„Ce faci de Revelion?”
Daca mai aud odata intrebarea astea idioata, pe cuvant de pacifista ca o sa fac uz de creioanele mele germane incredibil de ascutite. Si nu pentru a scrie un biletel indignat.
M-am saturat! Stau bine-mersi la birou si infulec ca o prost-crescuta un minunat sandvis de la metrou. Nu ma pot bucura de gustul sublim al chiflei mele albe si calorice si al maionezei imbibate in grasimi ca hop! se trezeste cate unul: „Si, te-ai hotarat? Ce faci de Revelion?”
Da, m-am hotarat! De fapt, m-am hotarat acum cativa ani! De Revelion, ca de fiecare Revelion (cu mici si nesuferite exceptii), zac. Pe burta, pe spate, intr-un cot, conteaza prea putin. Am mancare, manac. N-am mancare, fac conversatie. Nu am cu cine sa fac conversatie, ma uit la televizor. N-am curent, dorm. Ma intereseaza detaliile prea putin.
N-am fost intotdeauna asa. Intr-un trecut nu foarte indepartat, chiar ma straduiam si aveam tot felul de planuri. Cred ca totul s-a dat peste cap in anul in care m-am imbatat de la o sampanie foarte buna si am adormit dupa o canapea, ratand, evident, numaratoarea inversa, ca si intreaga distractie, de altfel. Distractie care nu a mai existat pentru nimeni, deoarece toti s-au indeletnicit cu cautarea mea.
Mai tin minte un Revelion pentru care m-am pregatit asiduu, cu cateva saptamani bune inainte. Am tinut cura pe culori si apoi cu grapefruituri si ceaiuri, mi-am cumparat haine noi, mi-am planuit machiajul (pe care l-am si testat, in prealabil) cu cateva zile inainte. Ca sa fac ce?! Sa stau in pijamale in plin prag de trecere intre ani si sa ascult muzica la winamp (situatie ce, evident, s-a repetat apoi).
Mi se pare o mare si nesfarsita tampenie sa incep sa-mi rezerv inca din august locuri la nu stiu ce cabana, la nu stiu ce avion sau la nu stiu ce restaurant. O fi de vina multele Revelioane petrecute cu prietenul TVR1, dar un Revelion in care nu ii vad pe Stela si Arsinel sau pe Nae Lazarescu si Vasile Muraru cu poantele lor (care n-au fost niciodata altfel decat expirate), nu e Revelion.
„Asa ca nu, nu plec nicaieri de Revelion. Daca nu o sa trebuiasca sa onorez cine stie ce invitatie de familie enervanta, o sa stau in papucii mei roz si pufosi, in pijamalele mele cozy, nemachiata, cu parul valvoi, infulecand fericita minunatele clatite cu sunca si cascaval topit ale mamei. Altceva?”
Daca mai aud odata intrebarea astea idioata, pe cuvant de pacifista ca o sa fac uz de creioanele mele germane incredibil de ascutite. Si nu pentru a scrie un biletel indignat.
M-am saturat! Stau bine-mersi la birou si infulec ca o prost-crescuta un minunat sandvis de la metrou. Nu ma pot bucura de gustul sublim al chiflei mele albe si calorice si al maionezei imbibate in grasimi ca hop! se trezeste cate unul: „Si, te-ai hotarat? Ce faci de Revelion?”
Da, m-am hotarat! De fapt, m-am hotarat acum cativa ani! De Revelion, ca de fiecare Revelion (cu mici si nesuferite exceptii), zac. Pe burta, pe spate, intr-un cot, conteaza prea putin. Am mancare, manac. N-am mancare, fac conversatie. Nu am cu cine sa fac conversatie, ma uit la televizor. N-am curent, dorm. Ma intereseaza detaliile prea putin.
N-am fost intotdeauna asa. Intr-un trecut nu foarte indepartat, chiar ma straduiam si aveam tot felul de planuri. Cred ca totul s-a dat peste cap in anul in care m-am imbatat de la o sampanie foarte buna si am adormit dupa o canapea, ratand, evident, numaratoarea inversa, ca si intreaga distractie, de altfel. Distractie care nu a mai existat pentru nimeni, deoarece toti s-au indeletnicit cu cautarea mea.
