Frica si multe alte cuvinte cu f (II)
Si nu, pentru cei care credeau ca am terminat cu fricile si alte cuvinte cu f, nu, nu am facut-o. Mai sunt multe alte frici in sufletele noastre, care se insinueaza, care incet-incet pun stapanire pe noi, care nu ne permit sa fim multumiti.
Frica de a parea fals, frivol, e una dintre ele. Ma confrunt cu ea ori de cate ori scriu ceva ce ma preocupa cu adevarat aici. Ma intreb desoeri, oare m-ati inteles? Oare am spus lucrurile asa cum vroiam sa sune? Oare nu par frivola?Acelasi lucru se traduce, la mine, prin frica de superficialitate, de banal, de mediocritate, dar nu am ales acesti termeni, pentru ca, nu-i asa?, nu incep cu f :)
Tot astfel, mi-am propus acum ceva vreme sa scriu pentru una dintre cele mai bune reviste pentru femei din lume, bineinteles, varianta din Romania. Am spus la vreo 2-3 apropiati, care m-au incurajat, si am pastrat cu entuziasm ideea, cum isi pastreaza o fetita dorinta de a deveni balerina cand creste mare. Normal ca nu am impartasit-o mai multora, pentru ca puteau sa imi spuna: "Tu, balerina!? Dar nu vezi ce picioare strambe ai? Nu vezi ce caraghios iti tii echilibrul?", sau, mai rau, "Ehei, multe fetite vor sa fie balerine, si eu am incercat candva...Degeaba. Scena nu e pentru toti!".
O prietena mi-a povestit, de altfel, despre o experienta cu gust de migdale amare, in legatura cu scrisul pentru Cosmopolitan. Asa ca, m-am gandit eu, daca ea, care e laudata pentru stilul ei, nu a reusit acolo, cum voi reusi eu intr-un loc cu mult mai inaccesibil?
Si, cu toate ca am obtinut un interviu in exclusivitate cu o persoana in plina ascensiune in lumea modei din Paris, il tin intr-un folder din My Documents, de parca ar infesta calculatorul cu o ciuma bubonica informationala, daca l-as deschide.
Da, mi-e frica de raspunsul redactorilor de la aceasta publicatie. Nu vreau sa aud ca sunt prea banala, ca scrisul meu e mediocru ca stil si acru la gust. Dar, vorba aia, cum o sa aflu vreodata, daca nu incerc? Imi mai acord ragaz pana dupa ultimul examn, care e la semiotica, si unde o sa trebuiasca sa ingras o intreaga crescatorie de porci, nu in ajun, ci chiar in ziua de Craciun. Si apoi, deoarece nu mai am nicio scuza, o sa trimit doua materiale redactorului-sef de la aceasta revista.
Iar daca sunt respinse, indiferent de motiv, promit sa le impartasesc cu voi. Macar voi simti ca nu am muncit (si sperat) in zadar. Si vreau ca, in timp ce cititi acele articole, sa mancati fistic. E unul dintre putinele cuvinte cu f care te fac sa zambesti, pur si simplu. :)
Si nu, pentru cei care credeau ca am terminat cu fricile si alte cuvinte cu f, nu, nu am facut-o. Mai sunt multe alte frici in sufletele noastre, care se insinueaza, care incet-incet pun stapanire pe noi, care nu ne permit sa fim multumiti.
Frica de a parea fals, frivol, e una dintre ele. Ma confrunt cu ea ori de cate ori scriu ceva ce ma preocupa cu adevarat aici. Ma intreb desoeri, oare m-ati inteles? Oare am spus lucrurile asa cum vroiam sa sune? Oare nu par frivola?Acelasi lucru se traduce, la mine, prin frica de superficialitate, de banal, de mediocritate, dar nu am ales acesti termeni, pentru ca, nu-i asa?, nu incep cu f :)
Tot astfel, mi-am propus acum ceva vreme sa scriu pentru una dintre cele mai bune reviste pentru femei din lume, bineinteles, varianta din Romania. Am spus la vreo 2-3 apropiati, care m-au incurajat, si am pastrat cu entuziasm ideea, cum isi pastreaza o fetita dorinta de a deveni balerina cand creste mare. Normal ca nu am impartasit-o mai multora, pentru ca puteau sa imi spuna: "Tu, balerina!? Dar nu vezi ce picioare strambe ai? Nu vezi ce caraghios iti tii echilibrul?", sau, mai rau, "Ehei, multe fetite vor sa fie balerine, si eu am incercat candva...Degeaba. Scena nu e pentru toti!".
O prietena mi-a povestit, de altfel, despre o experienta cu gust de migdale amare, in legatura cu scrisul pentru Cosmopolitan. Asa ca, m-am gandit eu, daca ea, care e laudata pentru stilul ei, nu a reusit acolo, cum voi reusi eu intr-un loc cu mult mai inaccesibil?
Si, cu toate ca am obtinut un interviu in exclusivitate cu o persoana in plina ascensiune in lumea modei din Paris, il tin intr-un folder din My Documents, de parca ar infesta calculatorul cu o ciuma bubonica informationala, daca l-as deschide.
Da, mi-e frica de raspunsul redactorilor de la aceasta publicatie. Nu vreau sa aud ca sunt prea banala, ca scrisul meu e mediocru ca stil si acru la gust. Dar, vorba aia, cum o sa aflu vreodata, daca nu incerc? Imi mai acord ragaz pana dupa ultimul examn, care e la semiotica, si unde o sa trebuiasca sa ingras o intreaga crescatorie de porci, nu in ajun, ci chiar in ziua de Craciun. Si apoi, deoarece nu mai am nicio scuza, o sa trimit doua materiale redactorului-sef de la aceasta revista.
Iar daca sunt respinse, indiferent de motiv, promit sa le impartasesc cu voi. Macar voi simti ca nu am muncit (si sperat) in zadar. Si vreau ca, in timp ce cititi acele articole, sa mancati fistic. E unul dintre putinele cuvinte cu f care te fac sa zambesti, pur si simplu. :)
3 comentarii:
sa nu-mi zice ca e vb de elle, inoi, ca te ucid!!
adinoi,nu o incuraja chiar in halul asta pe ina!
perlutz,
noroc cu sufletul tau caritabil si aurit, ca altfel adina ar ucide orice farama de speranta in mine. vezi cu ochii tai cata sustinere imi ofera...(oftat prelung).....
Trimiteți un comentariu