Inozza

Sunt rea, dar ma tratez

Sunt intr-o perioada nu prea fluffy si shiny a vietii mele, okay? Nu stiu daca exista un regulament scris al drepturilor pe care le au oamenii care se simt shitty si singuri. Mi se pare de bun simt sa avem voie sa :

-mancam ciocolata. Oricata ciocolata vrem! Si de-aia buna, nu aia neagra si sanatoasa. Asa.

-si sa nu facem sport daca nu avem chef.

-si sa nu trebuiasca sa muncim cand ploua.

-si sa fim lasati la cozi in magazie sa trecem inainte, ca sa avem timp sa ne uitam la un episod din "Grey's Anatomy" si sa facem si o baie lunga. sa nu trebuiasca as alegem.

-hm..da! Si sa nu trebuiasca sa zambim prea des, nici sa ne stea bine parul.

-sau sa trebuiasca sa ne asortam cerceii la tricou.

-a, da! Si sa putem sa fim rautaciosi cu cei care au fost rautaciosi, sau indiferenti sau nepasatori sau brutali sau nesimtiti cu noi.

De cateva zile invoc privilegiul cu nezambitul, parul aiurea si cerceii neasortati. Azi vreau sa beneficiez de dreptul de a splash right under your noses pe cativa dintre cei care au fost naspa naspa naspa cu mine in ultimele luni. O sa incep cu:

Elena Udrea

Nu stiu de ce, cand nu prea ai multe merite ale tale, care sa nu se decline cu substantivul "cocos" in fata, e bine sa nu exagerezi cu importanta de sine. Play modest, ca sa zic asa. Nu zic sa nu-ti arati farmecele de femeie fatala prin pictoriale "focoase" in revistele de dame. Da-i bice! Te prinde bine blondul si o stii! Dar, pentru numele lui Dumnezeu, nu te mai da inabordabila in fata presei. Spune-i omului care te suna sa-ti ia un interviu ca nu ai timp, sau ca, pur si simplu, nu vrei! Dar nu-i zice sa revina maine, apoi raspoimanie, apoi luna viitoare...

Trista mea intersectare cu platinata de pe dealul Cotrocenilor imi evoca un munte de nervi. Mai intai gingasa, ex-consiliera prezidentiala ma roaga sa revin cu un telefon, pentru ca e intr-o sedinta. A doua zi, ma roaga sa revin cu telefonul pe la 5. La 5, surpriza! Telefonul e inchis. Dupa multe alte "o sa va rog sa reveniti maine, acum nu pot sa vorbesc!" suierate, mi s-a cerut s-o sun a treia zi de paste. Tablou: mama, tata, bunica, pisicu, nasa, fratele si surorile, toti innecandu-se cu cozonacu. Eu, stresata sa nu uit s-o sun pe diva. Imi raspunde intr-un final: vaaai, da, isi aminteste ce m-a rugat. vaaai, dar azi nu poate sa stabilim o intalnire. vaaai sa o sun peste fix o saptamana! Apoi a venit referendumul si mi-a spus vaaaai, dar noi nici n-avem timp sa respiram acum. ce ocupati suntem! Peste doua saptmanai, sigur facem interviul!

Sunt curioasa cat ar fi tinut-o asa! Stiu ca m-a calcat pe nervi pentru ultima data, atunci cand, revenind eu cu un telefon "la 4", cum ma rugase, o aud pe madama ca se ambaleaza in receptor: "vaaaai, doamna, dar chiar asa! chiar n-am timp de dvs!" I-am inchis elegant, dupa ce am salutat-o. Doamna e maica-ta, in primul rand! Si-apoi, cat de greu iti era sa nu ma porti pe toate drumurile 2 luni de zile! All you had to say was: "Scuze, n-am timp!" Si nici nu trebuia sa stii ca Norvegia nu are presedinte pentru asta!

CTP

My bad: i-am cerut individului sa-mi acorde un interviu cand publicatia pentru care lucrez era inca la inceput si nu era stiuta in breasla.

