Eu pe cine pun ştampila?
Au dispărut de pe panoul din colţ pupăcioşii care făceau reclamă la gumă de mestecat.
A dispărut şi individul care semăna cu bucătarul Petrică şi care te invita să-i guşti delicioasa lasagna cu spanac.
Au dispărut şi promoţiile la cârnăciori şi la Pamperşi.
Mă simt ca-n 1984, al lui Orwell.
Au răsărit peste noapte, în schimb, pe toate panourile publicitare, feţele demne ale viitorilor primari ai Vaşoviei. Weekend-ul ăsta sunt alegeri locale în Vaşovia siti.
Rodzina
A apărut în locul unei reclame la bomboane de tuse cu aromă de măceşe.
Seamănă cu tipul de la Blend-a-med care spune că Asociaţia Mondială a Medicilor Stomatologici recomandă nu-ştiu-ce.
Are o soţie care poate să se dea oricând drept fiica cea mare.
Are numărul ideal de copii, în combinaţia ideală (una bucată fată la una bucată băiat).
E tatăl perfect. Priviţi doar cum îşi ţine suspendat feciorul, şi cum ţine la pieptu-i iubitor păturica preferată a odraslei.
E soţul perfect. Poate consoarta nu-si arată vârsta şi pentru că întinereşte văzând cu ochii primind flori zilnic. Ultimul trandafir primit l-a şi uitat, de altfel, în mână la poze.
Dacă nu-i iese “şusta” cu campania, poate oricând să se reprofileze pe reclame la mobilă sau la reviste protestante, care ilustrează fericirea din viaţa de apoi.
Marcinkiewicz
A apărut în locul bucătarului Petrică, cel cu lasagna.
E reprezentantul partidului de la putere, PiS.
Îşi ţine buzele pungă. Îşi reprimă oare un zâmbet anticipativ? Nu-i place nici lui lasagna cu spanac? Sau poate e Pissed off?
S-a fotografiat pe fundal cu cele mai occidentale clădiri din Varşovia şi cu Palatul Culturii. De ce? Poate nu are soţie cu figură de zâna cea bună şi vlăstarele nu mai sunt la vârsta la care aveau păturică.
Dacă nu-i iese “şusta” cu alegerile, se poate reprofila pe reclame tip “Give PiSs a chance”. Ştiţi unde le găsiţi.
Borowski
A apărut în locul unei reclame la neoane ecologice.
Din galeria portretelor celebre, lui i-ar reveni, fără doar şi poate, rolul bunicului protector.
Afişează aceeaşi sobrietate vestimentară ca şi Marcinkiewicz, dar nu-şi poate ascunde zâmbetul afectuos către toţi iubiţii lui alegători.
Promite un nou plan al Varşoviei. Va lungi metroul? Va înfiinţa noi universităţi? Va deschide noi parcuri? Nimic nu transpare din zâmbetul lui misterios de Mona Lisa.
Dacă nu-i iese “şusta” cu primăria, poate avea un succes nebun la scris cărţi pentru copii.
Bineînţeles că mai sunt mulţi candidaţi. Eu vi i-am descris doar pe cei care şi-au proptit afişele pe panourile de pe strada mea.
Şi nu mă interesează cine iese “President of Warsow” (cum sună titulatura în limba engleză), atât timp cât reapar reclamele la crenvuşti. Şi la lasagna cu spanac. Cred că o să merg s-o încerc…
marți, 7 noiembrie 2006
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu