Marea cu fara

Ieri m-am intors dintre valuri si nisipuri dupa o vacanta de o saptamana. Si ma tot gandeam eu asa pe drumul de intoarcere in civilizatie de ce iubesc (da' asa, iubire cu spume si nabadai, nu altceva) marea? Pentru ca imi place sa inot si as face asta ore in sir? Probabil. Pentru ca as putea zace intinsa in nisip si citind cu zilele? Posibil.


Adevarul e ca iubesc marea pentru ca ma elibereaza de false pudori, de norme si conveniente, de obiecte pseudo utile. Iubesc marea pentru ca marea este fara. Fara fond de ten, fara sutien, fara mobil, fara foehn, fara bijuterii, fara tacamuri, fara nasturi, fara post-it-uri, fara net, fara pantofi cu toc, fara fier de calcat, fara ceas. 


Si, macar din cand in cand, cu totii avem nevoie de putin fara. :)

Facebook – la o luna dupa

Well, hello there! :) Nu, inca n-am sucombat, dar nuntile din ultima perioada (4 pana acum) au avut un vag efect de coma asupra materiei mele cenusii. Sa vezi oameni dansand pe dansul pinguinului, cocktailurile cu votca si multe nopti pe tocuri de 10 cm can do that.

Stiu ca am promis un review de nunti (si o sa-l fac, cand ma mai inzdravenesc : D), dar pana atunci, pentru ca se implineste o luna de cand mi-am facut cont pe Facebook, am zis sa revin cu o mica analiza personala a respectivei retele de socializare.

Ce-mi place:

- primesc o gramada de informatii utile. Sunt la curent cu tot felul de evenimente, conferinte, lansari, oferte de joburi cool etc. Sa nu uitam si de traseul sentimental sinuos al prietenilor cu relationship status. Music to my voyeuristic ears. : ) Pun intended, ok?

- am reluat legatura cu oameni cu care n-am mai vorbit de ani de zile si cu care mi-era jena sa reiau legatura tocmai pentru ca n-am mai vorbit cu ei de ani de zile (can you see the vicious circle here? : ) )

Ce nu-mi place:

- primesc o gramada de informatii inutile. Nu, nu ma intereseaza ce iti spune tie azi zodiacul sau ravasul norocos, cum nu ma intereseaza care este numarul tau de telefon perfect sau ca ti-a fatat iapa un manz bej in FarmVille. No offence pentru iapa.

- imi trimit cereri de prietenie tot felul de indivizi cu un IQ mult sub limita legala. Si cand (soc si groaza!) ii intreb de ce considera ca ar trebui sa fim prieteni, imi dau raspunsuri de genul “pentru ca imi place de tine”. Nasol. Mie nu. 

- tag-uirea pozelor. De ce crezi ca vreau sa-mi apara la profil poze in care abia daca imi identific eu un varf de nas sau de pantof intr-o mare de oameni? Nu inteleg de unde aceasta obsesie compulsiv-obsesiva pentru catalogare si identificare. 

- persoanele care scriu EXACT aceeasi chestie pe Facebook pe care au scris-o cu cateva secunde in urma si pe Twitter. Inteleg ca in unele cazuri publicul lor difera, dar nu putem proceda altfel, pretty please? Deja-vu-urile astea imi dau dureri de cap. 

- last but not least, chestiile gen “X suggested you like nu-stiu-ce”. Fratilor, daca-mi place ceva, credeti-ma ca am suficienta coordonare motorie incat sa-mi contract singurica muschii degetelor si sa dau click cu mouse-ul pe butonul de “like”. Daca-mi doresc eu asta din adancul inimii, that is. Sa nu uitam si varianta horror in care X imi recomanda sa fiu prietena cu prietenul ei/lui, Y. E ca si cum ma apuc eu sa-ti recomand ce chiloti cred ca te avantajeaza, fara ca tu sa mi-o ceri. Gen. :)

Observ ca la final am mai multe puncte la sectiunea “Ce nu-mi place”, dar e posibil sa ma fi trezit prost azi-dimineata. Exista o nenorocita de raza de soare care-mi patrunde prin jaluzele si ma trezeste in fiecare dimineta la 7 fix. E mai rau decat un cocos, va spun. : )

Pana una-alta, am decis: ii mai dau Facebook-ului inca o sansa sa ma cucereasc, desi intre timp recunosc ca il insel cu mult mai simpaticul (desi mai scundul :P) sau frate vitreg, Twitter. : )