luni, 16 iulie 2007

What’s in a name?...

Sunt printre - probabil - putinii narcisisti care, atunci cand nu au ce face, mai dau un Google Search cu propriul nume. :D Adevarul e ca imi apar doar doua rezultate. Unu, pentru ca numele meu nu este chiar atat de hm...comun (mai bine zis cele patru nume ale mele. I know, nobody is perfect) si doi, ei bine, n-am facut inca nimic remarcabil incat sa existe site-uri unde sa se lafaie biografia mea si eventual, cateva citate memorabile de-ale mele.

Asa ca, azi, cand am descoperit un al treilea link, am ramas uimita. Era un articol despre girls-bloggers intr-un ziar din Ardeal. Am vazut-o acolo pomenita si pe Irene, care pare o fata foarte speciala, si alte cateva she-bloggers, pe care insa nu le-am citit niciodata. Then again, eu citesc doar vreo 7-8 bloguri, I wouldn’t know. :)

Cum spuneam, citind articolul , in care apar si eu, m-am gandit, bineinteles, sa vi-l impartasesc si voua. And then it hit me. Mi-era teama. In mod ciudat, ma simteam foarte...vulnerabila. In articol aparea numele meu complet, ceea ce ar fi facut ca toata joaca sa devina mult mai reala. Pana acum, m-am simtit privilegiata in blogosfera. Am gasit cativa oameni carora le place ce povestesc, am avut prea putine, sau deloc, comentarii negative, n-am fost haituita, nimeni n-a facut comentarii rautacioase la adresa fizicului meu, pentru ca n-am postat poze cu mine, n-am primit pe mail amenintari sau injuraturi, cum li s-a intamplat unor prieteni de-ai mei.

Pe blog, esti cat vrei tu de real sau de fictiv. Poti sa iti ascunzi varsta, job-ul, sau chiar sexul. Poti sa iti alegi numele pe care mama ta nu a avut curajul nciodata sa ti-l dea, sau poate un joc de cuvinte. Pe blog poti sa fii un copac sau poti sa fii mov. Nu poti sa fii, insa, altceva decat esti. Nu poti sa minti sau sa incerci sa te « scrii » altfel decat esti pentru ca se simte. Oamenii simt. Am mai avut un blog in paralel cu inozza, un blog-experiment, in care am incercat sa fiu altceva. M-au gasit niste oameni, m-au comentat, dar era foarte obositor sa ma dedublez asa. A fost un efort asemanator cu cel scriitoricesc, daca vreti. Am creat un decor, personaje, replici si costume. Am renuntat, foarte curand, si am uitat adresa lui. Cred ca inca exista, pe undeva, si stiu sigur ca unul dintre cei care citesc aceste randuri a dat peste el. Nu stia insa ca sunt eu, si nu i-a placut, desi inozza ii place. Vedeti cum nu ne putem preface ?

Oricum, ideea e ca, desi suntem sinceri, sau vrem sa fim, atunci cand scriem pe blog, procedam la fel cum o face un criminal cand vrea sa paraseasca locul crimei. Stergem urmele. Avem grija ca, desi ne descriem in amanunt hainele sau biroul, nimeni sa nu stie numele nostru adevarat sau locul in care stam duminica in parc.

What’s in a name? se intreba Shakespeare acum cateva sute bune de ani. Multe. Un nume te dezbraca de mantie. Un nume te singularizeaza intr-atat incat, printr-un simplu search pe internet, poti sa gasesti o poza, un tabel, o lista din care face parte, sau chiar o adresa.

O sa radeti de mine, dar sunt stalked de un tip pe...ODC. Am intrat odata cautand un episod din Grey’s Anatomy, si a aparut, din senin, un tip care mi-a trimis un mesaj : « Buna. Ai un nume foarte frumos. As vrea sa te intreb daca vrei sa vorbim cateva clipe ? ». Normal ca am fost flatata, ca orice fata normala craving for compliments, si am acceptat sa vorbesc cu el, dar dupa cateva minute, tipul nu intelegea ca vreau sa ies. M-a bombardat in continuare cu mesaje in care imi cerea, implorand, sa mai intru, sa mai vorbim. Mai nou, nu pot sa intru linistita, pentru ca pare ca ma asteapta mereu. Oricand. Ma sperie cand ii vad numele in lista de pe ODC. Si ce inseamna un nume ?

Ma veti ierta, asadar, daca va voi rapi placerea de a citi acel articol. Ma indoiesc ca ar fi starnit cine stie ce pasiuni nebune la adresa mea. Ma veti ierta, de asemenea, daca nu o sa public poze cu mine, sau daca nu o sa va spun pe ce banca si in ce parc stau duminica. Promit in schimb sa va povestesc cosmarurile mele, visele mele si micile mele ciudatenii, sa va iau cu mine in continuare la interviuri, la piata, la cosmetica sau in baruri. Cui nu-i convine, urmeaza statia Exiting Inozza, cu peronul pe partea dreapta. Drum bun!

5 comentarii:

Licuriciu spunea...

Si de ce nu iti schimbi numele pe odc? Acolo, mai mult ca oriunde, poti fi cine vrei. Baiat, fata, dictator(in cazul meu), actrita, scriitoare, serial killer. Ce inseamna un nume pe odc?

Inozza spunea...

of, vad ca asta va trebui sa fac. o sa-mi aleg un nume de baiat mare si rau, care are in lista de downloads "Gilmore Girls", "Tae-Bo Cardio", "Ratatouille" si "The Devil Wears Prada". That should trick them all :)))

Anca spunea...

Si ai gasit episodul din Grey's Anatomy? Te intreb pentru ca si eu vreau sa gasesc sezonul I, si ma intrebam daca il gasesc, ca sa nu il instalez degeaba (dc++).

Diana spunea...

am citit articolul de curand :) numele le-am pierdut, nu le mai stiu, am pastrat doar bucuria de a citi despre niste bloggeritze interesante

Inozza spunea...

anca,

eu am vazut sezonul I de pe DVD-ul original al unei prietene, dar din cate stiu se gaseste din plin si pe DC++. am avut probleme in schimb cu sezonul II, pentru ca, din cate am vazut, se gasesc mult mai bine sezoanele I si III. oricum, bafta multa!

diana,

ramane atunci our little secret :)