Va spuneam ca am fost saptamana trecuta in vizita la un departament de pompieri, pentru a povesti cu un domn foarte simpatic, pe care il veti vedea in Tabu de decembrie.
Cand am ajuns in curtea unitatii (unde urma sa se desfasoare sedinta foto), baietii alergau de colo-colo cu furtunuri in mana. Nu, nu se daduse alarma, nu, nu era niciun exercitiu. Spalau curtea “pentru poze”.
Ne-au tinut in garaj pana au considerat ca totul este luna (de fapt, am dat sa ies la un moment-dat, dar am fost atentionata politicos ca “mai au baietii de strans niste chistoace, domnisoara si gata!”).
In timp ce domnul pentru care venisem acolo (si care era seful lor) statea putin stingher la poze, baietii se stransesera intr-un colt si priveau curiosi scena.
- Auziti, au voie si baietii sa apara in poze? l-am intrebat pe domnul colonel.
- Sigur, domnisoara!
Apoi s-a intors catre ei si le-a strigat scurt:
- Hai, echiparea, facem poze!
Aproape nu mi-a venit sa cred cu ce viteza au disparut si apoi au reaparut in echipamentul de lucru. Si vorbeam cu Alex (sau internul neoficial Tabu, cum il numim noi
) ca, fiind civili, noi nu suntem obisnuiti cu o asemenea obedienta. Fara sa stie despre ce era vorba (abia cu vreo 15 minute inainte aflasera de sosirea noastra) si desi erau deja in afara programului de lucru, oamenii aia au alergat, fara sa puna nicio intrebare, pentru ca asa era ordinul.
Cand s-au intors baietii, Vlad, fotograful nostru, i-a grupat pe toti in fata camioanelor de interventie. S-au ciorovait putin pe tema cine e mai inalt si trebuie sa treaca in spate , dupa care au luat toti mine foarte grave. Dupa cateva astfel de poze, am intrebat:
- Domnule colonel, ma iertati, baietii au voie sa zambeasca?
- Bineinteles! Ati auzit-o pe domnisoara, zambet!
Instant, sub caschetele rosii au aparut 11 zambete.))
Dupa ce s-a incheiat mini-sedinta foto, toti baietii s-au strans in jurul meu.
- Si, domnisoara, cand spuneati ca apare revista?
- La sfarsitul lui noiembrie. Dar stiti ca e o revista pentru femei, nu?
- Da? Nu-i nimic. Poate ne vad si pe noi doamnele si va cer contacte.
Am ras. Un alt pompier, mai tupeist, mi-a spus ca are el o idee, dar pana acum n-a stiut cui sa se adreseze si poate il ajut eu.
- M-am gandit sa facem si noi un calendar cu pompieri sexi... De-alea cum au americanii, stiti?
M-am uitat la el zambind.
- Aha. Si voi spuneti ca aveti material pentru un asemnea calendar?
Pompierul a parut jignit:
- Normal. Nu va puteti da seama acum, ca suntem in echipamentul asta gros, dar dedesubt suntem bine.
Am ras vreo 2 minute. Si am mai povestit asa, pana cand Vlad a terminat de tras cadrele cu seful lor. Le-am lasat baietilor ultimul numar al revistei, mi-am luat ramas-bun si am plecat spre biroul domnului colonel.
Pe drum nu m-am putut abtine.
- Simpatici baietii dumneavoastra! Si intr-o veselie de zile mari.
- Ce sa facem si noi, domnisoara Ina? Intamplator nu ne-a chemat nimeni la nunta, lumea ne cheama numai la necaz. Oricand suntem chemati, oamenii ne intampina cu ochii in lacrimi si asteapta ceva de la noi. Trebuie sa fii un om vesel si cu dorinta de viata, ca altfel nu rezisti.
Mi-au ramas in minte cuvintele colonelului. Si acum, ori de cate ori vad o masina de pompieri, mi se strange putin inima cu gandul la baietii astia minunati si glumele lor cu calendare.
Cand am ajuns in curtea unitatii (unde urma sa se desfasoare sedinta foto), baietii alergau de colo-colo cu furtunuri in mana. Nu, nu se daduse alarma, nu, nu era niciun exercitiu. Spalau curtea “pentru poze”.
Ne-au tinut in garaj pana au considerat ca totul este luna (de fapt, am dat sa ies la un moment-dat, dar am fost atentionata politicos ca “mai au baietii de strans niste chistoace, domnisoara si gata!”).In timp ce domnul pentru care venisem acolo (si care era seful lor) statea putin stingher la poze, baietii se stransesera intr-un colt si priveau curiosi scena.
- Auziti, au voie si baietii sa apara in poze? l-am intrebat pe domnul colonel.
- Sigur, domnisoara!
Apoi s-a intors catre ei si le-a strigat scurt:
- Hai, echiparea, facem poze!
