marți, 7 octombrie 2008

Autumnal


Toamna e ceva oribil. În general, natura nu face altceva decât să supureze, să se scurgă şi să vomite timp de câteva luni până rămâne goală, cheală şi ştirbă. Dar asta e doar modul meu – uşor – negativist de a privi lucrurile.


În general, toamna încerc să fac lucruri în ton cu anotimpul. Alaltăieri am ascultat cum ploaia mi-a spălat găinaţul de porumbei de pe pervaz, ieri am privit cu nesaţ frunzele moarte, azi am citit epitafuri.


Nu ştiu dacă aţi petrecut vreodată ore bune căutând pe wikiquote şi aiurea epitafuri cu care să vă încântaţi privirea. Presupun că nu. O să vă iniţiez în această îndeletnicire, că tot e toamnă afară.


Cred că epitafurile sunt un element important al modului în care oamenii îşi fac ieşirea de pe scenă, iar dacă sunt scrise de ei înşişi, cu atât mai mult. Iată, selectiv, câteva dintre epitafurile mele preferate aparţinând unor oameni mai mult sau mai puţin celebri.


  • Gracie Allen şi George Burns : „Together again”
  • Mel Blanc: „That’s all, folks!” (Blanc a fost vocea lui Porky Pig)
  • Ludwig Boltzmann: „S= k log W” (formula pentru entropia unui sistem. Boltzmann s-a sinucis pentru că nu a reuşit să-şi convingă colegii cercetători de validitatea formulei)
  • John Brown (dentist): „Stranger! Approach this spot with gravity!/ John Brown is filling his last cavity.”
  • Winston Churchill: „I am ready to meet my Maker. Whether my Maker is prepared for the great ordel of meeting me is another matter.”
  • Emily Dickinson: „Called back”
  • Werner Heisenberg: „He lies here, somewhere” (glumă ce are la bază faimosul Principiu al Incertitudinii al lui Heisenberg, potrivit căruia nu se pot cunoaşte cu certitudine toate dimensiunile unei particule)
  • George Johnson: „Here lies Geroge Johnson/ Hanged by mistake, 1882/ He was right/ We was wrong/ But we strung him up/ And now he’s gone”
  • Jack Lemmon: „In”
  • Dean Martin: „Everybody Loves Somebody Sometime” (titlul uneia dintre melodiile sale)
  • John Laird McCaffery: „Free Your Body And Soul/ Unfold your powerful wings/ Climb up the highest mountain/ Kick your feet up in the air/ You may now live forever/ Or return to this earth/ Unless you feel good where you are” (de ştiut că epitaful a fost scris de soţia şi de amanta sa. Aşa se explică sintagma formată de primele litere ale fiecărui vers)
  • Spike Milligan: „Dúirt mé leat go raibh mé breoite” (traducere din irlandeză: „I told you I was ill.”)
  • Osho: „Never born, never died, visited the planet earth between December 11, 1931 and January 19, 1990.”
  • Frank Sinatra: „The best is yet to come” (titlul unui cântec al său)
  • John Wayne: „Tomorrow is the most important thing in life. Comes into us at midnight very clean. It’s perfect when it arrives and it puts itself in our hands. It hopes we’ve learned something from yesterday.”
  • Harold. J. Story: „Before you jump in here with me,/ make sure you bring good memories/ For here they’re all we have to trade,/ And where you are is where they’re made.”


Şi apropo de acest ultim epitaf, care-mi place tare mult, mai mult chiar decât cel al copilaşului din Vermont, cel ai căui părinţi (sadici absoluţi) i-au scris pe mormânt: „Here lies our darling baby boy/ He never cries or hollers/ He lived for one and twenty days/ And cost us forty dollars.” Revenind la epitaful lui Story, însă. Îmi aduce aminte de obiceiul din Antichitate (nici nu mai ştiu unde am citit despre asta) de a socoti doar zilele fericite. Astfel, epitaful unui înţelept al acelor vremuri spunea: „Am străbătut cincizeci şi şase de ani şi am trăit patru.” Te face să cazi pe gânduri, nu-i aşa?...


Cred că o să mă întorc la contemplat natura cum zace în comă. Epitafurile pot să mai aştepte... până în noiembrie. :)

6 comentarii:

iulia spunea...

Daca ar fi sa numar numai zilele fericite...as avea vreo 3...cu adevarat fericite... E un lucru rau?:d

Jorjel spunea...

Iulia, 3 zile nu ar fi rau... Daca le-ai aduna din "momente fericite", adica exact atata timp cat dureaza aflarea unei vesti bune si prima reactie. :P

Toamna si eu am o stare ciudata, mai ales la inceput, cand intervine schimbarea asta de atmosfera. Dar nu citesc epitafuri, doar Epitaf. Bacovia mereu ma binedispune toamna. Imi dau seama ca au fost altii si mai ciudati decat mine. De aceea ramane poetul meu preferat.

"Aici sunt eu
Un solitar,
Ce-a râs amar
Si-a plâns mereu.

U-al meu aspect
Făcea să mor
Căci tuturor
Păream suspect."

Ina spunea...

iulia,

nu e nici un lucru rau, nici un lucru bun. din doua una: ori esti unul dintre cei mai nefericiti oameni care au trait vreodata ori esti prea exigenta cu notiunea de fericire :P

jorjel,

ce-mi place ca toamna scoate tot ce-i mai bun din noi! :))

andru spunea...

Iooi, dati-mi voie sa sparg gasca asta de bacovieni, sa rad nitel la inmormantare, sa intrerup prohodul naturii si-al cui o mai fi! Eu ma simt grozav toamna, e perioada din an in care efectiv simt ca renasc. Toate cele imi functioneaza mai eficient, gandesc mai limpede, simt mai precis si mai nuantat. Plus ca nimic nu mi se pare mai senzual dect toamna. Era o vreme cand ma plimbam prin piete, sa ma ingrop in nebunia aia de mirosuri si de culori - buchete uriase de busoic piparat, gramezi de pere si de struguri (chiar, ai trecut zilele astea pe langa o vie? cazi din picioare, nu alta!), oooo, si mormanele de gogosari proaspeti! Si ai mancat nuci verzi, atunci culese din coapc? Asa ca Ina draga, te invit la un cules de castane, daca a mai ramas un dram de copilarie in tine, apoi la o tolaneala pe iarba, sub copaci, sa vezi ce linistitor se filtreaza soarele asta moale printre frunze, si daca nici un must proaspat nu-ti mai da chef de trait atunci iti scriu chiar eu epitaful: "Toate le-au incercat, nimic n-a functionat, asa ca ramas bun, eu am capitulat!"

Ina spunea...

andru,

fiecare cu dreptul lui la (re)sentimente fata de toamna, da?! :P sper ca ti-ai dat seama ca, desi o mai injur pe ici pe colo in punctele esentiale, n-am luat-o razna si nu-mi dai venele doar pentru ca afara au inceput sa scada gradele si sa cada frunzele.

si ca sa fim intelesi: imi plac nucile verzi, imi plac gogosarii copti, imi plac strugurii, ador mustul, dar detest toamna din punct de vedere meteorologic. :)

PS: anyway, o sa insist sa-mi scrii tu epitaful cand o veni vremea. imi place ca surprinzi esentialul :D

andru spunea...

Da, Ina, fiecare cu dreptul lui! Toamna ingaduie toate libertatile.