Fashioniste si power women

Imi plac blogurile de personal style si deseori imi incep ziua pe lookbook, in loc de facebook (orgoliile sunt la fel de mari, dar pozele sunt mai frumoase, haha).

Am observat, astfel, ca aproape toate fashionistele ale caror bloguri imi plac se erijeaza in power women (una dintre putinele care nu incearca sa faca asta si care mi-e tare draga e Doina).

Un post din care lipsesc o pereche de Louboutin cu toc ametitor, un iPhone/iPad/Blackberry, un ruj rosu sau bijuterii statement, (toate aceste accesorii fiind indicatori ai puterii sociale, profesionale etc.) e un post ratat.

Sunt si exceptii, evident, dar cam asta e starea generala a lucrurilor din punctul meu de vedere. Fashionistele uita insa ca a avea o stare materiala foarte buna (in majoritatea cazurilor datorita unui tata sau unui iubit generos) si, deci, a-ti permite tinute la care majoritatea femeilor doar viseaza, nu echivaleaza cu a fi o femeie puternica. 

Pentru mine, una dintre putinele fashioniste care este in acelasi timp si power women e Wendy Nguyen. M-am indragostit de stilul lui Wendy din secunda in care i-am descoperit blogul si bineinteles ca am urat-o in secret pentru perechile de Louboutin si YSL si pentru gentile Celine si Chanel pe care le are.

Rasfoindu-i blogul, tin minte ca m-am intrebat cum de-si permite toate acele lucruri. Parinti sau iubit bogat - sau poate amandoua? Din pacate experienta mi-a demonstrat ca rareori este vorba despre realizare prin propriile forte. Am citit apoi prezentarea pe care si-a facut-o Wendy si m-am facut mica de jena.

"I grew up in foster care, carried my belongings in a trash bag and worried about being homeless at the age of 18. I worked three jobs in high school to save enough money to go to college and as a result feel truly blessed to have had the opportunity to do so. I finished high school with honors, emancipated from the foster care system, and went to the University of California, Berkeley, where I graduated with a bachelor’s degree in Psychology." (puteti citi mai multe aici)

Am invatat, asadar, sa nu ma mai grabesc sa judec lucrurile dupa aparente (lectie pe care inca mi-o insusesc) si am ajuns sa o admir si mai mult. Nu doar pentru ca a reusit sa se ridice din, practic, cel mai jos loc din care poti porni in viata, ci si pentru ca ofera un exemplu copiiilor care au acelasi background cu al ei (vezi munca ei de voluntariat).

Daca ma gandesc mai bine, multi dintre voi s-ar putea s-o fi vazut pe Wendy, desi fara sa fi stiut ca este vorba despre ea. Anul trecut, bloggerita a facut un videoclip super simpatic, despre 25 de modalitati in care poti purta o esarfa, care a devenit rapid un hit pe Youtube (are 12 milioane de vizualizari pana in prezent). 

Desi pare munca unei intregi echipe creative, video-ul a fost realizat numai de ea si de iubitul ei. Pentru pasionatii de video editing, Wendy povesteste aici toata munca care a fost necesara pentru producerea lui.

Mi-ar placea sa cred ca happy ending-urile din basme li se pot intampla in viata reala oamenilor buni. In cazul lui Wendy, insa, este vorba mai mult despre ambitie si o putere de munca extraordinara decat despre o zana buna. 

Si da, cam asta inteleg eu printr-o fashionista care este o power woman. 

PS: Pentru ca in prezent Wendy este o fata norocoasa din toate punctele de vedere, cand sunteti intr-o stare avansata de mushiness puteti citi guest post-ul pe care l-a scris iubitul ei pe blog, de ziua ei. Yup, some people just have (and deserve) it all.  

Cherchez la femme

Intr-o ora plec spre Balul Mascat Redd's de la Palatul Bragadiru. Abia astept, n-am mai fost acolo de la Balul de Absolvire a Facultatii!

