (integral)
03:48 - 07:05 - Nevindecare (fragment)
07:06 - 07:50 - Cel mai mult si mai mult (fragment)
07:51 - 10:50 - Cum am dormit aseara in baie (fragment)
10:51 - 13:55 - Lav cu nabadai (integral)
13:56 - 16:35 - my thank you speech :D



Trebuie mentionat ca, daca in trecut am cochetat cu ideea de a avea un video blog (sau de a posta si filmulete pe blogul asta), dupa ce am vazut fragmentul cu micul meu discurs, am renuntat la orice speranta in acest sens. Imi misc bratele in sus si in jos, pe diagonala si pe orizontala de parca sunt un bâtlan care-si face incalzirea inainte de a-si lua zborul. Daca adaugam la asta dictia mea vitezomana, rezulta un Lacul Lebedelor meets Catch me if you can. :-)))) You get my point. 

Mai jos am pus si un al doilea filmulet, care a surprins momentul cadourilor si al povestilor din spatele lor + surpriza aniversara pe care i-am facut-o Anei, a carei zi de nastere fusese cu doar o zi inainte (de la minutul 11:27). Pentru a proteja demnitatea celor prezenti, care i-au oferit cadou Anei un mic moment artistico-muzical, am pus voci de chipmunks peste vocile noastre in momentul respectiv. You're welcome! :-))))


Vreau sa le multumesc inca o data prietenilor mei Olga si Costin pentru filmare + editare (daca aveti vreodata nevoie de cameramani pentru un eveniment, vi-i recomand cu caldura), Verei si lui Anton (precum si Andreei) pentru interpretarile minunate si nebanuite ale textelor mele, :-) lui Lorin pentru ca ne-a gazduit la lorgean theatre si nu in ultimul rand prietenei mele, Alexandra, careia i-a apartinut ideea evenimentului. 

Multumiri din suflet si fetelor si baietilor prezenti (Ana, Andreea, Mihaela, Gabi, Andressa, Gelu, Dorina si Florin) pentru minunatele cadouri si povesti pe care mi le-au impartasit. Si voua, tuturor, pentru ca ma cititi si, asa cum am spus si in micul (si chinuitul) meu discurs, pentru ca imi dati ocazia sa fiu cea mai buna la ceva, pentru prima oara in viata mea. :-)

9 comentarii:

Andreea spunea...

cuteneeeeeeeeeeeeeeeess!

andreeame spunea...

idem! :))

Anca spunea...

Vocea ta reala nu se potriveste cu vocea pe care mi-o imaginam eu cand iti citeam posturile. :)) Dar e o surpriza placuta, iar tu esti foarte frumoasa si imi place parul tau roscat si stralucitor. Ai un zambet foarte frumos.

Mi-au placut textele alese si modul in care au fost interpretate. Cel mai mult m-a emotionat textul despre bunicul tau. Imi aduc bine aminte perioada in care l-am citit prima data. Atunci ma simteam atat de norocoasa ca bunicul meu era inca langa mine. Recent l-am pierdut si de multe ori imi vin in minte textele tale cu care ma identific perfect, sunt un fel de alinare.

Daca iti vei face video blog, voi avea o reactie de genul Oh, boy! Oh, boy! Oh, boy! Cred ca ar fi cireasa de pe tort pentru fanii Inozza.

dorina spunea...

Ar fi foarte dragut sa-ti faci video blog.

Si mie, ca si Ancai mi s-a parut ca vocea ta suna diferit fata de cum mi-o imaginam, dar imi place...

Oricum si a mea suna diferit inregistrata, zici ca plangeam :)

Frumoase filmuletele, dar nu se compara cu emotiile si trairile pe care le-am avut atunci, live.

Andrada spunea...

eee, mie nu mi se pare deloc diferita vocea ta de ce imi imaginam. Si nu vad nicio problema cu miscarile batlanesti. :D. La videoblog se editeaza, u know? :D. Apare batlanul, o ia razna, o luam de la capat etc.

Ina spunea...

@Anca: Aia nu e vocea mea reala, slava Domnului! :)) De fapt, urasc sa-mi aud vocea inregistrata, mi se pare oribila. Cel mai greu moment al realizarii unui interviu e cand trebuie sa ascult banda pentru a scoate textul si imi aud vocea. Bleah. :)

Cat despre videoblog, dupa cum am spus, deocamdata a disparut din plan. Poate cand invat sa-mi controlez gestica si mimica, revin la idee. But don't hold you breath. :)

@dorina: I know, right? Vocile inregistrate suck! :)

@Andrada: Asta inseamna sa-mi angajez editor video la volumul de munca pe care il preconizez. :)))

Alina spunea...

Cu ocazia asta, am descoperit ca nu pronunt corect numele blogului tau :)
Tu ii zici "inoza", eu ii zic "inoozza" (suna ca si "inuța"). Pentru mine, tot varianta mea suna mai dragut si oricum nu m-as putea dezobisnui sa zic asa.

zapacita spunea...

iarasi m-am emotionat cand m-am uitat la filmari:)

Tare-tare dragut a fost.

P.S. Si eu urasc sa ma aud pe reportofon:)) De 10 ori mai subtire decat in capul meu

@alina si mie tot inuta imi vine sa-i zic dar ma educ sa incetez :)) Go Inozza:D

Photography Lady spunea...

ce frumos, mai Ina!