Postul lucrurilor pierdute

Stiu ca nu am scris foarte des in ultima vreme pe blog si cel mai probabil, situatia n-o sa se imbunatateasca foarte curand. 

S-au adunat, astfel, tot felul de mici descoperiri pe care mi-am propus sa le impartasesc cu voi si nu am mai reusit. Unele le-am publicat pe Facebook, altele le-am pastrat pentru un post dedicat doar lor. Cum posturile respective nu par sa apara prea curand, le dedic acest post colectiv.

O sa incep in ordine invers cronologica cu concertul Chinawoman la care am fost in weekend. Unul dintre cele mai misto concerte la care am fost vreodata, in ciuda locului in care s-a produs (clubul Control, plin cu vreo 200 de oameni care fumau de parca venea Apocalipsa in momentul in care s-ar fi oprit din pufait). Daca n-ati auzit de femeia asta fantastica pana acum, play aici. Va recomand in special "Russian Ballerina", "Aviva" si "Friday Night".

O descoperire muzicala mai recenta decat Miss Chinawoman este King Charles, fara de care in unele dimineti nu reusesc sa-mi pacalesc corpul sa paraseasca patul. Trebuie sa-i vedeti si videoclipurile, e foarte haios cu barba si coafura lui de stup de albine, haha.

V-am povestit despre gentile de lemn de la Gademm? Nu? Ei bine, mi se par bestiale. Pentru aproximativ 100 de lei (in cazul unei genti mini), 150 (una medie) sau 200 (una maxi) poti avea un accesoriu unicat si personalizat (inclusiv eticheta, ce dragut!). Si, bineinteles, un cadou memorabil. Cate dintre prietenele tale pot spune ca au o poseta de lemn, fabricata manual? (Prietena mea Alexandra era cat pe ce sa poata sa spuna asta, dar m-am razgandit in ultimul moment si i-am luat un cadou si mai memorabil, hehe).

O alta descoperire din sfera handmade care m-a megaultracucerit sunt papusile pentru copiii mari facute de Katya. Va provoc sa rasfoiti albumul "Plump Cheeks" si pe cel intitulat "Soft Hearted", plin de cei mai frumosi ingeri pe care i-am vazut vreodata, si sa nu va indragostiti pe loc. Daca stiti pe cineva care are un magazin de obiecte artizanale la noi, va rog sa-i recomandati sa aduca minunatele creatii ale Katyei. Promit sa-i fiu prima clienta.

Cea mai misto si aplicabila descoperire a ultimelor saptamani ramane insa site-ul Fitness Blender, care ofera programe gratuite de exercitii fizice speciale pentru diverse zone ale corpului. Totul este foarte profi, de la explicatiile privind muschii lucrati, la nivelul de dificultate si caloriile consumate. Faptul ca in filmulet exista o fata (sau un baiat) care face exercitiile in acelasi timp cu tine iti da impresia haioasa ca ai avea un antrenor personal. Va recomand in special exercitiile pentru un posterior brazilian (care m-au facut sa ma rostogolesc prin pat ca un casalot esuat, din cauza febrei musculare) si exercitiile pentru abdomen, pe care le puteti face din picioare.

In rest, am dezvoltat o adevarata pasiune pentru vinul romanesc ieftin si pentru Game of Thrones, la care nu va sfatuiesc sa va uitati daca va deranjeaza imaginile cu capete zburand (eu am devorat primul sezon in 2 zile, desi alte prietene l-au abandonat pe motiv ca e prea violent). 

In urmatoarele zile, daca tot ati intrebat, planuiesc sa-mi reamintesc parola de la contul tumblr, cu care o sa ajung, cel mai probabil, sa-mi inlocuiesc blogul, daca o mai tin in rimtul asta, sa termin "Alice in Tara Minunilor" si sa-mi fac bagajul pentru o mini-vacanta pariziana.

Sa ne auzim cu bine, asadar.

xoxo,

Lazy Girl

Fashioniste si power women

Imi plac blogurile de personal style si deseori imi incep ziua pe lookbook, in loc de facebook (orgoliile sunt la fel de mari, dar pozele sunt mai frumoase, haha).

