Cea mai buna pizza - cea mai proasta livrare

Sunt clienta fidela a serviciului de livrare la domiciliu a Cuptorului cu Lemne de vreo 4 ani. Seri in care vin in vizita prieteni neanuntati, seri in care n-am chef sa gatesc, seri in care mi-e pofta de o pizza – de fiecare data apelez la ei pentru ca, din punctul meu de vedere, au cea mai buna pizza din oras.

Cat am stat la 1 Mai m-au surprins mereu in mod placut cu viteza de livrare (de cele mai multe ori 10-15 minute) si cu amabilitatea baietilor care faceau livrarea. De cand m-am mutat la Romana, insa, am comandat de doua ori pizza de la ei si de fiecare data am ramas cu impresia ca sunt la Camera Ascunsa, doar ca la sfarsitul poantei nu mi s-a aratat camera.

Prima comanda a fost acum doua saptamani, chiar de ziua mea. Cand am deschis usa baiatului de la livrare, n-am apucat decat sa-l salut, ca s-a si pornit:

-    De ce n-ati spus cand ati dat comanda ca blocul are intrarea in spate?
-    Imi cer scuze, nu m-a intrebat domnisoara.
-    Mdea. Si de ce n-ati spus ca interfonul nu merge?
-    Dar merge!
-    Da?! Si la mine de ce n-a mers?
-    Pai nu stiu ce ati apasat, dar in mod normal functioneaza.

In fine, am luat pizza si i-am dat omului banii si bacsisul, ca doar se chinuise sa vina pana la mine si mai era si o bucurie sa faci conversatie cu el. M-am gandit ca avea el motivele lui sa fie tafnos si ca eu am avut doar ghinionul sa-i ies in cale.

Dar tipul care a venit in seara asta i-a pus capac. Suna omul la interfon si eu ii raspund, dupa care ma pregatesc sa deschid usa. Cand ma uit pe vizor dupa vreo 30-40 de secunde, era deja in fata ei. Deschid.

-    Buna seara!
-    Buna seara! Pe alta vreme nu v-ati gandit sa dati comanda?

Afara viscolea, intr-adevar, dar eram sigura ca n-o sa trimita un curier in bermude pe bicicleta. Dar cum omul din fata mea avea cea mai serioasa fata cu putina, m-am gandit eu ca trebuie sa fie genul ala de gluma pe care o faci cu fata serioasa. Haha! Nu ma pacalesti tu pe mine. Ii raspund razand:

-    Pai daca ne era foame…

Omul nu schiteaza nici un zambet.

-    Si de ce n-aveti numar pe usa? Ca m-am tot invartit pe holul asta si n-am stiut unde sa bat. Tocmai ma pregateam sa sun la sediu.
-    Imi pare rau, nu mi-am dat seama…
-    Va pare rau! Si data viitoare sa spuneti ca blocul are intrare in spate. Ca am parcat masina in fata si am ocolit toata cladirea pana am ajuns la intrare.
-    O sa spun, am raspuns ca hipnotizata, fiind sub imperiul socului.

I-am dat banii pregatiti, care includeau si un bacsis pe care, evident, omul nu-l merita nici macar pentru faptul ca ocolise tot blocul. Mi-a luat vreo 30 de secunde sa realizez ca individul n-avea sa se intoarca razand si strigand “You’ve been punked!” si alte 30 sa constientizez ca un dialog ca cel pe care il avusesem n-ar fi trebuit sa aiba loc nici daca blocul meu avea 2 kilometri in lungime sau daca toate apartamentele de la etajul meu n-ar fi avut numar pe usa.

Asa ca am sunat la dispecerat. I-am explicat frumos tipei situatia, am insistat sa noteze in baza de date in dreptul adresei mele “bloc cu intrare in spate” si i-am spus ca nu vreau sa depun plangere si sa-i fac probleme colegului ei, dar ca o astfel de abordare era inacceptabila. Cum sa te trezesti tu, ca angajat, sa te ratoiesti la client din cauza conditiilor meteo pe care trebuie sa faci livrarea sau a faptului ca n-are numar pe usa? Partea cu intrarea in spate mi-o asum ca o greseala a mea, intr-adevar. Femeia m-a ascultat uimita si m-a asigurat ca o sa vorbeasca cu el. Sper sa se tina de promisiune.

Faptul ca eu si Cuptorul suntem prieteni de atatia ani ma face sa inchid ochii la situatii ca cea din seara asta sau de acum doua saptamani. Dar, vorba englezilor, fooled me once, shame on you, fooled me twice, shame on me, fooled me three times, I’ll find another pizza delivery.