luni, 4 decembrie 2006

Sabotez Crăciunul!

Nu, nu m-am sculat cu faţa la cearşaf. Bine, am îngheţat azi în drum spre casă, m-am ars iar cu un ceai prea fierbinte, şi continui să primesc mesaje idioate, în poloneză, de la un individ care tot insistă să ne cunoaştem. Dar nu asta e ideea.

Ideea e că săptămâna asta trebuie să fac cumpărăturile de Crăciun. Săptămâna viitoare deja toată lumea pleacă prin Finlanda, Tatra, casele lor şi ale altora. Şi obsesia mea cu "trebuie să fac cumpărăturile de Crăciun" a debutat precoce, acum o lună. Nu, vă asigur că nu am nici un schizofrenic sau sociopat în familie care să-mi fi inoculat de mică fixaţia pentru cumpărături de Crăciun. S-au asigurat, însă, toate companiile de bunuri de consum, precum şi toate magazinele şi centrele comerciale să îmi spele cerebelul.

În Arkadia, brazii imenşi au apărut la începutul lui noiembrie, şi difuzoarele te surzesc cu "Jingle Bells Rock" de şi mai multă vreme. Iar starea mea actuală îmi aduce aminte de un post de-al lui Patric la care am râs cu lacrimi. Ca şi povestea cu gătitul a individului sus-menţionat, m-a apucat o adevărată manie a Christmas shopping-ului.

Am cumpărat nu ştiu câţi metri de ambalaje de cadouri şi o rolă supra-dimensionată de scotch, cu care aş putea ambala şi un elefant. Mă plimb prin magazine cu nişte ochi sticloşi, şi cu fălcile încleştate îmi croiesc loc cu coatele, umbrela sau ghizdanul, încercând să ajung prima la rafturile cu spumant de baie în formă de ren , cu miros de scorţişoară.

Am primit în poştă o broşură la o firmă de mobilier şi decoraţiuni interioare. Şi, impulsivă cum sunt când vine vorba de înamorare, nici nu m-am uitat de două ori, că mi-a şi căzut cu tronc o faţă de masă cu motive Crăciunale (care ştie epitetul echivalent pentru "pascale", să mă lumineze şi pe mine). M-am tot uitat azi-dimineaţă la micul-dejun pe imaginile cu mult-adorata mea faţă de masă, până când am descoperit că ceea ce o face cu adevărat frumoasă e sfeşnicul arămiu din mijlocul ei. Bine! Îmi iau şi sfeşnicul, că altfel faţa mea de masă îşi pierde toată atracţia. Apoi, n-am putut să nu observ lumina caldă pe care o aruncă lumânarea din sfeşnic pe draperia trandafirie. Păi io nici nu am perdele la sufragerie! mi-am spus panicată. Pe ce-şi mai aruncă lumina sfeşnicul meu perfect de pe faţa mea de masă sărbătorească? Buuun. Îmi iau şi perdele, ca să am peste ce să pun draperiile. Dar, vedeţi voi, draperia diafană se asorta perfect cu fotoliul cosy , care stă atât de potrivit alături de măsuţa rotundă. Fără fotoliu, imaginea îşi pierde pur şi simplu aura de perfecţiune. Exaltarea mea a dispărut însă printr-un puf! magic, când ochii mi-au căzut pe preţuri. Am fost atât de absorbită să-mi redecorez mental apartamentul, că n-am observat că doar achiziţionarea mult-adoratei feţe de masă m-ar arunca în cel mai crunt faliment. Adică, aş putea avea de crăciun cea mai fantastică faţă de masă, dar nu aş mai putea pune nimic pe ea. În afară de lista cu datorii pe care mi le-am făcut ca s-o obţin...

Dragii mei, hai să ne trezim toţi din toropeala asta absurdă în care ne-a aruncat industria consumerismului! Hai să nu mai dăruim de Crăciun aftershav-uri ieftine, fulare şi mănuşi cu floricele pestriţe sau alte zeci de lumânărele parfumate, globuri sau statuete de moşi şi îngeraşi. Şi noi, şi cei care le primesc ştim că nu au nevoie de ele şi nu le vor, la fel cum nici noi nu avem nevoie şi nu vrem ceea ce primim la rândul nostru.

Haideţi să lăsăm cadourile de Crăciun celor care le apreciază cu adevărat, copiilor. Pentru mine, asta e de fapt esenţa Crăciunului. Bucuria pe care o vezi radiind pe faţa lor când primesc ursuleţul la care visează de săptămâni.

Haideţi ca noi, ăştia puţin mai mari, să ne aducem aminte ce înseamnă Craciunul pentru noi. Şi, în loc să stăm la cozi interminabile cu cadouri inutile (oricât ar fi ele de rafinate sau scumpe), haideţi să fim noi cadoul pentru cei la care ţinem cu adevărat. Să stăm de vorbă cu cineva pe care nu l-am ascultat de mult, să oferim o îmbrăţişare cuiva care nu aşteaptă asta, să împărţim un prânz cu cineva flămând.

Nu spun să nu faceţi cadouri. That's not the point. Dar faceţi şi altfel de cadouri. Pentru ca, la sfârşit, după ce bradul şi-a scuturat acele pe mochetă, după ce toţi oaspeţii au plecat, după ce chiuveta e încă plină vârf cu vasele din ajun, să nu aveţi doar burţile pline. O să vă întreb după Crăciun : "Spuneţi-mi, cât de pline aveţi sufletele?"

