Inozza

Despre prioritati

sau

Inapoi la gradinita

Acum doi ani am castigat un concurs de eseuri cu tema „Traieste cu masura”. Pe vremea aia, am fost foarte fericita de premiul castigat (o vacanta de o saptamana pentru doua persoane la Bran), si nu mi-am pus problema de ce ma alesese juriul pe mine, in detrimentul altor zeci sau sute de studenti.

Abia acum, dupa ce am revazut eseul, am inteles. V-as reproduce si voua un fragment din el, dar nu am voie. Am vandut drepturile de autor asupra lui, si din cate am inteles va fi (sau a fost?!) publicat intr-un volum distribuit prin licee, menit sa atraga atentia tinerilor asupra viciilor si dependentelor care ii inconjoara. Cum va spuneam, eseul meu a castigat pentru ca e dureros de sincer. Am fost hiper-lucida in analiza pe care mi-am facut-o si in scrisul meu s-au recunoscut multi dintre cei ce m-au citit (Aurora Liiceanu, care a condus juriul, mi-a spus ca i-am lasat un gust dulce-amarui. Presupun ca asa sunt eu, ca o ciocolata cu 90% cacao. La granita dintre desert si fiere. Dar sa continuam).

Azi n-as avea curajul sa ma mai pun asa pe tapet. Pentru ca, daca acum doi ani inca incercam sa ma echilibrez, azi traiesc ca un dervis ratacitor. Si nu ai cum sa traiesti echilibrat atunci cand prioritatile tale sunt mastere, traininguri sau proiecte in curs. Sau ai cum? Nu stiu. Eu cred ca mi-am pierdut prioritatile, la fel cum ai pierde un bon intr-un buzunar rupt. Si te trezesti ca iti lipsesc multi bani, stii ca ai avut un bon care a demonstrat pe ce i-ai cheltuit, dar acum nu il mai ai. Si te intrebi, oare a meritat ce am cumparat? Oare a meritat sa dau atat de multi bani pe chestia aia? Si cum nu mai ai bonul, s-ar putea sa nu afli niciodata.

La gradinita. Acolo se afla raspunsul, pentru aproape orice intrebare sau problema cu care te-ai putea confrunta in viata. Oamenii uita, odata cu varsta, tot ce au invatat atunci, si se trezesc ca alearga dupa himere, ca traiesc un perpetuu rat race din care nu au cum sa iasa.

Spălaţi-vă pe maini inainte sa mâncaţi! Puneţi jucariile la loc dupa ce v-aţi jucat! Luaţi-vă de mâini înainte să treceţi strada! Cerţi-vă scuze când loviţi pe cineva! Păpaţi prăjiturele cu lăptic, sunt bune pentru voi! Dormiţi puţin în fiecare după-amiază! Desenaţi ceva frumos în fiecare zi.

Cum ar arata oare lumea, daca fiecare ar pune lucrurile exact de unde le-a luat, daca ne-am recunoaste greselile si ne-am proteja unii pe altii, daca ne-am face zilnic timp sa ne reculegem intr-o forma de arta sau in natura? Si ce viata minunata si implinita am duce daca, dupa ce ne-am baut lapticul si prajitura, ne-am ascunde sub o paturica in fiecare dupa-amiaza!

...viata este ceea ce se intampla cu noi, in timp ce noi suntem ocupati cu altceva, asa suna un celebru aforism. Sau era o axioma?!