Inozza

Despre tinerele sperante jurnalistice

E o poveste lunga. Pe scurt, suna cam asa: silita de imprejurari si intr-un mod absolut fortuit :) , am ajuns sa citesc (si sa trebuiasca sa corectez) niste texte scrise de una dintre tinerele aspirante la gloria jurnalistica, ce “presteaza” la mult apreciata si iubita publicatie “Zau!”.

Nu ma sperii eu cu una cu doua, am vazut si accidente si cutremure si incendii la viata mea, dar fata asta m-a pus pe ganduri. Am de-a face zilnic cu oameni ce nu-si mai amintesc normele fundamentale gramaticale. Nu-i bai. Daca pui un simplu «nu», in fata constructiei « am decat doua ore », ai rezolvat o problema si ai facut o gramada de cititori fericiti. Tot in aceeasi logica, daca inlocuiesti numele lui Doru Octavian Dumitru intr-o succesiune de fraze care suna cam asa: “Doru Octavian Dumitru a spus ca (…). Aceasta este prima data cand Doru Octavian Dumitru calatoreste in (…). Pe viitor, Doru Octavian Dumitru (…)”, cu “comedianul”, “show-man-ul” sau cu banalul “Octavian”, lumea nu o sa mai aiba impresia ca se afla intr-un montagne russe si o sa evite o usoara senzatie de ameteala.

Dar ce te faci cand omul nu se multumeste cu (nu-i asa ?) deja plictisitoarele greseli ortografice si de punctuatie si trece de la categoria “pana” la categoria “grea” ? Faci ce fac si eu. Bei multa apa sa-ti hidratezi celulele nervoase, respiri profund si regulat, si, mai ales, razi printre lacrimi.

O sa va ofer cateva mostre din textul cu care m-am luptat (la propriu) toata dimineata, pentru a-l face sa sune nu «romaneste», ci mai ales «omeneste». Mai intai, trebuie sa stiti ca textul este un articol despre turneul european pe care l-au lansat Felicia Filip si trupa K2, la initiativa Ministerului Culturii si Cultelor. In rest, fiti tari, stimabililor !

Articolul incepe in forta : « Soprana Felicia Filip este singura interpreta din lume, care a reusit sa castige prestigioase concursuri de canto si toate premiile “Mozart”: Premiul “Belvedere” (Viena), unde a primit trei premii, inclusiv Premiul Japonez, Premiul « Francisco Vignas » (Barcelona), Premiul P.I. Ceaikovski (Moscova) si Premiul “The Glory of Mozart” (Toronto). » Daca trecem cu vederea faptul ca «premiu» se repeta de 7 ori intr-o singura fraza, e minunuat sa aflam ca la Premiul “Belvedere”, Filipissima a reusit performanta (demna de Cartea Recordurilor, zic eu) de a primi alte trei premii.

Mai departe, aflam ca desi Felicia Filip si-a inceput cariera ca violonista, a ajuns sa interpreteze si ca solista, iar, in cele din urma, “In disputa cu vioara, vocea a prelevat, si astfel, a devenit cu usurinta studenta a “Academiei de Muzica din Bucuresti”.” In continuare, tanara jurnalista isi incearca mana cu literatura SF, in care, nu-i asa, timpul se dilata, se contracta, pana ce prezentul devine viitor , iar viitorul, prezent: “In prezent, Felicia Filip se va afla, timp de urmatoarele doua saptamani intr-un turneu (…)”.

O alta dovada ca timpul e relativ, sau ca, pur si simple, logica si istoria nu au nimic in comun e urmatoarea propozitie: “Cariera internationala a inceput acum 16 ani, imediat dupa Revolutia Romana (1991)”. Acum ca ne-a lamurit cum sta treaba cu Revolutia, autoarea trece la a ne explica implicatiile :) rolurilor sopranei: “Presa internationala o numeste “regina Traviatei”, rol pe care il trateaza exceptional, interpretand rolul unei mari tragediene”. Credeti ca glumesc? Ei bine, acum urmeaza partea mea preferata! As spune chiar ca tanara jurnalista e putin ironica, daca nu mi-ar fi teama ca, de fapt, e la fel de paralela cu aceasta notiune precum sunt cele doua sine de cale ferata. Iata, asadar, o fraza sublima: “Cu toate ca are o cariera exceptionala, Felicia Filip nu inceteaza sa munceasca. “Diva”, cum o numeste presa internationala, este artista care face 365 de zile pe an vocalize, cu exceptia anilor bisecti”. Eu eram pe jos de raaaaaas! M-a intrebat pana si secretara de redactie daca am patit ceva.

Inchei prin a demonstra carcotasilor ca, desi tanara aspiranta nu stapaneste la perfectie complicatele reguli gramaticale ale limbii noastre mioritice, ca deh, precum ziceau si strabunii nostri latini, “errare humanum est!”, ea compenseaza, in schimb, printr-o solida cultura generala, imposibil de zdruncinat: “De asemenea, mai scrie tanara, orasul in care se afla mai bine de 60% din arta omenirii, Roma, nu putea fi ocolit de turneu.” Sa va vad pe voi cum imi demonstrati ca nu are dreptate si ca Roma adaposeste, de fapt, doar 48,6% din cultura globala! Asa-i ca ati ramas fara replica?

Nu cred ca sublima autoare a randurilor din care eu v-am spicuit doar micile nimicuri este absolventa a unei facultati de jurnalism de la noi din tara, sau din acest univers, daca vreti. Mai tragic e ca, in urma simplificarii procedeurilor de admitere la institutii de invatamant superior de acest gen, oameni ca mine vor trebui sa corecteze tot mai mult ceea ce scriu oameni ca ea. Si zau ca redactia nu imi asigura terapie psihologica in schimb!