miercuri, 18 octombrie 2006

Od Warszawa do Krakow

Am fost la Perla în Cracovia week-end-ul ăsta. Ocazie cu care am înjurat mai ceva ca un birjar PKP-ul că nu e în stare să-şi ia angatate vorbitoare de engleză. PKP-ul e CFR-ul polonez iar eu am pierdut un tren. Aviz amatorilor de călătorii în Polonia: singurul tren care oferă reduceri pentru studenţii internaţionali e Intercity-ul. Iar singura zi în care nu oferă reduceri este, cum altfel, cea în care am plecat eu, vinerea.

Plăntuţa pe care am luat-o pentru camera Perlei mi-a asigurat mult-râvnitul loc la geam în tren, pentru că trebuia aşezată pe măsuţă. Drumul a durat cinci ore, timp în care m-am holbat pe rând la studentul la politologie (cum mi s-a recomandat), la studenta la nu-stiu-ce si la cei trei muncitori care-şi făceau constant practical jokes unul altuia. Unul a fost înghiontit când a vrut să ia o gură de vin, celui de-al doilea i-a fost luat ziarul, iar cel de-al treilea a fost zdravăn pălmuit când încercase să aţipească, pe motiv că se încerca prinderea unei muşte. Într-un final, musca a fost lichidată cu grosul tratat de mitologie al studentei, şi toată lumea a picotit, extenuată după atâta acţiune.

Căminul Perlei e un bloc în care stau laolaltă studenţi din toate colţurile lumii (ştiu că anul trecut a avut colegi din Mexic, Canada, Cipru, Statele Unite etc.) şi tinere familii, unele dotate şi cu cărucioare. La parter, te aşteaptă înşirate spălătoria, salonul de masaj şi manichiură şi frizeria. În interior găseşti oficiul poştal, firma de închiriat biciclete, şi un mic magazin care vinde aproape de toate, de la reviste şi port-bonheur-uri cu Buddah, la pijămăluţe de bumbac, Snickers şi prezervative. Pentru cumpărături ceva mai serioase, mai trebuie să vă deplasaţi încă 100 de metri, la imensul supermarket din curtea căminului. Iar cele trei mese zilnice se pot lua la cantina foarte luminoasă, care e , surpriză! tot la parter.

Perla, slavă Domnului! a rămas la fel ca în liceu. Ba parcă e mai matură, dar la fel de zăpăcită în alte privinţe. Am băut herbata de muşeţel, tei, afine, şi tot ce-o mai fi fost în pliculeţele alea suspicioase, am urmărit DVD-ul cu aerobică al lui Carmen Electra (care, într-adevăr apare în el, undeva în fundal, în spatele antrenorului), am mâncat castaveciori muraţi şi picanţi (sau erau picanţi şi muraţi?), am ascultat foooarte tare Athlete,Ada Milea, Sigur Ros, şi Devendra Banhart şi am pălăvrăgit până la 4 dimineaţa.

Cracovia, e, o spun fără regret, mult mai frumosa decat Varşovia. A fost un frig de mă dureau degetele de la picioare, şi totuşi, m-am plimbat cu orele prin Rynek (oraşul vechi), cum de altfel făceau şi alte sute de turişti. Şi ne-am tot plimbat pe acolo cu toţii, până am început să ne încălzim. Mai ales în interior. Dacă ar fi să enumăr doar 10 lucruri care mi-au plăcut la nebunie, ele ar fi (nu neaparat în ordinea asta):

1. Statuile umane, foarte bine machiate si, mai ales, foarte ghiduşe.Oameni care stau să îngheţe pentru 1 zlot şi pentru amuzamentul trecătorilor.
2. Biserica Koszciu Mariacki. Din oră în oră, din turla ei gigantică se aude un cântec trist de trompetă, oprit la aceeaşi notă. De la înălţimea aceea trompeta pare cât o piuneză. Cineva mi-a povestit că acum câteva sute de ani, când tătarii au atacat oraşul, un brav soldat s-a urcat în vârful bisericii şi a dat alarma cu cântecul lui de trompetă. De atunci, în fiecare zi, la fiecare oră, cineva urcă acolo sus şi repetă cântecul soldatului, oprindu-se la nota la care, ucis cu o săgeată înfiptă în gât, s-a oprit soldatul de demult.
3. Băiatul care făcea baloane. Pentru că făcea baloane-gigant şi nu se supăra pe copiii care le spărgeau.
4. Magazinul de unde puteai să cumperi aţă colorată şi ace, sau coifuri şi suliţe. De gustibus…
5. Zidurile cu graffiti de lângă căminul Perlei.
6. Castelul Wawel
7.Vinul fiert cu muultă scorţişoară (care nici măcar nu era al meu).
8. Portretul lui Papa Ioan Paul al II-lea, realizat din sute de mii de feţe de oameni de pretutindeni.
9. Vaporaşele de pe Vistula, unde noaptea am văzut multă lumină şi oameni dansând.
10. Slujba de seară la care am asistat într-o biserică plină-ochi. N-am înţeles nimic, dar era cald şi lumină, iar corul de copii din Germania mi-a adus aminte de copilărie.

În premieră, v-am pus şi câteva poze făcute de mine. Dacă o să îmi spuneţi că vă plac, vă mai arăt şi câteva făcute în Varşovia.

Un comentariu:

perla spunea...

hei,Inoi!tin sa multumesc ca nu ai mentionat si partile aiurea de la mine(frigiderul gol,ghidul cam slab informat,nepriceperea mea in a face poze cu aparatul tau etc)..ai ales un mod f elegant de a selecta cuvintele.sa nu uit,kosciol inseamna biserica,deci Kosciol Mariacki era chestia aia din centrul rynekului.cat despre colegii mei de anul trecut,au mai fost si din Mongolia,Belarus,Kirghizstan,Turcia,Peru,Madagascar..