Instiintare

Stimati abonati,

Regretam sa va informam, dar incepand cu data de luni, 1 septembrie 2008, ora 23:59, canalul inozza.blogspot.com va trece din domeniul public, in cel privat.

Cei care doresc sa urmareasca noile sezoane din Inozza sunt rugati sa trimita un e-mail la inozza[at]gmail[dot]com. Nu sunt necesare precizari privind fidelitatea fata de canalul nostru; sunteti rugati numai sa precizati in campul mesajului “Prelungire abonament”.

Primii 100 de abonati vor putea urmari in continuare aventurile si panseurile inozzice. Trecerea in domeniul privat va avea loc la momentul stabilit, indiferent de gradul de ocupare al celor 100 de locuri.

Nu suntem in posesia detaliilor cu privire la durata acestei situatii, si nu excludem o viitoare revenire la modalitatea initiala de transmisie.

Va multumim pentru intelegere!

Echipa Inozza

Red Red Wine

Am facut-o si pe asta. Am primit amenda pentru consum de alcool in spatiul public. Urmeaza sa mai fiu amendata si pentru tulburarea linistii publice si mi-am indeplinit norma pentru 2008. :) Dar sa o iau cu inceputul.

Stateam ca tot omul azi-noapte pe la trei in Herastrau, cu un prieten bun si o sticla de vin, bucurandu-ne de racoare. Daca n-ati fost niciodata sa va plimbati noaptea in Herastrau, trebuie sa incercati. Desi, adevarul e ca locul e departe de a fi pustiu noaptea. I mean, ai putea face diabet numai privind cuplurile care se plimba sagalnic pe alei laturalnice, sau care suspina pe marginea lacului.

So, there we were, amandoi bine dispusi, sorbind lichidul cristalin si povestind linistiti, cand se apropie de noi un nene cu o lanterna.

“Buna seara! Un act de identitate, va rog”, spune nenea cu lanterna dupa ce propteste lumina acuzator pe sticla.

“Aaaa, eu nu am la mine”, ii spun eu sincer. Prietenul meu, in schimb, nu numai ca avea, dar il si prezinta prompt la control.

“1986…” incepe nenea politistul (intre timp mi-am dat seama ca avea uniforma and stuff) si se scarpina in cap.

“Da, avem amandoi 22 de ani, incep eu timid. Stiti, suntem studenti”, mai adaug, dupa care ii arunc my bestest puppy eyes look. Un fel de “suntem sugari, abia am parasit maternitatea, gu gu”.

Umbra in care statea ascunsa banca noastra il impiedica insa pe nenea politistul sa-mi vada my special puupy eyes look, asa ca continua imperturbabil:

“Stiti ca consumul de bauturi alcoolice in spatiul public este interzis si se pedepseste cu amenda intre 1 si 5 milioane?”

“Aaaa, da?!” zicem noi nehotarati.

Nenea politistul scoate atunci tacticos un teanc de amende virgine si da sa mazgaleasca ceva pe una. Noi ne uitam unul la altul si apoi la el. El nu se uita la noi dar intarzaie cu pixul asupra foii. Tensiunea creste ca un aluat dospit. Pana si ariciul din spatele bancii face o semi-comotie cerebrala si-i paralizeaza tepii.

“N-am putea sa ne intelegem cumva?” intreaba nevinovat amicul meu.

“Stati sa vad daca am inteles. Imi cereti sa incalc legea?” ne intreaba acuzator nenea politest.

“Fuck! ma gandesc eu panicata. E posibil sa fim atat de ghinionisti incat sa fi dat peste singurul politist cinstit din Romania?! Poate ne trezim acum si cu o amenda pentru ca am incercat sa corupem un om al legii…

Dar n-am timp sa cad pe ganduri. Prietenul meu deschide portofelul, moment in care, intr-un gest reflex, nenea politistul intinde mana legii.

“500.000 ajung?” intreaba amicul.

“Aveti noroc ca sunt intelegator”, spunea nenea politistul si subtilizeaza bancnota. “Si sticla…”

“Da, o aruncam imediat”, ne grabim noi sa incuviintam.

“A, nu, e pacat. Beti-o, si apoi aruncati-o, dar mai repede, sa nu dati peste alt coleg de-al meu mai putin intelegator decat mine.”

Si dus a fost. Am terminat sticla, ariciul si-a revenit din paralizie, si lumea a fost, once again, a safe place.

Moving on, but not moving out

Postul asta nu va avea prea mare consistenta si logica, caci asa se cuvine atunci cand traiesti (si scrii) printre cutii si genti.

De azi-dimineata muncesc pe branci la impachetat, sigilat, impaturit si sortat haine, carti, globuri de sticla cu ninsoare, creioane colorate, aparate foto, brose si, in general, tot ce constituise mica mea avutie. Mi-am comandat pana si o dubita si cativa indivizi 4x4 sa-mi transporte gentile. Fosta mea colega de apartament s-a si mutat deja, asa ca nu mai ramaneam decat eu sa sting lumina si sa inchid usa. Dar, misterioase sunt caile Domnului, se pare ca pana la urma nu ma mai mut si raman aici. Stiu, e un soc si pentru mine. :) Putin suparati au fost si baietii cu mobila, si viitorul proprietar, dar intr-un final totul s-a terminat cu bine. Cu banii dati pentru chiria ex-viitorului apartament imi voi cumpara un adorabil covoras oval, o saltea, un tapet fistichiu, un pled mexican si orice altceva imi va obloji oboseala cu acest non-mutat.

Am fost azi cu Lorin la gradina Capitol, un loc de chill-uit foarte (hm) diferit, cu iepurasi care alearga printre pietre si liane de iedera (imi suna in cap “Come wander with me” in timp ce urcam scarile amfiteatrului). Sper sa nu devina prea repede un loc trendi. Am inteles ca duminica se petrece acolo Grandma’s Yard, un targ cu chestii dragute (poate si pleduri mexicane? :D). Mai multe detalii la Lorin.

Si daca tot m-am scuzat deja ca postul asta e deslanat, am uitat sa va spun ca am descoperit la mare, in timp ce rasfoiam numarul din iulie al “Elle”, ca Alex Leo Serban si-a adus aminte de mine :D :D :D Intr-un review cu muuult mai incitant si mai ritmat al festivalului de la Cannes decat cel de anul trecut, a pomenit (intr-o paranteza, fireste) si de “duduile alea cu bloguri care ma acuza ca sunt blazat” sau ceva de genu’. Stiu doar ca am tras un mic tipat de mirare de am speriat fetele si i-am facut pe vecinii nostri de cearsaf sa se intrebe daca nu am stat prea mult la soare. V-as da citatul integral, fireste, dar “Elle”-ul cu pricina e undeva sub un vraf de alte reviste, care sunt intr-un vraf de alte carti, care sunt intr-o geanta de voiaj, dar nu mai stiu care e sau unde am pus-o.

Ma duc sa ma imbrac si sa ma fac pretty ca in seara asta avem party. O sa beau de suparare ca nu m-am mutat in noul apartament, dar si de bucurie ca am ramas in asta. Adica oricum ai pune-o, tot o sa beau. Pentru ca dupa o zi ca asta, vorba Garnier, meritam! :D