marți, 2 decembrie 2008

O amintire. Ceva frumos.


La început am zâmbit. După un timp am început să mă simt penibil și să-mi transpire palmele. Apoi m-am relaxat și am început să râd. După un timp am început să râd cu spasme. La final, aveam lacrimi în ochi. Și nu, nu vă descriu ce s-a întâmplat prima dată când am fumat iarbă. E vorba despre reacțiile fiziologice care au însoțit ultima vizionare de casetă video de la o nuntă.


Deși întotdeauna m-au fascinat genericele cu efecte speciale de la începutul filmulețelor de nuntă (inimioarele care ies din pozele unduitoare și se transformă în porumbei care zboară în alte poze ce apar din diverse unghiuri ale ecranului etc.) și mai ales ipostazele frapant de orginale în care sunt pozați mirii (el care o ține în palmă pe ea începe să mi se pară parfum după ce-am văzut în ultima vreme), niciodată nu m-am gândit la creierele (well, poate e prea mult spus) care orchestrează aceste producții.


Tudor Giurgiu a transformat însă fascinația sa pentru industria audio-video dezvoltată în jurul nunților într-un film. Pe numele său ”Nunți, muzici și casete video”, documentarul lui Giurgiu e prima producție originală HBO România și garantează 57 de minute de bună-dispoziție, dacă nu chiar râs în hohote.


Site-ul oficial al filmului este nuntimuzicisicasetevideo.ro , unde vă recomand să vizionați trailerul, dar și teaserul HBO. Nu ratați însă (la secțiunea despre ei) și Playlist-ul nunții de vis, unde este prezentată o panoramă a fundalului sonor care însoțește fericitul eveniment. Modesta mea experiență într-ale nunților stă chezășie că autorul acestei secțiuni spune un mare adevăr atunci când afirmă: ”Cele mai bine cotate sunt așa-numitele evergreen-uri românești, cum ar fi melodiile lui Gabriel Dorobanțu – Gara noastră mică și Dacă pleci sau cele ale tinerei speranțe Fuego – Măicuța vrea să mă-nsor. Dar nici clasicele Meneaito sau, mai nou, Bomba, nu lipsesc din playlist-ul obligatoriu, însoțite, în ultimii ani, de Jaga Jaga, o melodie de proveniență incertă, dar în plină ascensiune, care îmbină ritmul zglobiu cu filonul etno.

Dar deliciul filmului îl reprezintă cele 12 personaje prezentate, respectiv cei care se asigură că mirii vor avea suficient material memorabil de vizionat. Iar dacă romantismul lipsește în această zi de maximă emoție, nu-i bai, căci, vorba unuia dintre protagoniști (cred că era fotograful Achim): ”Mai regizăm de multe ori (...) sărutări, îmbrățișări, o plimbărică prin parc, pe o băncuță, o mângâiere, o alinare...”

Fostul meu prieten îmi mărturisea acum câteva săptămâni, la întoarcerea de la o nuntă, că respectivul eveniment l-a speriat suficient cât să nu mai vrea să se însoare vreodată. Îndrăznesc să spun că Nunți, muzici și casete video poate fi considerat echivalentul nupțial al unei vasectomii.

Dacă i-ați ratat premiera pe HBO din 27 noiembrie, îl puteți vedea pe același canal pe 13 decembrie, de la 22.40. Dacă mai visați la rochia albă sau la costumul de mire, totuși, poate-ar fi o idee mai bună să dați skip. ;)

luni, 1 decembrie 2008

Hi hi


Hei, gaşcă! Îmi pare rău ca n-am mai scris de aproape o săptămână, dar am fost plecată într-un weekend prelungit la Sighişoara, unde în afară de dormit 16 ore pe zi, plimbări cu Lily sub soarele blând şi înfulecat gogoşi cu gem n-am făcut absolut nimic.


Mint. Ba am mai făcut ceva. Mi-am pierdut ochelarii pe tren, motiv pentru care acum mijesc ochii îndureraţi în faţa monitorului. Nu-mi plângeţi de milă, totuşi, sunt o zăpăcită şi-mi merit soarta! În altă ordine de idei, sper că aţi mers la vot, chiar şi măcar să-i bifaţi pe toţi candidaţii, dacă nu v-aţi făcut o idee clară cine ar merita votul vostru.


Înainte să plec să-mi pun comprese pe ochii obosiţi, vă las cu o ghicitoare. Bănuiţi autorul mesajului? Hi hi.