sâmbătă, 4 decembrie 2010

Cititoarele mele sunt mai minunate decat ale lor

Mi-am petrecut o mare parte din ultimele 24 de ore cu doua dintre cititoarele blogului meu.

Raluca este o tanara jurnalista in devenire, care mi-a lasat un comentariu pe Facebook despre cat i-ar fi placut sa mearga si ea la concertul lui Melanie Fiona. Pentru ca asa ceva nu ma putea lasa rece, am intrebat organizatorii daca pot veni insotita si peste cateva ore amandoua ne faceam intrarea ca niste dive in Fratelli, acest parc de distractii pentru antropologul social care zace latent in mine. :-) 

Despre cum ne-am petrecut 8 (o.p.t.!) ore din viata in Fratelli, cum arata culisele unui concert si cum a ajuns Raluca sa vorbeasca si sa se pozeze cu Melanie veti citi luni pe tabu.ro. ;) [Raluca, sper sa nu-mi lesini acum de emotie, dar o sa pun si o poza cu voi doua, sunteti prea simpatice :-)].

La incheierea concertului, spre zori, cand ne-am imprastiat pe la casele noastre, Raluca imi spunea cu uimire ca, desi era prima data cand ne vedeam, am povestit si ne-am distrat de parca ne-am fi cunoscut de secole. Si asa a si fost. 

Cu Andreea am urmarit aseara unul dintre cele mai fermecatoare si emotionante animatii pe care le-am vazut vreodata, “The Illusionist”. [Apropo, fetelor, imi pare rau ca nu am reusit sa ma intalnesc cu voi toate, dar daca ati ajuns la film mi-ar placea sa lasati un comentariu si sa-mi spuneti cu ce impresie ati plecat. :-)].

Cu ea m-am intalnit pentru a doua oara si, totusi, a reusit sa ma uimeasca peste masura. In primul rand pentru ca mi-a adus un cadou de Mos Nicolae – stiti voi, pentru ca spuneam ca va dau invitatii la film ca si cadou de Mos. In al doilea rand pentru cat de misto e ca om.

Si asta remarc cu uimire de fiecare data cand intalnesc o fata care-mi citeste blogul: mama, cat de misto e tipa asta! Si nu stiu exact cum anume conving fetele astea faine sa intre aici in fiecare zi, dar ma bucur mult ca o fac. Cunoscandu-le, devin un om mai bogat.

Ca sa nu mai spun nimic de fetele in ale caror blogroll-uri sunt. Ma regasesc in posturile lor si ma incearca un sentiment de bucurie cand stiu ca si ele se regasesc (uneori) in textele mele. Si, ca sa va spun un mic secret, cel mai tare si mai tare ma emotionez cand ma regasesc intr-un blogroll in care sunt doar 4-5 bloguri si in care al meu s-a strecurat intr-o companie foarte selecta de oameni mari pe care ii admir.   

Am descoperit vreo 2-3 astfel de cazuri si, chiar daca posesoarele blogurilor respective nu stiu asta, intru la ele pe blog uneori cand sunt low, ma uit la blogroll si sa zambesc in mine. Daca cineva are atata incredere in mine, poate si eu ar trebui sa am, imi spun. Si lucrurile par mai usoare.

Am cele mai minunate cititoare pe care o fata si le-ar putea dori, nu exista nicio indoiala. :-) 

PS: Cu cititorii – ehei! – e o alta poveste, la fel de frumoasa. Dar asta intr-un episod viitor. ;-)

19 comentarii:

Alex spunea...

Cititorii tai cum sunt fata de ai lor ca de cititoare am inteles :D


Alex (strangely enough cititor al blogului :)) )

Ina spunea...

Te cheama Alex si imi citesti blogul? Hello, have me met yet? :)))

Lasand gluma la o parte, ca sa-ti raspund la intrebare: cititorii mei sunt, printre multe altele, mai ironici decat ai lor. Si asta imi place la nebunie la ei. :)

Catalin spunea...

nu faci un calendar cu cititoarele? :)

sau cu cititorii..

sau si cu cititorii si cu cititoarele.. :)

asa de Craciun.
:)

Andreea spunea...

speechless. ei bine, iubitul meu are acum dovada clara ca nu ma intalnesc ocazional cu vreun, say... zoso la un film.:) incep sa am o idee despre ce simt, de ex, surorile tale, cand scrii despre ele pe blog. multumesc ca fac parte din cercul asta select al oamenilor pe care-i faci sa se simta special!:)

Ina spunea...

