Dance, dance, dance

Cand ati lasat ultima oara un strain sa va atinga?

Si aici nu ma refer la atingerile involuntare din autobuz sau la o strangere de mana atunci cand faceti cunostinta cu cineva. Ma refer la o interactiune extrem de personala cu un strain. La a i te arata in toata vulnerabilitatea ta, la a-l lasa sa-ti exploreze corpul (fara nicio tenta sexuala) prin atingeri pe care, in mod obisnuit, le rezervi celor apropiati.

Pentru mine raspunsul e "niciodata". Dar mi-am dat seama ce energie speciala aduce o astfel de interactiune ieri dupa-amiaza, cand stateam intinsa pe spate pe podeaua unei incaperi din Sala Palatului, cu ochii inchisi, in timp ce o fata pe care tocmai o cunoscusem imi atingea, pe rand, incheieturile corpului si imi masa pielea.

Aceasta experienta a facut parte dintr-un curs de introducere in dansul contemporan, la care am fost invitata de Cristina, alaturi de alte cateva fete foarte, foarte misto (Adina Necula, Anca Bundaru, Andreea Burlacu, Andreea Vasile, Sana Nicolau si trei foste colege de la revista Glamour).

Inainte de acest mini-curs, cunosteam dansul contemporan doar ca spectator. Nici acum nu am pretentia absurda ca l-as cunoaste ca performer, dar am vazut pe propria piele cum chiar si cele mai simple miscari si interactiuni ajung sa schimbe energia unui grup.

Am inceput cursul ca o gasca de fete care glumeau si radeau non-stop si, treptat, sub indrumarile Andreei Novac, instructor de dans al Centrului National al Dansului, am ajuns sa ne constientizam starile de spirit, corpurile si prezenta in acel spatiu. Am ajuns sa schimbam energii intre noi (partenera mea de "dans", Adina, avea o energie pozitiva aproape palpabila) si am transformat o serie de miscari intr-o forma de terapie.

Lectia de dans a fost, de fapt, o introducere pentru un film special, Tanzträume (Dancing Dreams), pe care abia astept sa-l vad!  

Dancing Dreams este un documentar despre punerea in scena a spectacolului Kontakthof al celebrei coregrafre si dansatoare Pina Bausch, de un grup de 40 de adolescenti, care inainte de acest moment nu avusesera nicio experienta cu dansul contemporan. 

"Pentru aproape un an, adolescenţi din 11 şcoli din Wuppertal (Germania) au trăit o experienţă emoţionantă. În fiecare duminică, 40 de elevi, cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani, au repetat sub îndrumarea dansatoarelor Jo-Ann Endicott şi Benedicte Billiet şi sub intensa supraveghere a lui Pina Bausch.

Filmul Dancing Dreams, de Anne Linsel şi Rainer Hoffman redă repetiţiile elevilor care culminează cu seara lansării spectacolului. Adolescenţii sunt surprinşi făcând primele lor încercări stângace de a  transforma ideile şi elementele dansului în mişcare, coregrafie şi de a dezvolta o expresie proprie a corpului. În decursul unui an tinerii se descoperă iar procesul prin care trec îi ajută să se dezvolte personal.
 

Pina Bausch i-a încurajat întotdeauna pe tineri să fie ei înşişi. La sfârşitul repetiţiilor fiecare dintre ei nu numai că s-a maturizat, dar dincolo de asta, au devenit mai încrezători, independenţi şi mai sceptici în faţa prejudecăţilor. 

Împlicând o apropiere neobişnuită, filmul îi prezintă pe tinerii protagonişti în moduri sensibile şi sfârşeşte prin a contura portretul unei întregi generaţii."

Iata si trailerul:

Pina Bausch a murit in iunie 2009, iar Dancing Dreams este ultima pelicula in care a aparut si contine ultimul ei interviu.

Chiar si fara cursul de ieri as fi mers sa vad filmul, dar acum realizez mai bine cat de emotionanta a fost aceasta experienta pentru tineri si imi pot doar imagina cat s-au descoperit prin intermediul ei.

Dancing Dreams va rula in cinematografe din 27 mai. Va invit sa mergeti sa-l vedeti si, daca aveti ocazia, sa va inscrieti in iulie la cursurile de dans contemporan pentru incepatori sustinute de Andreea, instructoarea cu care am lucrat ieri (revin cu detalii despre loc si cost). Cine stie, poate veti descoperi ca you were a dancer all along.