Inozza

Red Red Wine

Am facut-o si pe asta. Am primit amenda pentru consum de alcool in spatiul public. Urmeaza sa mai fiu amendata si pentru tulburarea linistii publice si mi-am indeplinit norma pentru 2008. :) Dar sa o iau cu inceputul.

Stateam ca tot omul azi-noapte pe la trei in Herastrau, cu un prieten bun si o sticla de vin, bucurandu-ne de racoare. Daca n-ati fost niciodata sa va plimbati noaptea in Herastrau, trebuie sa incercati. Desi, adevarul e ca locul e departe de a fi pustiu noaptea. I mean, ai putea face diabet numai privind cuplurile care se plimba sagalnic pe alei laturalnice, sau care suspina pe marginea lacului.

So, there we were, amandoi bine dispusi, sorbind lichidul cristalin si povestind linistiti, cand se apropie de noi un nene cu o lanterna.

“Buna seara! Un act de identitate, va rog”, spune nenea cu lanterna dupa ce propteste lumina acuzator pe sticla.

“Aaaa, eu nu am la mine”, ii spun eu sincer. Prietenul meu, in schimb, nu numai ca avea, dar il si prezinta prompt la control.

“1986…” incepe nenea politistul (intre timp mi-am dat seama ca avea uniforma and stuff) si se scarpina in cap.

“Da, avem amandoi 22 de ani, incep eu timid. Stiti, suntem studenti”, mai adaug, dupa care ii arunc my bestest puppy eyes look. Un fel de “suntem sugari, abia am parasit maternitatea, gu gu”.

Umbra in care statea ascunsa banca noastra il impiedica insa pe nenea politistul sa-mi vada my special puupy eyes look, asa ca continua imperturbabil:

“Stiti ca consumul de bauturi alcoolice in spatiul public este interzis si se pedepseste cu amenda intre 1 si 5 milioane?”

“Aaaa, da?!” zicem noi nehotarati.

Nenea politistul scoate atunci tacticos un teanc de amende virgine si da sa mazgaleasca ceva pe una. Noi ne uitam unul la altul si apoi la el. El nu se uita la noi dar intarzaie cu pixul asupra foii. Tensiunea creste ca un aluat dospit. Pana si ariciul din spatele bancii face o semi-comotie cerebrala si-i paralizeaza tepii.

“N-am putea sa ne intelegem cumva?” intreaba nevinovat amicul meu.

“Stati sa vad daca am inteles. Imi cereti sa incalc legea?” ne intreaba acuzator nenea politest.

“Fuck! ma gandesc eu panicata. E posibil sa fim atat de ghinionisti incat sa fi dat peste singurul politist cinstit din Romania?! Poate ne trezim acum si cu o amenda pentru ca am incercat sa corupem un om al legii…

Dar n-am timp sa cad pe ganduri. Prietenul meu deschide portofelul, moment in care, intr-un gest reflex, nenea politistul intinde mana legii.

“500.000 ajung?” intreaba amicul.

“Aveti noroc ca sunt intelegator”, spunea nenea politistul si subtilizeaza bancnota. “Si sticla…”

“Da, o aruncam imediat”, ne grabim noi sa incuviintam.

“A, nu, e pacat. Beti-o, si apoi aruncati-o, dar mai repede, sa nu dati peste alt coleg de-al meu mai putin intelegator decat mine.”

Si dus a fost. Am terminat sticla, ariciul si-a revenit din paralizie, si lumea a fost, once again, a safe place.