Catalin, excelenta idee! :) Nu stiu cat de deschisa ar fi lumea la o astfel de propunere, dar mie mi-ar placea la nebunie! :D

PS: Acum sper doar ca nu erai ironic. :))

Andreea: Zoso, really?! Adica am si eu bad hair days, dar totusi... :))))) Si daca iubitul tau inca mai are indoieli, data viitoare cand ne intalnim, il poti aduce si pe el. :P

Voiam sa-ti mai spun ca am pus cadoul de la tine pe biblioteca si acum toata camera are un aer sarbatoresc. Multumesc inca o data! :)

Si, fara bullshit, you really are special. :)

PS: Ai semnat cu numele tau! Yaaay! Chestia asta trebuie sarbatorita. :))

Raluca spunea...

Esti tare!
Nu pot sa cred ca o sa apar si pe site, oh god!
Sper totusi ca ma lasi (pwetty pwease) sa aleg poza :))
Multumesc pentru tot, esti o companie placuta si o persoana care mi-a intrat foarte repede la inima!

Ina spunea...

Raluca, but of course ca alegi tu poza. :) Numai sa mi-o trimiti pana luni dimineata and we're peachy perfect. :)

Si eu iti multumesc pt companie - daca nu erai tu nu cred ca rezistam treaza atatea ore. :))

Te pup!

MD spunea...

Ma simt cu musca pe caciula :)

mOntecOre spunea...

Asa e. Confirm si eu titlul, nu neaparat eu cat modestia din mine.
Eh iti dai seama ca ai si tu cititori pe masura.

Ina spunea...

MD, de ce? :)

mOntecOre subscriu si eu la ce ai confirmat tu. :))

dorina spunea...

Multumesc inca o data pentru invitatie!
Ar fi multe de spus despre film, a fost foarte frumos. Am scris si pe blogul meu despre el.
http://anotherside-dorina.blogspot.com/2010/12/iluzionistul-animatie-de-oscar.html

MD spunea...

Or maybe I shouldn't ... Ideea e ca si eu te am in blogroll :) si te citesc de mult timp >:D<

Ina spunea...

Dorina, ma bucur mult ca ti-a placut! Sa stii ca si eu am pornit cu false asteptari si ma tot gandeam pe parcursul filmului oare ce inteleg copiii care erau in sala? Oricum, a fost o experienta minunata.

PS: Mi se sopteste in casca ca-mi datorezi un miel, dar poti sa stai linistita, nu-mi place deloc carnea de oaie. :)))

MD, stiu asta si-ti multumesc mult. :) M-ai indus insa in eroare cu expresia respectiva, care inseamna a te simti vinovat, din cate stiu eu. Dar acum am inteles. :)

dorina spunea...

Sorry. Am corectat. Din neatentie...

Ina spunea...

Dorina, stai linistita. :) Cineva mi-a spus odata ca a crezut ca numele blogului se citeste "Inuţa". Ce turma de miei ar fi trebuit sa cer in cazul ala? :)))))

Catalina spunea...

proud to be one of your readers, hun!
si apropo de calendar, can i pretty-please be July? i have a thing for sunflowers and daisies :))))

Ina spunea...

Catalina, daca punem vreodata de un asemenea calendar, luna iulie poarta numele tau :)

Tomata cu scufita spunea...

Unul dintre lucrurile care mi-au placut foarte mult la Cristina Bazavan a fost faptul ca mereu a stiut cum sa faca oamenii fericiti. Asa pur si simplu.

Ma bucur tare mult sa aflu ca nu e singura care stie cum sa faca surprize si cum sa-i aduca cuiva fericirea. Te felicit pentru cele doua intalniri si iti doresc sa ai posibilitatea sa faci cat mai multi oameni fericiti. :)

Ina spunea...

Drept la inima mi-au mers cuvintele tale, Andreea. Iti multumesc!