Am observat, astfel, ca aproape toate fashionistele ale caror bloguri imi plac se erijeaza in power women (una dintre putinele care nu incearca sa faca asta si care mi-e tare draga e Doina).

Un post din care lipsesc o pereche de Louboutin cu toc ametitor, un iPhone/iPad/Blackberry, un ruj rosu sau bijuterii statement, (toate aceste accesorii fiind indicatori ai puterii sociale, profesionale etc.) e un post ratat.

Sunt si exceptii, evident, dar cam asta e starea generala a lucrurilor din punctul meu de vedere. Fashionistele uita insa ca a avea o stare materiala foarte buna (in majoritatea cazurilor datorita unui tata sau unui iubit generos) si, deci, a-ti permite tinute la care majoritatea femeilor doar viseaza, nu echivaleaza cu a fi o femeie puternica. 

Pentru mine, una dintre putinele fashioniste care este in acelasi timp si power women e Wendy Nguyen. M-am indragostit de stilul lui Wendy din secunda in care i-am descoperit blogul si bineinteles ca am urat-o in secret pentru perechile de Louboutin si YSL si pentru gentile Celine si Chanel pe care le are.

Rasfoindu-i blogul, tin minte ca m-am intrebat cum de-si permite toate acele lucruri. Parinti sau iubit bogat - sau poate amandoua? Din pacate experienta mi-a demonstrat ca rareori este vorba despre realizare prin propriile forte. Am citit apoi prezentarea pe care si-a facut-o Wendy si m-am facut mica de jena.

"I grew up in foster care, carried my belongings in a trash bag and worried about being homeless at the age of 18. I worked three jobs in high school to save enough money to go to college and as a result feel truly blessed to have had the opportunity to do so. I finished high school with honors, emancipated from the foster care system, and went to the University of California, Berkeley, where I graduated with a bachelor’s degree in Psychology." (puteti citi mai multe aici)

Am invatat, asadar, sa nu ma mai grabesc sa judec lucrurile dupa aparente (lectie pe care inca mi-o insusesc) si am ajuns sa o admir si mai mult. Nu doar pentru ca a reusit sa se ridice din, practic, cel mai jos loc din care poti porni in viata, ci si pentru ca ofera un exemplu copiiilor care au acelasi background cu al ei (vezi munca ei de voluntariat).

Daca ma gandesc mai bine, multi dintre voi s-ar putea s-o fi vazut pe Wendy, desi fara sa fi stiut ca este vorba despre ea. Anul trecut, bloggerita a facut un videoclip super simpatic, despre 25 de modalitati in care poti purta o esarfa, care a devenit rapid un hit pe Youtube (are 12 milioane de vizualizari pana in prezent). 

Desi pare munca unei intregi echipe creative, video-ul a fost realizat numai de ea si de iubitul ei. Pentru pasionatii de video editing, Wendy povesteste aici toata munca care a fost necesara pentru producerea lui.

Mi-ar placea sa cred ca happy ending-urile din basme li se pot intampla in viata reala oamenilor buni. In cazul lui Wendy, insa, este vorba mai mult despre ambitie si o putere de munca extraordinara decat despre o zana buna. 

Si da, cam asta inteleg eu printr-o fashionista care este o power woman. 

PS: Pentru ca in prezent Wendy este o fata norocoasa din toate punctele de vedere, cand sunteti intr-o stare avansata de mushiness puteti citi guest post-ul pe care l-a scris iubitul ei pe blog, de ziua ei. Yup, some people just have (and deserve) it all.  

Amintiri, teatru si apartamente

Ca tot am vorbit zilele astea despre nepoti si mosteniri, am primit de la surioara mea, Yvonna, filmuletul de mai jos.

Este prezentarea trupei de teatru a liceului Yvonnei, din care am facut si eu parte, ahem, pe vremea mea (credeam ca va trece mai mult timp pana o sa pot folosi si eu expresia asta, but anyway ). 

