joi, 12 octombrie 2006


Mă dau în vânt după cumpărături la Varşovia

M-am întors azi extrem de mulţumită acasă, după o partidă de câteva ore de cumpărături. Ce-am pornit să cumpăr, poate vă întrebaţi? Un bilet la Intercity-ul de mâine spre Cracovia…

Dar, vedeţi voi, gara e amplasată foarte strategic, în apropierea unui imens centru comercial, Galeria Centrum, precum şi a IDM-ului local (da, au şi polonezii mei alternative la mall), numit KDT. Aşa că, în lipsa oricărei ocupaţii intelectuale, m-am decis să intru în câteva magazine, de curiozitate, să mă holbez şi eu la puloveraşe şi fustiţe.

Primul “sklep” ales a fost un boutique fistichiu, care mi-a plăcut că şi-au aranjat marfa pe culori. Intru, mă uit, ce să aleg? Nu că nu aveam de unde din zecile de modele de bluziţe funky, tricouri cu imprimeuri retro sau fuste multicolore. Dar parcă erau prea flashy pentru little old me. Când dau să ies…Hop! sare şi vânzătoarea:”Bla bla…nu ştiu ce, pani pomoţ?” Azi am avut primul meu curs de Basic Polish. Ştiu cum să spun “Pe mine mă cheamă Ina!”, dar asta e şi singura propoziţie coerentă pe care pot să o debitez. Şi în contextul actual era total depăşită. Aşa că o iau timid, în engleză: “I was only looking”. Aha! Mi-a depistat slăbiciunea. În câteva secunde a chemat-o şi pe a doua vânzătoare.

…………………..

Peste încă o jumătate de oră eram în acelaşi butic, de data asta în cabina de probă, unde nu prea încăpeam bine din cauza mulţimii de bluze şi maiouri care-mi fuseseră pe rând recomandate. Recunosc: îmi place să mă complac în starea asta de client-pupat-în-derriere, pentru simplul motiv că mi se întâmplă rarissim în ţara natală.

La fiecare ieşire din cabină reuşeam să smulg aceleaşi interjecţii de admiraţie. Prima vânzătoare le mai rupea cu engleza, dar celalată nu ştia o boabă. Cu toate acestea, era cea mai convingătoare. Am cumpărat bluza galbenă cu flori care “matched my eye” (cum mi se spuseses fără drept de apel, deşi n-apucasem să întreb: care dintre ei?), şi maioul violet pentru wild parties . Toată lumea era mulţumită. Am mai ales şi o eşarfă-curcubeu, to match my other eye. O sa mă întorc acolo. Când o să mă simt deprimată, singură, sau când o să vreau pur şi simplu să aud că arăt bine.

Următoarea oprire- un magazin de undies. Cum să te abţii când din vitrină îţi zâmbesc smiley faces de pe panties portocalii?? M-am uitat câteva minute peste zecile de modele şi aşteptam vânzătoarea să mă edifice cu preţurile, care nu apăreau nicăieri. Curând, cu o mişcare bruscă, din spatele sutienelor dantelate, a apărut un nene încurcat. Trecut de prima tinereţe, bărbatul m-a privit timid.Doream ceva? m-a întrebat fără să scoată un sunet. Am întrebat de preţuri. Sucea şi învârtea fâşiuţele de bumbac cu mâinile lui mari, de parcă ar fi umblat cu grenade. După câteva minute, bărbatul parcă se învineţise, iar eu nu mai suportam. Puteai tăia tensiunea cu cuţitul de unt. I-am mulţumit şi am plecat grăbită. Mi s-a părut că i-am făcut un serviciu. Parcă cumpăram lenjerie cu tata.

Vă povestesc mâine (în special Adinei) cum e cu facultatea asta a mea privată din Polonia. Acum mă grăbesc. Trebuie să ajung la farewell party-ul unui tip pe care nu l-am văzut în viaţa mea. Şi încă nu ştiu unde e barul cu pricina. Detaliile…mâine bineînţeles.

4 comentarii:

Andrei spunea...

Felicitari pentru blog, ai im stil foarte placut si o verva in prezentarea faptelor, de apreciat. Poate acum te va "citi" si Alex, pentru ca nu citeste blogul Andreei... rusine lui :)

Uau, primul comentariu! Ce onoare!

Lobontica spunea...

Chiar si de la sute de km departare reusesti sa binedispui lumea. Si uitasem ce debit verbal ai si cat de lucid poate fi in acelasi timp si funny. AMASING ! miss ya :* ! sper sa-ti mearga bine, ca nu uit cum te incurajam inainte de interviu sa te duci sa dai tot ca esti cea mai jmekera si suntem mandri de tine toata grupa. ma bucur ca ai ajuns pe-acolo. chiar aseara (sau alataseara -nu mai stiu sa fac diferenta de o luna intre noapte si zi din cauza muncii ingrozitor de solicitante)..ma uitam la Miss World in reluare. si editia asta a fost chiar in Polonia. mi-am amintit imediat de tine. Asa frumos vorbeau misele de Varsovia, de "Cracow"....acum ai povestit si tu de pe la shopping. pare funny. mereu am avut impresia ca sunt o tara de oameni reci, ciufuti si inchisi. Se pare ca nu-i asa. Dar limba oricum e IMPOSIBILA. tu esti sigur ca zici "numele meu este Ina" si nu altceva? :))))))))))))))))

Te poopa Lobontzica & wish u all the best !!!!

Ina spunea...

Scumpul meu Cioco, in primul rand, alex m-a "citit" si inainte sa incep sa bloguiesc :P. In al doilea rand, mai erau ele comentarii, dar n-am apucat sa le public in timp util, motiv pentru care imi cer scuze partilor lezate. Anyhow, e mereu o onoare sa te avem printre noi :))

Ina spunea...

Lobontzico, mersi din suflet pentru ca inca te gandesti la mine!Si n-am uitat deloc cine mi-a fost incurajator-sef la interviul de bursa :). Cat despre ce zic eu acolo, mai, pana acum nimeni nu m-a luat la bataie, desi, odata i-am oferit locul unei batranele in tramvai cu replica "La revedere". Se mai intampla...:)))