marți, 6 noiembrie 2007

Despre prioritati

sau

Inapoi la gradinita


Acum doi ani am castigat un concurs de eseuri cu tema „Traieste cu masura”. Pe vremea aia, am fost foarte fericita de premiul castigat (o vacanta de o saptamana pentru doua persoane la Bran), si nu mi-am pus problema de ce ma alesese juriul pe mine, in detrimentul altor zeci sau sute de studenti.

Abia acum, dupa ce am revazut eseul, am inteles. V-as reproduce si voua un fragment din el, dar nu am voie. Am vandut drepturile de autor asupra lui, si din cate am inteles va fi (sau a fost?!) publicat intr-un volum distribuit prin licee, menit sa atraga atentia tinerilor asupra viciilor si dependentelor care ii inconjoara. Cum va spuneam, eseul meu a castigat pentru ca e dureros de sincer. Am fost hiper-lucida in analiza pe care mi-am facut-o si in scrisul meu s-au recunoscut multi dintre cei ce m-au citit (Aurora Liiceanu, care a condus juriul, mi-a spus ca i-am lasat un gust dulce-amarui. Presupun ca asa sunt eu, ca o ciocolata cu 90% cacao. La granita dintre desert si fiere. Dar sa continuam).

Azi n-as avea curajul sa ma mai pun asa pe tapet. Pentru ca, daca acum doi ani inca incercam sa ma echilibrez, azi traiesc ca un dervis ratacitor. Si nu ai cum sa traiesti echilibrat atunci cand prioritatile tale sunt mastere, traininguri sau proiecte in curs. Sau ai cum? Nu stiu. Eu cred ca mi-am pierdut prioritatile, la fel cum ai pierde un bon intr-un buzunar rupt. Si te trezesti ca iti lipsesc multi bani, stii ca ai avut un bon care a demonstrat pe ce i-ai cheltuit, dar acum nu il mai ai. Si te intrebi, oare a meritat ce am cumparat? Oare a meritat sa dau atat de multi bani pe chestia aia? Si cum nu mai ai bonul, s-ar putea sa nu afli niciodata.

La gradinita. Acolo se afla raspunsul, pentru aproape orice intrebare sau problema cu care te-ai putea confrunta in viata. Oamenii uita, odata cu varsta, tot ce au invatat atunci, si se trezesc ca alearga dupa himere, ca traiesc un perpetuu rat race din care nu au cum sa iasa.

Spălaţi-vă pe maini inainte sa mâncaţi! Puneţi jucariile la loc dupa ce v-aţi jucat! Luaţi-vă de mâini înainte să treceţi strada! Cerţi-vă scuze când loviţi pe cineva! Păpaţi prăjiturele cu lăptic, sunt bune pentru voi! Dormiţi puţin în fiecare după-amiază! Desenaţi ceva frumos în fiecare zi.

Cum ar arata oare lumea, daca fiecare ar pune lucrurile exact de unde le-a luat, daca ne-am recunoaste greselile si ne-am proteja unii pe altii, daca ne-am face zilnic timp sa ne reculegem intr-o forma de arta sau in natura? Si ce viata minunata si implinita am duce daca, dupa ce ne-am baut lapticul si prajitura, ne-am ascunde sub o paturica in fiecare dupa-amiaza!

...viata este ceea ce se intampla cu noi, in timp ce noi suntem ocupati cu altceva, asa suna un celebru aforism. Sau era o axioma?!

19 comentarii:

fostu' presedinte spunea...

fulghum

Gelu spunea...

Putin pe langa subiect...

Cand eram la gradinita am facut o oarecare forma de hepatita si a trebuit sa stau in spital 2 saptamani, cu 3 injectii pe zi. Problema mea nu a fost asta ci alta: toti colegii de gradinita au facut vaccin, printre ei si domnisoara careia ii pastram loc lnga mine, si ma simteam prost ca au trebuit sa sufere din cauza mea.
"Si Beatrice a plans?"

Ciprian spunea...

un prieten avea si el o completare la zicala ta: "viata este ceea ce se intampla cat timp esti tu ocupat sa ii faci planuri"

eu cred ca echilibrul cel mai bun il gasesti intr-un punct de minim local intre doua maxime absolute consecutive. nu stiu insa daca ti-a placut matematica... :) dar pot desena.

