In fiecare dimineata, cu ochii semi-lipiti, gafaind si calcand in picioare florarese si pseudo-ologi, ma inghesuiesc, alaturi de multi alti cititori ai "Compact"-ului, in metrou.
Am o placere sadica sa nu ma asez imediat pe un scaun liber, ci sa stau in expectativa, pana ce toate scaunele sunt ocupae. Si daca vorbim de metroul de la Victoriei, dimineata la 8, nici nu trebuie sa astept.
Odata locurile ocupate, ma invart preocupata printre oameni si caut sa dibuiesc cine va cobora la prima, ca sa ma postez, evident, in fata lui/ei. Ochiul meu de vultur plesuv urmareste incordarea, o eventuala inchidere a gazetei/cartii, poate o apucare mai ferma a gentii, orice ar putea trada intentia de coborare cat mai rapida.
Azi, de exemplu, m-am postat in fata unui nenea tuciuriu, cu o geanta imensa, a carui atitudine, din experienta mea, urla din toti rarunchii "COBOR LA OBOOOOOOR!!!". Victima perfecta.
M-am asezat si m-am pus pe asteptat. O vesnicie pana la Stefan cel Mare, alta vesnicie pana la Obor...Gata! In cateva secunde, usile metroului s-au deschis si musuroiul a inceput sa circule.
Poftiiiiim????? Omul meu nu s-a clintit nici un inch. Nici macar nu a clipit cand l-au inghiontit calatorii grabiti. Nici macar nu a ridicat capul din piept sa-si vada (presupunerea mea) destinatia.
Am oftat involuntar. E clar! Ma rablagesc. Nu mai simt miros de om care coboara la Obor, la Unirii sau la Dristor. Am nasul la fel de infundat ca un scons prins cu carlige de rufe de botic.
-Haoleo! Da' dormi pă tine, bă om`le! Vai de soarele şi de neamu` tău! a rasunat o voce din spatele meu. Am tresarit si i-am facut loc unei femei corpolente, de o nuanta puternic tuciurie.
-Ţotorlău da chiuarhău păndălere? a raspuns barbatul intr-o limba care nu parea romana.
-O fost Oboru, băăăăăăăă! s-a zburlit femeia si l-a impins dezgustat cu piciorul.
In timp ce tiganul se ridica resemnat, abia mi-am abtinut un zambet larg. Back in business, baby! :D
Am o placere sadica sa nu ma asez imediat pe un scaun liber, ci sa stau in expectativa, pana ce toate scaunele sunt ocupae. Si daca vorbim de metroul de la Victoriei, dimineata la 8, nici nu trebuie sa astept.
Odata locurile ocupate, ma invart preocupata printre oameni si caut sa dibuiesc cine va cobora la prima, ca sa ma postez, evident, in fata lui/ei. Ochiul meu de vultur plesuv urmareste incordarea, o eventuala inchidere a gazetei/cartii, poate o apucare mai ferma a gentii, orice ar putea trada intentia de coborare cat mai rapida.
Azi, de exemplu, m-am postat in fata unui nenea tuciuriu, cu o geanta imensa, a carui atitudine, din experienta mea, urla din toti rarunchii "COBOR LA OBOOOOOOR!!!". Victima perfecta.
M-am asezat si m-am pus pe asteptat. O vesnicie pana la Stefan cel Mare, alta vesnicie pana la Obor...Gata! In cateva secunde, usile metroului s-au deschis si musuroiul a inceput sa circule.
Poftiiiiim????? Omul meu nu s-a clintit nici un inch. Nici macar nu a clipit cand l-au inghiontit calatorii grabiti. Nici macar nu a ridicat capul din piept sa-si vada (presupunerea mea) destinatia.
Am oftat involuntar. E clar! Ma rablagesc. Nu mai simt miros de om care coboara la Obor, la Unirii sau la Dristor. Am nasul la fel de infundat ca un scons prins cu carlige de rufe de botic.
-Haoleo! Da' dormi pă tine, bă om`le! Vai de soarele şi de neamu` tău! a rasunat o voce din spatele meu. Am tresarit si i-am facut loc unei femei corpolente, de o nuanta puternic tuciurie.
-Ţotorlău da chiuarhău păndălere? a raspuns barbatul intr-o limba care nu parea romana.
-O fost Oboru, băăăăăăăă! s-a zburlit femeia si l-a impins dezgustat cu piciorul.
In timp ce tiganul se ridica resemnat, abia mi-am abtinut un zambet larg. Back in business, baby! :D
7 comentarii:
Se pare ca metroul a devenit o parte importanta a vietii noastre de bucuresteni. :) Dar, de cele mai multe ori, pentru mine cel putin, este si o sursa sigura de nervi, draci, pitici si alte asemenea lighioane. :D
stefan,
e suficient sa spun ca petrec mai mult timp pe saptamana in metrou decat la facultate, ca sa intelegi ce importanta are pentru mine. din pacate...
Am lesinat de ras! Si eu fac treaba asta cu "premonitiile" legate de cine unde coboara! Pot sa zic chiar ca am devenit experta si rar gresesc, neluand in calcul cine stie ce variabila (faptul ca ala a adormit pe scaun, de exemplu)!
P.S Te citesc de multa vreme si imi place tare!:)
sara,
multumesc foarte foarte frumos! stii, uneori imi vine sa renunt la blogging, pentru ca ma enerveaza inconsecventa mea, dar apoi, ca din senin, vine cineva care imi spune lucruri dragute si...ma razgandeste! :)
Ba sa nu renunti!
chrismilla,
Raman pe baricade, sefa! :)
Fresca urbana... good, I like... :)
Trimiteți un comentariu