Am devenit hiper-sentimentala nu doar pentru ca copiii care fac parte azi din The Knockers sunt toti frumosi, amuzanti si creativi (cum veti observa urmarind filmuletul), ci si pentru ca fundalul in care se desfasoara prezentarea lor video este apartamentul in care mi-am petrecut ultimii doi ani din liceu.

Este, cu siguranta, cel mai uratel si lipsit de personalitate apartament in care am locuit vreodata (ca sa folosesc un eufemism), dar am o tona de amintiri frumoase in el si mi-e drag sa-l revad. 

Acestea fiind spuse, enjoy!   

PS: Melodia este The Magic Touch de la Golden Silvers, iar post-its-urile lipite prin apartament sunt opera surorii mele, Lia, care ii lasa mesaje inspirationale Yvonnei. ))

Ce le-as transmite mostenire nepoatelor mele

Acest post porneste de la trei premise: 1. ca o sa am vreodata macar un copil, 2. ca copilul meu o sa aiba la randul lui copii (de preferinta fete) si 3. ca o sa am ceva de transmis. But bear with me.

Acum cateva saptamani am citit Cea mai frumoasa carte din lume. Nu, acesta nu e un epitet hiperbolizant, ci titlul unei carti scrise de Eric-Emmanuel Schmitt (cel care a scris si una dintre cele mai emotionante carti pe care le-am citit vreodata, Oscar si Tanti Roz).

Ei bine, cartea este o colectie de povestiri simpliste, dar cu miez, despre femei si ipostazele lor (mame, iubite, amante, sotii etc). Povestea care da titlul cartii prezinta un grup de detinute dintr-un lagar de concentrare rus, care si-au adunat ratia de tigari pe un an, au lipit foitele de tigara laolalta, si au realizat o carte. 

Expozitiunea le surprinde pe detinutele noastre in asteptarea unui instrument de scris, pentru a asterne in pretioasa carte facuta din foite de tigara ganduri pentru fiicele lor, pe care stiu ca nu le vor mai vedea niciodata. 

Sosirea unei noi detinute, care isi ascunsese un creion in parul bogat, creeaza isterie in randul femeilor: in sfarsit vor putea lasa un mesaj fiicelor si, prin ele, generatiilor viitoare. Acum urmeaza partea grea, insa: fiecare are la dispozitie doar o pagina si, pentru ca nu pot sterge si nici trece pe pagina urmatoare, mesajul trebuie sa fie foarte bine gandit. 

Urmeaza cateva luni de insomnii, in care fiecare femeie se perpeleste gandindu-se cu ce sa umple spatiul care ii revine: un mic istoric personal, o scrisoare de iertare, o explicatie pentru motivele care le-au adus aici, sfaturi de viata? Ce poti transmite fiicei si nepoatelor tale in doar o pagina, astfel incat sa nu te uite?

In sfarsit, una dintre ele cere creionul si, concentrata, se pune pe scris. Cand termina, un val de usurare cuprinde grupul si toate stiu acum ce vor scrie si ele. Cartea paraseste in cele din urma lagarul, ascunsa asupra unei detinute eliberate. Si cand ajunge la destinatie, stupoare, contine zeci de retete de gatit. 

M-am intrebat la sfarsitul lecturii ce as avea de transmis in cateva randuri viitoarelor generatii care o sa-mi poarte acidul dezoxiribonucleic? Sfaturi de viata ma indoiesc ca as putea da - deocamdata viata mea ar putea fi folosita doar pentru a ilustra capitolul Simptome al unui tratat despre sindromul compulsiv-obsesiv.

Retete - pe cine pacalim? As putea imprumuta de la mama faimoasa ei reteta de turta dulce sau ciorba ei de salata verde cu papara, dar nu mi-ar iesi nici intr-o mie de ani la fel de bune. 

Presupunand ca social media o sa ramana locul in care oamenii isi petrec un sfert din viata, le-as putea transmite nepoatelor cateva reguli de bune maniere pe Facebook (1. nu-ti da niciodata singura like; 2. nu-ti pune portretul si la cover si la profil, oricat de bine ai arata; 3. nu vorbi despre tine la persoana a III-a daca nu vrei sa para ca ai personalitati multiple). Sper, totusi, sa depasim acest nivel de interactiune peste 50 de ani. 