10 comentarii:

andru spunea...

Sensibil subiect... Eu inca nu stiu cum sa ma port de sarbatori. Pana anul trecut am fost literalmente panicata la gandul ca vine Craciunul, am facut in secret atacuri de anxietate in vreme ce lumea manca si bea in nesimtire. Anul trecut m-am retras ca o cartita si n-am vazut pe nimeni de sarbatori. A fost mai putin ciudat - pentru mine, cel putin. Anul acesta inca nu stiu cum sa pun problema...

Anonim spunea...

blea, nu mai place la mine ce scrii. Zi'i lu mosu' sa-ti aduca farmecu'napoi ca te amenint cu necitirea. :p

Ina spunea...

Andru,

Eu inca sustin varianta in care mergi cu un ghiozdan de carti la mamaia pe cuptor, si citesti sau recitesti tot ce-ti bucura sufletelul :)

de_ce,

Intr-o lume perfecta, as scrie pentru fiecare in parte si as placea tuturor deopotriva. In lumea imperfecta in care traim, insa, scriu pentru mine si ma citeste cine vrea. Asa ca...you will be missed ;)

Anonim spunea...

nu te supara pe mine, dar cine are un counter de trafic, fie el de trafic.ro sau altceva se cam numeste ipocrit daca zice ca scrie (numai) pentru el :D

Ina spunea...

de_ce,

Nu ma supar, de ce sa ma supar? De la nefermecatoare am ajuns la ipocrita si pana la faza de increat mai e drum lung, asa ca astept cu nerabdare urmatoarele epitete. Cat despre counterul de trafic, nu toti cei care au asa ceva sunt obsedati de pozitii in clasamente. Unii il folosesc pentru amuzament. Cum ar fi persoana mea ;)

Anonim spunea...

Go INA, Go! Cat despre fata aia de masa, sfesnicul, draperiile si fotoliul, chiar trebuie?? I-ati mai bine o cutie de turta dulce (mare!!)!! :)

Ina spunea...

Laur,

E inutil sa precizez ca turta dulce in cantitati industriale e esenta Craciunului pentru orice crestin care se respecta :)))
Am renuntat, de altfel, la fata de masa & co. Imi iau in schimb un pachet king-size de servetele cu mosul si le imprastii pe toata masa. No one will tell the difference ;)

Anonim spunea...

Amuzament ori ba, numai pentru tine zici ca scrii, pana la urma? :) in punctul asta iti dovedesti nevinovatia. deocamdata nu te-am acuzat.

Nu stiu ce ai inteles tu din opiniile mele si de ce ai impresia ca m-as lua de tine. Departe de mine gandul. Dar ce vroiai? Sa spun bravo daca nu mi-a placut? :P (farmec poti sa ai si fara sa-mi placi mie neaparat, cu ceea ce scrii)

Daca tu consideri asta malitiozitate sa ma vezi cand vreau sa rad de cineva... :D

PS:ma amuza turnura pe care au luat-o lucrurile. Cred ca mai nou sunt predispus la a enerva restu' lumea. :))

TEODORESCU SIMONA spunea...

Fara sa supar pe nimeni, nu sunt bogata dar un lucru de calitate costa, deci fiecare dupa buget. Craciunul reprezinta cel mai minunat moment al anului, reprezinta lumina, sralucire, fastuozitate, culoare, reprezinta bucuria nasterii unui copil.Am observat discutia despre fata de masa, si despre decoruri, acestea sunt obiecte de suflet care se aduna in ani si nu se schimba toate intr un singur an, in aceste obiecte se pune suflet, de la cel care le creaza pana la momentul punerii lor in decorul casei. Tin sa mentionez ca oricine isi poate confectiona anumite obiecte de decor pentru aceasta perioada dar noi preferam comoditatea preferam sa cumparam si la preturi de nimic, vedem si vrem, pana la a vrea trebuie sa vezi cum e partea cu munca pentru astfel de obiecte.
Tin sa mentionez ca creez astfel de obiecte unicat adica fete de masa, cross runner uri si table squaruri, ornamente pentru pom, iar pretul daca acopera materia prima de calitate iar creatia nu este platita. Nu apar pe nimeni stiu ca preturi le sunt mari pentru venitrile din ziua de azi, dar ne descurcam asa cum putem si punem manuta si le facem singuri pentru ca stfel le apreciem mai mult si or sa aiba o particica din sufletul nostru in ele, ne vor aduce astfel mai multa bucurie. Fac asta de ani de zile, fiecare obiect imi este drag dar uneori este necesar a le vinde. De multe ori ne putem multumi ochii doar cu a prvi obiectul, trebuie sa intelegem ca nu putem avea toate ornamentele dorite. simteodorescu@yahoo.com
Craciun Fericit! Multa bucurie in suflete si nu mai sabotati Craciunul pe care oricum au grija altii sa ni l strice cu preturile la obiectele de zi cu zi.

Ina spunea...

simona,

titlul se referea la sabotarea Craciunului hiper-comercial, nu la sabotarea sarbatorii crestine milenare :)