duminică, 4 februarie 2007

In ziua in care m-am nascut, m-am trezit devreme

Cand am parasit Varsovia, ma gandeam ca e ca si cum m-as naste. Nu o nastere din aia figurata , in sensul de "renastere spirituala", sau mai stiu eu ce. O nastere reala si dureroasa, in care nu vroiam sa parasesc uterul caldut care m-a adapostit 4 luni (da, sunt un fat prematur). Am incercat sa ma pacalesc ca poate "afara" e la fel de dragut ca "inauntru", numai ca mai real. Degeaba.

Inauntru eram hranita corespunzator si mi se asigura o temperatura constanta. Uniunea Europeana, prin cordonul ei ombilical, bursa Erasmus, se asigura sa ma dezvolt un fat fericit. Daca surveneau cele mai mici modificari, care mi-ar fi periclitat starea de bine, coordonatorul Erasmus sau tutorele meu se grabeau sa-mi faca analizele si sa ma ecografieze. In mai toate ecografiile ma puteti vedea zambind sau aratand cu degetele mele pitice de fat semnul ochei-ului.

Am impartit uterul cu sora mea geamana, Andreea. Bineinteles sutem gemene false, ca doar provenim din oua diferite, dar am crescut impreuna. La inceput, in primele saptamani de viata, ne ciondaneam din te miri ce. Era chiar caraghios sa vezi cum incercam sa ne impungem cu degetelele sau sa ne caram suturi cu piciorusele noastre delicate si durdulii. Nu ne convenea niciodata interiorul uterului, si fiecareia i se parea ca lichidul amniotic din jurul celeilalte e mai bun, asa ca ne tot rostogoleam una in locul alteia. Dupa o vreme, am decis ca e mai bine sa papam inghetata si sa uitam la filme impreuna. In acelasi lichid amniotic.

Toata lumea care m-a vazut in ecografii a concluzionat ca atunci cand o sa ma nasc, o sa fiu un copilas frumos si cuminte. Ca o sa ma astepte o straucita cariera academica. Ca o sa fiu un om mare.

Cred ca nimeni nu s-ar fi asteptat sa le spun ca mie mi se potriveste cariera de fat. Ca lumea de afara e prea mare si prea galagioasa. Ca imi place sa dorm mult si sa pap la ore regulate.

Cand a decolat avionul, am simtit un gol in stomac. Iar cand am aterizat in "afara", nu am tipat cum fac toti copiii fericiti. Eu m-am nascut cu un oftat.

5 comentarii:

Anonim spunea...

oscilez intre un super si un nasol... :D

Unknown spunea...

zambeste, draga mea, maine va fi mai rau! :-*

gandeste-te pozitiv: altii au licente de dat si relatii complicate. bucura-te de ceea ce ai!

pe curand!

Ina spunea...

andreea,

cum e vorba aia cu nemultumitului i se ia darul? :(((

ma tot plang eu pe-aici de una de alta si, drept pedeapsa, mi-am pierdut unul dintre cerceii primiti de la fete, de ziua mea.

I so didn't deserve that...

Unknown spunea...

ina,
ultima data cand ai pierdut cercei la care tineai ai primit o pereche superba. eu cred ca e un semn bun! lucrurile de-aia sunt lucruri, sa se strice, sa se piarda.

las' ca primesti altii mai frumosi.

ChriSmilla spunea...

welcome back, Ina!
priveste partea buna a nasterii: sigur au fost pe acolo si ceva ursitoare bune :)

hai, adaptare usoara si sa ne mai scrii!