Am ajuns, asadar, la singurul lucru pe care as putea sa-l scriu intr-o pagina si care le-ar putea schimba vietile in bine: masca cu aspirina. Ahahahahaha, bet you didn't see that coming. )))

Mda, o sa ma abtin de la cugetari pseudo-filosofice si o sa le transmit ca unul dintre putinele lucruri care conteaza cu adevarat e sa te simti bine in pielea ta. Daca imi vor mosteni ADN-ul (si banuiesc ca nu prea au de ales) pielea respectiva o sa fie una cu inclinatii acneice (ma intreb, uneori, de ce nu ar fi putut avea inclinatii artistice - as fi preferat sa ma trezesc dimineata si sa-mi aud porii fredonand arii de Donizetti decat sa-i vad producand cosuri, dar sa nu divaghez ).

Reteta e simpla: 3 pastile de aspirina dizolvate intr-o lingurita de apa si amestecate cu o lingurita de miere. Daca va intereseaza variantele cu uleiuri, cititi aici sfaturile unei esteticiene americane. Eu am luat reteta de la Michelle Phan, make-up artist si ambasadoarea Lancome (vezi filmulet super edificator aici). 

Masca cu aspirina (cea mai comuna, dar subapreciata masca din lume) e una dintre cele mai bune tratamente faciale pe care le-am incercat vreodata (si daca tinem cont ca mi s-a aplicat odata unul cu particule de diamant la un centru de infrumusetare, banuiesc ca observatia mea anterioara spune multe). Fata straluceste si e incredibil de fina. In plus, daca exista cosuri, aceasta masca estompeaza roseata si are efect antiinflamator (un articol foarte bine documentat despre proprietatile ei gasiti aici).

Mi-as dori ca nepoatele mele sa fie suficient de intelepte pentru a se concentra pe alt gen de frumusete decat cea vizibila cu ochiul liber, dar, daca vor mosteni superficialitatea bunicii lor, sper sa incerce totusi masca asta.  

Mic ghid de cadouri memorabile

Pentru ca micul ghid de cumparaturi pentru barbati pe care l-am scris acum 2 ani s-a bucurat de un succes nebanuit (la fel ca si micul ghid de cucerit pentru barbati de anul trecut), am zis sa revin la aceasta formula consacrata si sa redactez un mini-ghid de cadouri inedite si, mai ales, memorabile.

1. Daruieste o culoare

Cu totii stim care este culoarea preferata a iubitului/iubitei/mamei/surorii noastre si o consideram un factor decisiv atunci cand alegem un cadou. Ce-ar fi, insa, daca in locul unui pulover verde sau a unei brose portocalii i-ai darui chiar...culoarea preferata?

Este foarte simplu: intri pe site-ul ownacolour.com si alegi una dintre cele 16.7 milioane de nuante de culori disponibile. Apoi donezi cu cardul o suma, cat vrei tu, incepand de la minimul de 1 lira sterlina (aproximativ 5 lei) si culoarea respectiva va purta numele persoanei dragi tie. Banii vor intra in contul Unicef si vor fi folositi pentru a salva viata unui copil.

Anul trecut, de Craciun, le-am facut cadou cate o culoare tuturor persoanelor dragi, iar reactiile au fost incredibile. Doua prietene m-au sunat sa-mi spuna ca au plans cand au citit mailul si alti prieteni mi-au spus ca a fost cel mai original si mai memorabil cadou pe care l-au primit in acest an. Ceea ce a fost mai mult decat as fi putut spera.

Va dau si doua exemple: o nuanta de verde pe care i-am daruit-o prieteni mele, Andreea si o nuanta de albastru pe care i-am dedicat-o prietenei mele, Diana.

