Stiti epistolele alea pe care oamenii si le trimit in trecut, pline de povete intelepte pentru variantele lor de 13, 15, 16 ani? Ei bine, asta e una dintre ele. Intr-un fel.
***
Draga eu la 13 ani,
Atunci cand Lia mi-a adus poza ta din apartamentul bunicii, pentru cateva secunde nu te-am recunoscut. Te-ai schimbat mult de cand nu ne-am mai vazut. Sau poate eu m-am schimbat, inca nu stiu cum vine treaba.
Mi-e dor de tenul tau impecabil, desi tie nu-ti prea pasa de el la vremea respectiva. Mi-e dor si de parul tau roscat. Tot incerc sa regasesc nuanta aia, dar nu-mi iese. N-ar fi trebuit sa ma vopsesc niciodata. Dar asta e o alta discutie, care o sa inceapa cu “Draga eu la 21 de ani…”.
Imi pare rau sa ti-o spun, dar aveai gusturi atroce la haine. Puloverul pe care il porti in imaginea asta, de exemplu, e cimitirul unde trage lana batrana si neputincioasa sa moara. Daca stau sa ma gandesc bine, dulapul tau era genul de loc cu care erau amenintate fibrele textile tinere de alea batrane daca nu mancau tot din farfurie. Partea buna e ca tu habar n-aveai de asta si aparatele foto erau cu pelicula pe atunci. Deci exista putine dovezi.
Iar sprancenele…de unde sa incep? Stiu cel putin o cosmeticiana care ar fi lesinat daca le-ar fi vazut. Noroc ca nici de asta nu-ti prea pasa. De fapt, aveai o idee mult mai buna despre lucrurile cu adevarat importante decat am eu acum. Te invidiez pentru asta.
Si te mai invidiez pentru ca aveai trei cercei in ureche, flirtai cu nerusinare cu baieti mult mai mari decat tine, purtai fuste rosii scurte si sareai garduri. Te credeai bad ass. Citeai Jane Austen, dar te credeai bad ass. Si stii ceva? Chiar cred ca erai.
Cel mai tare si mai tare te invidiez pentru ca erai ferm convinsa ca lumea e a ta. Mi-ai rade astazi in nas daca ti-as spune ca, de fapt, cu 32 de state si teritorii la activ (in total 6.600 de milioane de acri de pamant), Regina Elisabeta a II-a detine lumea. Sau, ma rog, o mare parte din lume (o sesime din suprafata terestra, de fapt). Am ajuns sa ma impac cu ideea. Tu probabil n-ai face-o. Si iubesc asta la tine.
Mi-e teama ca as fi o dezamagire pentru tine, draga eu la 13 ani. Cu temerile, frustrarile si complexele mele. Aveai si tu cateva, dar banuiesc ca le stapaneai mult mai bine.
Mi-am propus sa schimb asta si sa te fac mandra de mine. Cel mai probabil n-o sa incep sa sar iar gardurile, si nici n-o sa port iar fuste scurte si rosii (intoarcerea la sprancenele stufoase si lipsite de forma nu e negociabila), dar sper ca Regina Elisabeta a II-a e genul care stie sa imparta. Pentru ca am de gand sa-mi iau lumea inapoi.*
* sau, ma rog, cinci sesimi din ea
9 comentarii:
Iti doresc sa reusesti! Eu am incercat de cateva ori, dar lumea din jurul meu s-a schimbat, eu m-am schimbat, nimic nu mai este ca inainte...a ramas doar nostalgia acelor timpuri :))
Eu ma bucur ca ai reinceput sa scrii (mai des) pe blog. Nu stiam cat de mult imi place sa citesc ce scrii (oricum, eram dependenta de ceva vreme dar eram in negare) pana cand ai inceput sa scrii tot mai rar... :)
Erai foarte draguta. Nu stiam ca erai roscata. Chiar, de ce te-ai vopsit?
Parca esti Pippi Longstocking, varianta fara codite:)
Ce bine ca ai inceput sa scrii mai des.
