You will receive a message from a tall dark stranger

Poate ati remarcat ca marti nu am scris pe blog. De fapt, am uitat pana si sa-mi fac programare la medic. Si asta pentru ca luni am fost ocupata sa rog 31 de oameni (multi dintre ei straini intre ei) sa trimita 31 de mesaje anonime catre o persoana pe care majoritatea n-o vazusera niciodata.

Luni, draga mea colega de apartament, Chris, a implinit 32 de ani. Si evident, am vrut ca, pe langa traditionalul cadou, sa-i fac si o surpriza. Initial ma gandisem sa-i pavez drumul de la camera pana la bucatarie si la baie cu post-its-uri colorate cu mesaje amuzante (un fel de „yellow brick road” ca a lui Dorothy din Oz). Doar ca ideea mi-a fost furata de Chris insasi atunci cand, de ziua mea, a lipit prin casa speech bubbles cu mesaje.

Asa ca a trebuit sa ma reorientez si am ales varianta in care rugam 31 de prieteni (+ eu = 32 ) sa-i trimita pe parcursul zilei 31 de mesaje de „La multi ani!” anonime. Pentru ca sunt un control freak, am facut o lista cu orele si minutele la care trebuia sa-si trimita fiecare mesajul. )) Am programat mesajele in functie de programul pe care stiam ca il avea fiecare dar le-am lasat, totusi, o marja de eroare de 10-20 de minute.

Prima pe lista era prietena mea Alexandra, pe la 8 si ceva dimineata, pentru ca stiam ca trebuie sa ajunga devreme la job. Asa ca, luni dimineata, o Alexandra dojenitoare ma suna la o ora la care nu ma mai trezesc de luni bune, pentru a-mi spune ca primise mailul, dar ca uitasem sa specific numarul Christinei. Intr-adevar, in oboseala mea, le scrisesem totul in cel mai mic detaliu, mai putin nenorocitul de numar de telefon! )))

Asa ca am trimis de urgenta un nou mail, cu putin inainte ca urmatorului de pe lista sa-i vina randul sa trimita mesajul, in care le dadeam si acest mic detaliu. Si, va vine sa credeti sau nu, mi-am petrecut restul zilei facand follow-up: „Hei, ai primit mailul meu? Da? Te bagi? Super! Da, 13:40 e perfect.”, urmat de „Hei, am sunat sa ma asigur. Da? Ai trimis? Super! Pup si eu!” si tot asa, de vreo 20 de ori.

Am primit si telefoane agitate, de la oameni care intrasera in sedinte si uitasera sa trimita mesajul la ora exacta de pe lista si se intrebau daca acum era prea tarziu. Sau de la prieteni care ma intrebau daca nu mai vreau sa mai trimita si alte cateva mesaje, pentru ca aveau pe cine sa roage. De fapt, cineva mi-a stricat planul initial, in exces de zel. La sfarsitul zilei, Chris primise 32 de mesaje anonime. ))

Ultimul mesaj a venit de la mine, in care ii spuneam ce a fost cu toti nebunii care nu se semnau si nici nu raspundeau la mesajele ei (cativa m-au sunat sa-mi spuna ca Chris le raspunsese si-i intrebau cine sunt si ei nu stiau ce sa faca).  

Reactia ei? „O, Doamne, asta explica totul!!! Credeam ca am innebunit!!!! Viata cu tine e palpitanta rrrrau!”

Daca vreti sa vedeti cum a aratat acea zi din perspectiva lui Chris, cititi pe bogul ei „31 de straini si o nebuna de legat”. Poate modifici totusi titlul, draga Chris. Mai am putin pana ajung “de legat”. )))

Si uite asa, mi s-a confirmat inca o data ca merita sa traiesti dupa noul meu moto in viata: „I’ve learned that people will forget what you said, people will forget what you did, but people will never forget how you made them feel.” (Maya Angelou)

PS: Titlul, in caz ca am fost prea subtila, e un joc de cuvinte bazat pe titlul ultimului film al lui Woody Allen.