Iata si ce face UNICEF cu banii obtinuti din donatii:

-    cu 1 lira pot fi vaccinati 10 copii impotriva poliomelitei
-    cu 3 lire pot fi cumparate 400 de tablete de purificare a apei, suficiente pentru a filtra 200 de litri de apa potabila
-    cu 5 lire pot fi cumparate 100 de plicuri de solutie pe baza de glucoza, pentru a combate deshidratearea si diareea, care sunt mortale
-    cu 10 lire pot fi cumparate 3 plase impotriva tantarilor, o protectie vitala impotriva malariei, care ucide un copil african la fiecare 45 de secunde
-    cu 20 de lire pot fi cumparate suficiente vaccinuri pentru a proteja 50 de copii impotriva pojarului
 

2. Da timpul inapoi si opreste-l in loc

Nu cunosc femeie care sa nu se dea in vant dupa epoca crinolinelor, a umbrelutelor de dantela si a seratelor dansante. De asemenea, nu cunosc femeie care sa nu fie macar putin narcisista si careia sa nu-i faca placere o sedinta foto profesionista.

Exista un loc in Bucuresti care le combina pe cele doua si iti da posibilitatea sa-i oferi mamei sau iubitei o experienta senzoriala si o amintire de neuitat. Atelierul foto se numeste Allkimik si foloseste o tehnica numita “ambrotipie”, specifica anilor 1850-1890.

Iata si ce presupune ambrotipia, in cuvintele specialistilor foto de la Allkimik: “pregătirea plăcii sensitivate cu halogeni de argint, chiar înaintea expunerii. După expunere, care se face într-o camera mare cu burduf şi prin obiective de epoca, placa este developata şi fixată în fata subiectului. În acest fel, subiectul nu pleacă numai cu o fotografie unica care nu poate fi egalata de tehnicile actuale, dar participa totodată la o experienta inedita.”

Pretul unui portret variaza intre 80 si 200 de lei, in functie de dimensiunile placii, dar rezultatul final este cu adevarat uimitor.

Pentru ca momentele deosebite din viata merita imortalizate si pentru ca pe langa un portret “la o calitate care nu poate fi egalata de nici o tehnica fotografica moderna”, ambrotipia ofera si un mic spectacol vizual si olfactiv unic, acest cadou nu va fi uitat prea curand.

3. Compune-i o melodie personalizata

Toate cuplurile au o melodie “a lor”, care le aminteste de un moment special si le aduce in ochi o lumina siropoasa. Ce-ar fi insa, ca in loc sa-i dedici melodia voastra la radio, sa-i daruiesti o melodie special compusa pentru el/ea (sau pentru voi)?

In Romania nu exista firme specializate in compunerea de melodii personalizate, dar in SUA oferta este cat se poate de variata si se afla doar la cateva click-uri distanta!

Ce trebuie sa faci? In functie de bugetul pe care il ai la dispozitie, iti alegi un site care ofera un astfel de serviciu (recomandarea mea este ca, inainte sa citesti ofertele de preturi si promisiunile sa asculti piesele pe care le-au realizat pana acum la sectiunea de “sample songs”).

Din research-ul pe care l-am facut, suna bine Your Personal Song (unde pachetul de baza costa 100 de dolari) si One Fat Man (aici preturile depind in functie de multe variabile, printre care orchestratia etc.). Cei de la The Wall Street Journal au facut un research mai aprofundat si au comandat mai multor site-uri de profil cate o melodie. Ce a iesit si care au fost impresiile lor poti citi aici.

In general, la inregistrare trebuie sa completezi un chestionar in care iti alegeti genul muzical preferat (care poate fi orice, de la pop si rock, pana la opera si tango) si apoi raspunzi la cateva intrebari despre preferintele, descrierea fizica si cateva detalii semnificative in legatura cu persoana careia vrei sa-i dedici melodia. In functie de site-ul si pachetul ales, vei primi un demo cu o prima varianta a melodiei, pe care poti cere anumite modificari. 

La final, tot in functie de pachetul selectat, vei primi un mp3 pe mail, precum si un link de unde poti downloada melodia, sau un pachet de lux, care contine, pe langa CD-ul cu melodia si un certificat care garanteaza autenticitatea si unicitatea piesei.

Fie ca ai ales sa botezi o culoare cu numele cuiva drag, sa-i oferi o sedinta foto cu adevarat retro sau sa-i compui o melodie speciala, sunt convinsa ca anul acesta vei ridicat standardele in materie de cadouri!