Imi era dor de postarile tale :)
Ba eu nu doar ca te-am recunoscut, dar indraznesc sa spun ca nu te-ai indepartat foarte tare de tine de atunci. Da, poate ai lasat in urma puloverele lalai si le-ai schimbat pe haine fancy, poate ti-au mai disparut din pistrui si roscatul din plete, dar ti-a ramas patima, optimismul, dorinta de-a cuceri lumea, chiar daca tu poate nu le vezi. Poate iti apar sub o alta forma. Eu, draga Inutz, tind sa cred ca te vad asa cum erai si cum esti acum la un loc. Si cred ca tu, cea din trecut, ar placea-o pe cea din prezent. Sa stii ca multe lucruri le uitam, pentru ca asa trebuie. Tu tii minte cat de viteaza erai atunci si ai uitat mult despre cat de speriata erai cred, sau de momentele de panica. Eu am avut un soc cand mi-am citit jurnalul de la 12 ani. Am gasit acolo un copil pe cat de indraznet cu anumite vise, pe atat de fragil si neincrezator cu altele. Si am realizat ca eu ma amintesc un pic altfel decat cum eram de fapt. Te pup! Adinoi
de acord cu anonima de mai sus, what she said :D
also, mai ina, din tot ce e pe internetul asta, si slava domnului imi trec multe prin fata ochilor in fiecare zi, blogul tau imi e printre cele mai dragi. as zice cel mai in clipa asta, dar mi-e sa nu fac o nedreptate cuiva care imi scapa acum. dar you get it :)).
am si eu o poza f asemanatoare de la 13 ani, si aceeasi problema cu sprancenele =))
Am gasit si eu o poza de la 14 ani. Imi dadeau sprancenele in ochi si aveam un pulover care fusese al maica-mii, inainte sa ma faca pe mine. Cred ca mie mi se parea vintage, nu am reusit sa imi amintesc exact dupa ce ratiuni ma imbracam in hainele de domnisoara ale mamei mele. Postul tau m-a facut sa ma gandesc ce mi-as spune eu mie, la 13-14 ani. Si cred ca mi-as spune ca nu visam suficient. Pe vremea aia, vroiam doar sa ma fac mare, sa ma marit si sa fac copii:)) Nu am facut nimic din toate astea, nici macar mare nu consider ca m-am facut:))) Dar am facut multe altele, pe care nici cu mintea nu le puteam cuprinde pana pe la 20 si ceva de ani. Si cred ca am facut bine. Dar asta este intre mine, cea de la 50 de ani si cea de acum:))
ochii negri si caprui bate ochii orisicui! tzucate-as pe freckleui
@Ring de dans: Multumesc, nu garantez c-o sa-mi iasa, dar intre timp incerc. Ceea ce-ti doresc si tie. :)
@Alina: N-ai idee ce bucurie mi-ai facut cu comentariu tau. Din pacate scriu rar nu pentru ca as fi ocupata, ci pentru ca trec prin tot felul de furtuni sufletesti. Dar sper sa ies la mal in curand. :)
@Dorina: Am o fotografie pe cand aveam vreo 5-6 ani in care am parul portocaliu electric, fix ca Pippi. :)) Cat despre vopsit, am facut-o, bineinteles, de dragul unui baiat. Retrospectiv, n-a fost tocmai cea mai desteapta mutare, dar cand esti indragostit...well, you know. :)
@Adinoi: Mor de dorul tau. Mor!!!
@Ana: Iti dai seama ca am facut print screen la comentariu si il inramez, da? :)) 22-year-old me (fanul tau inflacarat) ar muri de emotie. :)))
@Lavinia: Stiu ce spui cu hainele mamei. Been there, done that. :)) Cat despre visat, exista si capcana de a visa prea mult. Uneori e bine sa ai standarde realiste, sa mai poti fii suprins de lucruri, nu?
fetilor voi va plangetzi di spanceni?
apoi fata asta ce sa mai zica?
http://youtu.be/Lavd6DUHYWc
Trimiteți un comentariu