Morgen

”Nelu lucreaza ca agent de paza intr-un supermarket din Salonta - un orasel de pe granita romano-ungara. Pentru Nelu, zilele sunt la fel: in zori pescuieste, apoi merge la lucru, iar seara se intoarce acasa. Nelu traieste impreuna cu sotia intr-o veche ferma izolata pe un camp in afara orasului. Problema lor in aceste zile e repararea acoperisului. Intr-o zi, Nelu pescuieste ceva neobisnuit: un emigrant care vrea sa treaca granita ilegal... Emigrantul ii ofera lui Nelu bani pentru a-l ajuta sa treaca granita. Fara sa inteleaga exact ce se intampla, Nelu ia banii cu care apoi va cumpara tigle noi pentru acoperis... El ii promite emigrantului ca il va ajuta sa treaca granita maine... Morgen...”

Acesta este sinopsisul filmului “Morgen”, pe care l-am vizionat in seara asta in cadrul avanpremierei pentru bloggeri organizate de revista Tabu.  Un film romanesc pe care lipesc cu bucurie eticheta “frumos de tot”, un film pe care l-am simtit “ardelenesc”, si asta nu numai datorita actorilor si locatiei de filmare, ci si datorita constructiei personajelor, lentorii cadrelor si dialogurilor extrem de veridice.

Un film regizat de un roman (Marian Crisan), in care rolurile principale sunt detinute de un maghiar (András Hatházi) si un turc (Yilmaz Yalcin). Inainte de a va povesti cateva impresii despre film si despre intalnirea cu o parte din echipa de filmare din seara asta, va invit sa vedeti mai jos trailerul filmului:

Recunosc ca in seara asta m-am indreptat catre sala de cinema fara sa fi vazut/auzit nimic altceva despre film, cu exceptia trailerului. Am banuit, asadar, ca filmul trateaza problema imigrarii ilegale. La finalul sau, am descoperit insa ca, desi imigrarea ilegala e motorul actiunii, filmul nu este despre un turc care vrea sa treaca granita ungara pentru a ajunge la copiii sai in Germania. Filmul este, de fapt, despre prietenia putin probabila si totusi extrem de puternica ce se naste intre un imigrant si un localnic.

Doua lucruri mi-au placut in mod deosebit la “Morgen”. Primul e Nelu, personajul care ofera adapost transfugului kurd. Nelu e un adevarat cowboy ardelean: singuratic, taciturn, neprietenos si totusi bun la suflet si loial noului sau prieten.

Al doilea aspect care mi-a placut e faptul ca povestea imigrantului nu e spusa din perspectiva lui, ci a oamenilor cu care se intersecteaza el. Personajul vorbeste in turca, dar replicile lui nu sunt subtitrate. Iar noi intelegem la inceput la fel de putin ca Nelu din ce incearca omul sa transmita disperat. In mod bizar, aproape de final, ajungi sa nu mai sesizezi lipsa subtitrarii. Gesturile, mimica si privirile celor doi barbati ajung sa tina loc de cuvinte.

In speranta ca v-am convins sa mergeti sa-l vedeti, n-o sa va mai povestesc nimic despre actiunea filmului, dar o sa va spun, in schimb, cum a fost la sesiunea de Q&A de la final, cu regizorul Marian Crisan, cu Yilmaz Yalcin, interpretul imigrantului turc si o parte din staff-ul tehnic (si, o surpriza foarte placuta, Ozana Oancea, interpreta Feliciei din Felicia, inainte de toate, care a participat ca spectator).

Mi-a placut la nebunie ca Yilmaz parea ca tocmai coborase de pe ecran. La fel ca si personajul pe care il interpreteaza, el nu vorbeste alta limba decat turca si, deoarece translatorul care ii statea alaturi nu i-a tradus cea mai mare parte din discutii, el s-a marginit, ca si personajul sau, sa se exprime nonverbal. Adica a zambit foarte mult, cu un amestec cuceritor de entuziasm si simplitate.

Regizorul, Marian Crisan, (care, by the way, e foarte misto) ne-a povestit ca s-a facut un casting special la Istanbul pentru a-l gasi pe actorul care va interpreta rolul imigrantului turc. Venirea la filmari in Romania a fost prima calatorie in afara Turciei pentru Yilmaz, care a fost foarte entuziasmat de proiect.

Un alt lucru simpatic a fost ca lui Yilmaz i s-a cerut sa nu citeasca scenariul inainte de filmari, de unde poate si naturaletea cu care joaca. Regizorul a marturisit, de altfel, ca din acest motiv Yilmaz il tot intreba curios cand se vor filma scenele cu sosirea lui in Germania. Acesta a mai povestit amuzat ca intr-o zi au mers la o piscina din Ungaria unde s-a relaxat si ca asta a fost maximul apropierii actorului turc de Occident.

La final va mai spun ca titlul filmului “Morgen” are si el o poveste simpatica. In germana, “Morgen” inseamna atat “dimineata”, cat si “maine”, o ambivalenta perfecta pentru aceasta poveste. Regizorul a recunoscut insa ca a ales acest cuvant si pentru ca e unul dintre putinele cuvinte in germana pe care le stie din copilarie. Pe atunci se uita la canalele germane de pe antena parabolica si majoritatea faceau reclame la filmele difuzate a doua zi, deci “Morgen”.

Pe post de Pese: In ultima vreme vad ca oriunde ma invart, dau peste filme romanesti faine. V-am povestit deja despre “Felicia, inainte de toate”, dar n-am mai apucat sa va spun ca luna asta am fost si la avanpremierea lui “Marti, dupa Craciun”. In plus, in programul cinematografului la care am fost la Londra rula in octombrie “Politist, adjectiv” al lui Porumboiu si in revista lor era un interviu cu regizorul. Din pacate n-am putut ajunge la proiectia lui “Mar Nero”, organizata tot de revista "Tabu", dar in mod cert nu o sa-l ratez la cinematograf.