Am inteles ca o sa primim masti la sosire, asa ca si daca vreau sa va spun cum o sa arat si tot nu pot. Ca sa nu mai spun ca port o rochie neagra, cum poarta probabil si 90% dintre fetele de acolo. 

Daca vreti sa ma gasiti, totusi, nu cautati fata cu tatuajul cu dragon, nici pe cea cu cercelul de perla, ci fata cu colierul de cristale. 

Indiciul subtil e mai jos:

PS: Superbul colier cu cristale Swarovski este opera talentatei Florina Erimescu de la Josephine. L-am comandat acum trei ani, de Craciun, pentru a-l face cadou, dar odata ce l-am vazut n-am mai putut sa ma despart de el. In seara asta e prima data cand il port, asa ca sper sa-mi poarte noroc. Va povestesc maine daca a fost asa sau nu.

Later Edit: un bal, patru cluburi (Vault, Tralala, Club A - hehe si Control) si vreo 7 beri si cocktailuri mai tarziu, pot spune ca mi-a purtat noroc. Dar e genul de noroc caruia pot sa-i fac fata doar o data pe an. Prin urmare colierul merge in sertar si va iesi de acolo abia peste ceva vreme.

Good girls gone (terribly) bad

Saptamana trecuta am avut o mini-sedinta foto impreuna cu Andreea si Diana, colegele mele de la Tabu (continuare celei despre care v-am povestit aici).

Pentru ca fotografiile trebuiau sa ilustreze un articol despre creme Nivea (de fata si corp), am plecat de acasa imbracata cu un maiou si niste blugi si incaltata cu o pereche de balerini. Dar, pentru ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la studioul foto, am ajuns sa pozez intr-o rochie de 1.000 de euro si cocotata pe tocuri de 15 cm. Oh, well, am avut si zile mai proaste.  

Nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat daca nu m-as fi intalnit inainte de sedinta foto cu Andreea, care, trezindu-se in dimineata respectiv cu sentimente de diva, a decis sa se imbrace intr-o rochie neagra cu pantofi.

- Si eu ce fac acum?! N-am timp sa ma duc acasa sa ma schimb, i-am reprosat.

- Relax, honey. La studio e acum un shooting de fashion, sigur gasesti ceva acolo sa arunci pe tine.  

Intr-adevar, studioul foto era transformat intr-un rai al fashionistelor de pretutindeni, cu rochii Diane von Furstenberg si Dolce & Gabbana atarnand nonsalant pe umerase si perechi de Gucci, Louboutin si Casadei asezate cuminti pe masa. 

In cele din urma m-am strecurat intr-o rochie neagra cu vreo 2 numere mai mica si am incaltat o pereche superba de pantofi cu vreo 2 numere mai mari (manechinul respectiv purta, ca orice model de 1,80 m care se respecta, marimea 40 la picior). Stiti cum se spune: you can't have them all.  

Mai jos puteti admira rezultatul sedintei foto private, pe care Andreea si cu mine am realizat-o in paralel cu cea oficiala. Peste ani, nepotii nostri vor putea spune orice despre noi, mai putin ca bunicilor lor le-ar fi fost vreodata teama de ridicol.

Explicatiile foto cu italice sunt preluate de pe pagina de Fb a Andreei, celelalte imi apartin. 

Vaduvele negre ale revistelor glossy. 

Trebuie sa precizez ca la poza asta, ca si la urmatoarea, indicatiile stilistului nostru, Adi, au fost: "Andreea, stai serioasa, ca la buletin. Ina, tu fa ce vrei". Evident, a iesit asta: 

Iar aici Andreea isi proba privirea de ingeras inocent, in timp ce la mine puteti admira a mrrr look gone wrong. )) Cred cu tarie ca n-as putea obtine un mrrr look decent nici daca viata mea ar depinde de asta.

 

Iar asta e poza mea preferata cu Andreea, pentru ca a reusit sa-i surprinda putin din natura solara.  