His bad: a fost un mitocan, desi, barem, nu m-a purtat pe drumuri. Mi-a raspuns glacial ca "Auzi, draga, eu nu am auzit niciodata de voi! Imi pare rau, dar nu pot sa-mi asociez imaginea cu cine stie cine!" Ass! Neeeext!

Cozmin Gusa

In caz ca nu stiti cine e, e tocmai marele lider PIN. A, si asta e un partid, nu codul de la mobil. Mare om. Cica o sa ajunga presedinte, zice el. Cand mi-oi vedea eu ceafa si marmota ciocolata in staniol. A, da, si pentru ca tot e la moda, cand o sa se aleaga Patriarh un non-securist si non-gay.

Acelasi scenariu ca la Udrea, doar cu final deschis. Adica trebuia sa ne intalnim intr-un loc numai de el stiut a doua zi. Doar ca de atunci nu mi-a mai raspuns la telefon. Ever again.

Eugen Nicolaescu

Wasn't man enough for me. Ca un las ce este, m-a pasat directoarei lui de cabinet. Care, normal, m-a rugat sa "revin cu un telefon". Si cand revin, ce sa vezi! Nu-mi raspunde directoarea de cabinet, ci asistenta ei! Ca sa revin ca directoarea e intr-o sedinta. Si cand revin, sa lesin de ras! Nu-mi mai raspunde asistenta directoarei ministrului, ci secretara biroului asistentei directoarei de cabinet a ministrului! Ca asistenta era intr-o sedinta. Buuun, zic eu, pot sa vorbesc atunci direct cu doamna directoare? Nu, e si ea in sedinta cu asistenta? Sa ghicesc ca amandoua sunt in sedinta cu ministrul? Nu, imi pare rau daca sugerati ca am un ton ironic, doamna secretara a asistentei directoarei ministrului. Incercam si eu sa urmez firul logicii.

Sorin Oprescu

Ultima lovitura de slap mi-a fost data in fluier de nimeni altul decat fostul ministru al medicinii. Care, culmea, a acceptat bucuros sa ne vedem la un interviu, ba chiar a fixat o data din acea saptamana si mi-a explicat cum sa ajung la sediul Colegiului Medicilor din Bucuresti, unde presteaza el in prezent, ca director.

Ajung acolo cu o jumatate de ora mai inainte, si, ca sa nu sun la interfon si sa-l deranjez prea devreme, in lipsa unei banci, m-am asezat turceste pe trotuar, si m-am dedicat unui viciu nobil, lecturii. Cand mai erau doar 5 minute pana la intalnirea noastra, ma ridic din praf si ma indrept catre usa. Vad iesind doi indivizi.

Buna ziua, buna ziua, il caut pe domnul oprescu, care domn oprescu ca n-a fost deloc azi aici, cum nu, eu am interviu cu el, sunteti sigura, da, normal, noi nu stim nimic, ne pare rau, in cladire mai este doar femeia de serviciu, cum asa, asa bine, la revedere, la revedere.

Il sun in disperare pe individ, liniste si pace. Intr-un tarziu mai sun la interfon. Tanti de serviciu si potaia mica si ciufulita ma privesc cu intelegere, dar n-au cum sa ma ajute. Cum, domnul Oprescu nu e in concediu? ma intreaba nevinovata femeia. Stiu si eu? ii raspund. O fi plecat intr-o escapada romantica...

A doua zi, dupa ce il sun ca disperata iar, placidul domn Oprescu imi taie elanul elegant: "Domnisoara, stiu, sunt un bou si un dobitoc! Am uitat complet de interviu!"

Ehei, Lenuto, mai ai de invatat de la astia grizonati! Uite ce frumos stiu ei sa-si aprecieze lipsurile. Vezi daca tu nu stii sa-ti faci mea culpa? Tie trebuie sa ti-o zica altii!

PS: Promit sa mananc mai multa ciocolata, ca sa nu mai fiu atat de dark, mean and twisted!