Am avut multi sefi in scurta mea cariera. Unii isterici, altii incompetenti, cei mai multi mediocri. Dar am avut noroc si cu trei sefi foarte, foarte misto. Unul dintre ei este Peca Stefan.
Peca e tare. Nu doar pentru ca e una dintre eternele tinere sperante ale dramaturgiei romanesti (cu toate ca are deja piese montate la NY, Londra, Roma sau Berlin). Peca e tare pentru ca isi pastreaza autenticitatea si franchetea, desi e acuzat de vulgaritate gratuita de criticii pudibonzi. Si Peca e tare pentru ca mereu surprinde cu ceva original.
Ultimul lui spectacol, „Targoviste de jucarie”, la a carui avanpremiera am fost sambata seara, (la Targoviste, evident) este pretty bloody brilliant.
Ultimul lui spectacol, „Targoviste de jucarie”, la a carui avanpremiera am fost sambata seara, (la Targoviste, evident) este pretty bloody brilliant.
Imaginati-va 18 spectacole micute (de 20 de minute fiecare), care se joaca in 4 ture consecutive, timp de 2 ore. O tura contine 6 spectacole care se joaca simultan, din care, evident, poti vedea doar unul. Partea si mai misto e ca la fiecare tura, pe langa spectacolele de la „Casa rasului de groaza” (sala mare) sau „Casa papusilor” (sala studio), exista si spectacole in regim de one-to-one (adica doar un singur spectator fata in fata cu actorul), desfasurate in diverse spatii ale teatrului (holuri, foaier, cabine de machiaj).
Din pacate, pana sa ne prindem cum se fac inscrierile pentru spectacolele individuale (in regim de primul venit, primul servit), am ratat intalnirile cu Adevaratul Print al intunericului (in Casa Spiritelor),
cu Babareasa care ghiceste amorul in palma, tarot si globul de cristal (in Casa Spiritelor) – pe asta chiar as fi vrut s-o vad!
senzatiile tari din Cortul Viselor (din cate am auzit de la o spectatoare din spatele meu, in Cortul Viselor erai asezat pe un pat si priveai la niste imagini psihedelice, in timp ce ascultai some funny yoga speech),
si pe Gigel Masinuta, care, contra modestei sume de 10 bani, te purta pe la fiecare spectacol in parte (l-am vazut de doua ori aparand in timpul unui spectacol cu cate cineva prin trapa din podeaua salii mari – pretty cool!).
Se pare ca trebuie sa vii la minimum 4 vizionari ca sa vezi toate spectacolele, dar adevarul e ca parca sentimentul de frustrare care ma incerca la final facea parte din farmecul spectacolului (oricat de ciudat ar suna). Peca ne-a povestit la sfarsit ca spectacolul a fost gandit asa tocmai pentru ca omul de rand, neatras de teatru, sa revina. It sure fooled me!
Trebuie spus ca „Targoviste de jucarie” a fost creat special pentru Targoviste (orasul natal al lui Peca) si face parte din proiectul „Despre Romania, numai de bine”, pe care Peca il dezvolta impreuna cu regizoarea Ana Margineanu.
Am vazut in total 4 spectacole, dintre care, de departe, favoritul meu a fost „Batrana invizibila” (in tura 4, la Casa Rasului de Groaza). Douazeci de minute am ras intr-una, dintre care mai bine de 10 minute am ras cu lacrimi (ultima data cand am ras cu lacrimi in halul asta a fost in 2007 la o comedie franceza). Vreau mult de tot sa ma intorc la Targoviste sa vad macar 1 sau 2 spectacole one-to-one, dar si sa-l revad pe asta. Katia Pascariu in rolul batranei e de-men-tia-la!
Ce e misto la „Targoviste de jucarie” (pe langa conceptul de teatru itinerant in sine) e ca fiecare piesa si fiecare performance, chiar daca sunt foarte diferite, au teme si simboluri comune, care se repeta si se leaga intre ele, dand nastere unui spectacol unitar bine inchegat despre un oras care acum mi se pare fascinant. Abia astept sa citesc cartea care contine textul intregului spectcol (cea mai ampla piesa romaneasca scrisa vreodata – cum o lauda Peca)!
Iar foarte misto este faptul ca, spre diferenta de teatrul clasic, spectatorul are libertatea de a-si crea singur traseul si, deci, propriul spectacol. De fapt, daca mergi insotit de cineva la acest spectacol si va alegeti fiecare alt traseu, la final veti avea doua experiente total diferite. M-a amuzat ca, atunci cand actorii au iesit la aplauze, pe multi ii vedeam pentru prima data. Si m-a amuzat si mai tare ca pe doi dintre ei (Dracula si Babareasa) i-au vazut doar 2 spectatori, din cei cam 100 cati am fost. Pe cea mai frumoasa femeie din lume au vazut-o 12 oameni, iar cu Gigel Masinuta s-au plimbat numai 4.
O sa ma intorc la Targoviste pentru „Targoviste de jucarie”, ceea ce va recomand si voua calduros (in fond, nu este decat la o ora distanta de Bucuresti, cam acelasi interval de timp pe care il petreceti in trafic intr-o zi aglomerata).
Din cate stiu, premiera spectacolului a fost ieri, dar mai sunt reprezentatii in zilele de 3, 10 si 11 iunie. Mai multe detalii despre „cel mai tare parc de distractii teatrale din Universul cunoscut” gasiti aici.
Joaca placuta!