"Give a girl the right shoes and she can conquer the world", spunea la vremea ei o blonda celebra. Mai jos o puteti admira pe blonda mea preferata in timp ce ia startul catre summitul G8. ))

 

Dedesubt am surprins-o pe colega noastra, Diana, in timp ce-i retusa look-ul modelului meu. Nu va pot da o explicatie pentru existenta acelor casti, dar comentariul Andreei vizavi de aceasta imagine a fost "I-auzi, ia, antena satelor". Cred ca este suficient. 

Poza de mai jos a fost facuta inainte sa ma urc pe uneltele diavolului care sunt orice pereche de pantofi cu tocuri peste 10 cm (15 cm, in cazul alor mei). De unde si atitudinea relaxata, pe care aveam s-o pierd in curand.

Primul cadru pe tocuri. Zambesc, intr-adevar, dar cred ca ochii mei mariti dublu fata de dimensiunile lor obisnuite indica starea de usoara panica in care ma aflam. Ca sa nu mai zic nimic de umarul ce pare dislocat. Cum o reusi Victoria Beckham nu doar sa mearga pe asemenea tocuri zilnic, dar sa si mai care un bebelus in timpul asta, ma depaseste total.

Aici faceam calculul estimativ a cat m-ar costa daca imi pierd echilibrul si, in cadere, sfasai rochia si rup un toc. Sa spunem doar ca pana in 2012 as fi practicat abstinenta, atat de la mancare, cat si de la plata chiriei si a utlitatilor.

Am incheiat in forta, demonstrandu-i Andreei nu doar ca pot sa-mi tin echilibrul pe uneltele diavolului, ci c-o pot face si dintr-o pozitie cu gradul 9 de dificultate pe scara modelelor Victoria's Secret. 

Si aceasta, dragii mei nepoti, este povestea despre cum o ardea bunica voastra si prietena ei, Andreea, in tinerete la sedintele foto (a caror protagoniste nu erau). Si nu, n-o sa va port pica daca decideti sa va negati originile intr-o buna zi. ))

Tabu Oscar Party

Pentru ca tot v-am povestit zilele trecute aventurile prin care am trecut cu rochia mea de Bridget si de dragul Anei, iata cateva imagini simpatice de la Tabu Oscar Party 2011 (in caz ca ati uitat, vorbim de anul in care The King's Speech a luat cele mai importante premii la care fusese nominalizat ).

Petrecerea s-a tinut la Readers Cafe, in incinta Metropolis Center. Mai jos puteti vedea cladirea, pe care era proiectat "Oscar Tabu".

Iata si cateva dintre pozele simpatice facute la panoul de la intrare:

My better Tabu half, Andreea  

Unul dintre cele mai stylish & fun cupluri pe care le cunosc - Anna si Alex:

Carmen, in tinuta care mi-a placut cel mai mult, chiar daca n-a fost neaparat eleganta, ci mai playful:

Rochia mea si cordonul ei bridgetjonesian [poza a fost crop-uita pentru ca expresia mea hilara sa nu va distraga atentia de la obiectul in discutie ]

In general, doamnele si domnisoarele played it safe si au ales clasicul negru:

Iar unele dintre ele pareau chiar coborate de pe Covorul Rosu:

Mini-tartinele au fost dementiale:

Muzica lejera si perfecta pentru conversatie:

Iar cocktailurile Inception delicioase   

Toata lumea a aratat si s-a simtit bine, motiv pentru care imi tot suna in cap Shiny, Happy People

 

 

Si, bineinteles, pentru ca trebuia sa existe drama, a fost organizat un concurs cu tinutele invitatilor. La sosire, fiecare era pozat, iar fotografia respectiva era pusa pe un panou si votata. Marele premiu a fost superba rochie de mai jos de la 109, in valoare de 1700 de lei.

Iata cata tensiune a existat in timpul votului  ))

Castigatoarea tinutei a fost domnisoara cu rochia albastra, despre care spuneam ca parea sosita de pe Covorul Rosu.

Si iata-i si pe cei cativa temerari care au rezistat pana in zori

'twas a swell of a party, pacat ca n-a mai ajuns si Colin Firth, cum mi-a promis. ))))))