Inozza

Blogosferă, bine te-am găsit!

Zic şi eu ca Rudyard Kipling: am lucrat toata ziua la postul asta. Azi-dimineaţă am pus o virgulă şi după-amiază am scos-o :). Adevărul e că, în ritmul ameţitor în care îmi petrec existenţa de Erasmusă la Varşovia, nu aş fi apucat niciodată să încep un blog. Prea sunt ocupată să-mi caut apartamentul cu orele, sau să mimez cum spargi ouăle pentru omletă, pentru a obţine un astfel de produs în magazine.

Am sosit în Varşovia acum aproape două săptămâni, fresh ca o panseluţă, cu haine cât pentru un week-end prelungit, că, deh, bagajul era greu, dar mai ales cu două seturi de aşternut de pat. Închipuiţi-vă ce şoc am suferit când ni s-au dat de la facultate aşternuturi sigilate. Nici până în prezent nu mi-a răspuns nimeni la întrebarea: "Can I trade them for clothes?"

Iată de ce, ca o Erasmusă de-acum trecută prin furcile caudiene ale supravieţuirii în Varşovia vă pun la dispoziţie:

Sfaturi preţioase din experienţa personală sau deduceri de geniu:

• Fraţilor, cumpăraţi-vă înainte de plecare un amărât de ghid de conversaţie român-polonez. Dacă nu vă trece prin cap,cum i s-a întâmplat cuiva, nu spui ţine, persoană însemnată :), aflaţi că "ajutor" se spune "pomoţ". Needless to say, îl folosesc zilnic.
• Nu vă sfătuiesc să vă cumpăraţi din magazine, neînsoţiţi de un polonez get-beget, decât pâine sau mere (mărturisesc că eu aşa fac). Toate etichetele sunt acoperite de precizări gen: "Jest jagoda wiecynie yielonego pnacya uprawianego glownie w poludniowej." De altfel, polonezii trebuie să fie mari fani Kinder cu surprize. Nu îmi explic altfel cum, într-un ambalaj pe care scria mare cât vila cu două etaje "MORTADELLA", am descoperit stupefiată parizer. Ş-ăla de proastă calitate. Bineînţeles, aricolele de lux au totuşi etichete mai avansate: cu traduceri în cehă, rusă şi bulgară. Dar, decât să vă luaţi scrub de tălpi în loc de mască de faţă ,renunţaţi! You get my point.
• Dacă sunteţi fete, şi saloanele de manichiură sunt a must pe lista voastră de supravieţuire, faceţi-vă unghiile în România. Nu de alta, dar aici costă 30 de zloţi, suma pe care aţi da-o în ţară pe lună pentru acelaşi serviciu.
• Dacă veniţi singuri, evitaţi să ascultaţi la nesfârşit "Hai acasă" a maestrului Gil Dobrică, sau să mergeţi în Browarmia (un colţ de rai al berii) during happy hours. Riscaţi să cădeţi în butoiul cu melancolie...
• Nu vă simţiţi jigniţi dacă vi se spune în faţă şi cu năduf "Curva!". Aflaţi că nu e un termen peiorativ pentru cea mai veche ocupaţie din lume, ci un fel de "Dammit!". Dacă e să ne luăm după frecvenţa acestui cuvânt pe stradă, Varşovia e un mic Amsterdam.
• Nu veţi face, sub nici o formă, glume cu raţe ("kaczya") în locuri publice. Atât preşedintele Poloniei, cât şi premierul, fratele lui geamăn, se numesc Kaczynski. Soluţia pe care am gasit-o, personal, e să le numesc "ugly swans". Sunt convinsă că şi marele Andersen ar fi de acord cu acest compromis.
• Nu ştiu cum se cheamă câinii (asta dacă sunteţi mari iubitori de patrupede lătrătoare), dar veveriţele vin cu "başa, başa, başa". M-am convins personal.
• Învăţaţi dinainte în poloneză cuvinte de supravieţuire, gen "wireless internet connection", "cremă anticearcăn fără colagen" sau "reduceri". Nu de alta, dar sunt mai greu de mimat...

Despre cum ne-au oprit maşina la graniţă să ne cotrobăie printre panties şi şosete în căutare de valută falsă şi ierburi sau despre cum am oprit noi o maşină de Poliţie seara târziu, pe post de taxi...poate mâine. Destule senzaţii tari pe ziua de azi.