Inozza spunea...

fostu' presedinte,

acum apari numai sub acest pseudonim? :P

gelu,

adorabil! ce s-a ales de relatia voastra? a mai stat beatrice langa tine? :)

ciprian,

n-am intels nimic, dar chiar nimic. nici un desen nu cred ca mi-ar fi de folos. poate exprimarea in limba romana, aia simpla, cu "mama, tata, masa, caine" si nu cu "maxime absolute consecutive" decat daca imi platesti tu Algocalminul... ;)

Gelu spunea...

A mai stat langa mine numai ca... a venit clasa 1... :) Eu am mers la scoala 2... ea la scoala 1... ne-am mai vazut dar nici macar nu ne salutam. Ne-am "regasit" la banchetul din clasa a 12-a cand am dansat un vals :). Oricum ne-am schimbat...

Un mic detaliu: eram nascut la 2 ore distanta :)

alextheex spunea...

1. gata l-am schimbat (e deja al 4-lea pe blogul asta)
2. tu ai fost colega de gradinita cu Robert Fulghum? ca amandoi ati invatat aceleasi chestii de acolo
3. nu ne spui si noua unde ai fost in w/e, cu cine, cum a fost in club sambata seara etc.?

Inozza spunea...

gelu,

cat de romantic! ai putea scrie un roman de dragoste: "pana cand hepatita ne va desparti" :)))

PS: sa nu ma iei in serios! sunt geloasa doar ca nu am avut parte si eu de asa ceva la gradinita.

alextheex (suna ca tyronosaurus rex, but whatever),

1. e mult mai bine decat fostul presedinte. incercam sa-mi amintesc cati "iliescu" stiu
2. nu l-am citit pe fulghum, dar acum ca l-am descoperit abia astept sa o fac. am citit mai demult ceva despre regulile de bun-simt din gradinita apoi uitate in cursul vietii si cred ca experienta a demonstrat ca teoria asta e foarte valabila. ma bucur ca mi-ai spus de tipul asta. acum stiu ce vreau de mos nicolae ;)
3. sambata seara am haladuit pe strazile bucurestiului, nu in club. cine te-a mintit? :P

alextheex spunea...

3. pe frigul asta? ce-ai facut? te-ai jucat de-a fetitza cu chibrituri (folosind desigur chibritul branduit cu glamour, btw, chibrit roz? wtf)

Inozza spunea...

sa inteleg ca ti s-a defectat televizorul si, in lipsa telenovelei zilnice, ai nevoie de franturi din existenta mea pentru a fi entertained? alex, nu te credeam un fan atat de infocat! zau asa, un zeu grec, asa ca tine, should GET A GIRLFRIEND! :P

Alina spunea...

E cumva eseul tau de la "traieste cu masura" aici: http://www.traiestecumasura.ro/index.php?obj=front&action=myls_library?
Mi-ar placea sa il citesc :)

Alina spunea...

L-am gasit deja :) In comment-ul trecut mi-am scris aiurea si adresa de blog si link-ul ala nu apare tot... am scuza ca e foarte tarziu acum si mor de somn.

Inozza spunea...

alina,

dap, al meu e. am ramas foarte surprinsa ca se gaseste on-line, habar n-aveam. tot ce pot sa spun in apararea mea e ca eram extrem de naiva atunci. simpatica, dar naiva. :)

Smilla spunea...

erai draguta si desteapta, nu ma mir ca ti-au dat premiu!
si naiva, poate, da' naivi suntem la orice varsta (mai ales cand ne privim retrospectiv:)

Inozza spunea...

smilla,

tu-ncerci sa ma periezi? aha, se apropie mos nicolae..i see... :))

smilla spunea...

ioi, mi-am adus aminte zilele astea de mos nicolaele trecut, cand ligia-lig primise un cadou "a nu se desface pana la craciun" si eu m-am entuziasmat atata de idee [si-am scris pe blog!], incat am primit unul la fel!! si ce de unghii am rossssss ;))

but wait a minute: de ce te-as peria de mojnicolae? Do you have something for me? ;;) :p

smilla spunea...

is it orange? ;;)
(i don't like pink)

Inozza spunea...

na, imi pare rau...e complet roz, cu pufulet roz si pene roz si margelutze roz si are o bombonica roz in mijloc. too bad you dislike pink, huh? :))

nicoleta_lepadatu spunea...

Sandi iti simte lipsa. Stiu ca nu are legatura cu ce ai scris...

Inozza spunea...

saaaaaaaaaandiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!,

mi mises iu dirli, toooooo!!!! poate ne vedem sambata la un cico? vb pe mail. te imbratisez strans :))))