sâmbătă, 21 februarie 2009

James Blunt, anyone?

Sunt posesoarea unui minunat bilet la concertul lui James Blunt din seara asta la Polivalentă, courtesy of my incredible friends. :D Mai vine cineva? :)

Later edit:

Mă tot pornesc de câteva zile să vă povestesc cum a fost la concert, dar nu sunt într-o stare prea scriitoricească zilele astea. :)

Concertul a fost incredibil de fain, exact cum m-am așteptat. Blunt are o voce extraordinară live și nu e în niciun caz la fel de leșinat pe scenă ca în videoclipuri. :P Fanii isterici (cum era tipa de pe scaunul din stânga mea, care la un moment dat cânta mai tare decât el) să mă scuze aici.

Am avut bilet pe rândul 8 al sectorului 3 de la parter, deci, practic, pe ultimul rând. Cu toate astea, am avut vedere foarte bună asupra scenei. În spatele meu era un gărduleț care înconjura un fel de cutie neagră. Pe la mijlocul show-ului (pentru că a fost show, cu partea în care Blunt făcea surfing călare pe pian) am înțeles ce era cutia mare neagră din spatele meu. Era o mini-scenă, pe care Blunt s-a urcat, după ce a trecut vijelios prin mulțimea în delir. Și da, ca o fană adevărată ce sunt, nu m-am putut abține să nu dau mâna cu el când a trecut prin fața mea. :D

Au urmat apoi trei melodii cântate la pianina de pe mini-scena din spatele sălii, în timpul cărora am devenit spectatoare în primul rând. Îmi pare doar rău că nu a cântat de acolo și ”1973”, preferata mea.

Ce mi-a plăcut: Oamenii, atmosfera. Au fost oameni care au cântat cu el pe toata durata concertului. Eu am făcut pauză numai la două piese pe care nu le mai auzisem până atunci. :) Mi-a plăcut foarte mult și piesa ”No Bravery”, pe care a cântat-o acompaniindu-se doar de pian, în timp ce pe ecranul din spatele lui erau proiectate imagini dezolante din Kosovo (unde Blunt a fost ca soldat în 1999). Pretty touching. De asemenea, spre final, s-au derulat pe ecran imagini cu spectatorii care au participat la concertele lui de-a lungul timpului. A făcut o fotografie de pe scenă și cu cei prezenti la Polivalenta, pe care a promis să o includă în slide-show. Și da, aia mică, ce respira greu și nu a intrat în cadru eram eu. :))

Ce nu mi-a plăcut deloc: Faptul că Blunt nu a lăsat spectatorii să-i cânte ”Happy birthday!” (era ziua lui de naștere a doua zi). E adevărat, prima încercare a fanilor a fost prost sincronizată (imediat după prima melodie, când bietul om încerca să bea niște apă). Dar nici la următoarele două încercări Blunt nu s-a arătat mai impresionat și i-a ignorat, pur și simplu. Când i-am povestit despre asta unui amic, mi-a spus că asta e dovada că e un bun profesionist. Oare? Mie mi s-a părut insensibil. Să ignori zeci de oameni care și-au părăsit scaunele și au venit să-ți cânte în fața scenei ”La mulți ani! ” nu poate fi decât o mostră a proverbialei glacialități britanice. Eu prefer să îl consider tributar acestui clișeu cultural decât să mă gândesc la el ca la un tip nepoliticos.

Anywayz, per total, mă bucur că am fost acolo. Mi-a dat o stare nespusă de bine.

7 comentarii:

Alina spunea...

Enjoy the concert!

Ina spunea...

Mersi mult! Chiar m-am simtit extraordinar! :)

Alina spunea...

Imi pare bine; sper ca pana la urma ti-ai gasit partener-a de concert :)

Ina spunea...

Da' de unde! :)) Tot singura am mers pana la urma. Dar am trecut peste detaliul asta nesemnificativ. ;)

Alina spunea...

We're still waiting for the stories from Roma though...

Leah Lusch spunea...

I'm so jealous, il iubesc pe James Blunt :X :X :X

Ina spunea...

Alina,

Stiu si imi pare rau ca am tot amanat povestea. :( Ideea e ca am povestit de atatea ori live, incat acum nu mai am energia si entuziasmul sa o fac in scris. O sa fac o poveste in imagini, insa. :)

Leah Lusch,

Pai si la asa o dragoste patimasa n-ai ajuns tu la un concert al lui inca?! :P