luni, 30 august 2010

Fostul meu elev, student la a IV-a cea mai buna universitate din lume

Cand eram eleva in clasa a X-a, am inceput sa dau meditatii la engleza unui pusti cu niste ochi extrem de patrunzatori, pe care il chema Alexandru.

Parintii lui aveau suficienti bani si, deci, si-ar fi permis cei mai buni profesori de engleza din oras. Mama lui Alex mi-a explicat insa motivul pentru care apelase la mine: l-a dus la cateva profesoare foarte bune dar care, fiind in varsta, nu reuseau sa-i castige simpatia, si, deci, sa-l motiveze. Moment in care interveneam eu. :-)

Mi-am luat rolul de profesoara foarte in serios. Ma pregateam temeinic pentru meditatiile noastre saptamanale si il asteptam pe bietul baiat cu un teanc de manuale cu exercitii si teste. :-)Bineinteles ca ii dadeam si teme pentru acasa, pe care, spre marea mea satisfactie, le facea de fiecare data. Tin minte ca o data, mama lui chiar mi-a spus uimita:

- Ina, nu stiu cum reusesti. Alex nu-si face temele la romana pentru scoala, dar le face cu sfintenie pentru intalnirile voastre. 

Adevarul e ca pe atunci habar n-aveam care era secretul. Acum banuiesc ca interesul lui pentru limba engleza avea mai putina legatura cu tehnicile mele de predare si mai multa cu testosteronul si dorinta de a impresiona o fata cu trei ani mai mare. :-))))) Lasand gluma la o parte, Alex a inceput sa stapaneasca tot mai bine regulile gramaticii engleze si, dupa doi ani, a intrat printre primii la clasa de bilingva engleza-informatica. Mission accomplished. :D 

Am aflat apoi, acum doi ani, ca Alex a fost admis la University College London, una dintre cele mai bune universitati din lume. Si, chit ca realizarea asta nu mai avea nicio legatura cu mine, am fost cat se poate de fericita.

Se pare ca in prezent se numara printre primii 10% studenti din clasa si si-a gasit un job part-time in Londra. Azi am vorbit cu bunica lui, care mi-a spus ca Alex a aparut acum cateva saptamani intr-un articol din Ziarul Financiar. Mai jos aveti un scurt fragment, iar articolul integral il gasiti aici


Locul in care a ajuns acum pustiul cu ochi patrunzatori se datoreaza exclusiv faptului ca este extraordinar de talentat la matematica si foarte muncitor. Cu toate astea, citind despre el in ZF, nu ma pot abtine sa nu fiu mandra. Ca am pus candva o caramida minuscula la drumul pe care a pornit acum.  :-)

3 comentarii:

Camil spunea...

bine că n-a rămas în România, aici matematica e doar o „ciudățenie” de care nu are nimeni nevoie

Paula Negrea spunea...

da. doar de-asta suntem, unii dintre noi: ca sa "leave better world behind".

bravouri pentru pujti!

Ina spunea...

Multumesc frumos, Paula! :)