Inozza

Moving on

In afara copilariei petrecute la Sighisoara, nu am trait mai mult de patru ani in acelasi oras. Se poate spune ca sunt o adevarata experta in impachetat si despachetat. Si aceasta maiestrie imi va fi pusa la incercare, once again, maine si poimaine.

Trebuie sa impachetez trei ani de facultate/viata si sa-i indes in vreo 10 genti de voiaj. Am serioase retineri ca vor incapea toti trei acolo. Ultimul semestru si o bucata din vara asta cred ca va trebui sa le inghesuiesc in niste cutii de carton.

O sa-mi fie dor de Mega Image-ul de toate zilele si serile cu pofta de inghetata cu nuci. De acelasi Mega Image unde il hartuiesc (ocazional) pe Flavius si unde ma bucur sa observ ca si Andreea Raicu poarta cearcane, la fel de stylish ca si mine. O sa-mi fie dor de linia lui 41 care serpuieste la cativa metri de fereastra mea, de Herastraul unde am invatat-o pe Lily Allen sa mearga si altfel decat in geanta de umar, de vecina mea septuagenara care tine evidenta iubitilor mei din spatele vizorului, de oribila galerie vintage “Galla” a Doinei Levintza, pe care o foloseam ca punct de reper pentru musafirii mei (“Intri pe straduta de langa magazinul cu haine supradimensionate si horror”), o sa-mi lipseasca pana si vanzatoarea de ziare cu mustata si unghii roz, care scuipa a suparare atunci cand ii ceri o revista pe care n-o mai are in stoc.

Some say life is a journey. Mine certainly is. Moving on, deci.