Inozza

Ofer recompensă şi nu glumesc

Sunt dispusă să ofer recompensă celui sau celei care îmi va oferi o explicaţie satisăcătoare pentru următoarea situaţie.

M-am întors în seara asta împreună cu colega mea de apartament de la nişte prieteni. În faţa blocului rămânem mute de uimire : “Băi, noi n-am lăsat lumina aprinsă!”, “Băi, noi n-am tras jaluzelele!”. O să ne înţelegeţi, poate, uluirea, dacă vă spun că eu am plecat acasă azi-dimineaţă la 11:30 şi Andreea la 13:00. Chiar dacă ea a plecat ultima, n-avea nici un motiv să aprindă TOATE luminile ziua în amiaza mare. În plus, Andreea nu trage NICIODATA jaluzelele, cu atat mai puţin în camera mea. De fapt, eu le trag si pe cele din camera ei. Si fac lucrul ăsta dimineaţa cand mă trezesc şi apoi seara, înainte să mă culc. Aşa că am urcat la etajul trei şi am deschis grilajul. Când am vrut să deschidem uşa, însă, am auzit sunete din interior. Nu ştiu dacă vă închipuiţi cum ţi se strânge stomacul în momente ca astea. După câteva minute, a ieşit ea o babă din apartamentul vecin, care nu înţelegea ceea ce încercam noi să-i spunem, sau cel puţin nu vroia să înţeleagă. A naibii baba! Tot ce o durea pe ea pe lumea asta a fost să-i închidem grilajul, moment după care s-a retras mulţumită. Am mers la alt etaj şi am scos un bărbat din casă. După multe explicaţii, ne-a înţeles problema şi a spus că va chema Poliţia. După care a plecat şi el, şi ne-a lăsat să păzim uşa apartamentului din care încă se auzeau sunete.

Poliţiştii au venit, după minute care au părut milenii. Nu ne-a rămas decât să-i urmărim cum îşi scot pistoalele şi lanternele şi intră precauţi în casă. Mi-a mai rămas inima în loc când unuia dintre ei i-au căzut nişte cartuşe din pistol. În rest, după ce au inspectat casa şi n-au găsit pe nimeni, ne-au cerut paşapoartele, şi-au întocmit actele şi ne-au urat “Dobranoc!”.

În urma lor au rămas luminile aprinse, jaluzelele trase şi fereastra de la bucătărie larg deschisă. Şi nimic lipsă.