miercuri, 6 februarie 2008

Cineva care sa te tina de mana

Acum doua saptamani stateam pe un oribil scaun medical, asteptand sa-si faca efectul un anestezic, pentru a suferi o mica interventie locala. Ma gandeam la acadele colorate, din alea pe care nu poti sa le bagi intregi in gura, la lalele si la mirosul de ruj nou.

Tot ce as fi vrut in acele momente, de fapt, era pe cineva alaturi. Cineva cu care sa rad de marimea acului de seringa (“parca ar fi un batator de covoare pentru casa de papusi”), cineva care sa imi povesteasca cum se face crema de zahar ars sau orice alta prostie.

Cand merg la cumparaturi, deseori simt nevoia sa imping caruciorul cu cineva alaturi, fara nicio implicare romantica. Sa ne miram impreuna de cat au crescut preturile la telina, sa intoarcem pe toate partile un ananas uscat, sa deliberam impreuna daca sa cumpar salam de Sibiu sau jambon de curcan.

Urasc, mai ales, sa cumpar haine singura. Mi-ar placea sa fie cineva cu mine, care sa imi spuna sincer cand rochia face cute la spate, sau cand bluza de matase galbena arata ca un cearsaf pe mine.

Mai demult am citit ca in Japonia (unde altundeva? :D) s-a inventat o meserie cel putin revolutionara: un fel de people sitter. “Practicantii” acestui job intrunesc sarcini dintre cele mai diverse: stau noaptea cu oamenii care au insomnii, ies cu ei la cumparaturi, ii asculta atunci cand au tristeti sau probleme si nu au cui sa le spuna, ii insotesc la dentist sau la diverse operatii, ies cu ei la film sau la teatru daca nu au cu cine sa mearga si multe altele.

Este asta o dovada ca suferim toti de alienare si ca (practic) gonim prin viata, fara sa ne face timp pentru ceilalti? Poate.

Saptmana viitoare am un interviu foarte important, stiu ca o sa mi se gelatinizeze genunchii, si tot ce as vrea e cineva care sa ma tina de mana.

15 comentarii:

iulia spunea...

Ma ofer eu sa te tin de mana:)

Inozza spunea...

mersi mult de tot, iulia! stiam eu ca ma pot baza pe cineva :) sa inteleg ca vii saptamana viitoare in bucuresti?

ionut.m spunea...

Inozza, multa bafta la interviu!
Cat despre partea cu tinutul de mana, cu totii avem nevoie de asta, uneori mai mult, alteori mai putin. Cred ca trebuie sa ne intram mai degraba in rolul de cei care sunt alaturi de cineva, tinandu-l de mana, iar restul va veni de la sine...

Cineva spunea...

prezent!

Licuriciu spunea...

Un singur lucru imi vine in minte: " Forta fie cu tine " :))

Te inteleg. Been there, done that. It sucks. Dar asta ne face mai puternici. Mai ales cand un ac de 10 centimetri se indreapta spre cerul gurii si esti transpirat tot :)

Carcotasu spunea...

Multa bafta la interviu!
Fii barbata Zoe, nu ai nevoie de nimeni sa te tina de mana, ai sa te descurci.

Andra spunea...

Multa bafta la interviu! Iti vom tine pumnii!
Propun infiintarea departamentului Hand Holding, in cadrul Inozza Support Team. :)

Inozza spunea...

ionut m.,

daca toti am gandi ca tine, lumea ar fi un loc mult mai bun :)

cineva,

mersi! :D sa inteleg ca ma insotesti saptamana viitoare si la clinica? :P

licuriciu,

multumesc, nu vrea sa fiu mai puternica. :) vreau sa nu fiu singura cand se indreapta acul spre mine

carcotasu,

da, stiu, sunt...barbata. cat despre partea cu descurcatul...I'm afraid noooot :(

andra,

esti criminala! :)) nici nu stiam ca exista Inozza Support Team. :))

Andra spunea...

Evident ca exista. Are o gramada de membri, look @ us! :)
You're not alone

iulia spunea...

Ina, nu stiu in ce zi o sa ajung la Bucuresti saptamana viitoare, dar sigur voi veni...
Si daca pot sa te tin de mana, o voi face cu cea mai mare placere...TU ai facut asta pt mine de multe ori, fara sa stii si fara sa iti dai seama:)

Inozza spunea...

andra

>:D<

iulia,

ma bucur ca cuvintele mele ti-au fost macar odata de ajutor. si mi-ar placea foarte mult sa te cunosc. cat despre interviul de saptamana viitoare, am inteles ca vine mama la bucuresti, asa ca poate n-o sa fiu singura, after all :)

8 Hz spunea...

Bai..n-am inteles nimic :|. Alex ce pazeste acolo ?!

Inozza spunea...

nu stiu ce pazeste, dar nu e omniprezent. :) toti suntem cat se poate de de singuri la un moment-dat, nu?

Cookie spunea...

ma consider o norocoasa.. de cate ori am nevoie de cineva care sa ma insoteasca la cumparaturi de orice fel imi este aproape surioara mea de 8 ani care e cea mai buna sfatuitoare pe care o poti avea.

Inozza spunea...

da, si eu am o surioara minunata de 11 ani, dar e la peste 300 de kilometri distanta :(