luni, 28 ianuarie 2013

Credeti in semne?

Azi se implineste un an de cand bunica s-a stins in bratele mele.

Am visat-o azi noapte. Nu mai tin minte visul, dar azi dimineata m-am trezit amortita si cu un gust coclit in gura (nu, n-am gustat niciodata metal ruginit, dar daca as face-o, banuiesc ca asa s-ar simti). De atunci, fac tot ce pot pentru a supravietui acestei zile, fara sa izbucnesc in lacrimi in mijloace de transport in comun sau printre birouri.

Acum cateva minute, un prieten mi-a trimis absolut intamplator un scurt-metraj cu Judi Dench. Se numeste Friend Request Pending. Chiar daca (sau mai ales daca) nu aveti traume emotionala de comemorat azi, va recomand din inima sa-i acordati 12 minute. E absolut minunat si amuzant si induiosator. 

                                         

Pe masura ce ma uitam la filmulet, m-am simtit inundata de o senzatie de liniste. Si mi-am adus aminte de un episod in care am vazut-o si eu pe bunica flirtand ca o adolescenta. Si, pentru prima data pe ziua de azi, am zambit din tot sufletul.

Poate ca e doar subconstientul meu care incearca sa atenueze, cum poate, durerea. Poate e doar o coincidenta fericita. Poate e wishful thinking. Sau poate e bunica mea, care vrea sa-mi spuna ca e bine, acolo unde este.

5 comentarii:

Ioana spunea...

Multumesc mult pentru filmulet... uite cum varsta nu e un obstacol!

Strabunicul meu pe care il iubesc enorm avea 88 de ani si jumatate cand l-am pierdut in 2005 si uneori (foarte rar) il visez. Nu se intampla ceva neaparat in vis dar senzatia pe care o am cand ma trezesc este de imensa pace si bucurie interioara profunda.

Te imbratisez cu drag si imi pare rau pentru greutatile unei astfel de zile....

Pe de alta parte, astept sa ne impartasesti povestile bunicii, dupa cum ne-ai promis :)

Danonino spunea...

Sau poate ai de ales intre intelesurile intamplarii. Intelesul pe care ti-l doresti tu ;)

PS: iti multumesc frumos pentru toate minunile pe care le scrii.

InaIna spunea...

Stii, Inozza, te citesc mereu si nu iti scriu niciodata nimic, nu las niciun comentariu aici... pentru ca nu e doar un blog, nu e social media. Aici sunt cuvinte frumoase cum sunt cele dintr-o carte, din cartile mele de pe noptiera. Pe care le citesc, le traiesc in felul meu, adorm cu ale mele ganduri. Fara sa ii zic nimic autorului.

roberta spunea...

Aripa unui inger ti-a atins sufletul daruindu-ti caldura unui zambet in locul amintirii reci ...si nu putea veni decat din partea celei ce te iubeste acolo ,sus la fel de mult ..

Rockefolder spunea...

e destul de neobisnuit sa ai pe cineva bun "on the other side"
am pierdut pe cineva recent care mi-a dat acest sentiment pentru prima oara
functioneaza ca o inlesnire pentru traversarea peste styx ..
that's how things works