Mi-am petrecut ultima saptamana de vacanta (si de vara) pe plaja semi-pustie a unei insule, unde testoase gigantice veneau sa-si depuna ouale.
***
Un biolog care venea in timpul zilei sa marcheze cuiburile ne-a spus ca, daca vrem sa vedem puii, trebuie sa ne trezim devreme si sa fim pe plaja la 6-7, pentru ca ei ies din gaoace doar in zori, cand este perfect liniste. Cu chiu, cu vai, intr-o dimineata am reusit sa ne mobilizam si sa ajungem pe plaja la 7.30.
Pe nisipul fin din jurul cuiburilor se vedeau zeci de urme de gherute care duceau spre mare, semn ca micii locatari facusera ochi si plecasera in lumea larga. Ne-am necajit ca i-am ratat, dar ne-am propus ca a doua zi sa venim si mai devreme.
In aceeasi zi la pranz, insa, pe cand ne pregateam sa plecam spre hotel, am zarit un grup de oameni stransi pe malul marii. Cand ne-am apropiat, am vazut plutind in apa vreo 6-7 pete negre. Erau puii de broasca testoasa care, nimeni nu stie de ce, au decis sa iasa din cuib la pranz, cand soarele dogora si in jur se auzeau voci de oameni.
Cand au vazut micutele testoase iesind din cuib, oamenii s-au grabit sa le ia in palme si sa le duca in apa, de frica sa nu moara din cauza contactului cu nisipul fierbinte. Cel putin asta ne-au explicat cativa dintre ei. Atunci cand am ajuns noi acolo, doar doi pui inotau in mare. Restul pluteau cu labutele in sus pe suprafata apei. Broscutele murisera.
La iesirea de pe plaja, un vanzator furios ne-a explicat ca oamenii, in ignoranta lor, le ucisesera, pentru ca nu aveau voie sa fie atinse si trebuiau sa ajunga singure din cuib in apa.
Multe ore dupa acest episod m-am gandit la soarta acelor broscute. M-am intrebat ce le-o fi atras sa iasa din cuib la acea ora bizara, in ciuda zgomotelor din jur? Oare daca nimeni nu le-ar fi atins ar fi ajuns cu bine in apa si ar fi supravietuit toate? Sau poate tocmai datorita oamenilor au supravietuit si cele doua care o facusera? Sa fi fost totul doar o chestiune de bad timing?
Nu am mai vazut biologul pe plaja, sa-mi raspunda la nelamuriri. Am intalnit, in schimb, o voluntara de la o fundatie de mediu care mi-a spus ca nu stia daca atingerea oamenilor ucide puii, dar ca acestia, mai ales femelele, trebuie sa parcurga pe jos distanta dintre cuib si apa, pentru ca astfel isi intiparesc in minte locatia exacta a plajei si se vor intoarce exact in acelasi loc la maturitate, sa-si depuna ouale.
***
Daca va intrebati care e legatura dintre povestile de dragoste din titlu si trista soarta a broscutelor testoase, raspunsul e undeva in randurile de mai sus, sub forma unei metafore. Sau cam asa ceva.
6 comentarii:
EU cred ca broscutele sunt debusolate, cred ca din cauza seismelor si altor facturi nu mai au repere bune. Poate au avut o vina si oamenii, dar this is life.. si bobocii de rata daca le pui o plasa cu ochiuri asa-si-asa la cotet, vreo doua tot isi baga caputul si isi pierd suflarea. Ce putem face? It's a joungle outhere, isn't it? Si noi am mancat zilele trecute niste pui de galinacee....
Buna metafora!
Ina, inteleg ca ai ajuns in Galapagos? :)
Vorbesti serios, din cauza facturilor?? Uou!
O sa inconjori Pamantul?.. Pe la ecuator? Watch out for the monkeys that steal cameras!
@Stefania: Nu, am fost pe o insula din Grecia. Testoase uriase exista in mai multe locuri in lume, nu doar in Galapagos. :)
Eu zic ca ai fost in Zakynthos:)
@Lavinia: Eu zic ca ai dreptate. :)
Trimiteți un comentariu