Mai tin minte un Revelion pentru care m-am pregatit asiduu, cu cateva saptamani bune inainte. Am tinut cura pe culori si apoi cu grapefruituri si ceaiuri, mi-am cumparat haine noi, mi-am planuit machiajul (pe care l-am si testat, in prealabil) cu cateva zile inainte. Ca sa fac ce?! Sa stau in pijamale in plin prag de trecere intre ani si sa ascult muzica la winamp (situatie ce, evident, s-a repetat apoi).
Mi se pare o mare si nesfarsita tampenie sa incep sa-mi rezerv inca din august locuri la nu stiu ce cabana, la nu stiu ce avion sau la nu stiu ce restaurant. O fi de vina multele Revelioane petrecute cu prietenul TVR1, dar un Revelion in care nu ii vad pe Stela si Arsinel sau pe Nae Lazarescu si Vasile Muraru cu poantele lor (care n-au fost niciodata altfel decat expirate), nu e Revelion.
„Asa ca nu, nu plec nicaieri de Revelion. Daca nu o sa trebuiasca sa onorez cine stie ce invitatie de familie enervanta, o sa stau in papucii mei roz si pufosi, in pijamalele mele cozy, nemachiata, cu parul valvoi, infulecand fericita minunatele clatite cu sunca si cascaval topit ale mamei. Altceva?”
17 comentarii:
Si eu si MSO(my significant other) am tot fost intrebati zilele astea, si nu am avut nici un raspuns doar ne-am uitat unul la celalalt cu o privire tampa...ceea ce nu e greu. noi abia deal with day to day things si astia toti din jurul nostru, care incep sa cred din ce in ce mai serios ca sunt niste rasfatati ai vietii nu ca noi sclavi ai erei corporatiste. Ii urasc pentru expresiile: "trebuie neaparat sa ne intanim sa discutam despre Revelion" "e deja foarte tarziu", etc.
Io am auzit ca anul asta e inghesuiala mare la vila plapumioara. Asa mi-au zis cunoscatorii. Ca cica e lumea obosita de capitalismul asta feroc. Io ma duc la tara sa fac focul in spatele curtii sa sar peste el, sa-mi mearga bine at least pe primul trimestru din 2008.
Btw, Ina, ce faci de revelion???
...I know, I'm such a lame :-) ...
da stia putin... esti un caz fericit daca te apuci de cautata cabane pt rev in august.. unii incep cautarea din iulie... fiind intr-o zona unde turismul este primul loc de unde vine profitul.... si ii vad pe cei care au ramas fara cabana cat sunt dezamagiti ... te gandesti la ce idei marete aveau ei ... dupa o anumita perioada .. chefurile alea pana la numaratoarea inversa..... se autodistrug
Chiar, ce faci de revelion?
Lasand gluma deoparte, ma gandesc ca multa lume intreba si din lipsa de idei. Daca nu ai nici o idee unde sa-ti petreci revelionul anul asta intrebi ca poate iti da altul o idee buna. Acum nu trebuie sa fii chiar asa acida. ;)
la birou? te-ai angajat din nou? ai renuntat la demisie sau la biroul tau de acasa?
cred ca alergatul asta, asa din vreme, nu arata decat disperarea unor plictisiti sa-si inventeze un moment, doua mai memorabile. Asta mai ales cand se strange un grup prea variat si se ajunge la un soi de mondenitate palida. Daca e ceva mai omogen....rock! sau si mai bine..."she was a fast machine/..."
Bine zici, de ce este atat de important Revelionul?
este o zi ca oricare alta, pot sa fac cate revelioane vreau, cum, cu ce, cu cine, numai conteaza, important sa ma simt bine.
De sarbatori facem cumparaturi, alergam ca nebunii dupa te miri ce, cheltuim o groaza de bani, pregatim masa festiva, mancam si bem ca porcii, dansam dupa muzica tiganeasca, si pe urma ne batem pe burta si zicem:
- ba, ce m-am distrat de revelion
sau
- a fost bestial, cel mai fain reveion pe care l-am facut vreodata
Ne revenim dupa Sf. Vasile, cand bagam mana adanc in buzunar si dam doar de sula, ca banii nu mai sunt.
Si iar ne imprumutam si o luam de la capat cu datoriile.