Aproape nu mi-a venit sa cred cu ce viteza au disparut si apoi au reaparut in echipamentul de lucru. Si vorbeam cu Alex (sau internul neoficial Tabu, cum il numim noi
) ca, fiind civili, noi nu suntem obisnuiti cu o asemenea obedienta. Fara sa stie despre ce era vorba (abia cu vreo 15 minute inainte aflasera de sosirea noastra) si desi erau deja in afara programului de lucru, oamenii aia au alergat, fara sa puna nicio intrebare, pentru ca asa era ordinul. Cand s-au intors baietii, Vlad, fotograful nostru, i-a grupat pe toti in fata camioanelor de interventie. S-au ciorovait putin pe tema cine e mai inalt si trebuie sa treaca in spate
, dupa care au luat toti mine foarte grave. Dupa cateva astfel de poze, am intrebat:- Domnule colonel, ma iertati, baietii au voie sa zambeasca?
- Bineinteles! Ati auzit-o pe domnisoara, zambet!
Instant, sub caschetele rosii au aparut 11 zambete.
))Dupa ce s-a incheiat mini-sedinta foto, toti baietii s-au strans in jurul meu.
- Si, domnisoara, cand spuneati ca apare revista?
- La sfarsitul lui noiembrie. Dar stiti ca e o revista pentru femei, nu?
- Da? Nu-i nimic. Poate ne vad si pe noi doamnele si va cer contacte.
Am ras. Un alt pompier, mai tupeist, mi-a spus ca are el o idee, dar pana acum n-a stiut cui sa se adreseze si poate il ajut eu.
- M-am gandit sa facem si noi un calendar cu pompieri sexi... De-alea cum au americanii, stiti?
M-am uitat la el zambind.
- Aha. Si voi spuneti ca aveti material pentru un asemnea calendar?
Pompierul a parut jignit:
- Normal. Nu va puteti da seama acum, ca suntem in echipamentul asta gros, dar dedesubt suntem bine.
Am ras vreo 2 minute. Si am mai povestit asa, pana cand Vlad a terminat de tras cadrele cu seful lor. Le-am lasat baietilor ultimul numar al revistei, mi-am luat ramas-bun si am plecat spre biroul domnului colonel.
Pe drum nu m-am putut abtine.
- Simpatici baietii dumneavoastra! Si intr-o veselie de zile mari.
- Ce sa facem si noi, domnisoara Ina? Intamplator nu ne-a chemat nimeni la nunta, lumea ne cheama numai la necaz. Oricand suntem chemati, oamenii ne intampina cu ochii in lacrimi si asteapta ceva de la noi. Trebuie sa fii un om vesel si cu dorinta de viata, ca altfel nu rezisti.
Mi-au ramas in minte cuvintele colonelului. Si acum, ori de cate ori vad o masina de pompieri, mi se strange putin inima cu gandul la baietii astia minunati si glumele lor cu calendare.
PS: Puteti citi articolul cu domnul colonel Popa in Tabu de decembrie. Sunt convinsa ca o sa va placa mult, e un om extraordinar. Si sa nu uitati sa-i laudati pe baieti, le-am promis ca le dau feedback.
8 comentarii:
Buna Ina,
ma bucur sa fiu prima "comentarista" la post.
Mi-a placut si m-am amuzat de faza cu calendarul sexi, aici in Spania "se practica" asa ceva. Poate nu e o idee asa rea...desi eu una nu l-as cumpara.
Imi amintesc ca amtunci cand locuiam pe Calea Vitan aveam "vecini" o unitate de pompieri, de la etajul 4 de unde locuiam vedeam toate antrenamentele baietilor...
Am sa cumpar numarul din decembrie pentru ca sper sa ajung acasa atunci, poate gasesc pe piata mai multe numere...
Multa Bafta!
Stefania,
Daca treci prin Bucuresti cand te intorci, te rog mult sa ma anunti, pt ca mi-ar placea sa ne vedem. :) Si iti pastrez special un exemplar de Tabu. ;)
PS: In general nici eu n-as cumpara un calendar cu pompieri hot, dar as face o exceptie pentru baietii astia. :))
De-abia astept sa citesc.
"Ati auzit-o pe domnisoara, zambet!"- suna foarte promitator :)
zapacita,
Asta e de fapt scena "making of" si nu apare in text. :) Story-ul propriu-zis e intr-o nota putin mai melancolica, dar eu tot sper sa-ti placa. :)
Multumesc Ina,
Te contactez eu. :)
O zi buna!
offf. eu cred ca l-ai luat peste picior pe pompierul tupeist de necaz ca nu ti-a venit tie ideea calendarului cu pompieri sexi. daca nu in "cea mai curajoasa revista pt femei" nu putem sa vedem asa ceva, atunci unde? :) andreea
ps: nu sunt vreo ahtiata dupa barbati goi, insa ideea in sine e super amuzanta!
M-ai prins, Andreea! :)
Si da, ideea e foarte amuzanta. :P
Buna perspectiva: sa fim veseli chiar daca realtatea ne da motive pentru opusul ei.
Trimiteți un comentariu