Inozza

Să trăiască naşu' mare!

M-am uitat azi în numărul din octombrie al lui Glamour, care se autointitulează Britain's No 1 Women's Magazine. La formatul gigant de 424 de pagini, şi la preţul piperat (da, ştiu, nu se pune că astea de aici au adaos comercial mare că-s importate...în fine), "tremuram" de nerăbdare să citesc dedesubturile nunţii Christinei Aguilera, a cărei poveste suna foarte misterios pe coperta :

Christina's Wedding Secrets:

• The missing veil
• The mail bridesmaid
• Britney's shock gift!

Dragii mei! Până şi Libertatea când promite ştiri captivante, conţine cel puţin o combinaţie gen: sapă-zdrobit ţeasta, Monica Columbeanu- Mafia ţiganilor, travestitul Naomy- căsătorie civilă.

M-a iritat prezentarea nunţii X-tinei ca un fapt ieşit din comun, de o publicaţie care se laudă cu profesionalism şi cu nu ştiu ce premii obţinute pentru reportaje. Păi bine, dle', până şi penultima nuntă la care am asistat a fost mai amuzantă decât asta (detalii mai jos).

Vălul lipsă (care pe mine m-a dus cu gândul la Jane Eyre şi la scena în care nevasta nebună evadează din podul în care e ţinută ostatică şi rupe vălul logodnicei, în noaptea nunţii) a fost uitat de stylist nu ştiu unde, motiv pentru care a fost şi concediat. "Domnişorul de onoare" a fost un make-up artist gay (wow! persoane gay în anturajul lui Lady Marmalade) iar cadoul şocant a lui Britney a fost...ţineţi-vă respiraţia....o vază de cristal! Destrăbălata aia de Spears! Se vede că nu i-a trecut ciuda de pe vremea când şi ea şi Aguilera erau "muschetare" Mickey Mouse.O vază de cristal, zău aşa, cât de revoltător!

Măcar nunta la care am asistat eu (cum vă spuneam, penultima) a avut ingredientele unui box-office : acţiune, comedie, horror, chiar şi accente de musical. Şi chiar dacă s-a desfăşurat în plin mediu rural, a meritat drumul până la restaurantul-cămin-cultural .

Nefiind "tropotita-pe-potecă-kindda-gal" (singura "populară" pe care poate o dansez e Zdob şi Zdub), m-am baricadat cu Lia la cea-mai-în-fundul-fundului-sălii-masă-posibilă, de unde ai fi avut nevoie de o echipă de descarcerare să ne scoţi la o învârtită. Credeţi că au priceput mesajul? Da' de unde! S-au trezit câţiva dăştepţi să înlăture din cale băbuţele sugătoare de copănele şi copiii care goleau platourile cu prăjituri pe o rază de 500 de metri. Ehe! Dar şi noi aveam plan de rezervă! Am pus în acţiune viitoarea armă de distrugere în masă : privirea de oţel a mamei mele! Există zvonuri că ar putea declanşa o nouă glaciaţiune, atunci când te fixează cu ochii şi nu eşti pe lista ei de cadouri de Crăciun. Şi băieţii got the message. Am continuat seara cu Lia, liniştite, bând Cola cu vodkă şi amuzându-ne copios.

A urmat porţia de acţiune, atunci când doi nenorociţi au visat că pot fura mireasa. Mirele, un dulap uman, 5 pe 7, nu 4 pe 4, pe care costumul nupţial sta să pocnească şi care transpira ca un robinet cu garnitura defectă, nu prea era încântat de tradiţii & stuff. Omul avea nevoie de muiere să asigure buna desfăşurare a evenimentului. Aşa că atunci când a văzut trio-ul părăsind incinta, i-a alergat cu un urlet pe nefericiţii ăia doi, doritori, probabil, de o ladă de vin. King-Kong s-a întors cu Degeţica în palmă, iar "stricătorii de cănsnicii" duşi au fost. Încă am dubii în privinţa ţării în care au emigrat.

Momentele de horror le-am trăit atunci când, pe la jumătatea nopţii, femeile care serveau la mese, pesemne gustând şi ele din nenumăratele sticle şi sticluţe, au început să aducă bucatele pe ritmurile muzicii. Aşa m-am trezit cu un pui belit care valsa pe deasupra capui meu şi cu tortul care se rotea vultureşte ameninţând integritatea rochiţei mele lila.

Deşi la ultima nuntă la care am fost am rămas plăcut impresionată de decorul pastelat şi "înfundiţat", superba rochie a miresei cu broderie vişinie coborând pe talie (a cărei simplă "taxă de model unicat" a fost de 20 de milione de lei), şi mai ales de muzica excelentă (din perspectiva mea), nu m-am distrat la fel de tare ca la acest dezastru-în-lanţ-şi-în-serie.

Fiecare cu doza lui de sadism, da?