"Totul este de tot rahatul"
flo,
believe it or not, CHIAR e deja foarte tarziu! ahahahahahaha
madelin,
uite, p-asta cu focul n-o stiam. mie pe la 10 ani mi-a luat foc parul de la lumanarile de pe tort, dar parca nu mi-a mers asa grozav dupa :)
daria,
eu sunt cazul cel mai fericit. pur si simplu nu mai caut nimic. am vrut sa merg la sibiu, ca vin si the scorpions, dar daca nu am cu cine...
carcotasu,
daca mergem pe rationamentul tau, ar trebui sa intreb pe toata lumea ce tema are lucrarea lui/ei de diploma. :) dar n-o fac, motiv pentru care imi permit sa fiu cat de acida vreau. (tie asta ti s-a parut aciditate? not even close :) )
anonymous,
este o perioada in viata fiecarui om care se numeste preaviz. acum sunt acolo ;)
me,
ah, ma intristezi. si eu caut momente memorabile. don't we all?
solitarul,
e, nici asa o viziune apocaliptico-naturalista. si cine ma rog danseaza dupa muzica tiganeasca? sper ca nu vorbesti din experienta :)
pai momentele memorabile nu sunt ca o mamaliga, le pui la fiert, mesteci ce mesteci, mai pui niste sare, apoi o gusti si fie te frigi la limba fie suflii de-ti ies ochii din cap, sa o racesti, si-ti amintesti ce memorabil de ametit ai fost cand ai facut mamaliga. frumos e cand iti amintesti de cum a fost, si fara sa vrei spui "ce mult mi-a placut" si-ti trece prin cap seara aia. Asa organizat, cred ca seamana mai mult a distractie socio-interactiva, decat a frumos.
PS, ai trecut azi pe blogul celui mai liber dracusor? :)
PS2: din moment ce zambesc cand mi-aduc aminte de mamaliga aia ametzitoare, cred ca a fost dragutz (in fond nu am uitat-o).
nu ma intereseaza unde iti faci revelionul, ma intereseaza ce gust au "minunatele clatite cu sunca si cascaval". Desi am interzis la ambele feluri de mancare, as manca una-doua clatite de pofta :D
Se merita sa cumpar "Practic in bucatarie" sau ce reviste de bucatarie mai exista?
me,
de acord.
PS: da. "ce mult mi-a placut" :)
licuriciu,
"minunatele clatite cu sunca si cascaval" servite cu sos de rosii si smantana, inca fierbinti de la cuptor, au un gust divin.
o s-o intreb pe bunica in legatura cu dilema ta de literatura gastronomica. revin cu raspuns!
Ina, ce-as merge eu cu tine la Sibiu, daca zici de Scorpions. De dragul vremilor apuse...
madelin,
care vremuri apuse?! ia sa nu mai aud eu de la tine chestii din astea cu "trecut-au anii...". daca nu esti tu o inspiratie pentru mine, atunci cine? :)
PS: si daca vrei tu sibiu, atunci fie!
sibiu, ha?
nici eu nu stiu ce fac de revelion (si n-am stiut niciodata si putin imi pasa), da' mi-ai facut o pofta de clatiteeeeeee ;))
Eeeeei, Ina, n-am zis de apuse cum ca as fi batrana, cum sa zic eu asa ceva (sunt tanar, doamna,...). Chestia cu apusele e asa: primul boyfriend, primul an de facultate, tot incerca sa ma convinga ca iubirea trece si prin...pat. Era si el tanar si nelinistit, mai tarziu si-o fi dat el seama ca, de fapt, trece prin burta (apropo de clatite).Iar eu mi-am dat seama mai tarziu de faza cu patul.Decalaj orar.Si, faza bestiala, si-a trimis cel mai bun prieten sa-mi spuna confidential: stii, V.inca de iubeste, da'daca tu nu vrei... Si eu ascultam de la colega mea de camera caseta cu Scorpion si still loving m-a facut sa rad in hohote, zic, ie-te, altul!
smilla,
:)
madelin,
pai atunci cu atat mai mult ar trebui sa mergi la scorpions, de revelion. merita sa asculti originalul si sa razi in hohote laiv ;)
Trimiteți un comentariu